Pe Mircea Dridea – fotbalistul – l-am văzut prima oară pe vechiul stadion “Petrolul”, “Ilie Oană” de mai târziu. La vârsta de 4 ani, nu pot spune că am înţeles ce însemna să fi fost Fotbalist. Da, cu majusculă iniţială. Mai târziu, dar tot în copilărie, printr-un prieten foarte bun, dl Gogu Marinescu, fiul fostului patron al restaurantului ploieştean Berbec, cel dărâmat din centrul oraşului, tata – Dumnezeu să-l odihnească! – a devenit, la rândul lui, prieten cu dl Mircea Dridea. Prilej cu care domnia sa a fost la câteva petreceri în casa noastră. Pe acelea nu le uit nicicând. Ca şi pe cea în care a venit, în curte la noi, însoţit de uriaşul Ilie Oană. Cel fără ghilimelele de acum! Dl Dridea apărea împreună cu soţia lui, Mihaela Dridea, dna Michi cum îi spuneam eu, mut de admiraţie, fiind o femeie foarte frumoasă şi foarte amabilă, în acelaşi timp. Tot atunci, copil fiind, l-am cunoscut şi pe fratele mai mic al dlui Mircea, dl Virgil Dridea. Puiu, cum îi spuneau cei apropiaţi. Căsătorit cu dna Vera, o altă frumuseţe din acele timpuri, cel căruia aveam să-i datorez, peste ani, golul fenomenal marcat direct din corner în poarta Rapidului, care a deschis larg drumul spre titlul naţional din 1966,  mi s-a părut întotdeauna mai apropiat. Nu ştiu de ce, dar de dl Mircea – nu-i pot spune nea Mircea, fiindcă ar suna prea popular pentru un domn, cu D mare! – am fost mereu cam intimidat. Chiar şi acum, o recunosc cu francheţe! Surpriză foarte plăcută, joi seară, am primit un telefon, pe fix. Din motive obiective, pe care soţia mea le-a dezvăluit, nu am putut răspunde eu. Am aflat că mi-a transmis urări pentru noul an. Vă daţi seama, idolul copilăriei şi tinereţii mele să-mi ureze La Mulţi Ani! Ce onoare şi bucurie mai mare să fie!

De dl Mircea Dridea mă leagă multe, din diverse momente ale vieţii. L-am cunoscut, repet, ca fotbalist, apoi ca antrenor şi preşedinte de club şi – din toamna lui 1995 – chiar şi în calitate de… coleg de redacţie, la “ZIUA – Ediţia de Prahova”. Şi-atunci, eram intimidat de imensa-i personalitate. Nu a fost doar un sportiv inegalabil, a jucat şi şah la nivel destul de înalt, ci mai ales o persoană instruită, spirituală, nepereche chiar, mereu plină de viaţă şi de pilde. Şi-acum, la 75 de ani, mai aproape de 76, trăieşte din plin. Inteligenţa, buna creştere, conduita l-au ajutat să treacă mereu cu bine prin lumea asta. Îmi amintesc că, atunci când a fost preşedinte la AJF Prahova, am trecut peste statutul dânsului de idol al meu şi m-am situat, uneori, pe poziţii divergente. Numai jurnalistic vorbind, însă. Continui să cred că această funcţie nu i se potriveşte deloc unui model al diverselor generaţii. M-am bucurat enorm că, în ultima vreme, s-a implicat cu toate forţele în filmul documentar despre Petrolul, singura echipă a vieţii dumnealui. Fără îndoială, este ACTORUL PRINCIPAL dat de orice casting!

Dacă ar fi să-mi amintesc imaginile cele mai dragi cu fotbalistul Mircea Dridea, m-aş opri la trei. Prima – execuţia unei lovituri libere de la semidistanţă, la un meci de la Braşov, când balonul lovit ireal a urcat atât de mult încât părea să treacă peste transversală, dar a coborât brusc şi a intrat în plasă sub bara orizontală. Fac o paranteză, Mircea Dridea nu era un specialist al acestui gen de execuţii. S-a perfecţionat mult mai târziu în carieră. Acest har nu îl au însă decât cei superinteligenţi. Celebrul atacant era un artist al golurilor înscrise prin lovituri de cap, din orice poziţie. Din acest punct de vedere, doar pe Nicu Toporan îl recunosc drept demn urmaş al său. Îmi amintesc acum, cu  nostalgie, desele discuţii în contradictoriu, din tribuna acoperită a vechiului stadion,  dintre dl Gogu Marinescu, pe care l-am iubit ca pe un tată, şi un tiz de-al dumnealui, vecin de bancă. Unul îl adula pe Mircea Dridea, căruia i-a şi devenit naş de cununie, de altfel, iar celălalt – pe Ion Zaharia, extrema dreaptă cu centrările de vis. Amândoi au fost GIGANŢI! A doua imagine, care nu mi se va şterge niciodată din minte, cu Mircea Dridea în prim-plan, este o fază dintr-un meci cu Progresul, de pe fostul “23 August”. Totul s-a petrecut, în faţa a aproape 80.000 de spectatori, la 8 metri de buturile adversarilor. Atacantul de vis, golgheterul all time al Petrolului, l-a ameţit cu repetate driblinguri de infarct – care ne-au adus în pragul disperării, până a trimis mingea în plasă! – pe portarul “bancarilor”. Nu îl voi uita nicicând pe tata – aflat lângă mine în tribună -, care tot striga: “Dă-o, o dată, în poartă, ce mai stai! Hai, dă-le golul!”. Şi l-a dat! O bijuterie de gol! În sfârşit, imaginea poate cea mai dragă este legată tot de o lovitură liberă. Una care, odată transformată fabulos, în poarta campioanei campioanei mondiale, Liverpool FC, a dus Petrolul la meciul de baraj din Cupa Campionilor Europeni, la Bruxelles. Thomas Jonhnstone Lawrence, portarul scoţian al “cormoranilor”, nu a înţeles nici până astăzi, la aproape 73 de ani, cum a fost învins de un român – Mircea Dridea! La Mulţi Ani, iubitul nostru lord al fotbalului ploieştean!

P.S. I-am dedicat postul cu numărul 1.300 unui monument al sportului ploieştean, prahovean şi românesc. Aştept comentariul cu numărul 6.000, de pe acest blog! Cine se înscrie?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

12 răspunsuri la “Lordul fotbalului prahovean, iubitul nostru domn Mircea Dridea”

  1. eu spune:

    Cu toate ca avem păreri diferite despre unele lucruri privind fotbalul, Maestrul Dridea ramane un om caruia nu ai ce sa ii reprosezi, pentru ce a facut pentru Petrolul. In rest, numai de bine si La Multi Ani, cu multa sanatate!

  2. alexx spune:

    Felicitari pentru articol! Respect deosebit din partea petrolistilor pentru Marele OM Mircea Dridea!

    • Dragoş spune:

      @ alexx: va multumesc! Numai respectand trecutul, intelegem prezentul si ne dorim un alt fel de viitor! Mai erau multe de povestiti despre lordul fotbalului prahovean. Voi mai reveni pe parcursul acestui an.

  3. Romeo spune:

    Ce as putea spune despre Mircea Dridea? L-am vazut jucand numai in doua meciuri si in cel de retragere. Eram mic, pe-atunci! Doar o propozitie pot spune: daca Mircea Dridea nu era, nimic nu era! Trei titluri de campion si o Cupa a Romaniei (in timp ce Ilie Oana are doar 2 titluri si Cupa), apoi o promovare a Petrolului – cu Mircea Dridea pe banca tehica (nea Ilie are si el o promovare). Daca cele 142 goluri pentru Petrolul ale lui nea Mircea nu erau, cine ar fi castigat atatea puncte? Iar daca Gheorghe Constantin nu ar fi fost, am fi avut 2 titluri de golgheter la Ploiesti, ambele ale lui nea Mircea!

  4. Nini Hristodorescu spune:

    Domnul Mircea Dridea a fost pentru mine, inca din adolescenta, un idol. La fel ca si tine, Dragos, mai am in memorie goluri marcate de domnia sa. L-am admirat si pentru ce a facut in afara gazonului – a terminat cu brio, al doilea din promotie, o facultate grea, Utilaj petrolier, din cadrul IPPG Bucuresti; a fost, si este, un onorabil sahist de performanta; in perioadele in care nu a lucrat in fotbal (antrenor, conducator) si-a practicat cu competenta meseria de inginer. Il rog sa primeasca – si prin intermediul blogului tau – urarile mele de bine, sanatate si voiosie in noul an!
    Nini Hristodorescu

  5. dan culicovschi spune:

    La meciul Romania-Franta, ce a inaugurat noua “Arena Nationala”, Mircea Sandu i l-a prezentat lui Sepp Blatter pe dl. Mircea Dridea ca fiind omul care a invins marele Liverpool. Seful fotbalului mondial s-a ridicat imediat de pe scaun si i-a strans mana cu mare respect! Ce altceva s-ar mai putea spune?

  6. nicos spune:

    La meciul cu Liverpool, cel mai mult mi-a placut de Sandu Boc iar la un meci amical jucat prin 1962, cu selectionata Indoneziei, castigat de Petrolul cu 7-0, m-au fascinat centrarile de pe dreapta executate de Zaharia si loviturile de cap ale lui Mircea Dridea. Imi aduc aminte de egalul 2-2, din Grecia, prin 68-69, cand ne-am calificat la Guadalajara. La Mizil, cand Steaua coborase in campionatul judetean, anii 2000, am stat langa dl. Dridea im mica tribuna acoperita a delegatilor, dansul fiind observator la meciul in cauza. Am schimbat cateva cuvinte despre fotbalul jucat in formula 1-3-2-5, cand se marcau, in fiecare etapa, peste 25 de goluri,pana sa se instaureze in fotbalul european “betonul Herrera”.
    Cu stima,
    Un iubitor de fotbal, la 70 de ani

    • Dragoş spune:

      nicos: va asigura de aceeasi stima cineva mai mic cu noua ani! O tempora! Cat imi lipsesc acele vremuri! Dar merg inainte, asa e viata!

  7. Doru Mânjină spune:

    D-le D. Trestioreanu, eu sunt văr primar cu Mitre Doru-Eugen, din str. Traian 69, care spune că vă cunoaște. Vă rog să-i transmiteți Giganticului Fotbalist și sahist, dl Mircea Dridea, că-l voi prețui toată viața pentru dragostea și dăruirea cu care a apărat culorile Petrolului Ploiești, și după ce s-a căsătorit cu fata antrenorului Stelei, d-ra Michi Popescu, pe care o cunosc de când era elevă la Liceul nr 35 din București. Asta pentru că mama mea (Dumnezeu s-o odihnească!) i-a fost profesoara de biologie și dirigintă. Vă rog să-i spuneți dlui Mircea Dridea că am trimis un mesaj pe contul de Facebook pentru Michi, poate imi răspunde dânsa. Oare, câți dintre suporterii actuali, tineri, știu că dl M. Dridea a fost și un foarte Bun șahist? Mulțumesc, bună ziua.

    • Trestioreanu Dragos spune:

      @ Doru Manjina: sper sa vada acest comentariu al dv., daca nu, fiti sigur ca-i voi spune eu cu prima ocazie. Personal, stiam ca a fost sahist. Dar o stiu si toti cei care cunosc la perfectie istoria Petrolului.

Lasă un răspuns

Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>