Adrian Mutu pe banca, prosport.roLa Brașov, ca și în prima repriză a meciului cu Flamurtari, de la Ploiești, nu mai spun de partida de la Cluj, nu-i niciun secret ori ceva de ascuns sub preș, Petrolul nu a jucat plăcut ochiului. Ideal ar fi fost s-o facă, dar practic nu s-a putut, trebuind să fim totuși realiști. Citesc pe siteuri, pe bloguri, pe Facebook diverse opinii. E foarte bine că sunt diverse. Paradoxal, au dreptate și cei care critică evoluțiile “lupilor”, dar și cei care cer evitarea, sau mă rog, amânarea lor! Primii – pentru că reflectă o realitate de neescamotat, iar ceilalți, deoarece nu-i productiv să se pună presiune înaintea unor dueluri importante, precum cele apropiate cu Viktoria Plzen, din antecamera play-off-ului Europa League. Evident că plătitorul de bilet trebuie să pretindă să aibă parte și de spectacol, măcar de ceva spectacol. E dreptul lui. Numai că, această dorință obligatoriu să țină cont și de context. Ca experiență internațională, Petrolul este inferioară Viktoriei. Cel puțin, recent. Nu se poate contesta asta. Dar joi și peste o săptămână nu se vor duela experiențele în cupele europene, ci două echipe care au același scop: calificarea. Dacă există fani care i-au urmărit deja pe cehi, pe internet, în două dispute oficiale, fiind îndrituiți astfel să facă o comparație între prestațiile viitoarelor combatante directe, alții comentează doar pe baza statisticilor. Nici unii, nici alții nu pot fi… Mafalda, nimeni neputând intui fidel ce se va întâmpla pe arena Ilie Oană și, apoi, pe cea a adversarilor. Nu mă leg de marota că niciun meci nu seamănă cu altul, ci doar de faptul că motivația este cu totul diferită, pentru fotbaliști, în cupele continentale. Altfel vor trata Adrian Mutu (foto; www.prosport.ro) & Co. – repetarea poate obsesivă, de către mine, a numelui “Briliantului”, deși firesc ar fi fost să scriu… Filipe Teixeira & Co., e justificată de banderola pe care o poartă fostul fotbalist al lui Internazionale, Chelsea, Juventus, Fiorentina ș.a.m.d.! – un joc cu Viktoria Plzen, și altfel au făcut-o cu Flamurtari, “U” Cluj și FC Brașov. Fără discuție că nu trebuie să vedem roz unde tonurile ceva mai închise au existat. Dar nici să îngroșăm tușele nu-i recomandabil. La fel, nici perpetuarea comparațiilor cu trecutul apropiat nu sunt folositoare, câtă vreme nu vor conduce la vreo schimbare. În bine, firește.

O echipă mare – sau care se pretinde și se dorește astfel – nu poate cere liniște, precum una care nu are niciun obiectiv performant real. Dimpotrivă, ar trebui să impună a i se pune presiune, chiar! O presiune stimulatoare, ci nu una însă care s-o dărâme. Nu poți cere liniște, că nu suntem nici la teatru, nici la biserică! O critică poate fi și stimulativă, dacă este absolut justificată. În cazul lui Mutu, chiar și este! Poate și în al altor coechipieri ai săi. Dar, repet, una nu exagerată, nu demolatoare. Nu sunt adeptul răbdării într-un secol al mișcării continue. Cine-o cere nu știe pe ce lume trăiește! Fanii Petrolului, pe care nimeni nu-i poate bănui de absența unei pasiuni imense vizavi de echipa de suflet a lor, au dreptul să pună presiune pe jucători, netrebuind să-și pună ochelari de cal sau lacăt la gură. Nu ar fi productiv. Nu le-ar folosi deloc lui Mutu și compania să li se spună: “Ce frumos ați jucat!”. Dar, nici să li se zică: “Sunteți mai slabi decât echipa de anul trecut!”. Există un mod special de a pune presiune. Cât să se ajungă la scopul dorit. Unei “duble” de calificare nu trebuie să i se ceară spectacol pe gazon, ci doar rezultatul urmărit – accederea în fazele superioare ale competiției. Mă alătur astfel celor care afirmă că-și doresc două meciuri mai urâte, dar terminate cu o calificare în play-off a Petrolului. Și mai cred, tot ei, că în tribune și peluze e locul unde va fi show-ul! Subscriu. În concluzie, să nu cerem liniște înaintea presiunii, ci neapărat presiune înainte de liniștea ce va urma după “urcarea” în play-off! Nu pot să spun că, acum, cred 100% în calificare, dar nici nu pot sa zic că ar fi imposibil să fie obținută. E ca și cum ne-am duce la un film, fără să fi citit înainte nici măcar vreo avancronică. Nu știm la ce se ne așteptăm, dar dorim să plecăm de la cinematograf cu sentimentul că am avut ce vedea și astfel ne-am bucurat de ceva frumos! Să credem că așa va fi și după meciurile cu Viktoria, în care… victoria finală va fi fost a Petrolului!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Filipe Teixeira, gsp.ro micaPetrolul nu a făcut un joc spectaculos la Brașov, în debutul noii ediții de campionat a Ligii I. Nici nu era loc de așa ceva, cu o echipă având posesia și construind, iar alta, deși gazdă, punându-se din start pe mai multe rânduri, doar în așteptarea unui contraatac cu noroc. Dacă apuci să tragi, ca amfitrion, primul șut pe spațiul porții adverse abia în minutul de prelungire a primei reprize, nu cred că mai trebuie să faci circ, la final, că oponenții nu aveau drept de joc pentru portarul titular, Peterson dos Santos Pecanha! Dar, este a doua oară când dl Constantin Zotta, președintele executiv al ardelenilor, arată că are ce are cu găzarii! Și în sezonul trecut, s-a băgat în seamă împreună cu cu Oțelul Galați și Concordia Chiajna, tot degeaba, pe tema neînscrierii, de către ploieșteni, în raportul unui joc, a cinci fotbaliști formați în România. O clauză din regulament care, nici acum, nu se știe dacă este legală sau nu. Potrivit Constituției Uniunii Europene – pe care și țara noastră ar trebui s-o respecte! -, ce împiedică restricționarea pe criterii naționale a dreptului la muncă, fapt lămurit și de Tribunalul de Arbitraj Sportiv, de la Lausanne, de altfel, Petrolul nu era obligată să respecte acea prevedere absolut ilegală. Una chiar absurdă! Ne tot batem cu pumnii în piept că fotbalul trebuie să se joace numai pe gazon și să se decidă rezultatele exclusiv acolo, dar când ne pică bine, hopa cu reclamațiile! În niciun caz, oficialii “lupilor” nu ar fi riscat pierderea unui meci la “masa verde”, mai ales că aveau, oricum, un back-up foarte bun pentru Pecanha, în persoana lui Alberto Cobrea, la nevoie. În condițiile în care Răzvan Lucescu a declarat, după partidă, că brazilianul putea fi folosit, întrucât Liga Profesionistă de Fotbal informase clubul ploieștean despre acest drept, Mutu, prosport.ro micavalurile cât casa ridicate la… munte, de către un reclamagiu care tinde a deveni unul de profesie, sunt fără niciun suport. Pentru cine nu știe încă despre ce este vorba, portarul sud-american al ploieștenilor a fost suspendat pentru două meciuri oficiale, de Comisia de Disciplină a FRF, ulterior celui cu Steaua, din penultima etapă a sezonului precedent, pentru incidentele provocate după fluierul final. Când, de fapt, Pecanha nu a dorit altceva decât să le ceară măcar puțină decență adversarilor, care încinseseră o horă la mijlocul terenului, deși erau campioni, și matematic, de câteva runde. Oaspeții au riscat astfel să enerveze o asistență numeroasă de pe arena Ilie Oană, preponderent simpatizantă a Petrolului. Iar cum scorul final fusese unul de egalitate, excesul de bucurie al steliștilor chiar că era unul provocator. Atunci și acolo, nu era cazul de așa ceva! Revenind, Pecanha a pierdut posibilitatea de a fi fost integralist, alături de Guilherme Haubert Sitya, de-a lungul întregului campionat trecut. A stat (tot) la Brașov, în partida cu Corona, din ultima rundă, a făcut-o și la Cluj, cu Universitatea, în optimile Cupei Ligii. Ce mai vrea dl Zotta? Să fi stat și cu echipa domniei sale?! Chiar credea că urma să scoată mai mult din joc?! Mai bine să spună mersi că FC Brașov a scăpat fără o înfrângere la scor, ca și în duelul cu Astra, 1-4, disputat pe aceeași arenă, în Cupa Ligii! Chiar să nu fi știut oficialul ardelenilor că și Cupa Ligii este o competiție oficială?! O întrecere cu sponsor, ADEPLAST, cu premii în bani, poate fi considerată una amicală?! Ne mai mirăm de ce e fotbalul atât de slab în România!

Tamuz mica, gsp.roÎn altă ordine de idei, am convingerea că – atâta vreme cât Petrolul va juca, în paralel, în campionat și Europa League – strategia va fi una a consumului mai mic de energie. Mai precis, de fapt, de conservare a forțelor. Ritmul de joc din trei în patru zile e unul dur, nefiind aici nici în Anglia, nici în Spania, nici pe unde ne-am dori să fim, dar nu și suntem. Nu ne place ochiului posesia aparent sterilă, dar ne plac victoriile, ne plac punctele câștigate și ne plac calificările. Pentru spectacol mai e timp, atunci când se va scăpa de presiunea din acest moment. În condițiile în care joi, 31 iulie 2014, va fi prima confruntare cu Viktoria Plzen, iar Lucescu jr. nu și-a menajat, de data aceasta, titularii, ar fi fost exagerat să le cerem (și) show. Spectacolul – ei puteau să-l facă! – a fost apanajul fanilor găzarilor, cei care au ocupat aproape toată peluza de pe stadionul Silviu Ploieșteanu-Tineretului. Așa cum, odată, o făceau doar galeriile lui Steaua, Dinamo și Rapid! Pe teren, favoriții celor veniți de la Ploiești nu aveau de făcut decât să obțină victoria – parcă un nume predestinat pentru lupta de joi! -, ceea ce au și reușit, până la urmă. Că a fost doar 1-0 este o altă gâscă în altă traistă, iar pentru a v-o spune mai în detaliu, trebuie rugați… Toto Tamuz (foto jos, primul din stânga; www.gsp.ro) și Adrian Mutu (foto mijloc; www.prosport.ro)! Până atunci, să punem mână de la mână să și cumpărăm… bronzul pentru statuia lui Filipe Teixeira (foto sus; www.gsp.ro)! Fără el pe teren, parcă nici nu se mai poate! Integralist la Vlora, integralist la Brașov, marcator la Vlora, marcator la Brașov, cel mai bun  petrolist la Vlora, cel mai bun petrolist la Brașov, cel mai tăvălit la Vlora, cel mai tăvălit la Brașov, dar rămas în picioare până la sfârșit și la Vlora, și la Brașov! Ghiciți cine va fi “MVP”-ul Petrolului la disputa cu Viktoria Plzen? Obrigado, Filipe!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul, 2014-2015, fcpetrolul.ro micaDe felul meu, sunt un optimist perpetuu. Dar și unul ponderat, atunci când situația o cere. De pesimism mă las rar copleșit. Însă, o mai fac, recunosc, când și când. Acum, cu foarte puține ore înaintea startului echipei de suflet (foto; www.fcpetrolul.ro) în ediția 2014-2015 a campionatului Ligii I și cu doar patru zile mai devreme de prima manșă a turului III preliminar din Europa League, îmi permit să-i rog pe petroliștii de pretutindeni să fie optimiști, să lase deoparte calculele de moment, oricum premature. Nici să se dea mari și tari față de jocul de la Brașov, nici să cadă în latura cealaltă – față de cel de joi, 31 iulie, ora 21.00, cu Viktoria Plzen, de acasă! Să le acordăm încrederea noastră deplină lui Adrian Mutu – el fiind căpitanul – și coechipierilor săi, pentru tot sezonul! Petrolul nu-i Real Madrid, regina continentului fotbalistic la nivel de cluburi, neputându-i-se cere astfel să rupă norii, chiar tot timpul. Nici Real, păstrând proporțiile, nu o poate face mereu. Petrolul este una dintre combatantele care se poate lupta, autorizat și cu șanse, la titlu, la Cupa României-Timișoreana și la îndeplinirea unui vis ce pare mai îndepărtat acum – accederea în grupele unei co0mpetiții europene. Cu lotul pe care îl are în prezent, cu plusurile și cu minusurile acestuia, cu jucători foarte buni, dar și cu alții inferiori lor, cu avantajele si dezavantajele abordării unor întreceri total diferite, ca motivație și ca valoare, cu problemele colaterale ce vor mai apărea, Petrolul are însă un atu. Unul de care alte echipe, cel puțin la nivel intern, nu beneficiază. Petrolul e iubită imens, nestăvilit! E înconjurată de atâta dragoste, încât ar putea-o, oricând, face să se autodepășească! Însă, nu numai în disputele cu adrenalină, ci și în cele în care pornește drept favorită, dar i se pot da totuși planurile peste cap. Trebuie să fim mereu alături de Petrolul în sens motivator – laitmotivul acestui post! -, nu mulțumindu-ne cu suficiența derivată din ideea că un suporter trebuie să fie alături de echipa de suflet a lui, si la bine, dar și la rău. Să nu mai existe răul! Haideți să facem, ÎMPREUNĂ, ca rău să nu mai fie! Or, dacă nu putem chiar așa, să fie cât mai mic, fără efecte iremediabile!

Petrolul, în varianta 2014-2015, nu se poate compara cu vreun altul. Și cel din sezonul trecut a avut calitățile sale, și cel de-acum – la fel. Există doar diferențe. Numai în sens pozitiv, dacă pot spune astfel. Este momentul să nu mai privim în urmă, nici cu mânie, vezi recenta înregimentare a lui Guilherme Haubert Sitya la… Astra Giurgiu, o contracandidată la titlu, nici cu infatuare – unii luând deja cam multă viteză! Și-i prematur. Cu toții ne visăm trofee, vara viitoare, fiind normal să fie așa. Suporterii pot fi astfel “motorul” de dincolo de gazon. Nu e suficient, o știu. Totul se va decide în iarbă, acolo trebuind să se “tureze” la maximum, de fiecare dată. Și acasă, și în deplasare. Important, chiar foarte important, va fi debutul în Liga I. Astra și Steaua au făcut-o deja cu dreptul, cu succese pe terenuri străine, instalându-se deja în pole-position. E clar ce trebuie să facă și Petrolul astăzi, la FC Brașov: să învingă și, dacă se poate, la o diferență de scor mai mare de două goluri! Luând un mic avans în fața Stelei și a Astrei, Petrolul ar putea arăta imediat după start că le poate fi jupân! Nu vreau să aud iar de marota “campionatul e lung”. În minte, trebuie să avem cu toții doar impresia că-i scurt, al naibii de scurt. Că se va termina imediat dacă echipele contracandidate la locul 1 pleacă cu un ecart încă de la start!

Răzvan Lucescu, antrenorul speranțelor noastre, a făcut pregătirea de vară și acum are la dispoziție un sezon întreg pentru a dovedi cine este cel cu adevărat. Cel care dus o echipă în sferturile de finală ale fostei Cupe UEFA, competiție părăsită atunci fără eșec, ori cel care nu a reușit prea mult la echipa națională, fiind adevărat că și din cauza penuriei de valori autohtone? Lucescu jr. dispune la Petrolul de fotbaliști valoroși, cei mai în vârstă fiind astfel, acum este, deci, momentul ca ei să demonstreze că pot să ia titlul. Nu mai există… mai târziu, anii neiertând pe nimeni! Sigur că nu are și efectivul ideal, Petrolul nefiind vreo forță financiară care să-și permită să facă un lot imposibil de depășit. Ar fi exagerat să cerem, acum, așa ceva de la un patron. Nu ar avea cum. Fără a fi o scuză, ci doar o realitate de necontestat. Totuși, cu acest efectiv, Petrolul – dacă și vrea! – poate să câștige ceea ce nu a reușit de 48 de ani. Adică, titlul de campioană a României! Aproape cinci decenii sunt o… viață de om. Cât să mai așteptăm, cât să ne mai amăgim cu… anul viitor? Acum e momentul! Acum ori niciodată! HAI PETROLUL!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 26 iulie 2014

Guilherme Haubert Sitya versus Gabriel Enache, digi24.ro micaVestea – oferită în direct la “Look TV”, de către Ioan Niculae, cel care abia așteaptă s-o “înțepe” pe Petrolul, ori de câte ori are prilejul! – că Astra l-a legitimat pe Guilherme Haubert Sitya (foto, în dreapta, în duel cu Gabriel Enache; www.digi24.ro) nu știu cât i-a enervat de mult pe fanii “lupilor”, dar cu siguranță că i-a deranjat ceva. Poate chiar la fel de mult ca și dacă l-ar fi achiziționat… Steaua. Cert este că un jucător plecat liber de contract de pe “Ilie Oană” a îngroșat rândurile unei contracandidate sigure la titlu și Cupa României-Timișoreana. Guilherme stătea de o lună acasă, în Brazilia, nefiind o țintă atractivă pentru echipele din străinătate. Deși era liber de angajament! Ce-ar mai fi putut face? Să aștepte la risc? Nicidecum. Conștient că, deocamdată, cariera lui de fotbalist se leagă (doar) de România, fundașul stânga a optat nu numai pentru un club cu pretenții și bani, ci și pentru întoarcerea într-un oraș de care s-a atașat în ultimii doi ani. Cum Astra doar joacă la Giurgiu, în rest fotbaliștii locuind și antrenându-se la Ploiești, schimbarea e minoră. Aici își va regăsi prietenii de la… Petrolul, iar cu unii dintre noii coechipieri de la Astra cu siguranță că va putea fi văzut, când vor avea timp liber, la meciurile găzarilor. În fond, înainte de a pleca în țara sa, a declarat public că va rămâne fan pe veci al formației fanion a orașului!

Recunosc că sunt un suporter pătimaș al echipei de suflet ale mele, nu însă unul fanatic. Nu voi fi niciodată, astfel. În acest context, nu-mi provoacă nicio senzație de disconfort întoarcerea într-un alt cartier a fotbalistului. Chiar dacă în celălalt a evoluat… nonstop aproape două sezoane. Nu mă feresc să spun că Gui îmi va fi mereu simpatic, că-l regret și acum, iar o reîntâlnire cu el chiar îmi va face plăcere, ci nu-mi va urca sângele în cap. Nu i-am privit vreodată pe jucătorii plecați de la Petrolul, într-un fel sau altul, ca pe niște dușmani. Am căutat întotdeauna să “arhivez” numai amintirile plăcute ale lor. Celor mai puțin de rămas în memorie le-am dat… delete, în secunda doi de după momentul despărțirilor. Este ceea ce mi-aș dori s-o facă orice simpatizant al “galben-albaștrilor”, atunci când va da nas în nas, în Ploiești sau pe “Ilie Oană”, cu Guilherme Haubert Sitya. Viața merge înainte. Și numai înainte. Chiar dacă ne-am dori să ne întoarcem, tot nu am mai putea.

Despre cine a avut sau nu dreptate în cazul divorțului cu un iz mai greu de digerat de către jucător chiar nu mai are importanță acum. Guilherme ne va fi, de-acum, un partener de întrecere. Nimic altceva. Sigur că SC FC Petrolul a trebuit să-și măsuri de precauție, câtă vreme semnarea unui nou contract cu el trena. Așa a ajuns aici Jean-Alain Andre Fanchone, pe care, deocamdată, îl consider inferior predecesorului de pe postul său. Însă, nu mai e nimic de făcut. Les jeux sont faites! Ca să “vorbesc” pe limba înlocuitorului lui Gui! La fel, cel din urmă o fi vrut să joace o carte mare, beneficiind de deadline-ul angajamentului lui. Dacă i-o fi ieșit bine sau nu, numai el știe. Unii zic că nu. Eu mai aștept până să dau un verdict. La prima vedere, optând să semneze cu echipa care a câștigat ultimele ediții ale Cupei României-Timișoreana și Supercupei, a făcut un pas înainte. Nu cunosc cum o fi fost însă în privința câștigului bănesc. Se zvonește că nu ar fi fost chiar ce și-ar fi dorit de la… SC FC Petrolul. Cine știe? Oricum, după aducerea lui Guilherme, Astra are cei mai buni fundași stânga din Liga I. Așa cum “lupii” îi au pe cei mai grozavi mijlocași centrali din primul eșalon. Sigur că Petrolului i-ar fi fost mai bine și cu brazilianul, și cu francezul. Însă, nu-i pot face eu calculele patronului găzarilor, numai domnia sa știind cât i se poate întinde plapuma. Gândindu-mă totuși la afirmațiile lui Gui, de la conferința de presă a lui de la “Nero Bianco”, cum că-și dorește să ajungă din nou, într-o zi, la Petrolul, poate că e mai bine că a revenit, pentru început, la… Ploiești!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dan Capra, Andi Crangu, Marius Nicolae, Cristi Vlad si prietenii albanezi din Vlora, cu primarul Shpetim Gjika, fcpetrolul.ro micaPetrolul a fost, la Vlora, ca un… Real Madrid, pentru Flamurtari! A deplasat 19 jucători de câmp și trei portari, dintre care, în raportul de joc, a înscris doar 18, cât permite regulamentul, patru urmărind, deci, din tribună returul din turul II preliminar din  Europa League, a fost însoțită de către patron, Daniel Capră (foto sus, cel cu puloverul pe umeri; www.fcpetrolul.ro), și de directorul executiv, Alexandru Crângu (foto sus; al treilea de la dreapta la stînga), dar și de de suporteri veniți din țară (foto jos; www.fcpetrolul.ro), ci nu de prin țările din jur, aflați acolo cu serviciul. În plus, a deplasat și câțiva jurnaliști și chiar și susținători morali, urcați în charter și în autocar, alături de echipă. Unii, jurnaliști și fani, care au fost și la Maribor, în stagiul de pregătire și jocuri, alături de băieți. Și din acest motiv, Petrolul a arătat ca un Real Madrid, pentru gazdele albaneze. Vezi și dineul la care a participat și primarul Vlorei, dl Shpetim Gjika (foto sus, al cincilea de la dreapta la stânga). Edil care a venit la întâlnire nu doar ca amfitrion, ci și decis - potrivit lui Cristi Notaru, ofițerul de presă al găzarilor – să ia lecții cu privire la proiectele de succes “Petrolul” “arena Ilie Oană”!

Toți cei care au avut ocazia de a vedea, la fața locului, Albania au rămas șocați de imagini. Chiar și de cele dintr-un oraș-port, așa cum este Vlora, presupus a fi unul, la fel ca peste tot prin lume, cosmopolit. Astfel încât, au simțit că România ar fi un… paradis, față de “infernul” de lângă Marea Adriatică și Italia! Șocante au fost și prețurile, dar în sensul plăcut de data aceasta, câtă vreme un pachet de Kent “lung” – obiectul care, înainte de 1989, deschidea larg ușile, prin diverse locuri ale țării noastre! – costă doar 6 lei, iar o bere Amstel, și mai puțin, la jumătate față de țigări. Sigur, și restul produselor se încadrează în aceeași marjă, boierie, deci, pentru românii vizitatori, care nu ar dori totuși să stea prea mult în acest El Dorado al “scorurilor”! Însă, eu – când am parte de mare și palmieri (foto mijloc, stânga și dreapta; Facebook Mercury Lighting) -  mă și transpun în poveștile cu iz exotic ale copilăriei. Din punctul acesta de vedere, Albania este un tărâm privilegiat, dar păcat că locuitorii săi – ca și ai noștri, adesea – nu știu ce să facă! Pentru a le fi (mai) bine, evident.

Plaja la Vlora, Marea Adriatica, dan rusu micaÎmi aduc aminte că Petrolul a mai vizitat, o dată, Albania, pe timpul regimului trecut, atunci când… Arberia și DS erau la mare căutare la noi, nu numai de bază în țara producătoare a lor. Aflat ca oficial în delegația ploieștenilor, tatăl meu – Dumnezeu să-l odihnească! – mi-a spus, la întoarcerea acasă, că nu a putut să-mi aducă drept cadou decât un… cartuș de Arberia, altceva neavând ce să ia de acolo! Ah, să nu uit, și o… pipă! Și-atunci, ca și acum, existau diferențe mari între România și Albania, chiar dacă poziția geografică a celei din urmă, mai spre vestul Europei și lângă un stat capitalist atractiv dintotdeauna, ar fi trebuit să fie o șansă în plus. În schimb, pe-atunci, decalajul pe plan fotbalistic era mai mic decât în prezent, când Petrolul a dovedit că ar trece de Flamurtari chiar fără a fi în zile de excepție. Joi seară, trupa lui Răzvan Lucescu a arătat evident mai bine decât la meciurile din turul preliminar II din Europa League și, mai ales, din optimile Cupei Ligii, de la Cluj, cu “U”. Trebuie recunoscut un mic progres, chiar dacă ceea ce ne dorim de la echipa de suflet a noastră este cu mult mai mult. Mai ales după așteptările generate de sejurul încântător din Slovenia! SC FC Petrolul plusează acum, clar, la imagine, este pe un trend ascendent, să nu ne escamotăm percepția aceasta. Totuși încă departe de ce trebuia să fi fost la nivelul actual. Au venit lângă club, ca parteneri, firme bine cunoscute în România, dar nu și un sponsor puternic – capabil să-și impună numele pe tricouri. Chiar și după dealerul Opel, nu unul chiar de prima mână, dispariția unei sigle de pe echipament lasă în urmă un regret. Dincolo de imaginea mai neobișnuită a vestimentației de joc. Nike ar fi meritat să fie “asociat” cu o firmă tare! Dar, mai e timp. Nu mai puțin adevărat este și că atracția poate veni (și) în urma unui parcurs mai lung în Europa, posibilitățile de promovare ale unui sponsor fiind astfel extinse, prin participarea nu doar în tururile preliminare și play-off. Nu numai jocul din primele trei partide oficiale ale noului sezon, ci și alte aspecte colaterale, ne arată că, între nivelul presupus la care a ajuns Petrolul și cota sa de atractivitate, există totuși un decalaj. Nu insurmontabil însă, chiar și pe termen mai scurt. Eforturi se fac, sponsori mai vechi fiind înlocuiți cu alții, al căror număr este de presupus că va spori.

Vlora micaLa Vlora, Petrolul a debutat așa cum trebuia, punând presiune repede pe buturile lui Ilion Lika, chiar și aflată la adăpostul unui destul de liniștitor 2-0, din tur. Însă, ocaziile de gol nu au fost și fructificate, ajungându-se a se alerga apoi după egalare. Noroc că din echipa “lupilor” face parte un fotbalist precum Filipe Teixeira, care poate, aproape oricând, să facă minuni! Cu Flamurtari, în deplasare, a făcut, imediat după 0-1, una cât o… calificare! Când Teixeira, nu uit asta deloc, a venit la Petrolul, destui suporteri strâmbau din nas că ar fi un… moș, că era “praf”, că mai bine se aducea un tânăr etc., etc. Pe Filipe l-am plăcut încă de când l-a împrumutat, din Ucraina, FC Brașov, iar golul lui de poveste, de pe arena din Ghencea, la un 3-0 incredibil cu Steaua, m-a transformat într-un fan al lui pe viață. Ca și la Geraldo Alves, nici la Filipe Teixeira nu am prea visat că-l voi vedea vreodată echipat în galben și albastru. Uite că s-a întâmplat! După ce a trebuit să suporte, pe la începuturile lui la Petrolul, miștourile gratuite ale unora, portughezul a devenit, destul de repede, un idol al petroliștilor. Iar acum, dar nu numai, un echipier indispensabil formației “lupilor”. Când lipsește din primul “11″, te poți aștepta la orice, în sens negativ. Iar exemplul confruntării de la Cluj este doar una dintre confirmări.

Sezonul trecut, aveam prima defensivă din Liga I, ex-aequo cu a Stelei, cea de-acum a Petrolului nemaioferind aceeași siguranță, ci dimpotrivă. Nu spun vorbe mari, dar… gafeurul Manasse Ruben Enza-Yamissi a ajuns deja să fie regretat, pe postul lui. Cu Gerson Guimaraes Ferreira, o zic iar, dar pare-se că și cu Mourad Satli, în locul lui Manasse, nu mai vorbesc de-al lui Alexandru Benga, cel care a dat Bulgaria pe Azerbaidjan, nu trebuie să lipsească din “arsenalul” simpatizanților (și) o… “bulină” de relax! S-a observat așa ceva în toate duelurile recente în care cei doi s-au aflat pe teren – fie împreună, fie separat. Câtă vreme Geraldo să mai facă normă dublă, câtă vreme Ovidiu Hoban, un mijlocaș central autentic, să tot fie retras pentru securitate în apărare? Sincer, mai trebuie un fundaș central stânga, deși avem doi în lot! Unul net superior însă lui Gerson și Satli! Altfel, vor exista riscuri mari, chiar dacă jocul de la mijloc în sus crește. Încet, dar sigur. Durerea este că, pe aceeași parte a defensivei, în bandă, sunt tot probleme. Jean-Andre Alain Fanchone nu-i deloc un jucător modest, dar nici peste… Guilherme Haubert Sitya nu este! Cel puțin acum. Forțat ca titular în trei meciuri consecutive, disputate într-un interval de doar o săptămână, Fanchone a clacat, când mai avea doar un sfert de oră și până să bifeze, la rând, 270 de minute, plus prelungiri. A cedat fizic, fiind de-abia la începutul competițiilor. Ceea ce nu s-a întâmplat cu Guilherme, vreme de două sezoane! Francezul s-a prezentat mai bine pe plan ofensiv, la Vlora, dar nu și-a arătat încă, mai deloc, și calitățile cerute de “fișa postului” – cea de apărător, în primul rând. Neavând însă un back-up de meserie, o absență prelungită a mai nou-venitului va fi chiar o tragedie. Mai ales în perspectiva meciurilor din Europa League, cu mult mai puternica Viktoria Plzen. E clar nevoie și de încă un fundaș stânga foarte bun!

Fani Petrolul, la Vlora micaPetrolul, în varianta de-acum, este o echipă de soliști, de la Adrian Mutu la Gevaro Nepomuceno, de la Filipe Teixeira la Juan Angel Albin și ajungând chiar până la Toto Tamuz. Cu o excepție, portughezul, ceilalți par mai puțin dispuși să se subjuge ansamblului, să se pună exclusiv în slujba echipei, preferă rolul de… primadonă! Dacă toți ar merge excelent în același timp, nu ar fi, normal, discuții. Însă, nu e mereu așa, ieșirile la rampă pe rând neoferind garanția victoriilor, care… aduc victorii! Cert este că, în acest moment, deși unii o pun înainte pe Pandurii Târgu Jiu, de fapt, Petrolul are cei mai buni mijlocași la închidere din Liga I: luați în orice ordine, Hoban, Pablo de Lucas Torres, Soni Mustivar și Laurențiu Marinescu, ba chiar, uneori, și Romario Santos Pires, nu au rivali în cel dintâi eșalon. Artiștii fac spectacolul, dar cei care “cară pianul” îl securizează! Și nu numai, cei din urmă contribuind, adesea, și la capitolul “eficiență”. În primăvară, mai stăteam, câteva ore pe noapte, de vorbă cu unul dintre prietenii mei buni de pe Facebook. Acesta era… Pablo de Lucas. Cel pe care, după ce am vorbit mult de tot despre fotbal și viață, am început să-l urmăresc pe gazon, într-un mod special. Lumea spunea de Albin, de Mutu, ce play-makeri sunt! Nu, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Pablo de Lucas Torres este adevăratul conducător de joc al Petrolului! Când lipsește se vede, iar asta spune TOTUL! Știam că-și va termina contractul în vara viitoare, urmând a intra în ultimul an de angajament al său. Știam însă și că vrea să continue aici, își dorea foarte mult așa ceva, dar îmi spunea că nu poate intui care urmau a fi fost planurile conducerii. Înainte de a pleca în vacanță, după ce l-am rugat să rămână cât mai mult la Petrolul, i-am promis că-i voi face un post special, pe blog. Îl merita, fără îndoială, pe deplin. A fost totuși numai ideea mea! Am renunțat, speriindu-mă, sincer, că un eventual lobby al meu i-ar putea face… rău. Ci nu bine, așa cum îmi doream. Atunci când, pe www.fcpetrolul.ro, s-a anunțat că Pablo și-a prelungit șederea aici cu încă un sezon, a fost una dintre veștile minunate primite de mine, în ultima vreme! Și mai ales cuvintele de apreciere la adresa lui, spuse de către managerul sportiv Marius Nicolae, m-au încântat. Semn că Mario are ochi! Se va observa, de altfel, deși încă nu sunt semne chiar încurajatoare, și în cazul lui Gevaro Nepomuceno și Patrick N’Koyi, ba chiar și al lui Fanchone. Ceea ce nu știu suporterii este că nu s-a reușit, din varii motive, ca mulți dintre cei vizați de către responsabilul cu achizițiile al Petrolului să și ajungă la echipă. Cunosc câteva nume și o spun astfel cu mâna pe inimă că a avut ochi, și-atunci. Chiar și mai și! Poate, pe viitor… Un singur lucru îi mai pot reproșa. De fapt, l-aș ruga să-și îmbunătățească relațiile, măcar de-acum înainte, cu anumiți fotbaliști având o mai mare personalitate. Să nu mai existe astfel un alt caz “Hamza”, un alt caz “Boudjemaa”, un alt caz “Sauvadet”! Chiar dacă, e adevărat, lumea este într-o deplină mișcare, nimeni nefiind de neînlocuit. Un star trebuie tratat altfel decât un jucător oarecare, iar cine reușește să ajungă la un modus vivendi are numai de câștigat.

Joi, 31 august 2014, Petrolul – Viktoria Plzen, în turul III preliminar din Europa League, un… alt Petrolul – Vitesse Arnhem. Un alt nivel, clar superior. Mult mai înalt, de fapt, decât turul precedent. Anul trecut, ceea ce părea cvasi-imposibil a devenit perfect real. Anul acesta? Aștept părerile și pronosticurile dv, dragi prieteni!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Razvan Lucescu ganditor, fcpetrolul.ro micaCei care cred că Petrolul ar fi tratat la preț de matineu meciul din optimile Cupei Ligii, cu “U”, de pe “Cluj Arena”, greșesc dacă își închipuie așa ceva. Ah, că nu s-a dat chiar de ceasul morții, asta-i altă gâscă în altă traistă. Și cei care spun că ce-am avut și ce-am pierdut greșesc la fel de mult. În caz de calificare, mai erau de bifat doar trei meciuri până la finală, care se va disputa anul viitor tot pe “Arena Națională”, ca și ultimul act al Cupei României-Timișoreana. Ar fi fost partide ce urmau a se desfășura la distanțe destul de mari de timp, iar adjudecarea trofeului ar fi coincis, oricum am fi dat-o, cu o performanță reală. Una care ar fi rămas consemnată în palmaresul clubului. Petrolului îi lipsesc, deocamdată, Supercupa și această a Cupă a Ligii. Cum la prima se ajunge câștigând campionatul, o competiție lungă, de anduranță, iar la a doua (re)cucerind-o pe cea denumită și KO, e clar că ar fi fost cu mult mai ușor. Așa cum îi spune și “porecla”, Cupa României te poate face mare, dar te poate face și mic! De campionat, ce să mai zicem?
Ce i-ar fi putut determina pe găzari să desconsidere Cupa Ligii? Faptul că adjudecarea ei nu ar fi fost premiată de către municipalitate, ca și titlul național și Cupa României? Ori că învingătoarea din a treia întrecere ca importanță din fotbalul autohton nu are drept avantaj și o calificare în cupele europene? În teorie, poate, în practică – nicidecum. Răzvan Lucescu (foto; www.fcpetrolul.ro) este un antrenor ambițios, încă tânăr, nefiind deci sastisit de trofee. În plus, dacă – în mini-returul trecut – responsabilitatea a fost împărțită cu predecesorul său, acum nu mai poate fi vorba despre așa ceva. Este exclusiv onoarea și competența lui în joc. Cine a condus o echipă în sferturile de finală ale fostei Cupe UEFA nu și-ar fi făcut calcule mărunte cu privire la cea a Ligii. Dacă așa ar fi fost, ar fi jucat cu juniorii în primul “11”, cum au mai făcut unele viitoare adversare din Liga I. Chiar dintre cele care nu pot spera la vreo finală, decât – eventual – în Cupa Ligii. Altfel, aproape niciodată. Lucescu jr. a folosit la Cluj ceea ce era convins că este o a doua echipă a Petrolului poate la fel de bună ca și prima. Așa, de fapt, au crezut și fanii “lupilor”. În plus, pe teren au fost și fotbaliști care, oricând, intră și în formula de bază, ca Fanchone, Hoban, Marinescu, Nepomuceno, N’Koyi, apoi și Mutu, de Lucas și Astafei. Nu și-a făcut loc în formație vreun debutant. Sau doar trei – dar numai în echipamentul Petrolului, Cobrea, Satli și Astafei având însă destulă experiență la un nivel mai înalt intern sau internațional. E clar că nu se poate vorbi, pe cale de consecință, de lipsă de interes. Eventual, doar de dorința de a acorda mai multă atenție calificării în turul III preliminar din Europa League – vezi menajarea lui Alcenat, Mustivar, Albin, Teixeira și Tamuz, Pecanha și Romario fiind oricum suspendați pentru meciul de Cupa Ligii.
Petrolul a pierdut calificarea în sferturile Cupei Ligii pentru că nu a jucat… singură în Ardeal, ci a avut în față o adversară care va face cu siguranță o figură frumoasă în viitorul sezon al primului eșalon autohton. A mai pierdut din cauza a două erori ținând mai degrabă de psihicul unui nou-venit. Culmea, dintr-un fotbal cu bogată tradiție în Europa. Dar și pentru că o mare vedetă a părut astfel în meciurile amicale și anti-vedetă – în cele două oficiale, de până acum. Așa cum ne-am arătat deranjați când – după cele cinci victorii din cinci, din Slovenia – au existat fani ai echipelor adverse din Liga I care au minimalizat rezultatele de la Maribor, tot așa ar trebui, acum, să ne reamintim că… victoriile aduc victorii. Și calificări, atunci când se joacă pe așa ceva. Nu e deloc productiv să fim adepții – după episodul “Universitatea Cluj” – suficienței. Am irosit o calificare, am ratat confirmările pe termen scurt ale unui stagiu internațional foarte bun, am amânat speranța, cel puțin pe moment, că Mutu de-acum a redevenit Mutu de altădată, am scăpat, dacă vreți, un tempo din alergarea spre titlul național și event. Sigur, s-a dus doar un obiectiv, mai fiind încă trei în joc – grupele Europa League, campionatul și Cupa României. Ne garantează însă cineva că, dacă mai “scăpăm pe drum” din ele, unul tot va fi atins? Asta nu o poate face nimeni, niciodată. Putem doar să visăm pe mai departe și să ne spunem în sinea noastră că, la Cluj, a fost doar un accident stupid și singular.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 21 iulie 2014

Patrick NKoyi, hent cu U Cluj, captura Look TV micaDupă stagiul de pregătire din Slovenia, cu cinci victorii din cinci, cu superlative la adresa “Briliantului” și cu un joc mult lăudat de către cei care au fost la fața locului, mărturisesc că și eu, care nu văzusem nicio partidă-test întreagă de acolo, mi-am luat viteză! Bine că m-au readus în blocstart domnii Florian Walter și Mihai Teja, căci… plecasem înainte de pistol! Ca să nu mai vorbesc că, 76 de minute, o cam făcuse și Ernest Gjoka, shqipetarul, cum îi place lui Justin Gafiuc să le spună albanezilor! Pe “Cluj Arena”, Răzvan Lucescu nu a greșit cu absolut nimic. A băgat echipa care trebuia, dar nici el nu și-a închipuit ce avea să se întâmple. Era firesc să lase acasă șapte dintre titularii de drept de joi, 24 iulie 2014, de la Vlora. În fond, așa credeam și eu, și cred că toți petroliștii, Lucescu jr. are la dispoziție două echipe la fel de bune, dintr-un lot destul de bogat numeric. În plus, Gevaro Nepomuceno avusese 45 de minute de vis, iar nici Patrick N’Koyi (hențul ce a condus la eliminare; captură Look TV) nu dezamăgise în cele vreo 20 cât a fost pe teren, cu Flamurtari, în prima manșă din turul II preliminar din  Europa League. Firesc, în Ardeal, băieții veniți de la Fortuna Sittard au fost titulari, trebuind să și confirme, firește, debutul bun al lor. Eh, aici e aici. Nu au confirmat deloc! Primul nu a avut nicio acțiune notabilă în cele 94 de minute jucate, absolut niciuna! De al doilea, ce să mai vorbim? A ratat deschiderea scorului la centrarea pe jos foarte bună, din minutul 7, a lui Marian Dean Beța, a dat o pasă aeriană de efect, care i-a uimit pe comentatorii de la “Look TV”, George Petrule și Doru Crăciun, a simulat, penibil, spre finalul celei dintâi reprize, fijnd avertizat corect, iar la debutul celei de-a doua, în același minut în care irosise, în cea dintâi jumătate a confruntării, marea oportunitate, a luat… calea vestiarelor, după al doilea “galben”, primit tot just, în urma unui henț total nejustificat. Nici scuza că era ahtiat să marcheze și el, ca și Nepomuceno, joi, cu albanezii, nu stă în picioare, câtă vreme știa că avea deja un cartonaș galben! Să-ți lași echipa, stupid, în 10 oameni, atât de devreme, la 0-1, în meci de calificare în Cupa Ligii, să ratezi astfel și debutul în Liga I, obligându-l pe Toto Tamuz să ducă astfel cât mai mult din duelul de duminică, 27 iulie, cu FC Brașov, din deplasare, nu arată deloc a profesionalism. Așa cum credeam că este în fotbalul din Olanda! Să evoluezi după numai trei zile de parcă atunci ai fi aterizat la Cluj și te-ai fi trezit pentru prima oară echipat în galben și albastru e chiar rușinos. Sincer, nu mă așteptam la așa ceva. Nici pe Patrcik, nici pe Gevaro nu-i mai pot cauționa acum în vreun fel, ambii fiind mari deziluzii.

Din meciul cu “U”, o echipă surpriză – foarte plăcută, evident -, am mai reținut câte ceva. Chiar dacă nu va fi vorba despre verdicte inapelabile, ci doar de constatări de moment. Peterson dos Santos Pecanha are un prim back-up excelent, Alberto Cobrea salvând deschiderea mult mai devreme a scorului de pe “Cluj Arena”, iar asta în vreo trei rânduri, dar îndeosebi la ocazia uriașă a lui Raul Costin. Tandemul de fundași centrali Gerson Guimaraes Ferreira – Mourad Satli trebuie urmărit doar după s-a luat în prealabil un… distonocalm, dacă nu se vrea a se ajunge direct la SPU! Jean-Alain Andre Fanchone împărtășește soarta din ultimele două campionatele a lui Guilherme Haubert Sitya, nici francezul neavând o rezervă de meserie. Să vedem dacă va ține cât a făcut-o brazilianul! Ovidiu Hoban rămâne același mijlocaș central excelent, care – odată retras în defensivă – văduvește, de fiecare dată, centrul terenului și de un pasator inteligent, și de un șuter de temut, ba, chiar și de un potențial marcator! Laurențiu Marinescu mai are nevoie de timp, ca să nu-și “descarce bateriile” după trei sferturi dintr-un meci în care este integralist. Njongo Lobe Priso vrea, însă nu poate mai mult de atât. Adică nu prea mult. Punct. Adrian Mutu nu mai știu care o fi: cel din Slovenia, despre care mi s-a spus că a fost ceva de vis, ori cel din meciurile cu Flamurtari Vlora și Universitatea Cluj, atunci când a fost tot de vis – însă unul numai cu coșmaruri! Pentru Vlăduț Morar, vă rog să recitiți ce am scris de… Priso!

E clar: fără Jean Sony Alcenat, Geraldo Alves, Filipe Teixeira, Juan Angel Albin, în zilele lui de grație, și chiar Toto Tamuz, Petrolului îi va fi mai greu să câștige. La Cluj, nu a putut și a spus astfel adio unuia dintre obiective – Cupa Ligii! Să vedem ce va fi la Brașov, Doamne ferește! Căci, la Vlora, nu are cum să lipsească din primul “11″ vreunul dintre ei! Dacă vrem s-o aducem pe Viktoria Plzen, pe 31 august, pe arena Ilie Oană, evident!

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul, inainte de mansa 1 cu Flamurtari, 17.VII.2014, gsp.roFiecare fan care a venit, joi seară, pe arena Ilie Oană și nu avusese posibilitatea de a fi văzut pe viu sau măcar pe internet niciunul dintre meciurile Petrolului din stagiul de pregătire de la Maribor cu siguranță își dorea o confirmare. O continuare, de fapt, a jocului bun din Slovenia și, implicit, o victorie clară, în prima manșă a turului II preliminar din Europa League. Aprioric, Flamurtari Vlora nu era nici Dinamo Zagreb, nici NK Maribor, nici Partizan Belgrad și nici chiar Slaven Belupo sau Volga Nijni Novgorod, echipe învinse de “lupi”, fără cine știe ce probleme. Repriza întâi a fost una a privirilor mirate aruncate de la unul la altul, în tribune și peluze. Unde era Petrolul de la ”Pohorje” sau de pe “Ljudksi VRT”? Parcă nimic nu se lega în fața unor albanezi departe de statutul inițial de echipă mai de lumea a treia. Cu Albin și Mutu călcându-se pe bombeuri, ca și la Chiajna în primăvară, cu Fanchone mai timid decât Guilherme, cel puțin pe plan ofensiv, cu Teixeira înconjurat de doi-trei adversari și blocat adesea la “mantinelă”, cu Marinescu nemaiturând ca înainte de accidentare, dar și cu un Tamuz stricând până și fazele mai bune, vezi ce a lui Alcenat, Petrolul a făcut o primă jumătate de meci urâtă, ca o… babă fără dinți. Era clar că se impuneau schimbări. Avea curaj să le facă Răzvan Lucescu, câtă vreme Mutu și Albin au fost printre cei mai ineficienți de pe teren?
La reluare, Lucescu jr. a dat primul semn că nu acceptă să se îngroașe gluma și l-a lăsat la cabine pe jucătorul parcă un pic mai bun totuși decât purtătorul de banderolă. Bine și-așa, dacă ar fi fost prea mult să renunțe la ambele vedete dintr-o dată. Cum pe bancă erau achizițiile anunțate încă din iarnă, abia așteptate de a fi văzute de către suporterii mereu la datorie, în număr mare, antrenorul a luat-o treptat. Observând că, în banda dreaptă, sarcina apărării, dar și a atacului, căzuse, în prima repriză, numai pe umerii lui Alcenat, l-a debutat pe Nepomuceno. Un olandez născut în Curacao, în vârstă de doar 21 de ani. Să scoți un fost fotbalist din Primera și să muți cu unul venit din Jupiler League – asta da mostră de curaj! Dar, cine nu riscă nu câștigă, se știe. Răzvan a riscat și a câștigat. Nepomuceno a încântat, a deschis drumul spre succes, printr-o reușită care a aruncat asistența în aer, iar Tamuz și-a amintit, apoi, că rolul lui este să marcheze, ci nu să se bage în seamă aiurea, atunci când un coechipier își face o fază de gol. Între cele două reușite, și-a făcut loc în iarbă și al doilea transfer din Olanda. N‘Koyi e un alt gen de jucător decât Nepomuceno, dar nu mai puțin valoros. Odată apărut și el, morișca paselor s-a întețit, jocul dintr-o atingere amețindu-i pe albanezii cu bateriile aproape descărcate. Dacă demarcările batavilor ar fi fost și observate la timp de coechipierii lor, Petrolul ar fi mers, săptămâna viitoare, în… vacanță la Vlora, nu cu un rezultat apreciat (încă) a fi periculos.
După ce a fost conservator în primele 45 de minute, apelând la o singură noutate, Fanchone, în fapt unica soluție cu adevărat viabilă pentru postul de fundaș stânga, tehnicianul găzarilor a mizat repede pe sânge proaspăt. A fost clar că, în varianta olandeză, Petrolul joacă fotbal adevărat, modern. E bine că s-a aflat asta de-acum, iar debutul încântător al lui Nepomuceno a devenit un reper clar: fără el, în primul “11”, nu se prea poate! Poate că, deocamdată, N’Koyi este perceput doar ca un back-up numai bun pentru Tamuz. Dar  minutele în care ambii atacanți au jucat împreună au dovedit că sunt totuși compatibili. A fost altceva decât prezența lui Albin și Mutu, în același timp!

Foto: www.gsp.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Gevaro Nepomuceno, golul cu Flamurtari, gsp.ro alta micaCând prietenul Alex îmi oferea clipuri cu fotbaliști olandezi din eșalonul al doilea – și, slavă Domnului, mi-a tot trimis zeci! -, printre ei s-a aflat și cel al lui Gevaro Nepomuceno (foto, în echipament galben-albastru; www.gsp.ro). Sincer, alții îmi săriseră mai mult în ochi, atunci. Poate și pentru că nivelul de acolo este de-a dreptul fabulos. E alt fotbal! Când SC FC Petrolul a făcut public transferul tânărului de 21 de ani originar din Curacao, alături de Patrick N’Koyi, parcă mi-l doream mai mult pe marocanul Abdelaziz Khalouta, tot de la Fortuna Sittard, decât pe Gevaro. Sau, mă rog, mai corect ar fi să spun că îi voiam pe toți trei la Petrolul! De la Hamza Younes încoace, sunt foarte atras de fotbaliștii din nordul Africii, de maghrebieni mai exact. Îi simt foarte serioși și devotați, dar și înzestrați de natură cu un talent aproape ieșit din comun. Fac artă pură pe gazon. Revenind la Nepomuceno, nu credeam vreun moment că poate fi așa o nestemată! Așa cum mi-am dat seama joi seară, pe arena Ilie Oană. Mario îmi spusese, cu 24 de ore înainte de meci, că e diferit de Patrick, că are un tupeu pozitiv, că e fâșneț, că nu-și arată pe teren vârsta fragedă, așa cum este perceput un tânăr în sportul rege autohton, în care la 21 de ani ești mai degrabă bun să fie… rezervă decât titular! Tot vorbim de tineri de perspectivă. Să avem răbdare cu tinerii, să nu-i punem sub presiune, să avem grijă, de parcă ar fi copii de grădiniță, nu băieți pentru care adolescența s-a terminat de ceva timp. Vrem tineri? Iată un tânăr! Unul care nu are nevoie nici de răbdarea noastră, nici de grija noastră, nici de cocoloșirea noastră. Îi place presiunea, adrenalina, caută să fie în centrul atenției, cere mingile, nu fuge de ele, nu se ascunde la alibi, nu-i tremură piciorul, joacă în bandă, joacă și vârf, dacă îl aduce meciul acolo. Și, peste toate, marchează în stil mare. Dincolo de pasa fabuloasă a lui Filipe Teixeira – Doamne, cu câtă reticență a fost privit la început portughezul acesta fără pereche! -, dacă am fi văzut la televizor, în marile campionate ale Europei, o preluare și un șut ca al lui Gevaro, în meciul cu Flamurtari Vlora, nu ne-am mai fi găsit superlative vreo lună!

De când a intrat pe teren, Răzvan Lucescu făcând la pauză – nu mă dau viteaz după război! – exact schimbarea la care mă gândeam încă de pe la jumătatea primei reprize, l-am urmărit tot timpul pe Nepomuceno. Da, juca altceva decât se pratică în România! Iar când a intrat și N’Koyi, am văzut ce înseamnă demarcări “marcă batavă”, ce înseamnă să iei balonul cu curaj, să-l ceri tot timpul, să joci simplu și dintr-o atingere, dacă fază nu-ți permite să ataci de unul singur și să nu ai astfel fără sorți de izbândă. Când coechipierii lor vor ridica privirile pe viitor și-i vor vedea cum știu să devină liberi, atunci va fi festival de goluri al Petrolului! Și dacă nu ar fi marcat acel gol senzațional, tot Gevaro ar fi fost, de departe, omul meciului cu albanezii. Ce debut! Aproape că e cazul să-i cer scuze acum că, în loc să… sar până la cer la auzul transferului său, eram puțin cam indiferent! Văzându-l pe viu și auzind și ce s-a spus despre el în stagiul de pregătire din Slovenia, nu-mi voi asuma absolut niciun risc dacă voi paria că va fi marea surpriză a viitoarei ediții de campionat a Ligii a I! Rămâne să-l mai văd șie pe Quenten Martinus, adus tot din eșaloanele inferioare din Olanda, la FC Botoșani, fotbalist pe care îl vom urmări destul de curând la primul duel al Petrolului de pe teren propriu, în cel dintâi eșalon. Școala olandeză de fotbal este de-a dreptul fantastică. S-a văzut, de altfel, și la Cupa Mondială din Brazilia, acolo unde “Portocala mecanică” a terminat a treia. Culmea este că, monitorizați, tineri jucători de acolo pot fi aduși aici, la noi, fără mari probleme. Și vor fi, garantat, vedete! Bucurându-mă că Petrolul are un nou star în lot, de data aceasta așa cum am visat – adică și foarte tânăr -, nu-mi pot reprima teama că această satisfacție nu o voi avea pentru foarte mult timp. Un fotbalist de talia lui Gevaro Nepomuceno, chiar dacă va prinde – e om și el, nu robot – și partide mai puțin grozave, nu are cum să rămână mai mult de șase luni, hai, un an, la Ploiești, din păcate! Dacă însă, învățându-ne bine lecția asta, îi vom asigura, încă de pe acum, urmași tot de acolo, durerea va trece repede și va lăsa locul unor alte mari și frumoase surprize. Poate chiar și mai mari! Bun venit, Gevaro, și-ți mulțumim deja că ne arăți cum arată – și se joacă -  fotbalul adevărat! Nici nu mai contează cine te-a adus, cine te-a mai văzut, important fiind doar că ești aici, LA NOI, la PETROLUL!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 17 iulie 2014

sigla fcp cu cap de lup alaturiSigur că puteam să lungesc această poveste, cu postarea de e-mailuri, de liste, de cote, de procuri etc. Dar chiar nu mai are rost. Este totuși o poveste, deocamdată cel puțin, care nu și-a găsit vreo finalitate. Acea finalitate care i-ar fi folosit clubului, sunt convins de așa ceva, dacă dorește realmente să treacă la un alt nivel. Unul ce ar conferă siguranță financiară reală și, implicit, posibilitatea de ataca titlul național nonstop, darn nu numai, fără a mai exista temerea influențelor colaterale de tot felul. Când există bani mulți în joc, e mai greu să te pui de-a curmezișul, în fel și chip cuiva. Nu prea mai ai (și) cum. În fine…
Ca o concluzie, niciun investitor de afară – indiferent de câte fonduri financiare dispune, “fără număr” sau totuși limitate până la una anumită – nu dă în brânci să vină, acum, la Petrolul. Oricâte garanții ne-ar părea nouă că ar putea da tradiția, palmaresul, arena, suporterii etc. Chiar nu-i destul. M-am convins de asta în ultimul an. Deși, nu aș fi crezut că o să ajung la un astfel de moment. O vânzare nu se face, clar, de azi pe mâine, incumbă mulți factori, analize, detalii, oportunități, audit și destule altele. Se poate ajunge la o lună, trei, șase, ba, chiar și la 12,l de încercări cu maxim efort. Poate și mai bine de atât. Important este însă ca, măcar o dată, părțile să se așeze la aceeași masă. Măcar o dată! Iar asta nu s-a putut întâmpla nici măcar cu oameni de afaceri pentru care banii chiar nu sunt o problemă majoră. Nu-i mai puțin adevărat că o intenție de vânzare a cuiva nu poate exista la infinit.  Într-un anumit moment în viața unui club este, într-adevăr, singura opțiune. Odată depășit momentul însă, dispare acest interes. Este ceea ce îmi închipui, acum, că s-ar întâmpla cu SC FC Petrolul. Pe șleau, nu ar mai exista intenția de acum un an. Nu cunosc ceea ce ar fi condus la această Arena Ilie Oana in zi de meci, fcpetrolul.ro micaschimbare de macaz, putând doar să bănuiesc. Însă, asta-i altă… poveste.
Cert este că, momentan, ar fi doar un singur interes extern, despre care se poate vorbi totuși doar când intenția capătă și contur practic. Va fi manifestată în scris, mai precis. Se poate întâmpla oricând, într-adevăr. Dar și… niciodată. Indiferent cum, clubul trebuie să reziste. Cu actualul patron, acum, dacă îl țin puterile – evident. Se pune problema doar de nivel, nimic mai mult. E ca într-o cameră, în care sari, sari, sari și dai cu capul de tavan. Glumind, pentru a trece prin gaură, trebuie altceva sau/și altceva în plus.

În această clipă, SC FC Petrolul pare a fi destul de bine în privința banilor. Asta, repet, numai pentru un anumit nivel – cel al aspirațiilor, ci nu și al certitudinilor. Mai mult ca sigur că timpul și, mai ales, norocul – nu vreau să zic hazardul – ne va dovedi dacă, și când, se va putea trece cu succes la pasul următor. Cum se zice că speranța moare ultima, iar noi nu trebuie să ne mulțumim doar cu ce avem în prezent – așa cum văd că ne mai sfătuiesc câte unii, și nu din conducerea clubului -, visul “merge” mai departe. Până când va veni vremea lucrurilor palpabile, care să ne transpună din spațiul virtual în cel real. Dar, sincer, chiar că va fi nevoie din plin de… Zeița Fortuna! (Va urma, dacă va mai fi cazul)

Foto: www.obiectivph.ro și www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,