Galerie Petrolul, Facebook micaO echipă de pe ultimul loc al ierarhiei la zi a primului eșalon fotbalistic intern, aflată în așteptarea unui verdict care tot întârzie, de la TAS, intrată aproape în al doilea an de insolvență, nu poate fi, oricât de simpatizanți ai ei suntem, o atracție pentru jucători. Pentru cei care ar fi acceptat să vină la Ploiești, adică. Cu atât mai mult, reușita convingerii a opt, dintre care doar un singur autohton, este cu atât mai de mirare. Și, cel puțin ante-factum, de lăudat. Cu siguranță însă că, dată fiind antipatia marii majorități a fanilor față de patronat și chiar  de revenitul manager sportiv, nu va schimba, prea curând, cota de respingere a lor. Tot la fel de cert, la singurul meci de pe teren propriu rămas de disputat pe arena Ilie Oană, de Petrolul, în sezonul regular, nu se va consemna o cifră ridicată a asistenței. Chiar dacă oaspete va fi una dintre candidatele la câștigarea play-off-ului și, implicit, a campionatului Ligii 1 Orange, Viitorul Constanța. Bașca, o echipă la care îl vom reîntâlni, posibil, între buturi pe titularul inamovibil al “lupilor”, din momentul în care a venit la Petrolul, în vara lui 2013, și până a plecat, Peterson dos Santos Pecanha. Pe Vlad Rusu nu cred că îl regretă fanii într-atât de mult și nici că Gică Hagi îl va impune în primul “11″, cu acel prilej. Dar, cine știe?

Din perioada de “explozie” a clubului găzarilor, sezoanele 2012-2013 și 2013-2014, în lumea fotbalului, și nu numai a celui local, s-a instalat ideea că suporterii “galben-albaștrilor” (foto; Facebook) ar fi… cel mai important jucător al Petrolului. Chiar dacă, glumind un pic, poartă un număr de… rezervă: 12! Fără îndoială că unul dintre argumentele ferme de-atunci în convingerea unor fotbaliști de valoare de a veni aici a fost și atmosfera senzațională de pe “Ilie Oană”, creată de ei. O atmosferă la care s-a ajuns foarte repede, în concordanță totuși exclusiv cu rezultatele echipei, cu trofeul Cupa României, adjudecat acum doi ani și jumătate. O formație de top a însemnat fani cât abia putea cuprinde arena locală. Inflație de copii și femei, tinere, dar și vârstnice, exuberanță, dragoste, bucurie etc. De ce? Pentru că, vrem, nu vrem să recunoaștem, vedetele atrag. Mai ales, pentru că fac performanță. Firesc ar fi fost ca acel trend ascendent să crească, an după an. Ce era bun să fi fost și mai bun, mergându-se până la foarte bun și cel mai bun. Nicidecum să moară după doar trei ani, un interval de timp foarte-foarte scurt. Iar semnele cavsi-”decesului” să apară tocmai de unde era de așteptat cel mai puțin – de la galerie! Acel spațiu din peluza 1 în care numericul ultrașilor a scăzut tot mai mult! Au plecat unii dintre ei la cealaltă peluză, iar alții fie s-au mutat, și ei în, alte părți ale stadionului, fie nu au mai venit deloc pe “Ilie Oană”!

Astăzi, a se mai vorbi de acele vremuri, în privința numărului simpatizanților și a atmosferei create de ei, implicit a le vorbi unor posibile achiziții despre ele, ar însemna să escamotezi adevărul. Chiar dacă atmosferă mai există, făcută de către fanii cei mai pătimași și fideli, rămași pe loc cu toții, nu mai este mai nimic din ceea ce era înainte. Atunci când până și arbitrii visau să fie delegați la Ploiești, la meciurile Petrolului. Și nu-i folclor, ci adevărul însuși, brigăzile fiind seduse de spectacolul fanilor găzarilor. Înainte, după fiecare meci, când coboram de la etajul al treilea al arenei, locul repartizat mass-media, în holul mare nu puteai arunca un ac! Era plin nu numai de membri ai familiilor fotbaliștilor, ci și de suporteri de la tribuna 0, în așteptarea selfie-urilor cu jucătorii și a autografelor acestora. Din vara trecută încoace, numărul celor de acolo a tot scăzut, încât, la nici 10 minute după finalul unei partide, e pustiu, deja! Iar la ieșirea de la vestiare, fotbaliștii abia de mai sunt întâmpinați de câțiva copii și femei încă dornice de poze. Poate că, nu întâmplător, dispariția atmosferei de altădată a condus și la relaționarea diferită, tot mai dificilă, a celor de pe teren cu jurnaliștii. Înainte se stătea de vorbă îndelung, acum nici măcar de un “salut, salut!” nu prea se mai are parte.

Desigur că și fanii au dreptate: nu mai deloc ce-a fost! Și nici semne că o să mai fie prea curând nu sunt, încă. Când ajungi să aduci atât de mulți de simpatizanți la stadion, pe termen scurt, e firesc să-i pierzi, la fel de repede, pe cei care ns-au  născut cu Petrolul în suflete, nemoștenind pasiunea din tată în fiu, cum se spune. Dacă Petrolul va ataca în forță ultimele trei meciuri din sezonul regular, iar în play-out se va observa că se bate cu argumente ferme pentru salvare, va recâștiga, cred, o parte dintre cei care au renunțat să mai vină pe “Ilie Oană”. Numai așa se va putea spera la un suport moral în creștere, odată cu reluarea competiției. În caz contrar, de la 10-12.000 de suporteri, pe stadion, se va ajunge, ușor-ușor, la o mie sau două, cel mult. Petrolul și-a câștigat fanii repede, repet. Altor echipe le-ar fi trebuit ani buni s-o facă. “Lupilor” – doar trecerea din turul 2011-2012, unul slab și fad, la returul aceleiași ediții, spectaculos și plin de speranțe,, odată cu venirea lui Gigu Mulțescu, în primul mandat al său de la Petrolul. Da, atât de repede s-a petrecut totul! Deci, așa va fi și acum, în condițiile în care simpatizanții vor vedea că s-a schimbat ceva. De data asta, NUMAI ÎN BINE! Ca și atunci!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>