Gicu Grozav, sportbild.deJoi, 8 august 2013, cu doar câteva ore înainte de manşa a doua din turul III preliminar din Europa League, dintre Vitesse Arnhem şi SC FC Petrolul Ploieşti, calculatorul de care eram atât de mândru din toate punctele de vedere, de ani buni, a “amendat” lipsa mea de reacţie la încălzirea tot mai mare a procesorului, ajuns la 48 de grade Celsius, când ar fi trebuit să fie maximum 31-32. Resetându-se la foc continuu, după ce îmi mai jucase nişte feste la viteza de încărcare de pe internet, rezolvate în cele din urmă prin reinstalarea Windows-ului, calculatorul mi-a semnalat ceva total neplăcut: placa de bază trebuie înlocuită! Decizie grea pe termen foarte scurt, achiziţionarea unui laptop nou, performant fiind, paradoxal, mai la îndemână, până îl voi “pune pe picioare” din nou sau voi renunța pe veci la el!

Una peste alta, tocmai când Petrolul meu obţinea o calificare extraordinară în play-off, pe una dintre arenele semănând cu “Ilie Oană”, dintr-o ţară cu unul dintre campionate tari ale Europei de Vest, nu am avut unde să-mi exteriorizez, în scris, imensa satisfacţie! Nici pe blog, nici pe www.gazetaph.ro nu am putut-o, din acelaşi motiv. Fierbeam, nu alta, după ce dădusem în câteva clocote la execuţiile lui Damien Boudjemaa şi Gheorghe Grozav. Mi-am dorit atât de mult ca despre Petrolul să se vorbească laudativ, să fie confirmată – şi cum se putea mai bine decât eliminând o echipă de top din cupele europene! – revenirea sa pe drumul care a dus-o odată, la câştigarea simpatiei întregii ţării. Să nu mai zâmbească ironic câte unii, care nu au trăit acele vremuri, cărora le-am fost martor direct! Ei bine, când petroliştii mei au obligat la câteva semne de exclamare în titlurile ziarelor, siturilor sau fluxurilor agenţiilor de presă, eu nu am avut calculator! L-am avut, vai!, când nu mergea deloc bine pe la Petrolul,  ci nu şi când am avut o altă noapte minunată, la doar două luni şi opt zile după adjudecarea ultimului trofeu - Cupa României! Am fost acuzat, nu o dată, că mi-ar plăcea mai mult să critic, decât să laud. Nicidecum, ador să-mi laud, chiar exagerat, echipa favorită! Aşa mi-a fost drag întotdeauna, din copilărie şi până acum. Cine s-a legat pe viaţă de destinul unui club mă înţelege foarte bine. Când apar vremurile de restrişte, se cuibăreşte în suflet o dorinţă imensă de a reveni timpurile mirifice de altădată şi de a exterioriza, chiar şi dând pe dinafară, sentimentele de satisfacţie. Acolo am ajuns în noaptea de 8 spre 9 august şi nu am avut calculator!

A spune acum ce am trăit atunci ar părea cam desuet. Carpe diem!  Am pierdut momentul! Astfel încât, nu-mi doresc decât ca, într-o altă noapte, din 29 spre 30 august, să pot scrie tot ce îmi doresc mai bine despre Petrolul, eliminând, de data aceasta, o formaţie din prima ligă a mândrului Albion – galeza Swansea City! Am să vă mărturisesc ceva: am fost pesimist că o vom elimina pe Vitesse, consolându-mă – înainte de retur – că vom pica de pe un cal frumos. Unul ca nume, nicidecum ca joc! Cum am observat că “ţine” cu pesimismul, işedin taman pe dos, adică excelent, declar că voi fi la fel de pesimist şi la “dubla” cu Swansea, visând că voi fi din nou… neinspirat. Că nu voi avea deloc motive să mă tem că Wilfried Bony o va răzbuna, în Ţara Galilor sau la Ploieşti, pe fosta sa trupă din Eredivisie, Vitesse Arnhem!

Vineri, la nici 24 de ore după returul de vis de pe “GelreDome”, eram în vizită la “fratele” meu, Titel Arsene, când m-a anunţat că a sosit autocarul cu băieţii, de la aeroport. Am ţâşnit din birou şi primii pe care i-am luat în braţe şi i-am sărutat – ca un părinte căruia i-au intrat copiii la facultate sau au luat vreo medalie de aur la Olimpiadele internaţionale şcolare, cu ordinea inversată, evident – pe Damien Boudjemaa şi Jean Sony Alcenat. Francezul, băiat mai timid, părea un pic jenat de efuziunea mea, iar haitianul – uimit sadea! Apoi, în holul de la vestiare, am făcut un gest pe care nu credeam că voi mai apuca să-l fac: l-am pupat şi pe fotbalistul Petrolului pe care l-am criticat cel mai mult, în tot anul competiţional trecut, Gicu Grozav (foto; www.sportbild.de)! I-am şi spus-o că merita atunci nu să-mi recunosc greşeala, fiindcă nu a fost vorba de aşa ceva, ci să-i dovedesc, mulţumindu-i pentru aceea lovitură liberă din minutul 90+5, că este capabil să fie altfel decât a fost un sezon întreg, aproape. Băiatul nu e ranchiunos şi am înţeles că se bucură enorm când se vede iubit. De altfel, în ultimele etape ale trecutului campionat, mi-am înfrânt sentimentul de revoltă împotriva lui şi am căutat să-l iert chiar şi pentru execuţiile mai slabe sau acţiunile eşuate. Poate nu o să mă credeţi, nici măcar “scăriţa” aceea din finalul partidei cu Pandurii nu mi-a mai readus nervii de altădată. Când a demonstrat că poate fi şi altfel decât un fante fiţos, Gicu mi s-a lipit de suflet şi sper să rămână acolo cât timp va mai sta pe “Ilie Oană”. Atunci, dacă va lăsa în urmă păreri de rău, va însemna mai mult decât o convocare la echipa naţională ori un contract oneros. Selecţiile vin şi se duc, banii se iau şi se cheltuiesc, dar amintirea frumoasă, lăsatul locului de bună ziua te urmăresc toată viaţa, pe oriunde te vor duce paşii! Aştept reconfirmarea simpatiei mele de acum pentru fotbalistul GHEORGHE GROZAV!

P.S. Sigur, citite acum, rândurile de mai sus nu mai au cine știe ce valoare. Nu le-am putut posta la vremea lor, fiindcă m-a lăsat și calculatorul de rezervă! Acum am laptop, mă chinui cu acomodarea cu tastatura, dar știu, cel puțin, că voi putea scrie aici. Le-am postat deoarece am vrut să țin minte cât de scurt este drumul dintre Paradis și Infern!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

4 răspunsuri la “Ce înseamnă să nu mai ai calculator grozav, când echipa de suflet se califică… GROZAV!”

  1. Robert spune:

    Bine ati revenit si sper ca gluma cu iertatul ati luat-o ca atare!
    In res,t cu laudatul Petrolului nostru cam greu pt majoritatea “presei sportive”. Acum, ca am luat o bataie usturatoare, toata lumea ne pune la colt! Mai inainte a fost episodul cu primarul Neptun care, in ciuda atitudinii laudabile a suporterilor, a trecut asa f repede peste eveniment.(presa)
    Mi-aduc aminte de episodul cu cel care l-a sterpelit pe Galamaz, Petrolul si Ploiestiul devenind inamicul nr 1 in Romania pt mult timp, pe la toate televiziunile, si Enache asta era un anonim care si-a luat-o cu vf si indesat si si-a primit pedeapsa.
    Acum, cu primarele zeu, care e cunoscut doar ca infractor si cocalar nimic, tacere!!!
    Sper ca laptopul dvs sa aiba viata lunga!

    • Dragoş spune:

      @ Robert: stati linistit, gust glumele. Da, aveti dreptate, nu suntem inca o tinta pentru facut rating. Laptopul va avea viata mai lunga, sunt convins, dar ma omoara tastatura lui, inca nefiind obisnuit. O sa caut sa iau alta si sa i-o atasez.

  2. Dan Motoran spune:

    Maestre, am suferit cand vedeam ca nu mai apare nimic pe blog. Chiar imi faceam griji, cand in cea mai buna perioada a Petrolului din ultimii 40 de ani, din condeiul d-tale nu mai iese nimic. M-am linistit, dupa ce am aflat de la amicul Romario de cele intamplate.
    Cat despre meciul de la Arnhem, nu iti poti inchipui cata fericire am simtit in jurul meu in peluza arondata oaspetilor de pe GelreDome, in urma golului inscris de Gicu Grozav. Pot spune ca cine nu a fost acolo degeaba a trait pe Pamant.

    • Dragoş spune:

      @ Dan Motoran: nu ai numai noroc in viata, mai apar si probleme, pe care nu le poti rezolva pe loc. Cred ca a fost fericire mare in peluza, daca a fost si la mine in camera, atunci! Sa dea Dumnezeu sa mai prind asa momente si avand… calculator OK!

Lasă un răspuns

Poţi folosi următoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>