Marius, Capra si Andi, fcpetrolul.roÎn fotbalul autohton, la nivel de prim eșalon, există creditori – să nu le mai zicem patroni, că-i total greșit! – guralivi, respectiv tăcuți. Din prima categorie face parte – ca lider, din nou – Gigi Becali. Se abține cât se abține, dar apoi tot își dă drumul la gură, neputând rezista altfel. Chiar dacă spune vrute și nevrute, este căutat asiduu de presă, fiind o adevărată mană cerească pentru ea. În ultima vreme, au mai dispărut totuși vocalii. Nu mai e ca pe timpurile lui Ștefan “Pinalti”, Porumboiu, Iancu de la Timișoara, Mititelu și alții ca ei.

Fără să fi fost chiar adevăratul număr unu din club, odată se “duela” cu cei de mai sus Florin Bercea, președintele de-atunci al Consiliului de Administrație al SC FC Petrolul. Un fel de copie locală a lui Meme Stoica din mandatele la Steaua ale acestuia din urmă. Oameni cu carte, tineri, spirituali – până și dușmanii, căci aveau destui, recunoscându-le erudiția -, Bercea și Stoica atrăgeau reporterii precum un magnet. Știau ce să zică și mai ales când. Chiar dacă nu o dată erau și alunecoși. Dar, cel puțin, vorbeau. Pe față. Nu se încurcau, ce mai tura-vura! Erau voci, pe șleau. Când SC FC Petrolul a încăput pe mâna lui Florian Walter, cel care a rămas în memoria de dată destul de recentă a fanilor “lupilor” drept salvatorul din returul ediției 2011-2012 a Ligii 1, deși implicarea sa a fost din spatele cortinei, la club s-a instalat, cu literă de lege, băgatul… capului în nisip. Se vorbea, dar numai formal, de transparență, însă aceasta mai exista doar pe la conferințele de presă la care cvasi-unicul prezent era antrenorul echipei. Rar, mai apărea și câte un jucător, nefiind absolut obligatorie prezența pe-atunci. Acum este, într-adevăr, așa impunând LPF. Altfel nu ar fi venit niciunul! Apariția a câte unui oficial al clubului era o adevărată… minune. Nu au fost chiar așa de multe la Petrolul, în ultimii ani. Sigur că un Răzvan Lucescu ori un Adrian Mutu, ca să dau numai aceste exemple, nu puteau veni în fața jurnaliștilor fără a fi prezentați, oficial, de către un șef al clubului. Fie acționarul unic Daniel Capră (foto, al doilea de la dreapta; www.fcpetrolul.ro), fie directorul executiv Alexandru Crângu (foto, primul din dreapta), fie, arareori, chiar amândoi. În rest, s-a apreciat că era suficientă prezența tehnicianului dintr-o perioadă sau alta. Bună tactica! Ce mai!

Întrebând antrenorul de chestiuni legate și de altceva decât pregătirea echipei, reprezentanții mas-media se loveau de refuzul de a se răspunde, explicația fiind totuși una logică. De unde să știe omul ce “cloceau” șefii? Nu era treaba lui. Și astfel se scăpa de-o grijă, jurnaliștii renunțând, cu timpul, să mai pună întrebări… fără răspuns. Punct ochit, punct lovit! Trecute erau astfel vremurile când un oficial din club era prezent mereu la conferințele de presă. Măcar la cele din timpul săptămânii, după meciuri, fiind drept, apărând doar tehnicienii. Cum era și normal. Cel puțin, se mai afla câte ceva de la acei conducători. Bine, nu spuneau ei totul, nici nu aveau cum s-o facă, dar tot mai trebuiau câte ceva să să zică.

Adoptând tactica “băgatului capului în nisip”, oficialii Petrolului au clamat, din iarna lui 2011 încoace, că preferă să vorbească faptele, ci nu… vorbele. OK, câțiva ani a mers de minune așa ceva: adjudecarea Cupei României, două locuri 3, în ierarhia finală a Ligii 1, două calificări consecutive în semifinalele competiției așa-numite KO, ca și tot atâtea în play-off-ul Europa League. Cât a mers treaba bine, mai nimeni nu a strâmbat din nas că transparența dinspre “globul de sticlă” spre suporteri rămăsese doar la nivel de promisiune, nu ca fapt real. Când s-a cerut intrarea în procesul de insolvență, s-a schimbat ceva. Nu mai mergea bine. Ba chiar, deloc. Astfel încât, cineva trebuia să-și asume rolul de a ieși în față și de a  da explicații. Dintre conducători, adică.  A mai făcut-o Andi Crângu, de câteva ori, parcă și Dan Capră o dată sau de două ori, și cam atât. Prea puțin, câtă vreme planul de reorganizare are etape bine stabilite, iar potrivit principiului transparenței totale, caracteristic insolvenței, comunicarea oficială ar fi trebuit să fie măcar lunară. Vise, vise… Așa se face că se mai află accidental câte una-alta, dar nimeni nu știe 100% ce s-a întâmplat exact, cer se întâmplă și ce se va întâmpla cu SC FC Petrolul. Confirmarea recentă, prin vocea lui Daniel Capră, a unui zvon – revenirea lui Marius Nicolae (foto, primul din stânga) ca manager sportiv la SC FC Petrolul și preluarea atribuțiilor de altădată, de unic responsabil cu achizițiile -, cu… două luni întârziere dovedește că, oricât s-ar băga capul în nisip, ca literă de lege, tot mai trebuie scos sub presiunea mass-media sau a simpatizanților. Ce mare secret să fi fost, mai ales la un club insolvent, numirea unui nou manager sportiv, mai ales că postul era vacant?! Față de cine s-a ținut ascuns acest fapt? Îmi închipui că nu față de administratorul judiciar. Nu mai rămân decât suporterii, astfel. Ce i-ar fi nemulțumit pe cei din urmă revenirea lui Mario, ca să nu se spună absolut nimic oficial timp de două luni? Ciudat, Marius Nicolae i-a declarat lui Cristi Anghelescu că și-a dat seama că trebuia să fi fost mai transparent față de presă. Cum? Acceptând a se ține la secret revenirea lui la SC FC Petrolul?! Hai, că suntem ca-n… Caragiale! Parafrazând, să se spună totul, dar să nu se afle nimic!

Și-acum, când inima fanilor a a ajuns în… gât de teama retrogradării, ba chiar și – Doamne ferește! – a falimentului, informațiile, cu excepția semnăturii lui Michelle Paolucci, vin din alte părți. De la  jurnaliști “cu lipici” la Mario, mai exact. Au fost, în ultima săptămână, dar și în precedenta, o grămadă de informații – de la jucători care vor pleca, cei care vor veni și până la schimbarea antrenorului și înlocuirea lui cu un novice în ale meseriei, adus de la eșalonul al treilea și de la un club modest. E normal să se țină și secrete, dar nici să nu dai vreo explicație nu-i în regulă. Nu-i musai sa dai per siteul oficial orice, acolo postându-se doar transferurile parafate, nici plecările nemaianunțându-se prea des, în ultimul timp. Este suficient să fie căutați ziariștii… agreați și să li se dea mură-n gură ce zvon… nu-i zvon sau care are deplină acoperire. Nu se așteaptă 7 ianuarie 2016, dată despre care se aude că ar fi cea a reluării pregătirilor. Se spune mai din timp ce și cum. Chiar și între Crăciun și Anul Nou, de exemplu. Asta fiindcă pasiunea și curiozitatea nu țin cont de sărbători. Tot cu capul băgat în nisip și înghițind ofense peste ofense se ajunge – Doamne, iartă-mă! – la boală curată. Cât să mai suporți injuriile și miștourile!?! Cât să le mai înghiți?!? Numai un… sado-masochist ar putea-o face, pe onoarea mea! Deci, haideți, vă rugăm, recunoașteți sau nu ce s-a tot scris înainte de Crăciun! Și se va mai scrie și după aceea, fiți foarte siguri că așa va fi! Altfel, veți rămâne în istoria Petrolului exclusiv cu titulatura neoficială de “conducători cu capul băgat în nisip”! E frumos? E bine?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri la “Dictatura “capului de struț” sau lecție de… non-transparență”

  1. Bogdan spune:

    Și eu cred că transparența e absolut necesară. Există documentare serioasă în sociologie arătând că fără transparență cu greu construiești încredere în organizația respectivă.
    Dar nu cred că era musai ca să-i avem pe Capră și Crângu mereU sub lumina reflectoarelor. Dimpotrivă, aș prefera ca aceasta să fie o sarcină a purtătorului de cuvânt sau ofițerului de presă al clubului, cel care poate/trebuie avea zilnic informări către presă și măcar o conferință de presă/interviu extins pe săptămână.

    • Trestioreanu Dragos spune:

      @ Bogdan: din experienta de jurnalist, va spun ca, pentru a afla cat mai multe, la conferintele de presa trebuie sa participe mereu nu numai antrenorul, ci si un oficial al clubului. Celui din urma insa, daca nu este si cel de la varf sau imediat dedesubt, trebuie sa i se spuna cat mai multe, pentru a a avea si ce spune. Dar, in functie de patronat/conducere executiva, se spune mult, putin ori deloc. Am fost ofiter de presa si stiu cum sunt la un club. OK, exista si diferente de la caz la caz, dar nu foarte mari. Scrieti de interviu extins – idee de altfel excelnta, numai ca, atunci, ofiterul de presa, ca angajat sau in calitate de colaborator al clubului, nu poate pune intrebarile pe care si le doreste un jurnalist neutru, de exemplu. E clar de ce. Nu-i vina ofiterului de presa, care nu poate posta decat ceea ce i se permite. Scriu aici despre informatiile de maxim interes, nu despre orice fleac. Ofiterul de presa ar face mult mai multe, daca i s-ar permite, numai ca fiecare patron/sef isi gandeste strategia de conducere dupa cum crede de cuviinta sau dupa cum are interes. Deci, singura cale de a afla macar 60% din ceea ce se intampla este prezenta unui membru al conducerii la varf la conferintele de presa saptamanale. A rupe 30 de minute din timpul lor, o data pe saptamana, pe rand sa zicem, nu vad de ce ar da atata bataie de cap. Altfel, ca o paranteza, sarcinile ofiterului de presa sunt destule, destule nevazute!

Lasă un răspuns

Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>