Când băieţii de la www.doarpetrolul, prin anul 2008 parcă, m-au rugat, apelând la Octav Preda, pe-atunci coleg de redacţie şi de departament sport, la “Gazeta de Prahova”, să scriu pentru acest sit al suporterilor poveşti din tinereţea mea de împătimit al Petrolului, printre primele care mi-au venit în gând a fost şi una legată de fotbalistul Ion Eparu. Eram sus, în tribuna acoperită, pe locul 1.073, reţinut prin abonamentul avut de la tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească! Până când el a devenit oficial al clubului, mai întâi ca secretar al secţiei de fotbal a CS Petrolul, apoi ca vicepreşedinte al FC Petrolul, am stat în faţa lui, un rând mai jos, având în carnetul de membru susţinător trecut numărul 972. Tata coborâse la nivelul gazonului, având destule de făcut prin zonă. Scuze, vă rog, pentru această hai să-i zic paranteză în amintirea vremurilor de altădată pe care nu mi le poate lua nimeni, niciodată, dar fără legătură cu subiectul de faţă.
Revin la Ion Eparu. Nu am memoria datelor, aşa că nu vă voi încărca cu acelea ale unui meci cu Dinamo, disputat pe vechea arenă numită “Petrolul”. Era o vreme mai închisă, asta îmi amintesc perfect, dar tribunele şi peluzele erau pline ochi. În timpul primei reprize, rivalul de post de la echipa naţională al regretatului Mihai Mocanu, dinamovistul Augustin Deleanu, a trimis un şut la noroc, mai degrabă o respingere la fie ce-o fi, iar mingea s-a strecurat, ilar, printe jucătorii din careul Petrolului şi a intrat în poartă. O linişte grea s-a aşternut pe întreg stadionul. Şi avea să fie cam la fel până la pauză. Nimic nu era mai dureros pentru spectatorii ploieşteni, o galerie – de la primul şi până la ultimul, nefiind una organizată în acele timpuri, ca acum. În repriza a doua, la un moment dat, pe teren a fost trimis un debutant, Ion Eparu, un tânăr fotbalist despre care nu ştiu câţi cunoşteam ceva. Văd şi acum, de parcă ar fi fost ieri, cum a luat mingea, nu departe de centrul terenului, în jumătatea adversă, cea dinspre fosta peluză cu tabela, şi a trăsnit balonul direct în poarta lui Dinamo. Rar am auzit urale ca atunci, un prieten care nu a prins bilet la meci spunându-mi că a “duduit” tot cartierul. Autorul acelui gol senzaţional îşi făcea astfel un debut formidabil, mai ales că, până la final, Ion Pârvu, un fost jucător al Universităţii Craiova, care a avut o trecere pasageră pe la echipa noastră de suflet, a răsturnat scorul de pe tabelă. Şi aşa s-a şi terminat partida, cu 2-1 pentru Petrolul, în dauna unuia dintre “duşmanii de moarte”, şi pe-atunci. A fost, realmente, una dintre cele mai frumoase zile ale mele de pe dragul nostru stadion.
A trecut timpul, iar Ion Eparu a continuat să joace în echipamentul galben-albastru, când mai bine, când mai puţin bine, ca oricare alt fotbalist. Nimic neobişnuit. Apoi, a venit, peste ani, şi vremea retragerii. Nu am ştiut multă vreme ce a făcut după ce a pus ghetele în cui, până când un vecin din casa în care locuiesc, student la Universitatea de Petrol-Gaze, la Facultatea de Utilaj Petrolier, mi-a spus că-l are asistent, la “Rezistenţă”, pe… Ion Eparu. Mi l-a prezentat drept un profesor intransigent, dar şi dăruit meseriei alese după terminarea studiilor universitare. Ulterior, am mai auzit şi că a luat o normă, sau aşa ceva, ca antrenor la centrul de copii şi juniori al FC Petrolul, la care a renunţat, volens-nolens, atunci când a intrat în politică şi a devenit un obişnuit al Consiliului Local Ploieşti. Nu simpatizez nici cu politica, deşi o urmăresc destul de atent, nici cu diferitele partide, considerându-mă tot mai înşelat, indiferent de cine a ţinut hăţurile. Eram de un optimism robust şi aveam vise mari după ’89, iar ceea ce s-a întâmplat an după an, pe scena politică, m-a transformat într-un pesimist care şi-a pierdut deja toate speranţele. Însă, nu am renunţat să-i urmăresc pe politicieni, fie de la nivel naţional, fie local. Pe Ion Eparu, nu pentru amintirea lui ca fotbalist, l-am simpatizat mereu. Nu spun că ar fi unicul de la PSD, dar nici departe de adevăr nu ar fi. Mi s-a părut întotdeauna un om dintr-o bucată, un politician atipic chiar.
Când a venit vremea proiectului “Petrolul e al nostru” – contribuţia mea de-atunci rezumându-se la semnătura mea şi a soţiei, pe acele hârtii oferite de băieţii din cortul de vizavi de poşta din centru, cărora le voi purta mereu respect, şi la modul în care l-am susţinut, ca un nebun, direct şi în scris, la “Gazeta de Prahova”, pe Vivi Răchită, când era atacat murdar de “amicii” lui de acum -, nu trebuie să uite nimeni că Ion Eparu a fost un adevărat motor, luptându-se pentru reuşita acestuia. Cred că nimeni nu avea pretenţia ca dl profesor să stea la cort. Atunci, fiecare am ajutat cum am putut şi nici nu ne-am arogat vreodată merite pentru ceva firesc – a lupta pentru învierea acelui PETROLUL, pe care l-am iubit cu toţii. Poate că nu aş fi scris aceste rânduri, dar urmăresc siderat contrele de la “comentarii”, de pe blogul meu, la adresa lui Nini Hristodorescu şi, da, a lui Ion Eparu. Văzând ce se scrie, cum sar câte unii să se bată cu pumnii în piept că nu “X” sau “Y” ar fi părintele proiectului, mă umplu de tristeţe. Domnilor, chiar mai contează cine a avut ideea şi cine a pus-o în practică? Nu vom primi niciunul vreo medalie, deoarece am făcut ceea ce am crezut noi mai bine pentru continuarea unei tradiţii, pentru a ne salva simbolul. Eram, atunci, o masă de anonimi, nimic mai mult, şi am izbândit cu toţii, până când visul frumos s-a spulberat din motivele ştiute. E jenant să-i combaţi acum pe unii dintre cei care au luptat împreună şi-şi permit, în prezent, să spună adevărul. Asta pentru că, între timp, contestatarii s-au mutat în altă barcă. Să fie clar, merite pentru acest proiect, fiecare pe bucăţica lui, au avut şi Ion Eparu, şi Vivi Răchită, şi Dragoş Pătraru, şi Marian Manea, şi Cristi Vlad, şi Marian Dima, şi chiar Adrian Teodorescu, dar şi – o spun din nou – masa întreagă de anonimi, din care îmi permit să afirm că am făcut parte şi eu însumi. Stă mărturie arhiva “Gazetei”, în privinţa mea, iar pentru ceilalţi – rezultatele de pe teren, munca nevăzută din birouri, deplasările suporterilor şi prezenţa lor mereu pe arena Ilie Oană. Atunci am fost toţi pentru unul, visul de PETROLUL, şi unul – PETROLUL – pentru toţi. Am fost muşchetarii vremurilor noi.
Nu o să obosesc să aflu dacă toţi aceşti contestatari erau atunci în altă tabără, considerând mereu că au fost seduşi de numele de Petrolul, pe care îl purta echipa acţionarilor, şi s-au temut să nu-l piardă cumva. Mai rău este când apar contestatari care au fost atunci alături de noi şi au avut şi o contribuţie de netăgăduit. Ce rost are cine a “dat la apă” proiectul? Primim ceva în schimb, repet, pentru aşa ceva? Or dragostea noastră a fost răsplătită atunci. Dacă, acum, consilierul local Ion Eparu a avut rezerve, însă – nota bene – nu a votat împotriva proiectului de hotârâre prin care s-a făcut cesiunea de acţiuni, nu-i nimic anormal. Dacă era duşmanul proiectului, care – oricum – mai poartă doar denumirea celui de la început, pierzându-şi pe drum esenţa, ar fi votat împotrivă. Nu a făcut-o, asta e tot ce trebuie întipărit în mintea oricărui petrolist. Să nu mai dăm cu pietre, numai că acum, noi, cei care am stat de aceeaşi parte a baricadei cu actualii noştri contestatari, ne permitem să spunem că nu e în regulă ce se întâmplă.
Tags: "Petrolul e al nostru", Abtinere, Adrian Teodorescu, Arena, Asistent universitar, Augustin Deleanu, Blog, Comentarii, Comentator, Consilier local, Consiliu Local, Consiliul Local Ploiesti, Contestatari, Cort, Cristi Vlad, Cristian Vlad, CS Petrolul, Debut, Dinamo, Dinamo Bucuresti, Dragos Patraru, Dusman, Echipa naţională, Esenta, Fani, FC Petrolul, Fotbal, Fotbal intern, Fotbalisti, Gazeta de Prahova, Gazetari, Goluri, Hartii, Ion Eparu, Ion Parvu, Jucatori, Jurnale, Jurnalisti, Locuri, Marian Dima, Marian Manea, Meci, Mihai Mocanu, Muschetari, Nini Hristodorescu, Nume, Octav Preda, Parinte, Patima, Petrolul, Ploiesti, Profesor, Proiect, Publicatii, Respect, Rezerve, SC FC Petrolul, SC FC Petrolul Ploiesti, Secretar, Sectie, Semnaturi, Senzatie, Simpatizanti, Sit, Site, Sotie, Stadion, Studii, Suporteri, Tata, Tribuna, Ultrasi, Universitatea Craiova, Vicepresedinte, Vivi Rachita, www.doarpetrolul.ro, Ziare, Ziaristi
Nu a votat împotriva? La acea ședința aveam nevoie de 18 voturi pentru, abtinerile si voturile împotriva nu ne ajutau deloc. Exista voturi PENTRU si CELELALTE ! Cu 17 voturi pentru nu obtineam nimic, chiar dacă nimeni nu era împotriva si toți se abtineau. In legătura cu afirmatia cum ca toți am ajutat proiectul nu pot fi de acord. Faptele rele nu pot fi sterse cu buretele de cele bune. Poți sa spui ca am ajutat si eu cu ceva, dar după ce incerci sa pui bete in roate proiectului, sa-l faci sa deraieze nu poți sa te mai lauzi ca si tie ți se datorează reusita (nu are rost sa dau nume). Nu pot decat sa mă bucur ca toți oamenii de care pomenesti nu au fost in aceeași barca, toate gurile pe ciolanul numit Petrolul ne-ar fi lăsat pe noi suporterii doar cu sperante. Viitorul suna bine si putini se pot lauda ca au contribuit cu ceva la acest lucru.
@ Cosmin: probabil ca dv stiti mai bine decat mine sau – mai degraba – eu nu stiu nimic. Cateodata, imi si pare rau ca ma leg la cap fara sa ma doara. Dar, din greseli mai inveti, vorba aceea. Pe viitor am sa fiu foarte atent in ceea ce priveste initiativele mele, ca sa nu ma trezesc, intr-o zi, ca ma lovesc cu capul de sus. Asa se spune parca, nu? OK, numai unii au facut, iar altii – nu. Am recunoscut acum, sunteti multumit? Altii si cu mine nu am facut nimic. E bine asa? Altfel, de unde stiti ca vrea toata lumea sa se laude cu ceva? Cine se apuca sa se laude acum cred nu are nicio treaba cu ideea de Petrolul. Va rog sa ma iertati, dar am prins si alte vremuri. Asa ca, nu oi fi facut eu nimic, dar stiu ce a fost odata. Si va doresc si dv sa apucati sa aflati asta, candva. Una este a explica ce a facut fiecare si cu totul alta a te lauda cu ceea ce ai facut. Oricum, nu vom ajunge niciodata la un numitor comun. Iar la scadenta, nici nu mai conteaza. Deja, ruptura este ireversibila, fiindca s-a acumulat prea multa ura. Nu sunt dezamagit, fiindca stiu cum este lumea in care traiesc. Ma bucur insa ca aud ca viitorul suna bine. Il astept si eu cu maxima curiozitate. S-auzim, atunci, numai de bine, chiar daca nu vom mai fi niciodata in aceeasi barca… petrolist cu petrolist. Am onoarea, stimate domnule! Scuze, inca ceva: in ce consta “ciolanul PETROLUL”, cum scrieti dv, ca eu, unul, chiar nu-mi dau seama. E vreo afacere profitabila si nu o intuiesc eu? Nu prea le am pe astea cu afacerile din fotbal, ma scuzati, interesandu-mă exclusiv jocul de pe teren, nu cel din culise! Daca acesta din urma frizeaza legalitatea sau contravine in vreun fel exprimarii echipei pe gazon, atunci, da, chiar ca ma intereseaza. Altfel, nu. Ca sunt publici in joc, acestia sunt contabilizati si verificati la sange, iar intr-o zi, daca ar fi fost ceva in neregula, cu siguranta se va raspunde pentru cheltuirea lor neconforma cu legea. Nu-mi doresc sa se ajunga pana acolo, inchipuindu-mi ca s-a lucrat absolut corect, niemni neavand tupeul sa-si bata joc de banii comunitatii. Gresesc cumva? E utopie? Intrebari fara raspuns.
De ce nu a votat “pentru”, in acea sedinta a CL, daca ramasese de partea proiectului??
@ eduard: nu sunt avocatul dlui Eparu, astfel incat nu stiu ce l-a determinat sa se abtina, cu acel prilej. Insa, va pot pune o intrebare: dumneavoastra, daca ati fi, vreodata, in locul dumnealui, si ati avea vreo umbra de indoiala in privinta unui proiect de hotarare supus aprobarii CL Ploiesti, iar un vot favorabil acordat acestuia ar putea implica riscul unei posibile viitoare raspunderi penale, cum ati proceda?
Si daca DNA – unde investitorul Capra are dosar de urmarire penala – il va pune pe acesta in imposibilitatea de a mai finanta Petrolul? Si din ce, Doamne, apara si pazeste!, finanteaza marele investitor clubul, din moment ce – conform datelor oficiale – srl-ul dumnealui nu a produs nici un fel de venit legal?
Nini Hristodorescu
Deci, domnule Trestioreanu, chiar nu reusesc sa-mi amintesc in ce fel a ajutat Eparu proiectul nostru. Diferenta dintre a te alatura unui proiect, doar pentru a-ti atrage unele avantaje (electorale, in cazul politicienilor), si a fi cu sufletul alaturi de acest proiect eu zic ca este una mare. Referitor la votul impotriva, nu a fost vorba de nicio indoiala, ci pur si simplu a fost vorba de interesul de grup. Sa nu uitam ca nu a fost prima data cand respectivul a avut o atitudine de Gica-Contra. O sa imi permit sa intru putin in discutia dumneavoastra cu Cosmin si o sa va spun ce inseamna, din punctul meu de vedere, “Ciolanul Petrolul”. “Ciolanul Petrolul” nu a prezentat foarte multi ani niciun fel de interes pentru Primaria Ploiesti, C.L. Ploiesti sau C.J. Prahova. Asa cum nu prezinta interes nici alte probleme pe care locuitorii acestui oras si ai acestui judet le-ar dori rezolvate. Odata cu anuntata intentie a fostilor actionari de renuntare la aceasta echipa si odata cu aparitia noului stadion, au inceput sa apara “Dulaii”. “Dulai” care ar fi vrut ca ciolanul respectiv sa le revina lor, cu atat mai mult cu cat “Ciolanul” are acum infrastructura proprie, datorii catre stat mai mult simbolice, contracte ale jucatorilor care, adunate la un loc, nu sunt egale cu salariul unui Tanase, sa zicem. Numai ca nu prea le-a iesit jucaria. Sa fie de vina faptul ca nu au tinut cont ca paznicii “Ciolanului” nu mai sunt copii de 6 ani, pe care sa-i prostesti cu o bomboana, desi unul dintre mentorii “dulailor” le-a atras in permanenta atentia ca suporterii Petrolului sunt vaccinati atat impotriva hotilor, cat si impotriva prostiei? Tot ce e posibil. Ceea ce mi-a atras atentia in cazul onor domnului consilierprofesordoctoringineruniversitar a fost atitudinea duplicitara a acestuia. Daca, pe vremea lui Calota, mai exact in perioada in care s-a construit nenorocirea aia de “cotet”, nu am auzit niciun moment de proiecte, avize, constatari sau frica pe puscarie, pentru ca votau in necunostinta de cauza, acum, dintr-o data, l-a lovit excesul de constiinta. Nu am auzit nici macar o singura data, in perioada respectiva, ca cineva dintre colegii de partid ai domnului in cauza, sau chiar dumnealui, sa puna vreo intrebare legata de costul acelei constructii. Sau sa se intrebe macar acum, in al 12-lea ceas, cum a fost posibil ca nenorocirea aia sa coste aproape jumatate din cat a costat constructia noului stadion. Si nici sa puna problema constructorului sau a traseului banilor plecati catre acesta. Si atunci, cum sa interpretez altfel decat ca rea-intentia atitudinea dumnealui? Asta cu il doare sufletul de Petrolul e o gaselnita. Hai sa fim seriosi, Sandu Boc a fost la Petrolul intr-o perioada mult-mult mai importanta decat cea a lui Eparu. Practic aici si-a lansat cariera. Ati auzit ca, la ora actuala, sa-l doara sufletul de Petrolul? Nu. Si atunci?
@ Adrian: aproape ca de obicei, mutati subiectul pe strada dv, ca sa zic asa, lasandu-ma sa intrevad ca – daca SC FC Petrolul, in varianta votata pe 20 ianuarie 2012, ar opta pentru inteligenta unei eminente cenusii, capabile sa transforme lesne in alb si negrul, si griul si galbenul, si albastrul – dumneavoastra ati fi cel mai indicat. I-ati minimalizat meritele domnului Eparu cu exemple bine gandite si, mai ales, bine plasate, unele perfect adevarate. Numai ca, atunci, e greu de crezut ca – si daca l-ar fi intrebat dl profesor pe partenerul sau de fotbal-tenis ce e cu “cotetul” – cineva l-ar fi ascultat, mai ales din propriul partid. Mai degraba ar fi fost decretat pe loc drept un Gica-contra de interior ori chiar un dizident, plecat alAturi de linia partidului. Sigur, o putea face, tot asa cum ar putea-o face dl primar, acum, in alte spete. Dar nu o face, tot din acelasi motiv. Ii inteleg, deci, pe amandoi, desi nu-mi place ca scriu asa ceva. Nu exista politician curat 100%, desi normal ar fi sa avem in toate partidele numai… Albe ca Zapada. Cum tara e cum e, nu pot fi altfel cetatenii ei, indiferent de functii si apartenente. Daca dv ati fi dat frau liber si macar unei aprecieri la adresa dlui Eparu, cat de mica, bombardandu-l apoi cu nenumarate critici, unele perfect justificate, ati fost cu adevarat credibil. Mai ales ca banuiesc ca ati fi fost si cautionat ca nu l-ati vazut pe fotbalistul Ion Eparu jucand. Insa, mergand numai intr-o singura directie, pierdeti din “detenta”, in sensul ca orisicne de pe lume trebuie sa aiba si o calitate ori sa fi facut cel putin un bine, in viata lui. Dl Eparu chiar nu a facut deloc sau – nu as vrea sa cred – directia “spune” sa-l luati in catare cu un aruncator cu flacari, ci nu o simpla prastie sau deloc? Sunteti un om inteleigent, domnule Adrian Popescu, mi-am dat seama de asa ceva de mai mult timp, acesta fiind, de altfel, si motivul pentru care am reluat dialogul cu dumneavoastra. Daca ati fi numai cel care sunteti, de fapt, ca tot vorbea cineva de biblie, ci nu doar un simplu Gica-contra, ati fi credibil – si luat in considerare – de toata lumea, va spun pe cuvant. Eu, cel putin, sunt dispus. Cautati, deci, un echilibru intre fapte bune si fapte rele, fiti elegant, asa cum va simt ca puteti fi in exprimare, si veti avea numai de castigat. Si eu am tendinta – acum spre pensie, urand batranetea care va sa vina incetul cu incetul – de a-i copia, in limbaj, pe cei tineri. Dar am si o limita. Incercati si dumneavoastra sa mai dezbracati armura de dur perpetuu, care impune intr-adevar pustimii si tineretului, si-atunci o sa fiti perceput la adevaratul dv nivel de inteligenta de, repet, absolut toti cei care va citesc comentariile. Toate bune si numai soare la Bangkok, daca mai sunteti pe acolo!
Cum ar fi putut avea “o umbra de indoiala”, atat timp cat cunoaste perfect datele problemei si, mai ales, a avut prilejul sa “definitiveze”, din punctul sau de vedere personal si ca un vechi petrolist, acest proiect “Petrolul e al nostru”, pe care l-a sustinut inca de la inceput? Doar daca interesele de partid au fost mai importante decat finalizarea acestui proiect. Ca fost absolvent al IPG, il cunosc pe dl. Eparu destul de bine, de aceea m-a uimit schimbarea de atitudine, de ultim moment. O seara buna si “Hai Petrolul!”.
@ eduard: sa inteleg ca toti sustinatorii initiali ai proiectului “Petrolul e al nostru” nu mai au voie, pe parcursul derularii acestuia, sa acuze, cand si cand, si cate o “umbra de indoiala”? Adica, e musai sa inghita orice, oricand? Sa nu mai aiba opinii? Sa stiti, altfel, ca – atunci cand un partid vrea sa fie Gica-contra cu adevarat si are si ceva putere – se opune pana in panzele albe. De data aceasta, USL (PSD+PNL) chiar nu a avut de gand s-o faca. De ce a procedat astfel chiar nu am nici cea mai vaga idee. Desi ar fi fost de asteptat din mai multe motive o atitudine de Gica-contra, generată de lupta dintre opozitie si putere, de antipatia nedisimulata fata de actualul primar ori fata de fostul apropiat de dinainte, actualul manager general al SC FC Petrolul, si – nu in ultimul rand – de imaginea actualilor actionari. Cand un proiect de hotarare intruneste doua treimi din sufragii, fie le este absolut indiferent consilierilor ce voteaza, fie nimeni din propriul partid sau alianta nu le-a impus ceva. In alta ordine de idei, daca spuneti ca sunteti fost absolvent al IPG, cum se numea inainte de ’89, de ce nu-l opriti pe strada pe dl Eparu si sa-l intrebati – ca fost student, ca ploiestean si ca viitor elector – de ce s-a abţinut cu acel prilej?
Nu trebuia sa-l intrebe nimeni pe dl. Calota ceva in calitate de partener de fotbal-tenis, ci trebuia sa o faca in calitate oficiala, asa cum a facut si in actualul mandat. Pai, daca o luam pe linia cu nu e toata lumea Alba ca Zapada si ca, daca punem intrebari indiscrete fata de faptele colegilor de partid, vom fi socotiti ca fiind drept altfel, decat niste oameni cat de cat verticali, ajungem fix acolo unde am mai spus. Adica, importante sunt interesele de partid si/sau de grup, interesul public si general duca-se dracu’! Ori asta inseamna ca respectul nostru fata de cei care ne voteaza si ne trimit catre o institutie care ar trebui sa apere si sa reprezinte interesele comunitatii este cumva egal cu zero barat. Vizavi de treaba cu eminentele cenusii, ati reusit sa ma faceti sa zambesc. Nu tin, si nici nu am tinut vreodata, sa fiu sau sa devin asa ceva. Pentru treaba asta e nevoie de timp, e nevoie de vointa si e nevoie de foarte multa putere de convingere, ca sa nu mai spun de bani si, mai ales, de interes in sensul asta. Nu cred ca detin niciunul din ingredientele de mai sus. Daca, uneori, ma exprim mai dur la adresa anumitor persoane, nu o fac pentru a castiga simpatia cuiva, sau antipatia altcuiva, ci pentru ca asa simt ca trebuie sa procedez la momentul respectiv. Iar la momentul actual, ma contrariaza al naibii de mult atitudinea anumitor oficialitati fata de problema numita Petrolul. Daca ani in sir, nimeni nu s-a obosit sa dea macar o pensula de vopsea sau un trafalet de lavabil la vechiul stadion, dintr-o data, oficialitatile noastre iau foc cand e vorba de facut ceva bun pentru orasul asta. Ca si cum de vina pentru degradarea in timp a stadionului ar fi fost presedintele Statelor Unite, nu Primaria si Consiliul Local Ploiesti. De foarte multe ori mi-am exprimat dorinta de a ni se prezenta si noua, muritorilor de rand, modalitatea in care fostii actionari au dobandit aceasta calitate, devenind peste noapte, din sponsori, actionari. De asemenea, as fi vrut sa ni se spuna si cine a facut posibila aceasta treaba. Rezultatul? Parca a inceput sa ploua afara! Din cauza asta ma supara atitudinea unor oameni politici care, atunci cand trebuie sa puna piciorul in prag, nu o fac din cauza ca e vorba de propriul partid. Dar, mai apoi, nu se sfiesc sa ne vorbeasca despre deontologie, spirit civic si grija pentru banul public, ca si cum ar sti cu ce se mananca toate astea. Iar treaba asta e valabila la nivel national, nu doar local. Mi-am terminat treaba in Thailanda, astfel ca, pentru cel putin inca o saptamana, voi fi acasa. Numai bine va doresc!
@ Adrian: intrebarea despre cum au dobandit vechii actionari fosta calitate la FC Petrolul, caci la SC FC Petrolul a fost clar, nu cred ca trebuie pusa consilierilor locali sau vreunui partid, fiindca, pe atunci, municipalitatea nu avea nicio calitate la acest club. Altii trebuie intrebati, deci, despre ce si cum.
Altii, adica cine?
@ Adrian: adica toti aceia care au regizat transformarea in actionari a sponsorilor de pana atunci. Sunteti convins ca politicul a dictat si atunci? Aveti vreo dovada in acest sens? Daca da, o iau in considerare. Eu stiam ca nu a avut. Poate gresesc.
Sunt absolut sigur! Si, cu ajutorul dumneavoastra, poate chiar vom reusi sa aratam cine sunt adevaratii vinovati de tot dezastrul care a avut loc in perioada 1995-2003, desi ar fi exact frectie la un picior de lemn, dar macar ca o reparatie morala. Tot ce trebuie e sa fiti disus sa spuneti lucrurilor pe nume, in calitate de apropiat al clubului in acea perioada. Daca gresesc, va rog sa ma scuzati.
@ Adrian: am fost, nu o sa neg niciodata, un apropiat al clubului, desi nu chiar intr-atat pe cat sunt unii acum oei cred ca as fi fost eu. Era vremea cand mai faceam programe, iar apoi, pentru o perioada de timp, am fost ofiter de presa, impreună cu Nelu Stefanescu. La fel, si ca jurnalist, trebuia sa fiu cat de cat un apropiat al clubului. Recunosc insa ca, la un moment dat, nu mai stiu exact de cand, aproape ca m-am detasat cu totul. Mie mi-a placut performanta adevarata, asa am fost obisnuit, si nu mai era cazul, atunci. Nu-mi mai amintesc insa exact daca inca actualii actionari, pana se vor semna actele de cesiune, erau, pe-atunci, sponsori sau/si actionari. Dar se poate verifica. Fiti sigur, altfel, ca voi spune mereu lucrurilor pe nume! Nu degeaba, dupa cum ar crede unii, fac … contra vantului, acum.
Pai sa o luam pe rand. De cine tinea FC Petrolul la inceputul anilor ’90, imediat dupa revolutie? Eu cred ca de autoritatile locale.
@ Adrian: daca imi amintesc eu bine, (inca) actualii actionarii au fost chemati de conducerea executiva a FC Petrolul, din cauza ca fostii sponsori de la Combinatul Minier Ploiesti au luat mana de pe echipa, nemaivand fonduri suficiente. Atunci, Liviu Luca si FSLI Petrom au venit pe un cal alb, ca unica salvare a echipei de fotbal. Repet, nu stiu daca a existat dupa ’89 o implicare directa a autoritatilor locale. Dar voi verifica, nefiind deloc greu si nicidecum vreun mare secret.
Alo, domnu’ Adrian, nu a avut domne nicio legatura politicul, gresiti! Cred ca, la sala de sah, n-au fost fostii actionari cu Emil Calota. Cred ca maritul Niculae Ion – cel mai mare patron! Nu a iesit cu Calota si Cosma si le-a spus suporterilor: “Echipa se va numi Petrolul-Astra”. Cred ca astia de la partidul asta minunat nu au avut nicio legatura cu nimic! Nici nu i-am vazut, ni s-a parut, nici o treaba n-au avut. Niste oameni deosebiti, un partid deosebit. Traiasca! La vot cu noi!
@ martorul senil: vedeti, cu tot respectul, ca nu ati gasit “adrisantul”. Nu stiu la ce va referiti.
Pai daca au fost chemati, au fost chemati de cineva. Mi-e greu sa cred – cum de altfel mi-a fost si la vremea respectiva – ca cei de la Combinatul Minier nu ar fi avut bani sa tina echipa. Mai degraba, cred ca a fost tot o invarteala a autoritatilor locale pentru aducerea “salvatorilor” de la FSLI. Nu cred ca, la ora respectiva, Petrolul ar fi tinut de altcineva decat de autoritatile locale, fiindca, pe vremea aceea, nu exista cadrul legal pentru ca un club de fotbal sa fie proprietate privata. Astfel ca, probabil, cei de la Combinatul Minier au avut mai mult rol de sponsori, decat de patroni, cum de altfel au fost si cei de la FSLI, pina la momentul in care au devenit proprietari. Au devenit proprietari, atentie, nu FSLI-ul ca structura de sine statatoare, ci persoanele aflate la conducerea acestor sindicate. Iar prezentza lui edi alexandru printre asa zisii investitori imi intareste convingerea ca tatal acestuia a fost principalul sfatuitor al viitorilor “investitori”. Adica, dupa mintea mea, el a fost cel care i-a consiliat pe cei care aveau Petrolul in mana, la ora respectiva, adica autoritatile locale, despre modul cum sa faca predarea clubului catre acesti “investitori”.
P.S. @martorul senil, aveti perfecta dreptate. Acest partid abia a aterizat de pe Marte, astfel ca habar nu are ce s-a intamplat in Romania, in ultimii 22 de ani. Nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase.
@ Adrian: voi verifica si va voi spune cum s-a intamplat, de fapt, si cine pe cine a consiliat. Sunt deja convins insa ca dl Valentin Alexandru a avut un rol major, atunci, in deciziile luate. Adica a fost un “bun sfatuitor”. Poate o fi si acum, de ce nu?
In niciun caz nu poate fi catalogat ca bun sfatuitor un om care, prin ajutorul dat celor care s-au imbogatit de pe urma Petrolului, a pus astfel umarul la distrugerea clubului Petrolul. Poate sa prosteasca pe oricine cu aburelile despre bunele intentii, nu si pe cei care stiu cat de mult “bine” a facut Petrolului.
@ Adrian: cred ca nu ati perceput prea bine tonul meu, in privinta sfaturilor secretarului general al LPF. Nici eu nu sunt deloc fan al lui.
Ba da. Tocmai de aceea am si spus ca poate sa prosteasca pe oricine altcineva, nu si pe cei care stiu cat de cat ce s-a intamplat pe la Petrolul.
Octav v-a rugat sa scrieti pe http://www.doarPetrolul.ro?
@ Dan Roth: dupa cate imi amintesc, Octav mi-a transmis, fiind zi de zi acolo, in redactie, cu mine. De la cine a fost rugamintea direct nu stiu exact. Poate de la Ionut Cocanu, poate de la… Dan Roth. Chiar nu stiu. Mai are vreo importanta?
Vad ca e boala generala asta cu memoria.
@ Dan Roth: va referiti la dl Nini Hristodorescu si la mine, sa inteleg? Daca dumneavoastra ati insistat sa scriu acele povesti pe http://www.doarpetrolul.ro, va multumesc! Chiar daca mai tarziu. Dar chiar nu am stiut ca Dan Roth fusese cel cu initiativa, nu e o chestiune de lipsa de memorie. Una care tuturor ne mai joaca si feste, e adevarat. Insa, sincer, ma asteptam sa discutam acum despre lot, despre noul capitan, despre meciul cu Vasluiul, despre actualii actionari, despre viitorul etc. Probleme mult mai importante, mai actuale, decat cine, unde si cand m-a rugat sa scriu povesti pe doarpetrolul.ro. Am facut-o cu mare placere, asta e tot ce ramane. Restul e cancan, asa se spune, nu?