Florian Walter si Dan Capra, digisport.ro micaÎn vremea când, mai întâi pe la colțuri, apoi chiar pe șleau, se vorbea că Vivi Răchită – managerul general al SC FC Petrolul, de dinaintea și de după vinderea pachetului de acțiuni al fostului acționariat către actualul, via SC Hale și Piețe, și până la data părăsirii clubului găzarilor (vezi perioada 2009-2012) – ar fi facilitat aducerea unui investitor potent la club. Florian Walter (foto, în stânga; www.digisport.ro), un om de afaceri despre care zicea că ar fi putut rezolva spinoasa problemă financiară, pentru un interval de timp cât mai lung, a fost alesul. Suporterii “lupilor” erau pe-atunci în al nouălea cer. Nu cred că au uitat acele vremuri, când se promitea nu… marea cu sarea, ci – concret – înscrierea în lupta pentru podiumul campionatului Ligii 1, atacarea trofeului Cupa României și revenirea, cu șanse la calificarea în grupe, în cupele continentale. Cu toții au bănuit că Răchită știa cu cine a vorbit, ce bani are respectivul ca să investească și ce avea de gând să facă la/cu Petrolul. Și mai ales până când. Un an, doi, trei sau 10? După doar 12 luni de la descălecatul la Ploiești, cel care acum are domiciliul stabil – era să zic… forțat! – în Emiratele Arabe Unite, îi dusese pe fani în paradis. Pe repede înainte, ce mai! Nici măcar nu și-au mai făcut ceva scrupule petroliștii că afaceristul mutase un “U” Cluj cu totul, la câteva sute de kilometri de urbea de pe malurile Someșului. Tocmai în Muntenia, zona “Miticilor”atât de urâți prin Ardeal! Așa de bine ne era. Nu s-au gândit nici că “rețeta” ar putea fi aplicabilă, într-o zi, și pe aici. S-a mizat 100% pe “armăsar” și nimeni nu s-a uitat și în “grajd”, dacă era “furaj” pentru cât mai multe “ierni”. S-a mers exclusiv pe flerul ex-managerului general, cel care – mai zilele trecute – nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea. Poate mizând pe… lipsa de memorie a simpatizanților Petrolului! O memorie care totuși nu s-a șters deloc!

Mergând pe firul poveștii, dar trecând peste “umbra” lui FW, din iarna și până în vara lui 2012, să mă opresc puțin la ediția 2012-2013 a Ligii 1. Mai bine zis, la finalul ei, atunci când “Petrolul lui Walter” a câștigat, după 18 ani, din nou, finala Cupei României. Nici nu s-au stins bine ecourile acelui succes, că “salvatore della patria” și-a anunțat demisia din funcția de președinte al Consiliului de Administrație al SC FC Petrolul!!! Nu trecuse nici măcar un an de la intrarea sa în legalitate la SC FC Petrolul și a plecat! Unde? La… “U” Cluj! De ce? Mai forțat de DNA, care luase la purecat teleportarea, gratis, la Ploieșți, a lotului masiv de foste “șepci roșii”, pe care l-a îmbrăcat în blană galben-albastră de… lup, mai – s-a zvonit – de-un pasămite conflict avut cu patronatul  SC FC Petrolul. Eh, aici e aici, meritând să mă aplec nițel asupra acestui moment. Când era “sub acoperire”, FW l-a pus ca om de încredere în club, și în acte, pe Daniel Capră (foto, în dreapta). Un necunoscut în lumea fotbalului. la vremea aceea. Aprioric, trebuia gândit că doar nu luase pe cineva, aiurea, de pe stradă și-l pusese moț în fruntea unui club aproape secular. Cu siguranță, era vorba despre unul pe care-l știa perfect. Poate și avusese cu el afaceri. Merge, astfel, total pe mâna lui că-i va securiza “bizsnisul”. Rare sunt ocaziile, chiar și la fotbal, când cineva de încredere… mușcă mâna care l-a hrănit. Asta ca să folosesc cuvinte bine cunoscute unui fost acționar al lui Dinamo. Mai exact, echipa… “câinilor roșii”.

Nu cred  - și nici nu voi crede vreodată – că Dan Capră l-ar fi trădat pe prietenul lui, Florian Walter. Mai degrabă, aș fi crezut, dacă s-ar fi zis, că ar fi fost invers. Ei bine, cu această convingere, am perceput plecarea lui Walter de la Ploiești tocmai după un mare succes, ca un prim semn că exista ceva ce nu era regulă. Că s-au avut degeaba speranțe pentru un viitor roz pe termen dacă nu mediu, în niciun caz foarte scurt. În urma performanțelor – a fost și locul trei, în campionat, în 2013 -, au venit și banii. Nu aduși de FW și DC, ci dați de televiziuni, de suporteri, prin achiziționare de abonamente și bilete, de UEFA, în urma participării la preliminariile Europa League și – nota bene! – de către municipalitate. La vremea respectivă, am crezut că sumele oferite de către Primăria Ploiești erau un bonus pentru sportul de imagine făcut municipiului. Nicidecum că ar fi fost trecute în… contractele jucătorilor. Ca parte din salariile lor!!! Adică, mai precis, nu mi-am închipuit, vreun moment, că SC FC Petrolul, de fapt, ar fi vândut… pielea ursului din pădure unor fotbaliști care numai fiștecine nu erau. Făcând-o, patronatul – și cel din față, și cel din umbră – și-a dat foc la valiză, încă înainte de a se fi uscat prima semnătură pe un astfel de act . De ce? Fiindcă, în relația cu statul, nimic nu rămâne bătut în cuie, chiar și când ai în fața ochilor parafa pusă pe un document oficial!

M-am întrebat, destul de repede, de ce a mai venit FW la Ploiești. Nu și de ce aplecat, deoarece asta era cât se poate de limpede. Nu pierzi o afacere, câtă vreme poți rămâne agățat și de aceea, dar și de alta. Chiar și așa, suspendat pe o sârmă invizibilă, întinsă de la Cluj până la Ploiești. Când a plecat dintr-un loc, Cluj, și a mers în altul, Ploiești, era de presupus că decizia nu putea fi luată “la plesneală”. Ca om de afaceri, se credea că gândea afacerea pe un termen mai lung. Nu că se ducea altundeva, doar ca să aibă de unde pleca. Mai mult, a se întoarce de unde aproape că abia plecase. Stând drept și judecând drept, încă din momentul plecării lui FW de la SC FC Petrolul, clubul a… intrat în insolvență, ducându-se cu pași repezi – pușchea pe limbă! – spre faliment. Când a lăsat clubul pe mâna unui aghiotant, chiar dacă pe ușa acestuia scria “PATRON, și s-a întors de unde dispăruse de un an, cu certitudine că nu s-a gândit deloc să facă mare performanță. Cu niciunul dintre cluburi. A visat, deja tipic românește, la unele tunuri, urmate de neaoșul… “după noi, potopul”! Și ce potop! “Ieri”, cu o echipă care s-a chinuit din vara trecută și până spre finalul anului; “azi”, cu o alta care… nu este în stare să tragă nici măcar un șut pe/spre poartă nici măcar, în 45 de  minute jucate pe propriul teren; cu o societate sufocată de datorii și asistată de “mașinării” etc., etc! Tocmai acum când nici cu “mașinațunile” nu mai merge! Nu mai sunt ce-au fost odată!

Primesc semnale că trebuie să fim pozitivi, să nu ne batem capul cu patronatul, să privim doar spre actuala trupă,să vorbim – și să scriem – doar despre fotbal și fotbaliști, nu și despre staff-urile administrativo-executivo-tehnic.  Să vorbim și să scriem – ce vrem, dar numai să îndrumăm lumea să vină la stadion, căci s-ar putea, ca de la vară, să aibă unde s-o mai facă! Dar, pentru ce – și pentru cine – să fim EXCLUSIV pozitivi?!? Pentru – Doamne, iartă-mă! – ceva ce este posibil să nu mai existe? Da, sloganul “Petrolul nu moare” rămâne valabil. Fără doar și poate. Numele e la municipalitate. E și sigla acolo, ba și culorile. Se duce însă palmaresul! Și-atunci, nu cumva… moare Petrolul care merge spre suta de ani? Nu cumva așa va fi? Se va naște, apoi, un alt Petrolul. Unul care va trăi. I se va rupe turta, va merge la grădiniță, la clasa pregătitoare, la gimnaziu, la liceu, la facultate, la masterat, la doctorat… Dar nu se va putea lăuda, NICIODATĂ, că-i PETROLUL CEL MARE!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri la “De ce nu ar trebui să mire deloc ce s-a întâmplat la SC FC Petrolul. Dar și de ce, după un eventual faliment, Petrolul chiar moare!”

  1. Romeo spune:

    Dragoș, spune-ne și nouă care au fost marile vedete de la “U” Cluj care au venit la Petrolul? Cumva Bokila, golgheter al Petrolului după mulți ani, sau Younes sau poate Pecanha sau Guilherme? Este Grozav al Clujului (unde a jucat un singur an)?
    De ce s-a intors Walter val-vârtej la Cluj? Pentru că ”șoricelul” primise invitație de la ”pisicile” clujene că-l spun la D(irecția) N(ațională) a A(nimalelor) (fără stăpân). Că nu s-a făcut plan pe termen lung, așa-i, dar nici Mihăilescu, nici Staicu, nici “Mititei nu au făcut astfel de planuri grandioase pe la Craiova (de unde avem amintiri mai recente decât victoria din 1966). Că s-au iubit Walter cu Capra”, precum Elton John cu partenerul, nu știu, dar a treia cupă nu prea venea la Ploiești fără ”dragostea” celor doi și nici ei nu ar fi vărsat saci de galbeni, pentru a lua cupa, dacă premăria nu făcea ceva pentru spectatori, așa cum le-a facut stadion ca pe la Hull City (mai avem până la… Manchester sau Marseille). Walter luase banii clujenilor, dar nu a prea putut face performanță, acolo. Și știi ce spun clujenii? Ca “El Paszkany Maximo” a iubit U, dar pentru că cei de pe acolo vroiau să-i ia banii, le-a spus pas (s-a dus la CFR) și a luat 3 titluri si vreo 3 cupe, si Supercupa. Pagubă pe Someș, s-au reprofilat rapid pe Walter, dar și ăsta și-a găsit altă dragoste, pe malul Dâmbului, o echipă orfană de tată și mamă de răchită, adică foarte fragilă. Dar, cum clujenii aveau un primar pe la București, l-au cerut înapoi pe Florian al lor. Cum șoarecele nu se întoarce la pisică de bunăvoie, a invitat-o pe aceasta prin EAU, dacă-i merge GPS-ul.

    • Trestioreanu Dragos spune:

      @ Romeo: Mihailescu? Ajuta-ma putin, te rog! Bun stadion si ca la Hull City! Macar echipa ca acolo sa (mai) fi avut! Intr-o zi, o sa se… declasifice si dosarul “Walter, Capra, Primaria Ploiesti si Petrolul”. Vom avea surprize, atunci. Chiar uriase!

Lasă un răspuns

Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>