Ca martor direct al perioadei de tristă amintire a aşa-zisei Cooperative din fotbalul autohton, una ce părea că nu se mai termină şi ale cărei consecinţe nefaste le resimţim din plin şi în ziua de azi – vezi şi doar acel 0-3 de ieri, din meciul viitorului României cu al Cehiei -, m-am simţit tot mai atras de prezenţa jucătorilor străini, în primele două ligi, ba chiar şi în a treia, exemplul lui Seto Takayuki, căpitan al Astrei pornit pe calea performanţei cu CSM FC Ploieşti, din C, nefiind prea îndepărtat, pentru a fi fost deja uitat. Sunt dator aici cu o mică paranteză. Ce legătură are una cu alta, poate că se vor întreba câte unii. Păi, are, atâta vreme cât sute de fotbalişti români au fost învăţaţi, pe-atunci, că se pot câştiga puncte – şi bani – chiar fără să joace pe bune. Din urmă au venit copii şi juniori care au aflat şi de “poveştile” Cooperativei, iar rezultatul îl vedem acum: lipsă de valoare şi prestaţii penibile de la ultimul eşalon şi până la nivel de repezentative. Acolo unde, aprioric, de echipe naţionale vorbesc, ar trebui să fie spuma din ţară. De unde spumă, dacă, indiferent de nerealizări, aceleaşi non-valori sunt promovate cu obstinaţie, din acelaşi interes meschin?!
Şi astfel am ajuns la fotbaliştii străini. Desigur, nu toţi cei care ne-au “călcat” ţara – şi încă mai sunt pe aici sau mai vin – sunt superiori alor noştri. Sunt convins de aşa ceva. Numai că, cei de afară au anumite caracteristici, pe care nu le întâlnim la urmaşii şi urmaşii urmaşilor celor care au bătut mingea pe vremea Cooperativei. Ei fie au venit din ţări sărace, au calităţi şi pentru ei fotbalul e singura trambulină către un viitor mai bun, fie sunt împrumutaţi ori chiar cumpăraţi din vestul Europei, acolo unde nu mai este cazul să spun care este mentalitatea de fotbalist profesionist. Din acest motiv, destui s-au impus şi au devenit chiar idoli, cu precădere în cel dintâi eşalon. Două echipe au ales chiar calea unui lot în care românii sunt rara avis, dând credit străinilor, CFR Cluj şi FC Vaslui. Că nu sunt stranierii de talia celor din campionatele puternice ale Europei e ceva firesc, nici România nefiind Spania, Anglia, Italia sau Germania. Însă, pentru a depăşi impasul spre care ne-a condus nenorocita de Cooperativă, este necesar, părerea mea, ca – pentru o vreme – să încercăm să schimbăm strategia, chiar dacă este una contra naturii acum, raportat la trecut. Deşi globalizarea nu ar trebui să ne mai facă să gândim aşa, noi fiind cetăţeni ai Uniunii Europene. Cu un model mai de urmat în faţă – fiind însă posibil, nu zic nu, ca metoda să nu fie chiar infailibilă, dar merită riscat -, copiii şi juniorii români pot readuce vremurile minunate de pe vremea Generaţiei de Aur. Dacă, însă, se va tot insista pe forţarea unor tineri fotbalişti lipsiţi de ambiţie, precum acest Mihai Roman II, penibil în repriza a doua contra Cehiei, deşi era pe “Ilie Oană” şi în faţa simpatizanţilor echipei sale de club, vom continua să ne furăm căciula. Nu cer să fie ca în baschet, unde în “5″-ul de pe teren, aproape numai un autohton îşi face loc, numărul jucătorilor români valoroşi fiind foarte scăzut, dar o proporţie favorabilă stranierilor ar rezolva, cred eu, problema viitorului fotbalului românesc. Ştiu, este un paradox, dar e şi calea unică de a mai progresa din nou.
De aici şi până a cădea în patima exagerărilor cu jucătorii din străinătate este absolut o aiureală. La care, văd, recurge managerul Vivi Răchită încă o dată, oferindu-i banderola unui francez abia venit la Ploieşti. Mărturisesc că-mi place Sony Mustivar, ba chiar foarte mult. E genul de jucător ambiţios, destul de tehnic, luptător, agresiv în sensul bun al cuvântului, cu faţa mereu spre poarta adversă, un bun pasator şi – în concluzie – un câştig cert pentru SC FC Petrolul. Din acest punct de vedere, jos pălăria pentru efortul financiar făcut la achiziţionarea lui! Dar una-i una şi alta-i alta. Dacă, mai anul trecut pe vremea asta, am reacţionat dur când i s-a luat banderola unui bun prieten, Cristi Vlad – îl pot numi acum aşa fără teama că va mai avea de suferit mai mult decât a avut-o atunci -, apreciind că Zoran Ljubinkovic nu avea cum să fie vreodată “moştenitorul” lui, iar asta din toate punctele de vedere, o fac şi acum. Deşi, recunosc că Mustivar are o altă calitate fotbalistică, superioară sârbului. De ce o mai fac? E foarte simplu, deoarece Sony nu ştie limba română. Şi totuşi, i se pune o bucata de pânză pe braţ, va conduce monomul “galben-albaştrilor” spre centrul terenului, la intrarea echipelor pe teren, va schimba duminică, 4 martie 2012, de exemplu, fanionul cu brazilianul Wesley Lopes – tot un străin, dar care a primit banderola numai după ce a învăţat limba ţării în care a ajuns să joace fotbal -, iar când vreun nepurtător de ecuson FIFA care habar nu are de franceză sau, măcar, de engleză îl va întreba ceva, gata necazul! Da, este posibil ca nici măcar prin semne să nu înţeleagă ce vrea arbitrul respectiv de la el. De ce, atunci, atâta presiune pusă pe “cocoş”, câtă vreme rolul său trebuia să fie acum cu totul altul?! Desigur, când va înţelege măcar cuvintele uzuale din limba noastră, atunci Mustivar poate fi numit căpitan, nu aş fi deloc contra. Dar, nicidecum acum. De restul obligaţiilor unui adevărat căpitan, gen Mirel Rădoi, Marius Niculae sau Dan Alexa, când era la Poli Timişoara, personalităţi puternice, capabile să se impună atât în vestiar, cât şi la birouri, nu mai comentez aici. Ar fi de-a dreptul ilar. Curios, Vivi Răchită, un căpitan pe care l-am admirat cândva, ştie foarte bine toate astea, însă i-a dat banderola francezului parcă aşa, dintr-o răzbunare pe cineva. Poate pe Daniel Opriţa, poate pe Florentin Dumitru, nu ştiu, necunoscând dacă – şi de ce – s-o fi supărat cumva pe cei doi foşti coechipieri de la Steaua, care i-au dat o mână de ajutor până acum. Cum au ştiut sau cum au putut ei mai bine. Ceea ce ar trebui respectat, ci nu să se recurgă la băşcălie, aşa cum a procedat.
Nota bene, pentru cei care tot cred că-mi place să mă iau de Răchită orice ar face şi ar zice, le spun doar atât: îl felicit pe Vivi că a avut puterea de a renunţa, după numai şase luni, la exclusivitatea filierei sârbe şi şi-a întors faţa şi spre vestul Europei. Că nu o fi fost chiar ideea lui, fiind doar forţat de împrejurări, chiar nu mai contează. A adus străini superiori celor de până acum. Asta cel puţin la prima vedere, fiindcă un răspuns clar al valorii lor îl vom primi după primele două meciuri oficiale. Partide care vor constitui examene îngrozitor de grele pentru toţi cei nou-veniţi, indiferent de naţionalitate. Poate dacă venea şi Ali-Azouz Matlouthi eram mai liniştit. Nu s-a putut, asta este, măcar pe viitor să se aibă argumente forte, din toate punctele de vedere, fiindcă e plină Europa de fotbalişti buni, care nu mai au loc în celelalte ţări europene cu tradiţie bogată în sportul rege.
Cât priveşte căpitanul Petrolului, personal, vedeam ordinea răsturnată: Pompiliu Stoica-Cristian Melinte-Sony Mustivar. Asta dacă e musai ca Opriţa şi Dumitru să nu mai poarte în veci banderola de căpitan la SC FC Petrolul. Spun aşa ceva nu pentru că primii doi sunt români, dar au şi valoare, cu amendamentul totuşi că Melinte nici măcar nu e al nostru, fiind al lui Palermo. Dar ei pot deschide gura, fără să le fie teamă că nu vor fi înţeleşi, în faţa tuturor: coechipieri, antrenori, conducători şi arbitri. Ştiu că scriu aici în van, dar mă gândesc că, în clipele de linişte, managerul general măcar va reflecta puţin la cele pe care le va citi aici. Tot ar fi ceva…
Tags: "Tineret", "U 20", Ali-Azouz Mathlouthi, Anglia, Arena, Astra, Astra Ploiesti, Bascalie, Baschet, Brazilian, Capitani, Cehia, Cetateni, Cooperativa, Copii, Cristian Melinte, Cristian Vlad, CSM FC Ploiesti, Dan Alexa, Daniel Oprita, Divizia A, Echipe nationale, Efectiv, Europa de Vest, Filiera, Florentin Dumitru, Fotbal, Fotbal intern, Fotbalisti, Francez, Franta, Germania, Globalizare, Ilie Oana, Imprumut, Italia, Japonez, Japonia, Jucatori, Juniori, Liga I, Marius Niculae, Mihai Roman II, Mirel Radoi, Palermo, Petrolul, Pompiliu Stoica, Prieten, Romani, Romania, Sarbi, SC FC Petrolul, SC FC Petrolul Ploiesti, Seto Takayuki, Sony Mustivar, Spania, Stadion, Steaua Bucuresti, Straini, Stranieri, Tineri, Traditie, Uniunea Europeana, Wesley Lopes, Zoran Ljubinkovic
Domnule Dragos, eu prevestesc ceva ce parca tot dvs spuneati cu ceva timp in urma si anume ca Oprita si Pompiliu Stoica nu o sa mai ramana, ptr multa vreme, la FCP. Sper sa ma insel insa, pentru ca sunt doi jucatori care au dus greul echipei.
@ adrian: alageti, va rog, unul dintre cei trei: Florentin Dumitru, Daniel Oprita si Valentin Barbulescu si sa vedem daca va iese. Puteti chiar sa optati pentru doi. Vom trai si vom vedea, apoi.
Fara a fi adeptul vreunei discriminari, apreciez ca va hazardati cand faceti trimitere la noul purtator al banderolei de capitan de echipa al celei mai titrate formatii a judetului Prahova. Din punctul meu de vedere – si aici sunt intrutotul de acord cu Vivi Rachita – acea bucata de panza trebuie purtata de catre cel mai reprezentativ, la acel moment, fotbalist care sa fie, firesc, agreat si de colegii sai, fie ca se numeste Oprita, fie Fl. Dumitru sau altcineva.
Este, daca vreti, “bucataria” unui club – nici nu stii daca este al municipalitatii, al unei entitati private, inca – coordonat de catre tehnicieni bine pregatiti in acest domeniu, care, firesc, poarta si raspunderea rezultatelor. Ca alegerea este una bine gandita sau nu ramane de vazut. Nu vad ce inconveniente ar fi in relatia “capitan-arbitru”, din moment ce legile jocului sunt aceleasi pe tot mapamondul si, firesc, trebuie respectate ad-litteram de catre parti.
Sunt convins ca Rachita, prin aceasta miscare – hai sa-i zic strategica – vrea sa-i stimuleze, in alt mod, pe componentii echipei, mai noi sau mai… uzati. Sunt convins ca va tine cont si de sfaturile unor specialisti in domeniu care, de mult timp, se afla in anturajul sau. Cu siguranta, cel care transpira dupa numai patru-cinci metri, parcursi per-pedes, de altfel “laudabilul” ziarist ANGHELESCU CRISTIAN, – retine-ti, nu numai! – poate avea si el o influenta la nominalizarea pe care o va face antrenorul petrolistilor, in dificilele partide pe care echipa lui le va sustine in apropiatul mini-retur.
@ popa: fiecare cu parerea lui. Si mai ales cu… boala lui.
Era sa uit. Cum va rezolva “ecuatia” ANGHELESCU CRISTIAN, pe parcursul primaverii, daca cele doua combatante dragi lui, PETROLUL si ASTRA, vor juca, acasa sau in deplasare, in aceeasi zi si la ore apropiate?! Nu de alta, dar fara cronicile lui – unii zic ca ar fi cam copiate din media nationala, ca pe cea locala a cam “obosit-o” deja cu astfel de practici – oare ce ne-am face noi?! Vezi blogul domniei sale, ca din presa scrisa, se zice, ca este cam… out!
Pe Barbulescu si Oprita e clar ca nu ii mai vrea la echipa… Dumitru se va retrage la sfarsitul sezonului, din ce am auzit…
@ ardrian: interesant. De urmarit daca aveti dreptate. Deocamdata, nu comentez nimic.
Dupa parerea mea, la noi, treaba cu banderola de capitan este mai degraba una simbolica, sa nu zic decorativa, decat una cu implicatii in jocul echipei. Adica, nu stiu daca se poate face vreo comparatie intre un Totti al Romei, un Gerrard al lui Liverpool sau un Raul, ex-Real Madrid, cu vreun capitan al vreunei echipe de club, din ultimii 10 ani, din Romania. Asta trecand peste diferenta de valoare a restului Europei fata de Romania. Asa ca, nu stiu cat de mult conteaza cine va fi sau nu capitan de echipa la Petrolul. Cred ca mult mai important ar fi a mearga jocul echipei, sa reusim sa ne clasam pe un loc despre care sa putem spune ca este unul onorabil, ci nu ca ne salveaza de la retrogradare, iar jocul si valoarea echipei sa creasca de la un meci la altul.
@ Adrian: sa inteleg ca nu mai trebuie sa mai facem niciun comentariu pe teme asa-zis colaterale jocului de pe teren si sa luam de bune toate deciziile, da? Sau nu? Sa asteptam, deci, jocul bun, locurile de sus din ierarhie etc. Mi-e ca mai avem cam mult de asteptat…
Doamne fereste, comentariile au si ele rostul lor. Ceea ce am vrut sa spun este faptul ca fotbalul jucat de echipele noastre este unul atat de jalnic, incat chiar nu are importanta cine e capitan de echipa. Desi suporterii umplu stadioanele, isi rup de la gura ca sa mearga sa sustina echipa favorita, raspunsul din “iarba” ramane unul penibil. Iar la dezastrul din fotbalul romanesc au fost si sunt complici atat cei care conduc federatia si liga, cat si cei care patroneaza cluburile de fotbal. Iar cei mai vinovati sunt fotbalistii, fiindca ei sunt cei care stau in teren si ei sunt cei care ar trebui sa decida soarta meciurilor pe care le joaca. Insa, din cauza ca sunt constienti ca sunt lipsiti de valoare, prefera sa mearga pe indicatiile primite de “sus”.
@ tot Adrian: am inteles acum ce voiati de fapt sa spuneti. Da, aveti dreptate, crapul se impute de la cap, indiferent de pozitia fiecaruia pe scara ierarhica. Iar subalternii stau in genunchi fiindca asa ii invata cineva, indiferent cine. Dar, da, e si mare lipsa de valoare in fotbalul romanesc, chiar daca mai scoatem, accidental, capul cu un Uruguay, de exemplu. Cand s-a jucat bine, ori cel putin altfel decat pana acum. Insa trebuie sa-i multumim si lui Viktor Kassai pentru acest rezultat de palmares. Adevarul s-a vazut la Ploiesti, in aceeasi zi, insa. Acela este nivelul de fapt si de drept.
Scoatem capul cu un Uruguay? Sa fim realisti, daca ar fi fost un meci oficial, in care Uruguay-ul ar fi avut nevoie de 4 goluri avans, pai 4 ne dadeau, de ne re-scoteau fotbalul din cap si din dictionare.
@ Adrian: am scris ca, daca nu ne baga in meci Viktor Kassai, neacordand acel penalti vazut de toata lumea, numai de el – nu, pierdeam sigur. Am spus doar ca, fata de alte meciuri, cu Uruguayul chiar am jucat mai bine. Mai ales in repriza secunda. Atata tot. Nu ca am fi cine stie cine din nou.