Pentru “Lăscărică”, de la ultraşii Petrolului, cu tot respectul!

Petrolul nu a reuşit astăzi să dea lovitura la Buzău, la capătul partidei de campionat cu Gloria. Un succes ar fi apropiat-o la doar un punct de locul al II-lea al ierarhiei Seriei I. Unul tot promovabil, ca şi primul. Totuşi, delegaţia ploieşteană, ca să zic aşa, s-a bucurat  din plin de aplauzele localnicilor aflaţi pe arena din Crâng. Aplauze adresate nu jucătorilor, e drept, care au dominat însă - ca nimeni alţii - formaţia locală. Orice ar fi, o rivalitate tot există! Cei 300 de ultraşi de la peluza din dreapta tribunei I au fost cei care au stârnit admiraţia buzoienilor! Atât prin comportamentul decent, încurajările şi cântecele lor, cât şi, mai ales, prin afişarea unui banner sugestiv, după cum se poate observa din fotografia pentru care îi mulţumesc prietenului Ionuţ Pană, de la săptămânalul “Republicanul”.

În prezent, când fanii fotbalului sunt huliţi, de către diverşi patroni sau conducători efemeri de echipe, scoşi din arene, ameninţaţi cu bodyguarzi având mutre - dar nu numai - de luptători de K1, batjocoriţi şi umiliţi, mă bucur, sincer, să văd că mai există totuşi o lume care îi înţelege - şi îi aprobă, ca să nu zic chiar admiră - pe aceşti “frumoşi nebuni ai stadioanelor”. Am spus-o - şi scris-o - mereu că galeria Petrolului este formată din băieţi şi fete cu un IQ care nu trebuie luat în derâdere. Sunt băieţi şi fete cu studii superioare terminate sau în curs de desfăşurare. Sunt tineri doxaţi, cu idei şi iniţiativă. Aşa cum este şi aceea a cinstirii - oarecum neaşteptate pe o arenă de fotbal - a fostului mare actor Gheorghe Dinică, trecut în nefiinţă în această săptămână. Ei bine, filmul care l-a avut drept protagonist pe “Maestru”, în rolul extraordinar interpretat al lui “Lăscărică”, va rămâne o emblemă pentru cel care a fost artistul Gheorghe Dinică. Şi asta au înţeles cei care au avut ideea bannerului ce a emoţionat un întreg stadion.  Tot respectul meu pentru băieţii şi fetele din galeria Petrolului! “Maestrul” v-a “văzut” că i-aţi fost spectatori adevăraţi şi fideli, iar - de acolo, din Cer - v-a “aplaudat”, la rându-i!

P.S. Îmi aduc aminte că, atunci când îi auzea vocea “Maestrului”, tatăl meu - care cred că l-a “aşteptat” în Rai, pentru a se “delecta”, din nou, cu rolurile lui! - lăsa totul deoparte. Pentru a-l asculta şi vedea pe idol! De la tata s-a “molipsit” şi mama. Care nu a pierdut nicio emisiune, film sau scheci cu Gheorghe Dinică ori, mai de curând, nicio informaţie despre boala şi, apoi, moartea lui. Firesc, am crescut, în familie, cu o admiraţie prufundă pentru cel care i-a dat viaţă lui “Lăscărică”, dar nu numai. L-am iubit atât de mult, încât nu m-am putut apropia de micul ecran, în zilele de după trista despărţire, de el, pentru totdeauna. Avem oameni uriaşi. Se duc. Unul câte unul. Şi rămân tot mai puţini. Iar noi, tot mai săraci, săraci, săraci…

Tags: "Lascarica", "Maestrul", Actor, Aplauze, Banner, Buzau, Crang, Cultura, Fotbal intern, Fotografie, Galerie, Gest, Gheorghe Dinica, Gloria Buzau, Idee, Ionut Pana, K1, Liga a II-a, Petrolul, Ploiesti, Prahova, Republicanul, Saptamanal, Seria I, Ultrasi