Zi istorică, dar pentru altceva

În primul şi primul rând, le mulţumesc celor care, altfel, nu mă vizitează, dar au vrut luni, 20 februarie 2012, să vadă ce cred despre votul de ieri din Consiliul Local Ploieşti. Cu siguranţă, nu voi mai depăşi prea curând – sau, de ce nu?, chiar niciodată – pragul la numărul de vizitatori unici. Nu este cel mai mare “all time”, dar s-a apropiat întrucâtva. Am fost conştient întotdeauna, o repet, că petroliştii reprezintă grosul celor care citesc acest blog. Tot aşa de sigur am fost şi că părerile mele despre SC FC Petrolul şi ce se întâmplă la club şi la echipă au deranjat, adesea. Mi-am dat seama de asta din fluctuaţiile de “unici”. Am avut, deci, de ales: ori scriu pe placul lor şi mă mulţumesc cu nişte recorduri care nu interesează pe nimeni, nici măcar pe mine, ori îmi exteriorizez gândurile cu adevărat şi-mi asum riscul de a fi repudiat. A se înţelege nu numai scăderea raitingului. Nu sunt Dan Capatos să-l fac prostituându-mă. Aşa că voi scrie numai ce cred. Cu orice risc.

Mă doare deja capul de cele trei ore şi jumătate de stat la televizor – rupând salteaua cum scria, pe blogul lui, un coleg de breaslă  -, vizionând cele două emisiuni locale de sport, din urmă cu puţine ore. Una “pentru”, alta – “contra”. Un neutru dacă le-ar fi urmărit nu ar fi înţeles nimic. Pe un post, viitorii posibili acţionari-interfaţă pentru “omul care vine la vară”, cum i s-a spus pe primul, sunt Feţi-Frumoşi. Pe celălalt s-au produs, în schimb, nişte dovezi care nu pot fi ignorate, fiind de netegăduit.  Nu oi fi eu chiar Albă ca Zăpada sau Scufiţa Roşie, trăind cu mizeria din fotbal atât înainte de ’89, cât şi după, ştiind când albul e alb şi negrul – negru. Sunt dispus să accept astfel şi anumite compromisuri, de genul celui de ieri, pe altarul exclusiv al aducerii mărcii, palmaresului etc. la primărie. Numai că s-a uitat ceva. Primăria nu este aşa, o structură supranaturală, condusă de un Dumnezeu din cer. Nu, este condusă de oameni, câteodată aceiaşi, câteodată – alţii. Din patru în patru ani. Acum, PETROLUL e al primăriei. Dar la vară, dar peste patru ani, dar peste opt, dar peste 50? Cine îmi garantează că un avocat şmecher şi bine plătit nu-l va smulge de acolo, sub oblăduirea unui om în carne şi oase, care ştie că nu va fi niciodată… Dumnezeu? O văd, pe cale de consecinţă, această victorie ca pe una “a la Pyrrhus”. Dar, poate că mă înşel eu şi fac din ţânţar armăsar, degeaba. Tot ce se poate. Numai că, de când am înţeles în ce lume trăiesc, mă tem şi de umbra mea. Dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Despre acţionariatul interimar, doar atât: nu m-am aşezat niciodată, cu bună ştiinţă, pe o bombă al cărui deţinător a şi apăsat deja pe butonul roşu. Că sar în aer într-o secundă, într-un minut, într-o oră, în sute de ore, tot sar. După acest principiu m-am ghidat mereu în viaţă. Iar a vorbi acum despre aceşti acţionari ar fi să-mi încalc chiar acest principiu. Cât îl priveşte pe cel viitor, să trăim până atunci şi vom vedea. Îi admir însă pe cei care visează la un viitor frumos şi nu vreau să le stric senzaţia de beatitudine, de-acum. Nu ar avea niciun rost. Îmi dau seama, pe zi ce trece, că suntem dispuşi mereu la compromisuri. Am făcut şi eu, am scris mai sus, deci nu mă dau vreo virgină. Numai că există şi o limită peste care nu pot trece. Acum a fost una dintre ele. Asta nu înseamnă că nu le doresc din tot sufletul petroliştilor care susţin iniţiativa de ieri să li se împlinească visele cele mai frumoase: Petrolul să redevină ceea ce eu am avut parte din plin. Când 19 aleşi sunt “pentru”, de ce aş fi eu contra? Mai ales când niciun consilier local nu a fost “împotrivă”. Deci, specialiştii nu au văzut nimic necurat la mijloc, ci mai degrabă o normalitate. Au avut dreptate, să ştiţi! Într-o lume în care a nu fi anchetat măcar o dată în viaţă înseamnă că ori eşti bou, ori nu trăieşti în România secolului XXI, ce s-a votat ieri a fost ceva normal. Putea să fie şi un criminal în serie, dacă bagă banii la Petrolul, ce mai contează, nu?

Sincer, îi doresc echipei ce poartă un nume atât de iubit şi de glorios să urce pe cele mai înalte culmi, să umple noul “Ilie Oană” până la refuz nu numai cu Steaua sau Dinamo, ci şi atunci când vine aici o echipă din subsolul clasamentului. Iar dacă acţionarii acesteia vor fi târâţi prin tribunale, să nu se sperie deloc. E ceva normal, repet, pentru lumea în care trăim. Anormal ar fi să nu fie trimişi acolo. Uitaţi, m-a bătut un gând în seara aceasta, uitându-mă pe un sit al unui ziar central de sport. Gigi Becali vrea să scape de doi jucători străini foarte buni. Pe unul dintr ei, “omul care vine la vară” a apucat să-l vândă la Steaua, probabil înainte de a bate palma cu Petrolul. Acum îl poate aduce aici, mai ales că e prieten la cataramă cu patronul “roş-albaştrilor”, iar echipa chiar are nevoie de un vârf ca el.  De brazilianul Gabriel Machado scriu. Tot “omul care vine la vară” a declarat de un fundaş central al Stelei, prezent fiind la un meci amical din Antalya al acesteia, cât de fericiţi pot fi unii că au un aşa un jucător. De fundaşul central portughezo-brazilian Geraldo Alves era vorba. Dacă “omul care vine la vară” este aşa de potent şi vrea cu adevărat mare performanţă la Petrolul, ar fi un gest firesc să-i aducă, încă de pe acum, la Ploieşti. Fiindcă, să fiu iertat, dar – acum – nu avem niciun Geraldo şi nici măcar un Machado în lot. Uitaţi, aşa arată un compromis al meu, fiind vorba despre doi fotbalişti care îmbracă tricoul Stelei, formaţie despre care ştiţi ce sentimente nutresc. Dar, oare, Vivi Răchită, Florentin Dumitru, Pompiliu Stoica şi Daniel Opriţa nu l-au îmbrăcat, şi ei, şi sunt idolii petroliştilor, în acest moment?

Altfel, am urmărit siderat titlul emisiunii “pentru”: “Zi istorică pentru Petrolul”. Trec peste aspectul că zilele în care s-au cucerit trei titluri şi două Cupe au fost plasate astfel în plan secund, de parcă nici nu ar fi existat, şi îmi manifest uimirea, să nu zic mai mult, că a fost considerată zi istorică tocmai aceea în care tocmai patronii postului care difuzează emisiunea au fost înlocuiţi din acţionariat, iar lumea, inclusiv moderatorul şi invitatul său, nu mai putea de bucurie. În orice post de televiziune, nu zic că se oprea emisia, dar – după… noapte bună, la revedere, să aveţi parte de nu ştiu ce etc. – realizatorul ar fi fost demis. Dacă nu se va întâmpla aşa ceva, daţi-mi voie să cred că, de fapt, nu au fost înlocuiţi, ci doar, ca şi până acum, au făcut doar în pas în spate, pentru a trage de sfori, “nevăzuţi, necunoscuţi”. Asta după o logică simplă. O altă gafă este aceea de a scrie – pe acelaşi sit pe care s-a spus că spaniolul Alvaro Silva Linares nu a dat dovadă de profesionalism, forţând semnarea unui contract la Belek, prin refuzul de mai juca şi cu FC Qarabagh – că jucătorul a plecat din Turcia (doar) pentru a-şi rezolva situaţia contractuală şi a veni, apoi, la Petrolul. Cum vine asta nu înţeleg defel. Ne facem că am uitat ce am spus, ca şi în cazul lui Costin Budescu, care ar fi binevenit acum la echipă, deşi cineva s-a jurat că, atâta vreme cât va fi el la club, fotbalistul nu va mai juca la Petrolul? Cumva, nu mai este aici cel care a spus asta? Nu cred. În fine, s-o lăsăm aşa!

Tags: Actionari, Afirmatie, Alesi, Alpha TV, Alvaro Silva Linares, Anchetat, Antalya, Antena 1, Atacant, Avocat, Bani, Belek, Cantonamente, Club, Consilieri locali, Consiliu Local, Consiliul Local Ploiesti, Constantin Budescu, Costin Budescu, Criminal, Dan Capatos, Daniel Oprita, Echipe, Emisiuni, FC Qarabagh, Florentin Dumitru, Fluctuatii, Fotbal intern, Fotbalisti, Fundas, Gabriel Machado, Gafe, Geraldo Alves, Idoli, Jucatori, Normalitate, Oameni, Petrolisti, Ploiesteni, Pompiliu Stoica, Posturi TV, Prahova TV, Primar, Primarie, Rating, Realizator, Romani, Romania, SC FC Petrolul, Sedinta, Serie, Specialisti, Turcia, Valeriu Rachita, Varf, Vivi Rachita, Vot