După ce am postat pe blog, pentru prima oară, rânduri triste despre săvârşirea din viaţă a încă unui alt fost jucător - după marele ex-portar, preşedinte de club şi de asociaţie judeţeană de fotbal, Mihai Ionescu -, care ne-a făcut mândri că am fost, suntem şi vom fi petrolişti, am primit câteva comentarii. Unul dintre acestea m-a impresionat profund. Până la lacrimi, o recunosc. Nu ştiu cine e ”luminita”, aşa şi-a semnat comentariul, dar cuvintele ei sunt un omagiu fără pereche adus lui Bujorel Mocanu, cel care ne-a părăsit pentru totdeauna, la numai 48 de ani. Citindu-l, mi-am dat seama că numai ea ar fi trebuit să scrie, în acele zile, în toate ziarele şi pe toate blogurile, despre pierderea lui Mochi, cum îl numeşte cu duioşie.

Înclin să cred că, dincolo de faptul că l-a cunoscut de mică, în urma unui episod şi hazliu, şi dureros un pic, cum se subînţelege din rândurile ei, “luminita” l-a admirat mult pe Bujorel. Şi ca sportiv, şi ca pedagog, şi ca om, în general. Numai astfel se poate explica sensibilitatea ei şi dorinţa de a nu se pierde imaginea fostului petrolist. Ea îşi visează o carte sau măcar o broşură despre Mocanu al doilea din istoria Petrolului. Cum niciodată nu mi-am permis să scriu altceva decât articole de ziar, aceasta fiindu-mi şi pasiunea, şi – dacă îmi permiteţi – specializarea, lansez eventualilor interesaţi invitaţia de a-i îndeplini visul “luminitei”. Promit să-l ajut pe cel care se va încumeta să ia taurul de coarne cu tot ce pot. Vom vedea cum şi în ce fel la momentul potrivit, dacă mă va contacta.

Până atunci, pentru a nu se ”rătăci” un text impresionant şi foarte bine scris - nota 10 pentru “luminita”! – printre diversele comentarii de pe blog, i-am cerut permisiunea de a publica, pe prima pagină a blogului, omagiul ei adus lui Bujorel Mocanu. Am primit OK-ul şi sunt foarte fericit. Atunci când veţi citi, vă rog din suflet să vă gândiţi măcar pentru o clipă la Bujorel Mocanu şi să spuneţi în gând: Dumnezeu să-l odihnească în pace! 

“L-am cunoscut pe Mochi când eram în clasa I. Juca fotbal în curtea şcolii, iar mingea lui m-a proiectat într-o băltoacă de noroi! L-am revăzut, patru ani mai târziu, la un antrenament, sub mâna de fier a domnului profesor Mihai Bujorel, cel care i-a îndrumat primii paşi în fotbal şi l-a încurajat întotdeauna. Mă pricepeam la fotbal cât o fetiţă de vârsta mea, dar el avea pe chip acea bucurie de a juca pe care am mai văzut-o la Hagi sau la Ronaldo. Când a devenit jucător la Metalul Plopeni m-am bucurat foarte mult. Un fiu al satului nostru pe cărările gloriei!
Viaţa curge ca o apă: Mochi pe culmile gloriei; Mochi întemeindu-şi o familie; Mochi cu piciorul rupt sau primind cadou o hepatită, într-un cantonament, din cauza condiţiilor precare de igienă din vremuri de mult apuse; Mochi cu ghetele în cui, Mochi antrenor.
L-am revăzut mai târziu - era la centrul de copii si juniori al Conpetului, o mare familie în mijlocul căreia a găsit prietenia, admiraţia şi devotamentul celor din jur. Îşi iubea foarte mult elevii, avea lumini în priviri când îmi vorbea despre ei. Dorea să fie un antrenor şi un pedagog bun, să le transmită nu numai cunoştinţele sale, ci şi dragostea lui pentru fotbal şi motivaţia pentru performanţă, pentru a duce mai departe, cu cinste, numele fotbalului românesc. Avea încredere în valorile autohtone şi în cultivarea talentelor sportive, încă din copilărie. S-a bucurat nespus când elevi din grupa sa au fost chemaţi la echipa mare, a fost deznădăjduit când un junior talentat a abandonat pregătirea, din lipsa banilor sau a problemelor de familie. Puţini ştiu că, la 16 ani, Mochi îşi întreţinea familia monoparentală, cunoştea greutăţile şi sacrificiile pe care le face sportivul în carieră, care l-au şi marcat. Dorea să-şi ducă elevii la meciuri amicale sau în tabere de pregatire, pe timpul vacanţelor, dar nu se putea.
Avea şi alte vise: să viziteze Barcelona, să revadă Coasta de Azur, să aibă o colecţie video cu meciurile sale. În acest sens, am adresat o cerere arhivei TVR, pentru înregistrarea unui singur meci de-al său, dar n-am primit niciun răspuns. Dacă reînnoiesc cererea acum, poate că lumea şi-ar aminti de el şi ar fi mai flexibilă.
Făcea eforturi să-şi găsească o locuinţă în Ploieşti, naveta de la Vâlcăneşti era grea, obositoare şi costisitoare, însă uşile au rămas închise. Puţini îşi mai aminteau de petrolistul Mocanu şi ce făcuse pentru club sau nu erau microbişti. Uitarea l-a durut, ghetele în cui sau dramele personale care au urmat, culminând cu pierderea mamei sale, au adunat multă suferinţă, strânsă adânc în inimă ori stinsă într-o sticlă de bere.
Ultima dată l-am vazut în ianuarie, cu puţin timp înainte de… Era trist şi abătut. Suferea.
Adresa şi-a schimbat-o: Cimitirul Mihai Bravu, parcela 6, rândul 1. M-a întâmpinat cu flori galbene şi albastre, lacrimi de zăpadă topită, dangăt de clopot şi croncănit de ciori, sub un soare timid de februarie. Lugubru, dar adevărat!

Sunt câteva amintiri cu Mochi! Ce mai putem face pentru el? Un trecător m-a întrebat: “Cine a fost Bujorel Mocanu?”. Sunt mulţi ca el, care nu l-au cunoscut, nu ştiu şi ar vrea să afle. Dar sunt şi mulţi care l-au cunoscut, l-au iubit şi nu vor să-l uite. Pentru ei putem să strângem aceste amintiri într-o cărticică. Toate aceste vorbe elogioase, rostite acum, să nu le irosim în eter. Mâine, copilul îşi va întreba părintele: “Tati, cine a fost Bujorel Mocanu?”. Iar acesta va lua cartea din raft şi va spune: “Citeşte, fiule, şi urmează-i exemplul! Familia te va susţine!”. Putem face acestea pentru Mochi, iar dacă măcar o parte din banii strânşi din vânzarea acestui material va ajuta un elev din grupa sa, cu siguranţă că Mochi se va bucura acolo sus, de unde ne veghează. Tu, cititorule, ce spui?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

26 răspunsuri la “Singurele cuvinte…”

  1. razvan spune:

    Ganduri frumoase scrise frumos. Nu l-am cunoscut pe omul Mocanu, ci doar pe fotbalistul Mocanu si m-a impresionat, la fel ca toti colegii lui fotbalisti de la sfarsitul anilor 80-inceputul anilor 90 si este mare pacat ca s-a stins. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
    M-ar bucura mult daca ar fi cineva priceput, de meserie, care ar dori sa scrie o carte despre el. Bujorel Mocanu merita, intr-adevar, sa ne aducem aminte de tot ceea ce a facut pentru Petrolul, in randurile unei carti.
    De asemenea, nu exista o istorie a clubului, biografii ale unor mari jucatori ai Petrolului, inregistrari ale meciurilor de altadata.
    Poate se vor face. Faptul ca avem si un magazin e mare lucru. Eu, in copilarie, cautam macar un fanion, fular sau altceva cu insemnele clubui, atunci nu vedeai nimic de genul asta.

    • Dragoş spune:

      @razvan: fan-shopul s-a facut datorita “nebuniei” lui Octav Preda, cel care a reusit sa-i convinga pe sefii sai de necesitatea unui astfel de magazin. Daca Petrolul nu pierdea atatia ani in anonimat dupa 1995, vorbeam acum despre magazine, nu doar despre unul singur!

  2. Lup4eVeR spune:

    Impresionant. Am ramas fara cuvinte. Lacrimile imi curg pe fata. Este de datoria noastra sa nu lasam astfel de oameni ca, dupa moarte, sa fie uitati. Imi pare rau ca, in zilele noastre, oamenii de aceasta valoare sunt iar in lumina reflectoarelor doar dupa ce mor. Este o rusine pe care o iau si asupra mea. Inca mai avem valori in viata. Haideti sa nu le uitam si sa ne aducem aminte de ei pe ultimul drum!

  3. galbenalbastru spune:

    Excelenta scrisoare… Chestia cu schimbarea adresei e monumentala…. Daca s-ar scrie vreo carte despre Bujorel Mocanu, aceasta epistola ar trebui sa apara ca prefata…

  4. Maria spune:

    Si ce talent!

    • Dragoş spune:

      @Maria: asa este. Stii ca sunt de putine ori impresionat de scrisul cuiva necunoscut. Al ei chiar m-a impresionat. Alta generatie, ce sa-i faci!

  5. vernescu spune:

    L-am cunoscut pe Bujorel Mocanu cand era elev la Liceul Industrial Plopeni si l-am admirat pentru talentul sau, in fotbal, dar nu cred ca as putea vorbi despre el mai frumos si mai profund decat a reusit Luminita. Ma inclin in fata cuvintelor ei. Voi sustine, cu toti prietenii mei, initiativa ei de a scrie despre Mocanu si despre alte talente din sportul prahovean. Bravo, Luminita! Daca mai gasim inca cinci ca tine, sunt sigur ca reusim! Intrebarea este daca si cei de la club sau de la Conpet au citit randurile tale. Comentariile lor nu le-am gasit inca.

    • Dragoş spune:

      @ vernescu: si nici nu cred ca le veti gasi, vreodata. Cand un om nu mai exista, nu se mai poate castiga nimic de pe urma lui. Trist, dar adevarat…

  6. cristi spune:

    Ma suna un amic si ma anunta ca se va scrie o carte despre Bujorel, fotbalistul de la Petrolul, pe care, cu putin timp in urma, l-am condus pe ultimul drum. A citit blogul si articolul cu initiativa. Sunt dezamagit ca nu am fost eu acela. Cred ca este o idee excelenta, iar cine se pricepe putin la economie poate vedea in perspectiva, se pot castiga din asta nu numai bani, dar si faima. Poate gasiti pe cineva, un scriitor tanar care bate la portile afirmarii literare. Multa bafta!

    • Dragoş spune:

      @ cristi: o sa incerc sa gasesc un baiat cu suflet mare si “verbul” inteligent, dar si cu o mare putere de a asimila. Documentarea, asa cum am mai spus cuiva, nu este deloc floare la ureche, mai ales cand este vorba despre cineva disparut din viata.

  7. margelatu` spune:

    Frate, ideea cu cartea este excelenta! Sunt tarabele pline de toate minunile, scrise de toti care au sau nu ceva de spus in literatura. Chiar daca azi copiii nostri nu mai citesc, ii putem motiva sa faca sport, decat sa consume etnobotanice sau sa cada in capcanele internetului. Sportul e bun la orice varsta.
    Avem cu ce sa ne mandrim in fotbalul prahovean. Bujorel Mocanu chiar a scris istorie. Oare, ce trebuie sa faca un om, in viata lui, ca sa nu fie uitat?!

    • Dragoş spune:

      @ margelatu: din nefericire, mai devreme sau mai tarziu, peste toti se asterne uitarea. Asa suntem noi croiti! Imi pare rau, dar acesta-i adevarul…

  8. vasile spune:

    Mergeam des la meciurile lui Bujorel Mocanu, avea valoare. Pacat ca ne-a parasit atat de timpuriu! Este bine sa avem o carte despre el chiar si acum, asa cum este bine sa avem scrieri biografice despre marii jucatori ai Petrolului. Toti sunt ai nostri. Ii ovationam sau ii huiduim, cand suntem in tribuna, dar ii uitam repede. Nu stiu cine este Luminita, dar daca ea a scris asa cuvinte frumoase cred ca cineva de meserie ar face o capodopera. Nu s-ar pune problema sa nu cumparam acesta carte. Poate se va scrie…

    • Dragoş spune:

      @ vasile: si eu sper s-o scrie cineva. Nu chiar o capodopera, dar macar ceva de suflet. Sincer, daca m-ati intreba, as OBLIGA-O pe “luminita” s-o scrie!

  9. matei mihai spune:

    Sunt pensionar, dar iubesc fotbalul si am ramas in suflet cu imaginea Petrolului din acei ani. Mergeam des la stadion si am intuit de atunci ca un fotbalist ca Bujorel Mocanu cu greu mai gasim. Azi negociem fotbalistii ca barilul de petrol si aducem din afara cu multi bani, cand face, dar si cand nu face. Ma intreb cat ar fi dat Becali pe Mocanu sa-l aduca la Steaua?

    • Dragoş spune:

      @ matei mihai: erau alte vremuri cand juca Bujorel Mocanu, Dumnezeu sa-l odihneasca! Atunci, Steaua dadea doar ordin si era gata luat! Apoi, cand a fost pe bani, era deja prea tarziu pentru el. Durerea nu este ce aducem de afara, ci ca nu mai avem mai nimic inauntru!

  10. lucica spune:

    Si fiul meu l-a cunoscut si l-a admirat pe acest fotbalist. Mereu vorbea despre el cu admiratie. Cand mi-a spus ca merge la inmormantare, am inceput sa plang. Este laudabila initiativa de a se scrie o carte despre cariera lui. Poate, cine stie?, domnul ziarist se mai gandeste si, impreuna cu colegii de la ziar, vor gasi mijloacele necesare sa o scrie. Cu siguranta se va vinde.

    • Dragoş spune:

      @ lucica: eu am lansat invitatia amatorilor de a o scrie. O carte trebuie scrisa dupa o documentare ampla, nu asa, una-doua. Efectiv, nu as avea acest timp absolut necesar de a ma documenta. Alta a fost specializarea mea. Admir insa optimismul dv ca se va vinde cartea, daca va fi scrisa. Din pacate, cred ca nu prea ati fost la lansari de astfel de carti. Ati fi fost astfel foarte dezamagit de numarul de carti cumparate, cu acel prilej. Noroc ca existau sponsori si multe exemplare au fosta date gratis. Altfel…

  11. luminita spune:

    Va multumesc, tuturor, pentru ca suntem impreuna in gand si in speranta. AZI se implineste o luna. Singurele cuvinte raman singurele cuvinte? Cine poate stii!

  12. gelu spune:

    Mergeam cu tata de mana la stadion cand juca Bujorel Mocanu. El era un impatimit de fotbal si un mare admirator al jucatorului petrolist. Daca as fi avut inclinatii sportive, l-as fi ales pe Bujorel ca model, dar fizicul nu m-a ajutat. Daca voi avea un baiat, fotbalist de performanta va fi! Ideea cu cartea este foarte buna, numai ca subiectul nu face parte din literatura comerciala si cu greu se va gasi cineva care sa o scrie. Puteti conta pe ajutorul meu, daca va fi nevoie.

  13. ANDREI spune:

    Mare pierdere pentru fotbalul prahovean si pentru echipa petrolista! Pacat ca a plecat dintre noi asa de tanar! L-am vazut jucand la Petrolul, alerga mancand pamantul. Ar fi bine daca s-ar scrie o carte espre el, sa ne mai amintim din cand in cand si de adevaratele valori ale judetului. Dumnezeu sa-l aiba in paza lui!

  14. bibi spune:

    Am trecut intamplator prin fata catedralei in acea duminica, era multa lume, am cezut ca e miting. Lumea mi-a spus si i-am vazut fotografia. Mare pacat, asa de tanar! Dumnezeu sa-l ierte!

  15. mariana spune:

    Merg deseori in Mihai Bravu, am pe cineva acolo, cineva foarte drag din familie, care ne-a parasit de curand. Am citit articolul si am aprins o lumanare si la “Mochi”. Nu l-am cunoscut, nici microbista nu sunt, dar imi pare rau pentru el. Medicina moderna chiar nu a putut face nimic; in spitalele din tara nu se mai gasesc nici branule, ce sa mai vorbim despre intervantii destepte sau transplant!? Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si mai aprindeti o lumina pentru cei dusi, din cand in cand!

Lasă un răspuns

Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>