Am ajuns să scriu în urma unui episod mai degrabă neaşteptat. Eram în clasa a V-a, la Liceul nr. 2 Ploieşti (fost “A. Toma”, actualul Colegiul Naţional “Mihai Viteazul”). Atunci când ne-a adus tezele de pe trimestrul I, profesoara de limba şi literatura română, doamna Valentina Bucheru – o somitate în domeniu -, a spus, în faţa clasei, că lucrarea cea mai buna, cu excepţia părţii, separate, de gramatică, a fost a mea. Totodată, a adăugat că regretă că nu mi-a putut da nota 10, fiind obligată să-mi scadă două puncte pentru unele greşeli de la exerciţiile de gramatică. A fost o lecţie bună, fiindcă am acordat, ulterior, o mai mare atenţie gramaticii – un fel de matematică a limbii române. În paralel, mi-am amplificat – dacă pot spune aşa – dorinţa de a ajunge să scriu şi să public ceea ce scriu, într-o zi.
A trebuit totuşi să vină decembrie 1989 pentru a-mi vedea visul cu ochii. Destul de repede după acel moment, am intrat în colectivul primului ziar de sport prahovean, bisăptămânalul „Presing”. Proprietate a medicului ploieştean Mircea Sinescu, socrul celui care avea să devină specialist în fotbal extern, la „Gazeta sporturilor” şi, apoi, „Prosport”, Sorin Dumitrescu, acest ziar a marcat debutul presei locale private din Prahova.
Mai târziu, după colaborări la cotidianul naţional „Sportul românesc”, condus de Ovidiu Ioaniţioaia, săptămânalul naţional „Fotbal Plus”, prezidat de Valentin Albulescu, la cotidienele „Ploieştii” (aşa era pe atunci), „Prahova” şi „Informaţia Prahovei”, am ajuns să-mi văd visul cu ochii: mi s-a trecut în cartea de muncă funcţia de redactor. Iar asta la cotidianul „ZIUA – Ediţia de Prahova”, editat de un binecunoscut al mecenatului, ani de-a rândul, din presa locală – actualul consilier judeţean Adrian Tudor Moroianu-Geamăn. E ziarul la care am început ca redactor, cum precizam mai sus, am devenit, rapid, redactor şef adjunct şi, apoi, redactor şef. Au fost funcţii pe care le-am avut şi la „urmaşul” publicaţiei „ZIUA – Ediţia de Prahova”, denumit „Şocul cotidian”. Asta după logo-ul ziarului naţional condus de Sorin Roşca Stănescu, „ZIUA”. Desfiinţarea cotidienelor „ZIUA – Ediţia de Prahova”, după doi ani, şi a „Şocului cotidian”, dupa trei ani şi patru luni, mi-a îndrumat paşii spre un alt cotidian local, „Prahova”. Acolo unde am scris vreme de cinci ani şi trei luni, mutându-mă, apoi, la renăscuta „Gazeta de Prahova”. Jurnal – la care am fost senior editor şi, apoi, şef secţie sport – cu un trend ascendent interesant şi beneficiind, în proporţie covârşitoare, de ziarişti plecaţi de la „Prahova” – un ziar (auto)considerat lider al presei judeţene. Din nefericire, „Gazeta de Prahova” a sucombat după nici doi ani de la apariţie, căzând pradă mizeriei din presa locală, patronată de persoane care au transformat-o într-un… breloc. S-ar putea să fi fost – cred eu, acum – ultima mea apariţie oficială în acest domeniu, al jurnalismului prahovean. Necazurile nu se uită chiar atât de uşor, lăsând urme adânci! Cum nu pot să renunţ la scris, acesta făcând parte din viaţa mea, am dat curs imboldului fiicei unui foarte bun amic din copilărie, o tânără şi foarte apreciată specialistă în sistemul bancar, şi am comandat construirea unui blog. Am apelat la un specialist prahovean în IT, Gabriel Damian, un „smart boy” – cum ar spune americanii. Mi-a dovedit un har şi o răbdare ieşite din comun. Originar din Prăjani-Slănic, Gabi merită să fie contactat – vă voi fi de ajutor în acest sens – pentru a face oricui doreşte un blog. Am mers pe mâna lui şi s-a dovedit nu numai un trainer perfect, ci şi un consilier priceput.
Înainte de a da “bun de tipar” la acest text, mi-am zis că patru perechi de ochi sunt mai buni decât doi şi am apelat, în avanpremieră, la o fostă colegă de jurnalistică, pe care am perceput-o, tot timpul, drept un bun profesionist, rugând-o să arunce o privire. Sinceră, mi-a replicat că aş fi putut pedala mai mult pe “motorul” care m-a împins în această meserie, decât să “abund” de date statistice, altfel caracteristice, a recunoscut ea, celor care scriu despre sport. Dându-i dreptate, iată – succint – ce m-a determinat să o iau, mereu şi mereu, de la capăt, chiar şi după ore întregi în faţa calculatorului sau pe arene: dorinţa de a fi cel mai bun – mă rog, printre cei mai buni -, de a oferi cititorilor informaţii adevărate şi, mai ales, de a le crea posibilitatea acestora să se regăsească în cuvintele aşternute pe hârtia de ziar. Bref, de a mă transforma, întotdeauna, într-un fel de purtător de cuvânt al lor. Dacă am şi reuşit numai cei care m-au citit în cei 13 ani de presă scrisă, căror le adaug un… “avant la lettre” – mai exact, programele de la meciurile de fotbal ale Petrolului adevărat, realizate vreme de nu mai puţin de 20 de ani!
Dar, gata cu „vorbăria”! De-acum, vreau să intru în dialog cu oricine are ceva să-mi „spună”, verde în faţă, cu privire la scrierile mele de pe blog, să dialogheze, sincer, cu mine sau să mă incite să abordez teme noi. Numai că, atenţie!, ţin foarte mult la bunele maniere, detestând, implicit, exprimarea fără perdea, ce par a prolifera în zilele noastre, dintr-un teribilism greu de înţeles şi explicat. Cei care vor ţine cont de această precizare, neapelând la trivialităţi – vulgaritatea fiind “ciuma” prezentului! – se vor regăsi, prin comentariile lor – chiar şi critice la adresa mea -, pe blog. Ceilalţi, niciodată. Asta-i singura regulă a jocului!
Eu sunt “amicul din copilarie” cu pricina (ca sa nu spun “cu fata cu ideea”…); totodata si coleg de banca si martor al scenei cu D-na Bucheru. Scurta rectificare: eram in clasa a ix-a, banca de la geam, rindul 2 (o, tempora!). Nu e nevoie sa sustin ideea ca Dragos “are condei”; e ca si cum ai relua o axioma in matematica. Drept pentru care nu pot decit sa ma bucur de acest (re)inceput si, de la cca 200 km, sa-i urez succes deplin!N-ar fi rau sa nu uite ca la ora actuala Ploiestiul are o echipa de baschet de exceptie;n-ar fi rau sa-si indrepte atentia si spre marile talente-juniori din zona.La buna regasire! Dale
Imi pare bine sa-mi “revad” colegul care m-a invatat cum este cu ordinea intr-o pagina de ziar si mai precis in acel supliment sportiv pe care-l continea “Gazeta de Prahova”. Dragos era cel mai sever, peste corectura, chiar si peste redactorul sef; de fiecare data imi explica cum se face, cum trebuie sa fie toate la aceeasi linie (poza, text, etc) chiar daca eu eram rautacios si il tot criticam ca scrie foarte mult dar asta asa este, atunci cand iti iubesti meseria si mai ales sportul nu-ti mai ajunge o fila sa le transmiti cititorilor ceea ce simti.:))). Pacat ca nu am putut colabora pe un termen mai indelungat dar stiti si dvs cum este politica bate totul.Iar cand patronul mai face parte si dintr-un partdid, in momentul in care te-ai angajat, ti-ai semnat sentinta la moarte.
Stima si deosebit respect
TOTO
Multumesc mult, Toto! Sa stii ca ai ramas in sufletul meu! Chiar si fara aceste cuvinte!
salutari din congo!!
ma bucur sa va gasesc prin blogosfera.
bogdan,
un fost patron al mizilului si colaborator al unor ziare prahovene
Pt. barbieru bogdan: imi pare bine sa aud de colaboratori de ziare. Sa mai auzim de bine!
surpriză, mare și plăcută surpriză a fost cînd ți-am descoperit blogul!
știu (de mii de ani…) ce-nseamnă fotbalul pentru tine, cu un plus de semnificații legate de Petrolul dar mi-ar place să povestești și despre altceva
tu ai multe de povestit, ai opinii, simț de observație și știu că știi să povestești frumos
îți doresc un Paște liniștit și luminos, alături de familie!
cine sînt eu? cum era…’întreabă-ți pădurile!’
nu-ți spun cine sînt, te las să ghicești
îți spun doar că și acum, după aceeași mie de ani menționată mai sus, cînd mă uit la un meci de fotbal nu urmăresc fix cu ochii mingea și pe cel ce-o conduce ci îmi măresc cîmpul vizual, observînd mișcările și altor jucători
ție poate ți se va părea nesemnificativ dar eu țin minte că de la tine am învățat chestia asta
bine, fie! pentru a-ți da seama cine sînt, ai dreptul să-mi adresezi 3 întrebări (ușor ajutătoare) dar facem pariu ca nu ghicești?
pt. Carmen Irina: cred ca as avea nevoie de… 10. Daca nu cumva de 100! Am imbatranit, totusi. Chiar nu-mi dau seama carei persoane de sex feminin i-am dat lectii de privit meciuri de fotbal. Nici macar daca “intreb padurile” nu-mi dau seama. Te dezamagesc, stiu. In privinta altor povesti, ai mare dreptate. Voi incerca sa povestesc si altceva. Am, intr-adevar, destul de povestit. Sarutmana! Pe curand, sper. Prima intrebare: unde stai, in ce oras? Banala, dar asta e!
Scrie Dragos, nu renunta. Scrie cu limpezima si onestitatea pe care cuvintele tale au avut-o mereu. Oare s-ar putea naste un ziar unde redactorii sa scrie liberi ceea ce vad si gandesc? Eu nu mi-am permis nici sa visez. Iti dorec un Paste fericit.
Pt. Jeni: multumesc, la fel. Nu se va naste niciodata! Sunt suta la suta sigur! Pacat! Daca imi vei spune pe mail si care Jeni, ti-as ramane dator!
Si daca ar investi cineva bani pt. initierea unuia, cum ar rezista din punct de vedere financiar? Am avut bucuria de-a fi colegi. Si cu Maria la fel. E drept am fost doar un prapadit de invatacel, care s-a lasat obidit de propria viata de aceea, poate, nu m-am remarcat niciodata. Insa undeva inauntru a ramas si m-a insotit mereu dorinta de a scrie. Azi fac efortul de scrie pt o revista, intr-o limba straina, sub corectura unui amabil profesor.
pt. Jeni: Jeni de la Prahova? Daca da, sarutmana si imi amintesc cu placere de tine. Doar am fost vecini de birouri, in Romana, nu? Sper sa nu fac o confuzie in cazul tau! Paste fericit!
Un gand frumos de la Campina impreuna cu adresa unui blog: http://csmcampina.blogspot.com/ la fel de tanar ca echipa pe care o reprezinta. Sper ca pret de cateva minute sa va aduceti aminte cu placere de niste oameni pe care i-ati cunoscut si care au ramas in continuare in slujba fotbalului.
Cu respect
Mihai
pt Mihai Bacu: cu siguranta ca nu v-am uitat si nici nu mi s-au sters din memorie clipele frumoase petrecute la Campina, si impreuna cu dv, la meciurile de pe “Poiana” sau “Sterom”. Va felicit ca, si in continuare, va aduceti contributia la mediatizarea fotbalului campinean. Sincer, regret ca sportul rege prahovean a incaput pe mana unor imbogatiti ai tranzitiei, care si-au batut joc de pasiunea si visele noastre. De la Ploiesti la Campina, de la Ploiesti la Breaza, de la Ploiesti spre alte localitati ale judetului, pe care nu le mai enumar, pentru a nu mai rasuci cutitul intr-o rana inca deschisa! Ma tem ca vom ramane, curand, doar cu amintirile! Altfel, toate bune!
Mult spor in continuare! Ma bucura orice scrii despre iubita noastra echipa fanion a raionului Ploiesti, PETROLUL!
Aveam 8 ani cand m-a dus tata prima data la stadion la Petrolul. Parca juca cu Ceahlaul (nu mai retin, sunt 22 de ani de atunci). Nu intelegeam eu mare lucru, dar vedeam niste fotbalisti imbracati in galben care jucau bine si multa lume pe stadion care ii incuraja. Tata imi zicea “Asta e Petrolul, echipa noastra”. Asa am inceput sa tin cu Petrolul (probabil daca ma ducea prima data la Avantul Prabusirea, tineam cu Avantul). Anii au trecut si am tinut din ce in ce mai mult cu Petrolul. Nu sunt fanatic, nu merg in deplasari, dar ma intereseaza soarta “lupilor”. Acum, ziarist de meserie si curios din fire (am bafta ca mai si cunosc oameni pe ici pe colo, prin posturi cheie) mi s-a confirmat ce banuiam si eram aproape sigur: Petrolul ala pe care il aplaudam acum 22 de ani, cel pentru care am chiulit de la scoala sa il vad jucand cu Rapid Viena sau pentru care am sarit in sus de bucurie cand umilea Steaua cu acel 5-1 pe Ilie Oana si 4-1 in Ghencea se afla in Divizia D (Liga A cum se cheama acum) Prahova. Poliloghia asta a fost ca sa-i raspund lui Bogdan FCPP ca echipa fanion a Ploiestiului nu se lupta pentru a promova in Liga 1, ci se lupta in mediocritatea ligii a IV-a.
@ Catalin Romanescu: care Bogdan FCPP? A comentat cumva pe acest blog, ca nu-mi amintesc. In rest, aveti dreptate intrutotul.
Iti urmaresc cu interes evolutia in presa si-mi aduc cu placere aminte de anii 90, cand echipa noastra de suflet ne-a unit intr-o prietenie trecatoare. Poate iti spune ceva; Dan din intrep. 1 Mai, unde ne-am cunoscut. Te salut cu respect.
pt. Dan: de ce trecatoare?! E cumva vorba despre Dan de la Aparataj sau gresesc? Parca te-am mai vazut pe vechiul “Ilie Oana”. Multumesc pentru interes. Sper sa nu te fi dezamagit cumva. Si eu te salut cu acelasi respect si, mai ales, prietenie, asteptandu-te cu comentarii pe acest blog!
M-ai recunoscut si-ti multumesc ca nu m-ai uitat: nu m-ai dezamagit si sant mandru si fericit sa te cunoscut. Continui sa fiu pasionat de sport, dar acum inclin mai mult catre Asesoft. “Iubirea noastra” Petrolul m-a dezamagit in ultimii ani, iar de la o anumita varsta esecurile se digera mai greu. Numai de bine!
pt. Dan: noi, astia mai batranii, semaman mult la gusturi. Nici eu nu mai am rabdare cu atatea esecuri si deziluzii. De aceea, poate, si eu sunt un mare fan al Asesoftului. Ma simteam vultur cu ei, am mai spus-o. Apropo, nu gresesc daca spun ca te vedeam cu sotia ta la sala, la meciurile Asesoftului, ca mari suporteri ai echipei de baschet? Altfel insa, idolatria pentru marele Petrolul de odinioara nu mi-o va lua nimeni, niciodata! Doar ca am schimbat mandria si fericirea de atunci cu jena si tristetea din ultimii ani. E mai putin vinovat insa Vivi de situatia asta. El chiar vrea!
Draga Dragos, semnatarul primului comentariu este absolut incintat de ceea ce ai reusit in acest interval; sunt convins ca in tara sunt putini pasionati ca tine! Ma bucur ca ai “adoptat” si echipa de baschet… Pe cind Ploiestii si cu o echipa buna de handbal masculin, amintind de Laub, Lice Rotaru, Iconaru and Co?… Poate atunci voi fi alaturi de tine la propriu, cind iti vei lua “notite”… sau, mai stii?!?… la o dubla fotbalistica Petrolul – Liverpool…
pt dale miron: ohoho, “mingi noi”, cum se spune in tenis! Mai bine mai tarziu decat niciodata! Cu handbalul mai greu, cred eu, sa reinviem traditia frumoasa a trecutului, poate cu fotbalul, desi…
La Multi Ani cu sanatate si noroc, sa ne bucuri in continuare cu articolele tale despre sportul ploiestean. Continua sa fii asa cum te-am cunoscut!
pt. Dan: multumesc pentru urari. Iti doresc si tie un an nou mai bun si cu multa sanatate si impliniri pe toate planurile!
Dragos, as dori un comentariu amplu despre cum arata acum CSU Asesoft, pe mine unul ingrijorandu-ma evolutia si exprimarea marii majoritati a jucatorilor.
@Dan: si pe mine. Ma voi ocupa insa de un comentariu mai amplu abia dupa meciul cu Clujul si cel de de la Timisoara. Atunci vom sti exact, de fapt, daca evolutia slaba din partida cu Sibiul sau infrangerea de la partida amicala cu Pitestiul, au fost doar accidente sau e, vai!, mai rau.
Draga Dragos, desi timpul tau liber este limitat, sa stii ca mi-ar face placere daca ai reusi sa deschizi o rubrica gen “Acasa la…”, cu interviuri luate unor foste glorii ale sportului prahovean. Noi, cei mai in virsta, ne-am aminti cu mare placere momente de virf din istoria sportului romanesc; cei mai tineri ar putea afla date (zic eu) interesante. Iar gazdele interviurilor tale s-ar simti (o data in plus) in centrul atentiei! Succes! Dale
@dale miron: am retinut ideea si voi face tot efortul s-o pun in practica. Oameni ca fratii Dridea, Eduard Iuhas, Costica Molodoveanu, Misu Ionescu sau din alte sporturi, din Ploiesti, merita, intr-adevar, adusi din nou in lumina reflectoarelor.
Sunt in fata calculatorului si nu-mi vine a crede scorul la pauza, in meciul Asesoftului! Astept comentariul tau promis, referitor la jocul echipei. Eu unul nu mai am puterea psihica de a mai veni la sala!
Ma bucura revenirea Asesoftului! Sper ca trecerea anilor si iminentele inlocuiri nu ne vor duce in divizii inferioare, precum in “cazul cu necazul”, cel de citiva ani buni… Dale
Revin dupa cateva luni la mai vechea mea nemultumire: jocul Asesoftului, care scartaie rau inaintea turneului final al Cupei si al play-offului. Nu-mi aduc aminte cand ai nostri au primit 31 de puncte intr-un sfert. Ca o parere, anul asta va fi un an dezamagitor, fara nici un trofeu. Doresc din suflet sa ma insel.
@ Dan: e clar ca nu va mai fi ceea ce a fost inainte. S-a vazut si la meciul cu Steaua, de la Bucuresti, pierdut copilareste. Dar asta a fost strategia de anul acesta. Sa speram ca dracul nu va fi atat de negru!
Am vazut astazi o umbra a echipei care, in deceniul trecut, defila atat in campionat, cat si in cupa. Exceptandu-l pe Burlacu, ceilalti sant sub nivelul cerintelor unei echipe de talia Asesoftului. In vara probabil legiunea straina ne va parasi (nu cred ca-i va regreta cineva), dar nici romanii din lot nu mai fac fata (Tudor, vesnica speranta nematurizata, Szijarto – plictisit de prea multe trofee). Revin cu obsesia mea: la Asesoft a inceput declinul ce va marca anii viitori!
@ Dan: din pacate, de data aceasta trebuie sa-ti dau dreptate. Nici eu nu mai sper la nimic bun, in acest sezon, si-mi pare rau. Voi comenta astazi, 8 aprilie 2011, pe blogul meu, ieri neavand timp si pentru asa o… insatisfactie. Ai apreciat absolut corect, desi mi-e tare greu sa recunosc acum. CSU Asesoft era speranta mea, ca ploiestean iubitor de sport, la un trofeu national. Se pare ca nu vom mai avea parte de asa ceva, in sezonul 2010-2011. Aici vorbim despre titluri de campioni sau de o Cupa a Romaniei, nu de o promovare din B in A sau de o clasare pe la mijlocul ierarhiei primului esalon! Acelea, daca o sa fie, sunt alt gen de bucurii.
Este pauza mare, peste aprox. 40 min vom discuta despre fosta campioana, caci la Pitesti nu avem nici o sansa. Ne auzim in octombrie, la inceputul unui nou campionat. Pana atunci, salutari.
Dragos, iubesc asa mult aceasta echipa, care ne-a descretit fruntile in ultimii ani, incat traiesc la maximum fiecare joc. Comentariul anterior (postat in pauza meciului) oglindea trairile mele. Am mai imbatrinit cu un an in aceasta seara, dar verdictul meu ramane acelasi pe care l-am dat cu mult inainte. Nu aratam ca o echipa ce merita coroana, doar cu mereu tanarul Burlacu…
@ Dan: iti inteleg perfect trairile, esti patimas ca si mine, cand iubesti o echipa, o iubesti 1000%. Si eu zic la fel, ca nu mai suntem ce am fost odata. Parca, in fiecare an, am pierdut cate putin. Deocamdata, mai sper la titlu, desi stiu ca va fi foarte-foarte greu. Dar daca Asesoft pierde titlul, imi irosesc ultima speranta sa mai fiu… vultur, cu o echipa prahoveana. Si eu nu ma multumesc cu promovari din B in A sau cu clasari pe la mijlocul clasamentul. Eu m-am nascut cu doua titluri si o cupa in ochi, am prins si al treilea titlu si a doua cupa… Apoi, doar Asesoftul m-a facut sa ma simt la fel ca atunci. Mi-e teama sincer ca nu o sa mai am ce iubi cu patima, apoi!
Dupa ultimele evenimente, Dragos, ultima ta fraza din comentariul postat in 15 aprilie ma doare. Stenogramele facute publice au dat apa la moara contestatarilor Asesoftului. Cat adevar este nu stiu, dar dupa Petrolul nu vreau o noua dezamagire. Ar fi prea mult.
@ Dan: da, ar fi prea de tot sa pierdem totul. Ce ne-ar mai ramane, oare? Doar sa ne plimbam nepotii?!?
Era anul 2001, iar eu eram redactor (sportiv) angajat la “Jurnalul de Prahova” (aflat in corporatia CCA Intact Antena 1) si colaborator la “Informatia Prahovei” (caruia i-am ramas fidel din 2000 si pana azi). In elanul meu adolescentin, am vrut sa scriu si la “Prahova”. Am reusit sa “intru” in redactie si, dupa clasica proba de lucru, am fost trimis la un meci de-al Conpetului acasa, la Strejnic. Am redactat articolul si, entuziast, am venit cu el in redactie. Atunci am dat peste Dragos Trestioreanu. Mi-a luat hartia pe care scrisesem articolul si l-a citit cu spiritu-i critic. La sfarsit mi-a zis “Bravo, e bine!”. Nu am stiut ca rar se intampla sa laude pe cineva. Am fost eu norocosul de serviciu. Cand a aparut ziarul am vazut ca nu stersese nimic din ce scrisesem eu (a pastrat si titlul), dar, in schimb, a mai adaugat cateva randuri si… numele dansului alaturi de al meu. Nu am zis nimic atunci, insa, orgolios pana peste cap (nu m-am schimbat nici acum), am refuzat sa mai scriu la “Prahova” de frica semnaturii in tandem (la urma urmei, daca e munca mea – buna sau rea – vreau sa fie doar semnatura mea). In rest, numai cuvinte de lauda pentru stilul in care scrie, pentru cunostintele dobandite in timp si pentru functiile detinute in cadrul presei locale. Eu am continuat sa scriu si voi scrie pana voi muri (la urma urmei asta mi-e meseria fiind licentiat in jurnalistica), dar NICIODATA in tandem. Toata stima, dl. Dragos, continuati sa scrieti (pe hartie sau blog), ca scrieti bine!
@ Catalin Romanescu: nu-mi amintesc episodul, dar daca ziceti dv asa, nu am de ce sa nu va cred. Consider insa ca ar fi fost corect sa-mi fi spus acum, ce-mi scrieti brusc dupa 10 ani, si poate ca as fi avut vreo explicatie pentru semnatura in tandem. In fine…
Dragos, nu stiu daca ziua de azi o pot trece la zile fericite sau nefericite: un ochi rade -promovarea Petrolului, un ochi plange -esecul in play-off al Asesoftului. Si ca o ironie, dupa 7 ani, ambele evenimente.
@ Dan: da, niciodata nu pot sa fie amandoua la unison. Pacat! Totul este sa nu mai treaca alti 7 ani pana ce Asesoftul revine iar echipa de altadata, ca azi mi s-a parut ca unii dintre jucatori nu prea mai vor titlul, anul asta!
Salut, Dragos!
Ma asteptam sa te revad sambata trecuta! Imi pare rau ca ai fost absent… aveam de povestit…
Salut, Adrian, a trecut ceva vreme de cand nu prea mai apar la astfel de reuniuni. Am imbatranit, am alte pasiuni, ceva probleme pe la stomac etc. Da, mi-a parut si mie rau ca nu am putut vorbi. Dar o putem face pe adresa personala de mail, dragos_trestioreanu@yahoo. com, sau pe messenger, fiind identic ID-ul. Te salut si te astept!
Domnule Trestioreanu, pentru inceput vreau sa va multumesc pentru toate aceste articole extraordinare, relatate intr-un stil aparte. As vrea sa cred ca nu sunt singurul ploiestean, aflat la mare departare de casa, care va citeste articolele. Despre Petrolul – au avut un campionat greu (cel putin asa s-a vazut de aici din America
…), dupa care, se pare, din ce in ce mai multa lume are numai cuvinte de lauda la adresa sa. Sa speram ca sezonul ce vine o sa fie la fel de bogat in bucurii. Tin sa le multumesc, in numele tuturor “lupilor” aflati departe de prima lor dragoste! In privinta ASE Softului… in ultimii cinci ani am invatat un singur lucru: orice sut in fund nu este decat un pas inainte. Sper sa se adevereasca si pentru ei, si pentru noi, ploiestenii de rand, care am trait alaturi de echipa clipe minunate in sala Olimpia. Despre dv, s-auzim numai de bine si sper sa ne incantati in continuare. Cu respect , Silviu
@ Silviu Necula: sunt fericit ca sunt citit si in SUA. Desigur, am prieteni acolo, si nu doar acolo, care se mai uita pe acest blog. De altfel, de pe Google aflu cati si de unde sunt vizitatorii mei din Statele Unite sau din alte zone ale lumii. Am sa si scriu un post curand despre aceasta diversitate de prieteni – caci eu asa ii consider – din diaspora. Va multumesc pentru cuvintele frumoase si sper sa reveniti si cu comentarii la diferite posturi ale mele. Va doresc tot bine din lume, acolo, la mare departate de Ploiesti si de Romania!
Ca de fiecare data, un salut prietenesc de la Campina si invitatia de a accesa un blog destinat echipelor campinene si cele din zona
Cu respect
http://fotbalcampinean.blogspot.com
@ fotbalcampinean: si eu va salut, domnule Bacu! Voi da click cu siguranta pe http://fotbalcampinean.blogspot.com, pe care il recomand, acum, si vizitatorilor mei, urmand a-l pune si la “legaturile” de pe blogul meu. Toate cele bune va doresc!
In prag de An Nou, iti doresc multa sanatate, fericire, noroc, un an mai bun, cu multe satisfactii in ale condeiului! Sper ca sportul ploiestean ce ne-a unit intr-o prietenie de zeci de ani sa ne aduca mai mult decat anul acesta. Si inca ceva (ca fapt divers), articolele tale sunt citite si in Resita, acolo unde locuieste cel mai bun… var al meu!
@ dan: iti multumesc din suflet pentru urari si-ti doresc tot ce e mai bun pentru tine si familia ta, in 2012! As vrea sa putem vorbi (scrie), atunci, doar in termeni laudativi despre Asesoft, in primul rand, si despre Petrolul. Dar ma tem ca, in conjunctura actuala, sunt doar vise desarte. Asta pentru ca ambele echipe sunt patronate (conduse) de oameni care se gandesc numai la propriul interes si se bazează exclusiv pe ajutorul politic. Scriam mai sus “in primul rand de Asesoft”, fiindca acolo stacheta s-a ridicat sus de tot, ceea ce nu e cazul, de ani buni, al Petrolului. Ma tem, de altfel, ca nu va fi cat vom mai trai noi. Poate urmasii nostri sa aiba mai mult noroc. Cat priveste baschetul, nu as vrea sa prind momentul transformarii echipei care le-a adus la “Olimpia” pe Girona, Enysey Krasnoyarsk, Banvit, Lokomotiv Rostov pe Don, Dinamo Moscova Region, Chalon Basket, BC Liege si cate si mai cate formatii cu nume din Europa intr-o pepiniera slaba din punct de vedere valoric, asa cum sunt toate cele de la noi. Iar asta în partea a doua a anului viitor, evident, daca nu va iesi cine trebuie la primarie. Dar s-auzim (numai) de bine in 2012!
In primul rand, va felicit pentru munca depusa pe acest blog. In al doilea rand, as dori un schimb de link cu acest blog, daca se poate : http://pasescurte.blogspot.com/. Cu speranta ca raspunsul va fi afirmativ, mi-am permis sa va adaug in blogroll.
@ pase scurte: multumesc pentru apreciere. Va voi pune acum linkul la blogroll, in contrapartida.