După ce a aşteptat… degeaba şi ultimele posibile contestaţii sau notificări, trimise prin poştă şi posibil astfel să ajungă mai târziu la sediul Primăriei Ploieşti, edilul şef Andrei Volosevici a dispus, miercuri, 28 iulie 2010, semnarea contractului pentru refacerea arenei “Ilie Oană”. De cealaltă parte a mesei de la “Casa Albă” s-au aflat reprezentanţii asociaţiei de firme alcătuită din austriecii de la Alpine Bau şi românii de la All Plan Construction. Mai exact, cei care au promis că stadionul va fi gata în 6 luni, fiindcă pentru proiectare nu au nevoie decât de o singură zi! Deja, câştigătorii au anunţat că vor să se apuce cât mai repede de treabă. Eu sper doar să respecte toate clauzele din contractul cu primăria. Plecată în “exil”, posibil la Strejnic, pe arena Conpetului, Petrolul va juca acolo cu gândul că, la întoarcerea acasă, va combate pe o arenă demnă de… Europa League!
Cu siguranţă, după atâta tevatură, iscată de licitaţia pentru atribuirea lucrării de refacere a lui “Ilie Oană”, toată lumea va sta cu ochii aţintiţi pe cel care a fost desemnat drept câştigător şi nu vor fi privite deloc bine eventualele decalări de termene sau addendum-urile la contract. Dacă doreşte să le dea peste nas tuturor celor care au spus că nu ar fi meritat - şi nici legal nu ar fi fost! - să câştige această licitaţie, asociaţia Alpine Bau şi All Plan Construction trebuie să lucreze cum nu a mai făcut-o nimeni în Ploieşti, din 1990 şi până în prezent. Altfel, se va da apă la moară adversarilor, care se pare că nu ar fi renunţat chiar cu totul la a mai “băga beţe în roate” învingătorilor. Dar, acestea sunt chestiuni care privesc, de-acum, juriştii şi instanţele de judecată, ploieştenii amatori de fotbal şi iubitori de Petrolul îşi doresc doar o arenă de top, în care să se simtă bine şi să-şi încurajeze echipa de suflet. Una peste alta, mingea este la “formaţia” Alpine Bau & All Plan Construction, căreia nu-i va fi deloc uşor, dacă nu va “marca” la momentul potrivit. E vorba, desigur, despre anunţul de terminare a stadionului la 6 luni de la semnarea contractului! Să nu vă gândiţi la altceva! Băieţi, suntem cu ochii pe voi!
Tags: All Plan Construction, Alpine Bau, Andrei Volosevici, Arena, Atribuire, Casa Alba, Castigator, Clauze, Conpet Ploiesti, Constructie, Contract, Data, Ilie Oana, Petrolul Ploiesti, Ploiesti, Posta, Primaria Ploiesti, Semnare, Stadion, Strejnic, Termene
În iarna anului 2007, poate că am mai scris, dar musai să reamintesc acum, eram la “Gazeta de Prahova”. Cum avusesem parte de vremuri superbe la “Ziua - Ediţia de Prahova” (doi ani) şi la “Şocul cotidian” (trei ani şi patru luni), simţindu-mă, realmente, precum Peter Kenyon, mai târziu, la Chelsea, ori Jorge Valdano, în primul său mandat de la Real Madrid, mi-am dorit reeditarea timpurilor de atunci. Iar asta pentru că, păstrând proporţiile, şi mie mi se oferise, ca şi englezului şi argentinianului, luna de pe cer! Am adus atunci tot ce am dorit - şi era mai bun! - de pe piaţa media sportivă, din acei ani. La “Gazeta”, ca şi la “Prahova”, gândirea era însă alta, faţă de departamentul de sport. Nu o spun la modul critic, neapărat. Numai că, trecerea de la anumite la ziare la altele, cu o altă strategie, m-a afectat destul. Cum, la “Prahova”, am înţeles, de la bun început, că nimic nu se putea schimba, pe atunci, am sperat că voi face ”revoluţia” la “Gazeta”! Acolo unde, zic eu, eram conduşi de oameni mai deschişi schimbărilor şi, mai ales, cu toţii foarte buni cunoscători şi, chiar, simpatizanţi ai sportului. Totuşi, am impresia acum că nu am ales, atunci, momentul cel mai fericit pentru o astfel de schimbare. Cert este că un refuz, la nivel de redacţie, m-a forţat să atac altfel problema. Recunosc că, deşi nu mi-a fost în fire, am încălcat disciplina şi, mai ales, ordinea ierarhică. Am făcut-o, o repet - şi-mi cer scuze, din nou, celor peste care am ”sărit” atunci -, pentru că mi-am dorit mereu să fac parte dintr-un departament care - fără falsă modestie - să “rupă norii” pe plan local. Asta dacă altundeva nu am mai putut s-o fac, după “Ziua - Ediţia de Prahova” şi “Şocul cotidian”!
Singura şansă era, deci, la “Gazeta”, un… supliment de sport! Ştiindu-l pe omul de legătură dintre conducere şi patron ca un împătimit al sportului, al fotbalului în special, i-am vorbit despre această intenţie a mea, iar domnia sa şi-a dat pe loc acordul! Ştiu, nu a fost frumos faţă de redactorul şef şi directorul din acea perioadă, dar, sincer, altă cale nu aveam! Din momentul în care am primit OK-ul, am trecut la treabă cu un efectiv mult redus faţă de ziarele mai sus amintite, editate de către actualul consilier judeţean Adrian-Tudor Moroianu-Geamăn, cel căruia nu voi înceta niciodată să-i mulţumesc, public, pentru facilitarea practicării unei jurnalistici de top, pe plan local. Şi-aşa am părut însă mulţi în ochii şefilor “Gazetei”, care erau obligaţi să drămuiască fondurile ziarului. E drept, când nu ştii exact cum se fac banii, se mai poate şi aprecia greşit! Posibil, deci, ca doi angajaţi şi trei colaboratori să fi fost prea mult, dar ni s-a acceptat până la urmă. Nu am nimic de ascuns şi-i voi aminti pe colegii mei de-atunci: Octav Preda (actual asistent de marketing şi de imagine al managerului general al SC FC Petrolul Ploieşti, Vivi Răchită), Marian Dima (în prezent colaborator al suplimentului de sport al cotidianului “Prahova” şi manager al selecţionatei de fotbal amator “Prahova-România”), Cristi Damian (tot actual colaborator al suplimentului de sport al “Prahovei” şi arbitru în lotul ligilor judeţene de fotbal) şi Ionel Luţan (free-lancer şi colaborator actual al “Gazetei sporturilor”, sitului www.ligab.ro şi al “Telegrafului de Prahova”). După doar trei săptămâni de la lansarea suplimentului de sport al “Gazetei de Prahova”, Cristi Anghelescu, pe-atunci jurnalist la “Monitorul” şi coleg de redacţie cu Luţan (de aceea, aviz amatorilor!, nu e bine să se încurce borcanele!), i-a interzis acestuia să mai colaboreze cu noi. Lovitura a fost atât pentru pierderea unui jurnalist de ştiri foarte bun, cât şi pentru faptul că, în locul lui Ionel, nu ne-a mai fost aprobată aducerea altcuiva! Şi nici banii pe care i-ar fi primit el, lunar, nu au fost redistribuiţi celor care au rămas să scrie astfel în plus! Aceasta a fost decizia direcţiunii, poate şi ca urmare a faptului că nu respectasem ordinea ierarhică, cu puţin timp mai devreme. În fine…
Sincer, când am convenit cu Marian Dima să facem acest supliment, la “Gazeta”, de pe picior de egalitate, ca poziţie şi ca remuneraţie, am sperat mult să-l conving să renunţe la “schimburile” de informaţii cu ziarele concurente locale, fiind destule corespondenţele la publicaţiile naţionale! Nu am reuşit deloc, ba din contră. Iar asta m-a supărat foarte mult, pierzând din elan, ca să zic aşa. De fapt, îmi doream ca ştirile publicate de noi, în “Gazetă”, să nu le găsesc apoi, 100%, în aproape toate cotidienele locale, la paginile de sport. Şi, pe-atunci, erau mai multe ca acum, deci mai greu de descoperit ca în prezent, când - din nefericire pentru cititori - paginile de sport par trase la indigo, iar termenul de concurenţă a dispărut aproape cu totul.
Tot din perioada “Gazeta de Prahova”, mi-am dat seama că pusesem prea mult suflet pentru acel proiect - termen la modă! - de supliment sportiv. De ce? Pentru că, dacă la “Ziua - Ediţia de Prahova” şi, chiar şi la “Şocul cotidian”, am tras toţi la aceeaşi barcă, la “Gazeta” eram parcă într-o dispută permanentă, între noi! Unii s-au ocupat strict de problemele de sport la ordinea zilei, iar aici l-aş lăuda mult pe Octav Preda, autorul unor anchete foarte bine documentate. Ancheta - un gen de presă dispărut cu desăvârşire din presa locală, cam de când Cristi Anghelescu, în “Telegraful de Prahova”, s-a ocupat asiduu de o “intoxicaţie” a fotbaliştilor de la FCM Câmpina, înaintea unui meci cu SC FC Petrolul, supărându-l mult pe Ştefan Dan Chiţu! La rândul lui, şi Cristi Damian şi-a făcut treaba onest, fiind util în special pe partea eşaloanelor inferioare, dar şi a unor ramuri extra-fotbalistice, pe care le stăpânea bine. Apreciez că Damian avea posibilităţi mari de progres jurnalistic, dar nu a mai găsit omul care să-l îndrume, ulterior despărţirii de noi, odată cu desfiinţarea “Gazetei”.
Lui Marian Dima îi rezerv un paragraf special, poate chiar mai multe, invitându-l, dacă ţine morţis, aşa cum m-a mai ameninţat, ca să nu zic şantajat, să publice pe ce forumuri vrea discuţiile particulare avute de noi pe messenger! Vorba aceea, dacă aşa gândeşte un om, cum mai poţi să-l schimbi?! Pentru mine a fost şi este clar, Dima e cel mai bine informat jurnalist sportiv din presa locală! Iar asta fiindcă el nu mai este de multă vreme doar un ziarist, ci mai degrabă… un om de fotbal. Cred nu doar că ştie tot ce mişcă în Prahova, dar nu numai, în sport, dar aşa cum, ani de zile, a fost - poate mai şi este - corespondentul de profil al “n” ziare centrale, ocupă şi, neoficial, diverse funcţii pe la echipe sau pe la AJF Prahova. Este o incompatibilitate pe care eu, unul, nu o pot trece cu vederea. În plus, conflictele noastre s-au amplificat nu numai după “lucrătura” lui, pe la spate - cu acordul directorului de atunci al ziarului “Gazeta de Prahova” -, pentru a mă îndepărta cu totul de la ziar, ci şi pentru că începuse să-şi facă interesele, personale sau ale terţilor, în publicaţia noastră!
Am preluat un jurnal, “Gazeta Prahovei”, vai de mama lui, am reuşit, cu eforturi şi ambiţie, să-i schimbăm nu numai numele, ci şi percepţia, cu totul, până la un moment anume, l-am dus pe un loc în top la care nici nu visau predecesorii noştri şi nu acceptam să vină cineva şi să-şi bată joc de noi, în scopuri personale. Am să dau un exemplu concret, doar unul singur. L-am intuit de la bun început pe Marian ca fiind, încă de atunci, un simpatizant al lui Silviu Crângaşu, preşedintele AJF Prahova. De altfel, mi-a şi mărturisit, nu o dată, că relaţia aceea, amiabilă, îl ajută să fie bine informat în acea zonă şi, în special, pe partea exclusivităţilor de acolo. Nu am înţeles însă cum, atâta vreme cât, în aceeaşi zi cu “Gazeta”, acele “exclusivităţi” erau şi în paginile “Republicanului”, ”Monitorului”, “Telegrafului” sau ”Informaţiei”, pe atunci toate fiind cotidiene!!! Asta ca să nu mai pun la socoteală că devenisem de-a dreptul ridicoli prin apariţiile mot-a-mot ale unor texte aparţinându-i lui, publicate în “Gazeta de Prahova”, dar şi în… “Prosport”!
La un moment dat, din senin, Marian Dima a pornit un război la baionetă împotriva lui Gheorghe Andrei, care era preşedintele Comisiei Judeţene de Arbitri, din cadrul AJF Prahova, şi - totodată - unul dintre vicepreşedinţii acestei instituţii. Mi-am dat seama clar că serveşte, fără echivoc, interesele lui Silviu Crângaşu, care, de altfel, îmi spusese clar că vrea să-l schimbe pe Andrei, cu Cristi Nica, mult mai bine văzut de el, în calitate de şef al arbitrilor locali! Dima făcea orice pentru a-l denigra pe Gică, fără ca omului să i se permită dreptul legitim de a se apăra. A fost momentul în care mi-am dat seama că ne putem face de ocară, pledând cauza unei singure părţi. Am preluat, atunci, hăţurile “taberei Andrei”, pentru a-i oferi şi acesteia prilejul de a se explica şi a contrabalansa situaţia, Marian continuând cu obstinaţie să ignore, cu de la sine putere, deontologia profesională. În sfârşit…
După instalarea lui Cristi Nica în funcţia de preşedinte al CJA, nu mai prididea cu laudele la adresa acestuia. M-a obligat astfel să-l… monitorizez atent pe Cristi şi aşa i-am mai găsit unele greşeli, la meciuri, pe care le-am scos în evidenţă, în ziar. Numai că, Nica este unicat pe lumea asta: nu m-a înjurat pe stradă, nu mi-a bătut obrazul, nu a întors capul când ne-am întâlnit şi a fost, mereu, de o sinceritate deplină. Lui Marian i s-a părut însă că aş avea un dinte contra lui Cristi, aşa că mi-a facilitat o întâlnire cu el şi cu principalul său colaborator, Ionuţ Borcan, la mine acasă. Urmarea? De atunci, sunt în relaţii de amiciţie extraordinare cu ei doi şi nu voi pregeta niciodată să clamez nedreptatea care li s-a făcut la AJF Prahova, recent. Culmea, de data aceasta cu… acordul - şi “participarea extraordinară” - a fostului meu coleg de la “Gazeta de Prahova”, cel care, după o scurtă “dizidenţă anti-Crângaşu”, a revenit la matcă, cu forţe - şi funcţie - proaspete. Nu suntem acelaşi gen de oameni şi - fără să am nimic personal, cum crede el, cu omul Marian Dima - voi taxa totuşi, de fiecare dată, astfel de situaţii, în care pune la îndoială, pentru varii interese, ale lui sau ale altora, presupusa obiectivitate a unui jurnalist local. Că este manager la selecţionata mai sus-amintită nu pot decât să mă bucur - el având şi licenţa C de antrenor, luată după cursurile de la AJF Prahova -, atâta vreme cât contribuie, cu adevărat, la progresul fotbalului local, ci nu este parte la vreo şuşă externă, pe bani de la UEFA!
Dar, de fapt, ruptura lui definitivă - zice el - faţă de mine a avut drept justificare “războiul” nostru cu privire la cazul “Nicolo Napoli”. L-am rugat să-l trateze ca un jurnalist fără prejudecăţi şi interese obscure, nicidecum ca o ”mână” a unuia sau altuia, supăraţi şi doritori ca ”macaronarul” să plece de la Astra. Campania furibundă contra italianului i-a reuşit de minune. Acum, constat cu stupoare că “tunurile” le-a îndreptat asupra lui Stoichiţă! De ce o face ştiu foarte bine, dar o lăsăm pe altădată. Atenţie doar la viitoarele caracterizări ale transferurilor făcute la sugestia lui “Lippi”, în “Prahova”. Caracterizarea bulgarului Atanas Bornosuzov este doar începutul unei noi campanii denigratoare, în sprijinul căreia a preluat - fără nicio menţiune specială, aşa cum era firesc - datele statistice ale unei firme italiene de profil, care monitorizează întreaga Ligă I din România! Dar să mă opresc aici că voi mai avea timp să vă povestesc şi altădată…
P.S. Mă aştept, acum, la atacuri murdare pe blog, pe mail, cu nume virtuale! Sincer, nu mă mai afectează, îmi sunt chiar indiferente. Nici măcar nu am să răspund cu aceeaşi monedă, deşi am şi eu - apropo - o arhiva bogată de conversaţii pe messenger!
Tags: "Lippi", Adrian-Tudor Moroianu-Geaman, AJF Prahova, Ancheta, Astra Ploiesti, Atanas Bornosuzov, Chelsea Londra, Conflict, Consilier judetean, Cristi Damian, Cristian Anghelescu, Cristian Nica, Firma italiana de monitorizare fotbalistica, Fotbal amator, Free-lancer, Functii, Gazeta de Prahova, Gazeta Prahovei, Gazeta sporturilor, Gheorghe Andrei, Informatia Prahovei, Ionel Lutan, Ionut Borcan, Jorge Valdano, Jurnale, Jurnalisti, Manager, Marian Dima, Mihai Stoichita, Monitorul, Nicolo Napoli, Octav Preda, Om de fotbal, Peter Kenyon, Poiana Campina, Prahova, Presedinte, ProSport, Publicatii, Real Madrid, Republicanul, SC FC Petrolul, Selectionata "Prahova Romania", Silviu Crangasu, Socul cotidian, Stefan Dan Chitu, Telegraful de Prahova, UEFA, Vicepresedinte, Vivi Rachita, Vizita, www.ligab.ro, Ziare, Ziua - Editia de Prahova
Titlul unei bine cunoscute emisiuni, din categoria talk-show-urilor, de pe un post central de televiziune, se poate aplica foarte bine, dar numai cu semnul întrebării pus, în privinţa obiectivelor celor două echipe de fotbal ale Ploieştiului, FC Astra şi SC FC Petrolul. Prima a început tare inter-sezonul, dar, pe parcurs, s-a mai „înmuiat”. A renunţat astfel la incredibilul ţel al unei imediate prezenţe în Europa League, tradus prin clasarea pe un loc în intervalul 1-6, şi mizând pe o şi aşa exagerată poziţie a 8-a, la final de campionat. Personal, cred că un obiectiv ambiţios trebuie să ţină cont de mai multe condiţii, obligatoriu a fi îndeplinite toate.
În primul rând este vorba despre bani. Dar nu numai atât. Mai exact, e vorba despre banii care musai a fi cheltuiţi, ci nu câţi are finanţatorul în conturi. Fiindcă poate să vrea sau - şi asta e posibil - să nu vrea să bage mâna în buzunar pentru cât ar fi, realmente, nevoie. Iar, la Astra, chiar şi vara asta, nu am impresia că a fost revărsare de fonduri. Ba, din contră. În al doilea rând, pentru reuşita atingerii - în premieră absolută - unui obiectiv îndrăzneţ, mai este nevoie de un lot performant. Acum, că tot a început campionatul, pot afirma, fără teama de a greşi, că efectivul „dracilor” nu este nici pe departe unul apt de a i se impune ţinte înalte. Chiar dacă loc de transferuri mai este, a aduce jucători în timpul sezonului nu este întotdeauna un mare avantaj. S-a văzut şi în ediţia trecută, de altfel. Ciudat însă că - perceput drept un antrenor care nu se mulţumeşte cu puţin, iar asta s-a înţeles chiar din… declaraţiile sale - Mihai Stoichiţă tace mâlc. Da, e drept, nu a avut idei trăsnite precum cele ale lui „Magiun”, pentru că nu i-au trecut prin cap doar gânduri de a salva Astra de la retrogradare, cum avea predecesorul său. Dar să repete, de câte ori a avut prilejul, că locul 8 nu ar fi ceva rău pentru început, iar apoi să accepte un aşa efectiv modest, mi se pare straniu pentru Stoichiţă. Oricum am analiza lotul din trecuta ediţie şi pe cel din prezent, e evident că diferenţele sunt minore. Iar dacă, în sezonul 2009-2010, Astra s-a clasat puţin deasupra liniei formaţiilor retrogradate, nu văd de ce acum s-ar cocoţa până imediat deasupra celei care împarte în două ierarhia primei ligi. În al treilea rând, programul primelor cinci-şase etape nu-i este deloc favorabil echipei lui Ioan Niculae, un sprint lansat, direct din bloc-starturi, fiind mai greu de presupus. Iar cum răbdarea este ultima caracteristică a patronilor din fotbalul românesc, o eventuală înlocuire rapidă a staff-ului lui Stoichiţă ar coincide şi cu schimbarea din mers nu numai a efectivului de jucători, ci şi - cu scuze pentru rima involuntară - a obiectivului. Evident, într-unul ceva mai la îndemână, cum ar fi… salvarea de la retrogradare.
Coborând un eşalon şi păstrând proporţiile cuvenite, la SC FC Petrolul Ploieşti se visează totuşi la fel de mult. Promovarea este acelaşi obiectiv, din 2004 încoace. Ar mai rămâne doar să nu se întâmple aidoma destulor ediţii de până acum. Adică, înecarea aproape de mal! Vivi Răchită e un mare optimist. Aşa cum a fost întotdeauna. El şi-a făcut echipa pe care şi-o putea permite la acest moment, cu banii de care dispune. Deşi, mai exact spus… fără banii de care ar fi avut nevoie. Probabil că, în week-end-ul trecut, s-a uitat cu jind la loturile Concordiei şi Ceahlăului, principalele contracandidate în lupta de accedere în primul eşalon, echipe care nu s-au ferit să se confrunte într-un mai mult decât edificator joc-test. Iar asta înaintea unor turnee în străinătate, la care echiperii Petrolului nici măcar nu pot visa. Cum doar două locuri asigură promovarea, iată că imaginea tabloului revenirii în A nu mai pare deloc una în tonuri luminoase. Colac peste pupăză, potrivit unei declaraţii recente a preşedintelui FRF, Mircea Sandu, Liga I va fi redusă numeric, cât de curând, de la 18 la 16 echipe, ceea ce va spori gradul de dificultate al promovării, în anii următori. Deci, adevăr sau baliverne în cartierele de vest şi est ale Ploieştiului?
Tags: "Magiun", Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna, Cupe Europene, Debut, Editorial, FC Astra Ploiesti, Fotbal intern, FRF, Ioan Niculae, Liga a II-a, Liga I, Mihai Stoichita, Mircea Sandu, Numeric, Obiective, Promovare, Reducere, Republicanul, Saptamanal, SC FC Petrolul Ploiesti, Seria I, Vivi Rachita
După nouă ani în care fotbalul îi acaparase mare parte din activitate, George Negoiţescu este un om liber. Liber să-şi împartă viaţa doar între familie şi afaceri şi liber să vorbească detaşat despre lumea fotbalului, despre personajele întâlnite pe arene, dar şi despre păţaniile prin care a trecut cu echipa. „Pasiunea pentru fotbal mi-o pot întreţine cu acţiuni mai puţin costisitoare!”, e una dintre explicaţiile retragerii din „sportul rege”, completată de o altă justificare interesantă: „Mi-am făcut foarte mulţi duşmani, nemeritat, în nebunia mea de a încerca să fiu corect!”.
- Domnule Negoiţescu, de ce aţi renunţat să mai finanţaţi echipa de fotbal Petrolistul Kaproni Boldeşti?
George Negoiţescu: Jucătorii m-au făcut să mă hotărăsc să nu mai ţin această echipă! M-au supărat foarte tare jucătorii mei! S-au plâns că le-am rămas dator cu banii? La mine nu exista varianta de întârziere la salariu, pentru că ei erau pe ştatul de plată, ca oricare angajat al meu, iar remuneraţia le intra direct pe carduri. De prime de victorie nu putea fi vorba, pentru că ei n-au mai bătut pe nimeni din etapa a doua a returului! Ultima victorie a fost la Târgovişte, iar apoi au mai fost cinci, dar cu echipele care s-au retras! Deci, n-am mai avut ce bani să le dau! Singura restanţă financiară a fost doar una singura. O să vă explic care. N-am vrut să le dau salariile la sfârşitul lunii iunie, pentru că ştiam că, pe 5 iulie, se reunesc şi am mai păţit-o. Unii au luat banii şi n-au mai venit! Şi mi-am zis că să văd şi eu, atunci, cine vine la reunire, cine are gânduri de plecare… Foarte mulţi jucători erau vechi la echipă, ei cunoscându-mă, deci, foarte bine. Au observat că nu e în regulă ceva cu mine. Că am fost foarte nemulţumit şi nu m-am mai dus la ultimele meciuri. N-am mai avut motivaţie să merg la mama naibii după echipa mea, când am putut să văd un meci precum Conpetul cu Brazii, de exemplu. Să-i văd pe ai mei, ca să ce?! Că iau iar bătaie la Comprest sau mai ştiu eu pe unde?! N-am mai avut tragere de inimă, pentru că am văzut indolenţă la ei! Pe data de 5 iulie, la reunire, am fost sunat de la stadion să mi se spună că jucătorii nu se schimbă, pentru că nu şi-au primit drepturile salariale, pe iunie. Era o întârziere de zece zile, cred. Oricum, aveam în cap să fac o schimbare totală. Să plece jucătorii vechi, să aduc alţii noi, tineri, cu un alt mod de gândire. Dar, în momentul acela, m-am hotărât să nu mai ţin echipa, indiferent de ce se întâmplă! Foarte bine, să se ducă în altă parte, să vedem unde găsesc mai bine! Nu se poate lega această decizie, în niciun caz, de probleme financiare!
- Deci nu aţi renunţat la echipă din motive financiare…
G.N: Să vă spun ceva. Firma mea, în momentul acesta, nu are probleme financiare! Ba chiar, vindem mai bine decât în 2009. Pot să dovedesc asta cu cifre. Dacă, anul trecut, am putut să ţin echipa, de ce n-aş fi putut s-o fac şi acum? Dar, am mai îmbătrânit cu un an şi mi-a mai venit mintea la cap. Nu m-am dus vreodată la un antrenor să-i zic de ce nu face aşa, de ce nu-l bagă pe ăla sau pe altul. O singură dată l-am abordat pe Marian Ilie, după perioada de iarnă, când mi-a zis să-i aduc două vârfuri de atac, pentru că plecase Arnăutu. I-am adus pe Ogodogbo şi pe Buga, dar el – culmea - nu a jucat niciodată cu ei ca vârf! Şi atunci, da, l-am întrebat de ce dracu nu-i bagă pe ăştia, dacă tot m-a pus să aduc vârfuri, iar el miza pe Puchea ca atacant!
- Să înţelegem că dv eraţi responsabilul cu transferurile de jucători?
G.N.: Singurul antrenor care a venit la mine şi mi-a făcut echipă cu jucători pe care îi ştia şi care ne erau necesari a fost Doru Tudorie. De la el, au mai fost antrenori Marian Ilie, apoi, Dragoş Mihalache şi, din nou, Marian Ilie. După Tudorie, am fost foarte dezamăgit de toţi tehnicienii mei, pentru că eu eram pe stadioane, la meciuri importante din ligile judeţene, iar pe ei nu-i găseam pe nicăieri! N-a venit niciun antrenor să-mi spună că a văzut un copil bun, pe nu ştiu unde… Este adevărat că mi-am dorit şi antrenori tineri, cu care doream să merg pe acea direcţie pe care mi-am impus-o de la bun început. Adică, să am o echipă corectă, să nu mă poată acuza nimeni de nimic.
- Este adevărat că aţi tratat, în această vară, aducerea ca antrenor principal la echipă a lui Eusebiu Tudor, ceea ce ar fi incumbat un efort financiar important?
G.N.: Am tratat cu el, am discutat şi cu Cristi Vlad, şi cu Florin Pârvu. Încă o dată spun că trebuie să înţelegeţi că echipa putea să fie susţinută financiar în continuare. Nu discutam cu Sebi, la sfârşitul lunii mai, iar la jumătatea lunii iunie au picat finanţele firmei! Eu sunt un om realist, ştiam ce pot, ştiu ce pot şi eram în stare să ţin, în continuare, echipa în liga a treia. Nu-mi oferă satisfacţie o asemenea investiţie, în momentul acesta. Cred că se pot face lucruri mult mai bune cu banii aceia şi cred că pasiunea mea pentru fotbal se poate întreţine cu acţiuni mai puţin costisitoare.
- Aţi alcătuit lotul preponderent din jucători de la SC FC Petrolul Ploieşti. A fost o strategie valabilă în cei doi ani de Liga a III-a…
G.N.: Am luat jucători de la Petrolul pentru că, la acest club, era singurul centru de copii şi juniori. La un moment dat, am adus 12 jucători, cu titlu definitiv, apoi am mai luat încă cinci, pentru că le-am oferit un altul, care, pe urmă, s-a întors la mine, la echipă!
Surprins de atacurile lui Bercea
- În ce moment s-a produs declicul care a semnalat schisma dintre dumneavoastră şi Florin Bercea?
G.N.: Răceala dintre noi s-a produs la un meci disputat de Petrolistul Kaproni şi Chimia Brazi. Se întâmpla la Brazi, în primul nostru campionat de liga a treia. Atunci, îmi menţin în continuare ideea, am făcut cum am crezut eu că e mai bine, nu cum am promis! Şi a ieşit mai bine! Decât să pună mâna, atunci, pe trei puncte şi să ne facem cu toţii de râs, au luat… patru din şase, în cele două partide! Adică, în tur, am făcut meci nul, iar în retur, a bătut Chimia, la Boldeşti. Florin Bercea mi-a reproşat foarte tare atunci că nu m-am ţinut de cuvânt. Aşa s-a produs răceala dintre noi, dar asta nu cred că a „venit” de la el, ci de la oamenii care sunt în preajma lui şi care îl influenţează negativ. De ce oare, nu ştiu.
- Cum aţi caracteriza natura relaţiilor cu Vivi Răchită? Bună? Foarte bună? Sau bazată pe interes? De cine credeţi că a fost el mai apropiat? De dv sau de acţionari?
G.N.: Uman, cred - şi sper - că a fost mai apropiat de mine. Ca interes, cred că de acţionari. Şi era normal să fie aşa. Relaţia mea cu el a fost una foarte bună. Ce va fi de aici înainte rămâne să ne clarificăm fiecare poziţia, pentru că este a doua oară când se dezice de numele meu şi al echipei mele, neprovocat de nimeni! Prima dată s-a întâmplat când a ieşit şi a spus că nu George Negoiţescu conduce la Petrolul, deşi nu spusese nimeni asta. Va trebui să lămuresc chestiunea şi să văd de ce încearcă să se delimiteze de numele meu. Nu-i place numele meu? OK, nu mai stau lângă el! Sau, poate, sunt oameni din preajma lui care nu înţeleg că eu n-am nimic cu ei!
- La Petrolul mai daţi bani?
G.N.: Nu mi-am clarificat poziţia. Nu ştiu dacă mai am sau nu bani de dat. Florin Bercea m-a atacat, dar nici nu contează. Eu mi-aş fi dorit ca Andi Crângu sau Vivi Răchită să ia poziţie, atunci, şi să spună că nu are importanţă ce afacere am - mică, mare -, dar de dat, bine că am dat bani la echipă! Pe când Florin a dat bani împrumut la echipa lui! El este acţionar la SC FC Petrolul. E treaba lui că a dat, pentru că e echipa lui, nu a mea! Au plătit TVA cu bani de la bugetul statului! Păi ca să faci TVA, ai nevoie de vânzare. Cine a vândut?! Că eu nu ştiu despre vreun jucător pe care l-a vândut Vivi şi să fi venit banii la Petrolul!
- Veţi încerca să vă lămuriţi în vreun fel cu acţionarul de la SC FC Petrolul, care a vorbit în termeni deloc măgulitori de dv?
G.N.: Polemica dintre mine şi Florin o vom lămuri, la un moment dat, ca între bărbaţi. Chiar am fost sfătuit să nu-l sun şi să-l întreb ce-a vrut să spună cu aia cu „liderul şosetelor albe”! Eu folosesc ciorapi albi doar sâmbata şi duminica, la ţinutele sport. De mine are grijă nevastă-mea, ea mă îmbracă. Eu, dimineaţa, găsesc cămaşa, cravata, costumul, pantofii, cureaua, şosetele şi ceasul… E meritul ei.
- Când luaţi jucător de la SC FC Petrolul, eraţi în relaţii de prietenie sau de afaceri cu acţionarii echipei din Liga a II-a?
G.N.: Cu acţionarii echipei SC FC Petrolul am fost întotdeauna în relaţii bune, spre foarte bune. Cu Liviu Luca am avut, la un moment dat, relaţii de afaceri şi, cred eu, relaţii amicale, iar cu Florin Bercea - doar relaţii amicale. Am avut, repet, o relaţie OK cu Liviu Luca şi, cred eu, o mai am şi acum. La fel cum am avut una bună spre foarte bună cu Florin. În momentul acesta, surprinzător pentru mine - pentru că inclusiv la ultimul meci al Petrolului, când a fost prezent în lojă, am avut o discuţie amicală cu el, la pauză –, a apărut atacul lui. De ce m-a surprins foarte tare? Fiindcă, de când s-a făcut această preluare, de fapt e impropriu spus, mai degrabă o asociere, şi când, într-adevăr, mi s-a cerut sfatul pe cine să pună preşedinte, mi s-a propus, apoi, să ocup chiar eu acest post, la Petrolul. Cred că am fost prima persoană, cel mult a doua, căreia i s-a propus aşa ceva. N-am acceptat şi, timp de un an de zile, am încercat să le explic tuturor persoanelor de partea cealaltă a baricadei - că, da, la un moment dat s-a creat o baricadă, cu unii de o parte, alţii, de cealaltă – că eu n-am vrut să fiu de nicio parte! Am fost în relaţii bune cu Vivi Răchită, cu Andi Crângu, cu Dragoş Pătraru, cu Octav Preda, inclusiv cu Andrei Volosevici. Dar am avut relaţii OK şi cu partea cealaltă. Aveam echipa mea, era interesul meu, iubeam şi Petrolul, am marşat la proiectul ăsta. Eu eram unul dintre cei care se duceau şi pe la Mogoşoaia, şi pe la Moreni, după Petrolul. Revenind la surpriza, neplăcută, avută cu prilejul atacului lui Florin Bercea, i-am explicat şi lui, un an de zile, că eu nu sunt de o parte sau de alta a baricadei. Trăia cu impresia că aş fi cel din spatele lui Andi Crângu, Vivi Răchită şi a celor care au fost implicaţi în proiect. I-am explicat tot timpul că n-am nicio legătură cu asta, iar în momentul în care am crezut că a înţeles, culmea, am văzut acel atac! Bine, nu pot să spun chiar că a fost vorba despre un atac din partea lui Florin, dar mi-a folosit numele în mod gratuit, în condiţiile în care eu m-am luptat cu toată lumea, repet, să explic că nu am legătură cu proiectul. Dacă eu sunt asociat cu Andi Crângu, asta nu înseamnă că eu sunt preşedintele Petrolului!
- Totuşi, de ce a fost virulent Florin Bercea cu dv, dacă spuneţi că aţi colaborat mereu foarte bine?
G.N.: Mi-au ajuns şi mie la urechi nişte chestii, pe care va trebui, la un moment dat, să le discut cu el. Nu neg faptul că această strategie de ajutorare a Petrolului, de a sprijini proiectul, a fost pusă la cale de mine, Vivi Răchită şi Andi Crângu, având la cunoştinţă şi Andrei Volosevici. Sau, cel puţin, asta mi-a spus Vivi, că era consilierul lui, şi-mi zicea că a vorbit cu Andrei… Să vă spun care era schema reală. La momentul când a apărut informaţia că s-a dat drumul la vânzarea locurilor, la fuziuni etc., de comun acord, am zis să facem o acţiune care se impunea. Kaproni să ia locul Petrolului, în Liga a II-a, Petrolul să vină în Liga a III-a, ca echipă satelit sau indiferent cum, nici nu mă interesa. Evident, totul cu acordul acţionarilor de la SC FC Petrolul, pentru că Vivi a precizat că a discutat cu ei despre situaţia asta şi a primit acceptul să se facă asociere cu orice entitate. Era cel mai simplu. Deci, Petrolistul Kaproni îşi schimba numele în Petrolul 2010 sau cum ar fi vrut ei, juca în Liga a II-a, fără datorii, fără nicio problemă, iar SC FC Petrolul ar fi mers în Liga a III-a şi nici nu mai conta ce se întâmpla cu ea. Putea să o şi falimenteze ANAF-ul, putea fi transformată în echipă satelit, nici nu mai avea importanţă. Practic, nu mai exista stresul de pierdere a licenţei şi a dreptului de joc în Liga a II-a.
- V-a explicat cumva Vivi Răchită cum a justificat preşedintele FRF de ce nu ar fi fost legală acţiunea?
G.N.: Surprinzător ştiţi ce este? Că vor face asta alte echipe! Chiar şi eu voi da locul unei alte formaţii. Este ceva normal. S-a făcut şi la Liga I, de exemplu, Pandurii cu Internaţional Curtea de Argeş. Cât priveşte întrebarea dv, nu, nu mi-a explicat Vivi niciodată de ce i s-a părut lui Mircea Sandu, atunci, că nu ar fi fost vorba despre ceva regulamentar.
- Mai vorbiţi cu Florin Bercea, de la acel atac împotriva dv?
G.N.: O să-l sun şi o să-l întreb ce-a vrut să spună cu „şosetele albe”, că n-am înţeles. Altfel, nu m-am crezut niciodată un mare om de afaceri, nu am cerut niciodată să fiu în vreun top. Eu, odată, i-am spus şi lui nea Eugen Goicea că modelul acela de preşedinte, cum era dumnealui, putea să-l copieze şi nevastă-mea, că se pricepe foarte bine, ca orice femeie, să cheltuie banii. Un preşedinte de club trebuie să facă banii, nu să ridice două degete şi să zică: „Domnul Luca, îmi mai dai şi mie nişte bani, la Petrolul?”; „Domnul Bercea, îmi mai dai şi mie nişte bani, pentru Petrolul?” sau „Iată ce transfer foarte frumos am făcut eu, că mi-au dat ăia bani!”. Curios este faptul că am ţinut echipa asta, Petrolistul Kaproni, nouă ani de zile, şi am avut şi o afacere mică, poate. Dar, la afacerea asta, n-a venit nimeni de la Petrolul să-mi bată la uşă şi să mă întrebe: ne dai şi nouă zece lei? Şi asta deşi mă ştiau că sunt trup şi suflet cu Petrolul. Mă mai sunau băieţii de la stadion, că aceia „de sus” nu se coborau la nivelul ăsta, şi îmi mai cereau var, benzină etc… Andi Crângu este primul care a venit la mine, şi nu numai la mine, a început să bată, apoi, la mai multe uşi.
- Ce relaţii aveţi cu primarul Ploieştiului, Andrei Volosevici?
G.N.: Între mine şi Volosevici s-a creat o relaţie tensionată. Culmea, n-am înţeles de ce, pentru că nu ne-am atacat niciodată. S-ar putea să-mi dăuneze relaţia amicală pe care o am cu Dragoş Pătraru. Dar, cum ar fi să-i spun unui prieten de-al meu să nu mai fie în relaţii cu altul, pentru că ăla îmi e duşman?!
- Cum vă explicaţi reacţia lui Vivi Răchită, de după meciul de la Plopeni?
G.N.: Surpriza mare pentru mine a fost faptul că, mai devreme cu trei zile înaintea jocului amical cu CSO Plopeni, m-am întâlnit cu Vivi şi cu Andi şi, într-adevăr, şi mie mi-au spus că i-a cam plimbat Mircea Sandu, când i-au explicat ce vrem să facem. Eu le-am replicat clar că nu mai vreau să ţin echipa şi e doar alegerea lor dacă vor sau nu să facem această asociere. Le-am mai zis şi că nu am nicio pretenţie, nu vreau niciun leu, nicio acţiune… Cu toate că, bine ar fi să ţii o firmă, precum Kaproni, ca acţionar, ca s-o poţi obliga, la un moment dat, să vină cu un aport la buget! A rămas ca, în ziua acelui meci, Andi să mă sune şi să mergem împreună la Plopeni. Surpriza mare a fost că nu m-a mai sunat. A fost prima dată când s-a întâmplat aşa ceva! Pentru mine, a fost deja un semn de întrebare. Am venit la stadion, dar n-am putut să stau decât câteva minute. A fost prea aproape de momentul în care mi-am „omorât” un copil, crescut de nouă ani de zile, şi n-am putut să stau să mai văd un joc de fotbal!
„Lupul mâncat de oaie”, la Strejnic
- V-aţi autosuspendat din fotbal?
G.N.: Cred că fotbalul mi-a oferit foarte, foarte puţin faţă de cât am i-am dat eu. Mi-am făcut foarte mulţi duşmani, nemeritat, în nebunia mea de a încerca să fiu corect, să-mi văd de treaba mea. Hai să vă dau totuşi şi un exemplu de meci incorect jucat de mine, ca să nu zică lumea că mă dau numai Albă ca Zăpada. Uite, la Conpet, în returul trecut. A venit Marius, prietenul meu… El mi-a mai cerut odată să-i dau meciul, când era la Sinaia şi se bătea la promovare, iar eu i-am administrat, atunci, un trei la zero, sec! I-am zis să nu vină cu d-astea la mine, că nu pot să mă duc la jucători să le cer să se dea la o parte. Că îmi dă ce? Nişte bani? Nu, mulţumesc, că am şi eu nişte bani, am o firmă, nu-mi permit să mă fac de râs. La meciul ăsta de la Strejnic, a venit la mine o persoană pe care am respectat-o foarte mult, iar acum am ajuns să nu ne mai vorbim! Şi am zis, atunci, OK! Fie şi un „lup mâncat de oaie”! I-am spus lui nea Sandu Popa să se ducă să le spună jucătorilor să facă ceea ce cred ei de cuviinţă. Pe mine nu mă interesa. A fost 1-0 pentru Conpet, şi-a băgat Panaite minge în poartă, nici nu mai contează dacă putea sau nu să o scoată, pentru că la el era posibil orice! Au început ăia din spatele meu, spectatorii, să spună că mă declaram corect şi acum dau meciul! Se face 2-1 pentru Kaproni. Culmea, tot ăia mustăceau că m-am găsit eu să încurc Conpetul, că aşa suntem noi, ăştia din Prahova, ne dăm în cap unii la alţii! La pauză, era 3-2, parcă, pentru Conpet. Mă gândeam că se va termina aşa. Eh, prietenii mei, ăştia buni, mi-au dat şase goluri, cu totul, adică încă trei la reluare! Cât să mă facă de râs! Asta în condiţiile în care, cred eu, puteam să-i şi batem, dacă ne forţam un pic. Sau nu puteam, cine ştie? Dar, ca idee, aşa… Uite, măi, mi-am zis, vezi că Dumnezeu îţi dă o palmă să-ţi arate că eşti tare bou, dacă te încrezi în oameni! Şi toate astea, cumulate, m-au făcut să mă gândesc dacă nu cumva cu acei foarte mulţi bani pe care îi cheltuiam cu fotbalul pot să fac altceva. Şi ar mai fi o explicaţie. Chiar vorbeam cu Cristi Borcea şi îmi spunea că sponsorul care apare pe piept la Dinamo dă 150.000 de euro pe an! Ştiţi cât m-a costat pe mine echipa anul trecut? 300.000 de euro. Cred că, dacă dau la două echipe de acelaşi nivel, mă văd mai bine, nu-i aşa?
- Dar ca pasiune?
G.N.: Ca pasiune, cred că voi putea să trăiesc cu mai multă pasiune meciurile Petrolului, ale Astrei, ale lui Dinamo, ale Conpetului… Voi fi mult mai detaşat, mult mai liniştit şi, dacă vreodată cineva va avea nevoie de ajutorul meu, sunt dispus să-l ajut. Uite, acum voi ajuta echipa de popice a Conpetului. Puţină lume ştie, dar eu sunt preşedintele Asociaţiei Judeţene de Popice. Am fost jucător de Liga I.
- Cum explicaţi faptul că, în condiţiile în care, timp de două ediţii, Petrolistul Kaproni a fost revelaţia Seriei a III-a, a şi pierdut, pe teren propriu, toate derbiurile cu formaţiile ce aveau să promoveze în eşalonul secund, la finele respectivelor campionate?
G.N.: Greşit! În primul an, cu Breaza, am făcut meci egal, în ambele partide. Dar răspunsul este – şi chiar am discutat pe tema asta cu oameni din fotbal, iar unul dintre cei pe care-i consider buni, ca specialişti, este Marian Manea – că, acolo, era nivelul jucătorilor, de locul doi, locul trei, cel mult. Mi-a spus că şi el s-a confruntat cu aceeaşi problemă de mentalitate a jucătorului limitat. Eu m-am chinuit cinci ani pe locul doi, în Liga A Prahova, ca să promovez în Liga a III-a. Drept dovadă că, până la urmă, am reuşit să fac o echipă competitivă, în anul în care am promovat. Am avut 22 de puncte avans! Apoi, cred că am fost o revelaţie în ambii ani de Liga a III-a, pentru că am fost o echipă mică, neavând în spate primării sau sponsori marcanţi. Şi cred că ne-am văzut de treaba noastră. Doar schela Boldeşti a avut o contribuţie la bugetul echipei. Mică, dar a avut-o, prin vechiul Petrolistul Boldeşti.
- Nominalizaţi, vă rog, jucători care, după ce au evoluat la gruparea finanţată de dv, au ajuns în atenţia cluburilor din eşaloanele superioare şi au şi fost transferaţi acolo, având, apoi, performanţe demne de a fi fost consemnate!
G.N.: Păi, s-o luăm cu cel mai mic, George Şerban, care este la echipa naţională de juniori, cred eu, în cea mai mare măsură, datorită echipei mele. L-a luat Petrolul, dar cred că a fost o mare greşeală. Eu i-am explicat, atunci, lui Vivi şi lui Dani Chiriţă, ca impresar, că au făcut un pas greşit, pentru că nu avea cum să apere la Liga a II-a. Iar copilul, dacă nu avea meciuri în picioare, se „strica”. L-au mai ţinut ei în priză cu convocările la lotul naţional, dar oricum… Al doilea, ca nume de transfer, a fost Costică Gherghe, la Dinamo II. Pe mine m-a surprins, dar m-a surprins şi plăcut că echipa de suflet a mea a luat un jucător de la mine. La fel, un jucător în care eu am crezut - şi mai cred - că va face pasul mai sus este Arnăutu. La el a fost meritul lui Marian Ilie, pentru că nu-l cunoşteam. A venit din Grecia, de la muncă, s-a dus la Petrolul şi nea Camil (n.r. – Oprişan) l-a dat afară din birou. A doua zi, plecam în cantonament la Buşteni şi l-am luat, după ce am vorbit cu Florin Bercea, care nici nu-l ştia! Copilul a crescut în şase luni de zile, încât l-a luat Sebi Tudor, la Petrolul, apoi mi l-a dat Vivi înapoi! Astă-iarnă, mi-a fost cerut la Brazi, când deja intrase tensiunea între noi. Şi le-am zis că, pentru a le demonstra că n-am nimic cu voi,să-l ia! Era vârful meu de atac titular şi puteam să zic că nu-l dau, avea contract semnat cu noi. La fel şi cu Puchea. L-am luat ca jucător terminat şi l-am dus înapoi la Divizia B, a plecat foarte bine, în sezonul trecut, dar, după aceea, s-a „terminat”. Au mai fost jucători în care îmi pusesem speranţe să crească, dar s-au dovedit limitaţi, până la urmă. De Bridinel s-a interesat toată lumea, dar n-a putut să facă niciodată pasul mai sus. Lungu, la fel, Gabi Bociu, la fel, deşi acesta este un mijlocaş cu calităţi cum nu găseşti la jucători de Divizia B…
Şapte oferte pentru locul de Liga a III-a
- Ce a însemnat pentru dv mesajul că - la anunţul că nu o veţi mai înscrie pe Petrolistul Kaproni în viitoarea ediţie de campionat, iar jucătorii sunt liberi de contract - doar fosta colegă de eşalon şi serie, Conpet Ploieşti, s-a arătat interesată de a achiziţiona câţiva?
G.N.: Nu trebuie mie să-mi dea de gândit, ci jucătorilor care au fost ai mei! Pentru că, au plecat cu toţii liberi. Mai depinde şi de cum au fost învăţaţi fotbaliştii aceia. Pentru că ai mei au fost învăţaţi ca, la zece zile de când nu şi-au luat salariile, să nu se mai pregătească! Mi s-a cerut transferul pentru trei jucători – Puchea, Secreţeanu şi Dobrinoiu –, la Conpet. Am înţeles că mai este ceva interes din partea Plopeniului pentru Ene, Bridinel a jucat la Tricolorul Buftea şi se pare că sunt câţiva jucători care vor marşa la un proiect pe care vor să-l facă oamenii de la Filipeştii de Pădure.
- Dar cu locul ce veţi face?
G.N.: Am şapte oferte, în momentul acesta.
- Şi când luaţi o decizie?
G.N.: Foarte curând. Mai aştept puţin. Am avut o discuţie şi cu cei de la Astra şi există posibilitatea ca şi ei să aibă nevoie de acest loc, pentru că Petrolul nu vrea loc la Liga a III-a. Oricum, prima opţiune ar fi să dau locul unei echipe din judeţ, chiar şi pe bani mai puţini. Dar nu pentru că s-ar pierde un loc pentru Prahova, mi-a trecut chestia asta cu patriotismul local, ci pentru ca jucătorii care au fost ai mei să-şi găsească mai uşor unde să joace. Şi cei de la Tomşani au vrut acest loc, să ştiţi.
- Aţi anunţat, în iarnă, la ultima conferinţă de presă susţinută în calitate de preşedinte al de-acum fostei divizionare C, că nu veţi evita să vă implicaţi în lupta pentru promovare. Iar asta cu doar şase luni înainte de a spune stop chiar şi unei activităţi la nivelul celui de-al treilea eşalon! Aveaţi cumva vreun alt scop anume, decât acela ca Petrolistul Kaproni să joace în Liga a II-a?
G.N.: Nu. Scopul meu a fost să promovez, nu să ofer locul cuiva. Exista posibilitatea să facem o combinaţie tot cu Petrolul.
Cristi Nica, lipsit de experienţă
- Nu mai existau resurse nici măcar pentru o prezenţă în campionatele judeţene? În ce relaţii mai sunteţi cu prietenul dv, preşedintele AJF Prahova, Silviu Crângaşu?
G.N.: Resurse există în momentul acesta şi să pot ajuta o echipă de Liga a II-a! Dar, s-ar putea să nu mai vreau! Încă o dată spun că fotbalul mi-a oferit cu mult mai puţin decât am oferit eu. Iar în privinţa relaţiilor cu Silviu Crângaşu, sper că nu este o întrebare tendenţioasă. Am citit toate comentariile şi atacurile la adresa lui, iar eu ştiu foarte multe de acolo. Faptul că plecaţi urechea la ce spune Cristi Nica… Eu îl consider pe Cristi Nica o persoană lipsită de experienţă managerială. Eu i-am spus-o, în Biroul Executiv al AJF Prahova, al cărui membru sunt, dar n-a înţeles niciodată. Mai exact, că funcţia de preşedinte al comisiei de arbitri n-a fost obţinută prin alegeri, ci prin numire. Iar faptul că eu sunt preşedintele unei organizaţii şi te numesc pe tine să mă ajuţi în activitatea acesteia, înseamnă că îmi eşti subaltern. S-a complăcut în arbitrul din el, nu în conducătorul arbitrilor, iar asta i-a dăunat foarte tare. Eu sunt de patru ani de zile în acest birou executiv. Ce credeţi voi că se conduce la AJF-ul ăsta? Care e mobilul? Cine să promoveze în C? Tu, în calitate de conducător al arbitrilor, pus de mine, faci front comun cu arbitrii, să-mi strici mie competiţia?! Iar a doua zi, nu vii să-mi pui demisia pe masă?! În sfârşit, adus-o mai târziu, apoi a revenit… Iar acum, l-a dat afară pe bună dreptate!
- Sunteţi un om de fotbal. Vă vedeţi stând în afara acestei lumi? Veţi opta pentru vreo funcţie, în aceeaşi sferă de activitate, în viitorul imediat?
G.N.: Mi-am cumpărat abonament la Astra, îmi cumpăr la Petrolul, dacă se pun în vânzare, îmi iau abonament şi la Dinamo, iar în Ghencea, voi merge la toate meciurile de Europa League şi Champions League.
Tags: AJF Prahova, Alexandru Crangu, ANAF, Andrei Volosevici, Arbitri, Atac, Boldesti, Busteni, Camil Oprisan, Cedare, Chimia Brazi, Conpet Ploiesti, Costica Gherghe, Cristian Bporcea, Cristian Nica, Daniel Chirita, Desfiintare, Dinamo 2, Dinamo Bucuresti, Dragos Patraru, Eugeniu Goicea, Experienta manageriala, Federatia Romana de Fotbal, Florin Bercea, Fotbal intern, George Negoitescu, Greva, Impresar, Interviu, Lege, Liga a II-a, Liga a III-a, Liga A Prahova, Lipsa, Liviu Luca, Loc, Mandrie, Marian ilie, Marian Manea, Marius Zencenco, Mircea Sandu, Mogosoaia, Moreni, Octav Preda, Oferte, Petrolistul Kaproni Boldesti, Ploiesti, Polemica, Presedinte, Primar, Republicanul, Retragere, Rocada, Saptamanal, SC FC Petrolul Ploiesti, Schela, Seria a III-a, Seria I, Silviu Crangasu, Sindicat, Suparare, Tomsani, TVA, Vivi Rachita
Am intrat, întâmplător, în posesia unor PDF-uri reprezentând o notificare, o adresa-de-inaintare şi un comunicat-de-presa, emise de firma de construcţii “Baupartner”, participantă la licitaţia pentru construirea stadionului “Ilie Oană” şi ocupantă a primului loc, după punctajul stabilit imediat după deschiderea plicurilor cu oferte. Sincer, nu mă pot pronunţa chiar ferm asupra a ceea ce s-a întâmplat ulterior. Nu am tabloul general, doar am citit că ”Baupartner”, asociată cu grupul german AGN, specializat în construirea de stadioane (poate că nu strica şi oferirea unui link al firmei respective!), a fost declasată - sau descalificată - şi a pierdut primul loc, în favoarea asocierii dintre societatea românească All Plan Construction şi cea austriacă Alpine Bau. Colegul jurnalist Dragoş Pătraru a scris foarte mult pe această temă, anchetele lui ample fiind preluate şi de fostul meu prieten de pe vremea “Sportului românesc” şi a “ProSportului”, Justin Gafiuc, un ploieştean stabilit în Bucureşti, în prezent reporter special la “Gazeta sporturilor”. În concluzie, Pătraru dovedeşte, cu documente, că “Baupartner” trebuie să facă stadionul, ci nimeni altcineva, iar asta pentru respectarea legii care guvernează în România.
În calitate de om care respect legea, doresc ca şi semenii mei, de oriunde ar fi, s-o respecte la fel. În calitate de iubitor al fotbalului, îmi doresc un stadion demn de Secolul 21, după ce am trăit 52 de ani la… umbra arenei “Petrolul”, devenită ulterior “Ilie Oană”. În calitate de contribuabil, îmi doresc ca acest stadion să fie construit de o firmă care a mai contruit arene, care are experienţă şi, mai ales, tradiţie. Nu îmi doresc să fie înălţat de una de construcţii, doar fiindcă are sediul în Ploieşti şi muncitori locali care nu şi-au mai găsit de lucru prin străinătate, tentaţi să-şi înece amarul cu diverse, pe la lucrări, şi să mai pună şi la pungă dacă au noroc să le pice câte ceva. În calitate de om scârbit de lumea politică, pe care o cunosc foarte bine din spatele scenei, îmi doresc ca “Ilie Oană” să fie ridicat de o firmă care - la inaugurare, atunci când va sfinţi placa având inscripţionat numele legendei Petrolului - să nu-i cheme la tăiat de panglică nici pe Emil Boc, nici pe Victor Ponta şi nici să nu raporteze construcţia ca pe o victorie a unui partid sau a altuia. La fel, să nu fie de faţă diverse figuri marcante din Ploieşti, din aceeaşi lume politică. Eu cred că toate construcţiile făcute din bani publici nu ni le face cadou absolut nimeni, să fie clar!
În acest context, îmi doresc ca - dacă “Baupartner” iubeşte, într-adevăr, Ploieştiul şi pe ploieşteni, ci nu doar banii care îi bagă în cont dl Michael Dietrich muncind pe la noi prin oraş şi judeţ - să aibă câştig de cauză la notificarea înaintată primarului Andrei Volosevici. Numai că, tot domnia sa trebuie să ştie că - respectând strict legea, aşa cum îi cere acum firma “Baupartner” - edilul Ploieştiului va verifica executarea contractului de construire pas cu pas, termen cu termen, clauză cu clauză. Dacă promite că va respecta întrutotul ceea ce e scris negru pe alb în ofertă şi că nu va oferi arena ca ofrandă acelora care s-au zbătut pentru ca firma dumnealui să iasă învingătoare şi-i va avea de faţă doar pe simplii ploieşteni care se vor bucura de noul stadion, da, am încredere în firma “Baupartner”!
Altfel, să mă ierte dl Michael Dietrich, dar partidul care îl sprijină acum, pe bună dreptate, mi-a dat în 1995 un exemplu de demagogie pe care nu o să-l uit toată viaţa. De atunci, suflu şi în iaurt. Concret, la câteva zile după cucerirea Cupei României, de către Petrolul Ploieşti, echipă la care dl Dietrich spune că ţine foarte mult şi a şi ajutat-o financiar, prefectul de atunci, Nicolae Bălănoiu, altfel un tip simpatic, dar şi uns cu toate alifiile, se lăuda pe culoarul strâmt care ducea la vechile vestiare. Aşa, să-l audă toată lumea, inclusiv eu, aflat în preajmă: ”O să le pun nocturnă la băieţii noştri, că o merită pe deplin!”
Vedeţi, dle Dietrich, nocturna o veţi pune dv, dacă se respectă legea, după cum aţi demonstrat că ar trebui! Să nu uit, dl Bălănoiu era un membru marcant al organizaţiei judeţene a PSD - altfel un partid care cuprinde şi oameni care fac, nu numai promit că fac! Aceia văd că vă susţin acum! Dar, ce ziceţi dacă am aştepta puţin să vedem şi ce răspunde partea cealaltă, pe care aţi acuzat-o de fel de fel de ilegalităţi? Sau nu mai aveţi răbdare şi vreţi să vă şi apucaţi de treabă? Oricum, e timp destul, fiindcă am văzut că la firma dv proiectarea durează mult mai mult decât la contracandidată! Succes!
P.S. Tot în legătură cu tema de mai sus, aş vrea să-l felicit, sincer, pe dl Sebastian Ghiţă pentru campania mediatică extraordinară făcută în sprijinul respectării legii la Primăria Ploieşti, oamenii domniei sale dovedindu-se destoinici, din acest punct de vedere. Rara avis, acum, în presa locală! Tocmai de aceea, în cu totul alt context, nu înţeleg de ce dânsul tolerează ca ziarul “Prahova”, care este, realmente, un brand, să facă, în anumite pagini (le va descoperi fostul meu patron), exclusiv, politica unei anumite instituţii, cu sediul pe lângă… “Ilie Oană”. Oare, aşa ceva este normal?! Deşi nu e vorba aici despre respectarea vreunei legi, “noblesse oblige”!
Tags: "Baupartner", "Sportul românesc", Adresa de inaintare, All Plan Construction, Alpine Bau, Ancheta, Andrei Volosevici, Arena, Austria, Brand, Comunicat de presa, Constructie, Dragos Patraru, Emil Boc, Experienta, Firme, Gazeta sporturilor, Grupul AGN, Ilegalitati, Ilie Oana, Institutie, Jurnalist, Justin Gafiuc, Michael Dietrich, Nicolae Balanoiu, Nocturna, Notificare, Petrolul Ploiesti, Politica, Prahova, Prefect, Primar, Primaria Ploiesti, ProSport, PSD, Reporter special, Sebastian Ghita, Stadion, Traditie, Victor Ponta
Nu mă ascund după cireş şi recunosc că m-am numărat printre cei care erau convinşi că pronosticul meciului Astra - Dinamo nu putea fi decat 2 solist! Asta mai ales în condiţiile în care CFR Cluj, Unirea Urziceni, FC Timişoara şi, îndeosebi, FC Vaslui au ratat startul! Başca, debutul ca din tun al Rapidului şi, chiar, al Stelei impunea măsuri fără echivoc!
În acest context, deci, era musai ca Dinamo să câştige în “9 Mai”. A făcut-o până la urmă, dar nu a fost vorba despre unul dintre blaturile clasice, la care puneau umărul toţi jucătorii învinşilor. Nu, aseară, doar baciul muntean şi cel ardelean au pus… capul aiurea şi, respectiv, mâna pe minge, când nu s-a mai putut altfel, fiindcă marea echipă a lui Dinamo - cu Hajduk Split va fi altfel, domnule “vopsitor”! - nu era în stare să marcheze pe “Columbia”. Iar, când a “uitat” să facă pasul la ofsaid şi baciul moldovean - care degeaba nu mai pridideşte cu crucile mari, în iarbă, că Dumnezeu îl ştie deja! -, a ieşit, finalmente, cum nici în cele mai frumoase vise conducătorii… comuni ai celor două cluburi nu au visat. Adică, un succes al cui trebuia, în chiar ultimele secunde ale meciului!!!
Ambiţios cum îl ştiam, în ultima vreme, pe Mihai Stoichiţă, mai exact atunci când se dădea de ceasul morţii să ia titlul cu Steaua, mă aştept să fi desluşit cine i-a pierdut, acum, un meci pe care l-a avut trei sferturi în mână. Cu un portar destul de sigur pe el şi foarte calm, camerunezul Pierre Ebede, cu doi fundaşi laterali mobili şi tenaci, Alexandru Măţel şi Valentin Sandu, cu cel mai bun om de pe teren, excepţional atunci când nu este preocupat să-şi… dea afară antrenorul, e vorba despre Gheorghe Rohat, cu un mijloc iute pe o bandă şi tare pe picioare în rest (Sorin Strătilă, respectiv Atanas Bornosuzov, Seto Takayuki şi Viorel Dinu), Astra a a fost o surpriză. Plăcută, recunosc. M-am oprit cu enumerarea la fostul jucător al Snagovului, pentru că - a înţeles oricine are ochiul cât de cât format - cei mai buni atacanţi ai lui Dinamo au fost… atacanţii Astrei: Adrian Mihalcea, în special el, şi Lukacs Raymond. Ultimul, autor al unui gol norocos, creat de Dinu şi Seto, în foarte mare proporţie, şi facilitat de indecizia lui George Curcă şi Cristian Pulhac, a generat falsa iluzie că ar fi, în sfârşit, un transfer reuşit pentru avanposturile “dracilor”. Mâna acea pusă pe minge, atunci când Dinamo se rupea în figuri şi nu o băga, şi pace, în aţe, a arătat, de fapt, pe cine a luat Astra: un “jucător de nădejde”! Cât îl priveşte pe ex-dinamovistul Adrian Mihalcea - omul recunoaşte franc, şi acum, că are în suflet clubul din Şoseaua Ştefan cel Mare! -, orice antrenor din lumea asta l-ar fi ţinut… odhnit pentru Bistriţa, nicidecum nu-l “chinuia” atâtea minute, compromiţîndu-l. Într-atât, încât ”câinele în blană de drac” a ratat două ocazii imense, din poziţie de singur cu portarul, la 0-0 şi, respectiv, 1-0 pentru echipa sa. La 2-0 pentru Astra, ialomiţeanul ştia că un… 2-3 va face valuri inutile în presă, pe când un 1-2 aproape că i-a săltat din scaune, de bucurie, pe comentatorii postului TV Digi Sport, Dan Cornel Ştefănescu şi Ionuţ Angheluţă! Desigur, nu l-am uitat pe al treilea membru al triunghiului de mare succes al lui Dinamo, Ovidiu Mihalache, de-al cărui nume văd că se leagă, şi în continuare, “momentele de mare necesitate”! Are viitor “frumos” băiatul ăsta! Şi când mă gândesc că l-am simpatizat pe când era la CSM FC şi FC Ploieşti!!!
Dumnezeu e sus şi vede, iar la Bistriţa mai există un “Dumnezeu”! Îl cheamă Jean Pădureanu. Acum, i-a făcut echipă Laurenţiu Reghecampf. La Timişoara, era gata-gata ca “Tata Jean” să aibă “Glorie”, dar şi un 2-2, pe bune, este OK, nu? Asezonat cu un succes în dauna Astrei ar fi un debut senzaţional de campionat pentru bistriţeni. Iar venerabilul Pădureanu ştie să-şi primească oaspeţii - de la arbitrii şi până la observatori, să nu credeţi că pe altcineva! Să aibă grijă alde Mihalcea, Lukacs şi Mihalache să fie bine pentru Astra, în Ardeal? Nu sunt rău, dar nu cred că vor putea. Voiam ca ai lui “Taka” să câştige, la cât nu o pot suporta pe Dinamo! Le-a fost şi la îndemână, de fapt. Acum însă, ca ploieştean, am un sentiment amestecat de ruşine, scârbă şi milă pentru această echipă şi ce s-a întâmplat duminică noapte. Poate că, din somnul lor, cei care s-au gândit că a fost mai bine aşa pentru oraşul meu, se vor trezi transpiraţi de… coşmarul golurilor nenumărate luate de echipa lor, la Gloria Bistriţa, cu Gaz Metan, la CFR Cluj, cu Universitatea Craiova şi tot aşa. Poate că, abia atunci, vor înţelege de ce nu e musai ca Dinamo să bată aici, într-o urbe cu trei titluri de campion şi două Cupe ale României. Atenţie, dacă onor “câinii roşii” se vor bate cu şanse la titlu, în primăvară, nu o vor mai pune de un 3-3, în “Groapă”, numai aşa, să facă… baremul viitoarea Inter Giurgiu! Drum bun spre Dunăre, apropo!
Tags: "9 Mai", "Cainii rosii", "Groapa", Ardeal, Astra Ploiesti, Cartier, Columbia, Dinamo Bucuresti, Dunarea, Fotbal intern, Gloria Bistrita, Hajduk Split, Infrangere, Inter Giurgiu, Jean Padureanu, Jucatori, Laufrentiu Reghecampf, Liga I, Mihai Stoichita, Mila, Ploiesti, Pronostic, Rusine, Scarba, Takayuki Seto, Traditie, Victorie
A început Liga I, iar până în momentul în care scriu la acest post s-au terminat deja cinci întâlniri. Trei dintre ele, deci mai mult de 50%, au născut anumite controverse cu privire la arbitraj. Cel mai mare scandal - la Târgu Jiu. Acolo unde, noua echipă a Pandurilor, în fapt… Internaţional Curtea de Argeş echipat în alb şi albastru şi condus de acelaşi înzestrat tânăr tehnician, Ionuţ Badea, a fost văduvită de un succes în dauna vicecampioanei Unirea Urziceni, în chiar prelungirile partidei. A fost însă o fază grea. Sincer, m-am lămurit ce s-a întâmplat cu adevărat abia după prima reluare de pe gsptv! Ei bine, asistentul de la tuşa unu, ploieşteanul Eduard Crângaşu, nu a avut parte de vreun replay şi îmi închipui că s-a lăsat păcălit de o deviere a mingii de către oaspetele Galamaz, el crezând, de fapt, că fusese vorba despre… amfitrionul Bogdan Apostu! Localnicul Andrei Antohi a înscris, aflat în poziţie de ofsaid, nesancţionabilă. Firesc, pentru că balonul îi venise de la un adversar. De subliniat că, în momentul centrării, înainte ca jucătorul Unirii Urziceni să devieze mingea, cu capul, pe spate, atacantul Pandurilor se afla în poziţie regulamentară. A fost clar vorba despre un gol valabil! Cert, Edi Crângaşu va suporta consecinţele vicierii de rezultat. Nu vreau să-l cauţionez, dar i se putea întâmpla oricui. Nici nu a fost ajutat, vorba amicului Daniel Cosarek, prin aparatele de emisie-recepţie, de către centralul Radu Petrescu, care îi putea şopti în cască, mă rog, că mingea fusese lovită de către căpitanul Unirii, ci nu de un coechipier al autorului golului, pe care Crângaşu a recomandat, prin semnalizare fermă, să nu fie validat!
Am ţinut, neapărat, să fac această precizare, fiindcă sunt acuzat, în ultima vreme, că aş avea un dinte împotriva familiei Crângaşu. Nu, nu am nimic de împărţit cu membrii acesteia, doar că nu mă pot împăca deloc cu modul de a conduce, dictatorial, şi de a se comporta, golănesc, al unchiului lui Edi, Silviu Crângaşu, preşedinte al AJF Prahova. Cel care îmi aminteşte tot mai mult de vremuri pe care le credeam pe veci apuse. Dar asta nu-mi va influenţa niciodată obiectivitatea cu care voi privi - şi trata - alţi membri ai aceleiaşi familii.
Rămânând în aceeaşi sferă, a arbitrajului din prima etapă a Ligii I, s-ar cuveni amintit şi că de-acum fostul preşedinte al CJA Prahova, Cristian Nica, demis abuziv din funcţie, a făcut o tuşă bună la Drobeta Turnu Severin, într-un meci în care centralului Alexandru Tudor i s-a reproşat, de către gazde, Universitatea Craiova, neacordarea unei lovituri de la “11 metri”, în minutul 57. Acum, nu oi fi eu chiar vreun specialist al arbitrajului, dar am văzut, foarte clar, cum cel mai mic dintre fraţii Costea, Mihai, s-a băgat, la alibi, sub braţul stâng al lui Cristian Panin, de la CFR Cluj, pe linia de fund. Apoi, a lovit mingea din cădere, iar când a văzut că nu are nicio şansă să-l devanseze pe portarul Nuno Claro, a căzut teatral de lângă apărătorul campionilor. Hârşit în meciuri şi de Champions League, Tudor nu s-a lăsat păcălit şi nu a fixat el rezultatul unui meci slab, plictisitor, parcă “vorbit” să se termine 0-0!
Dacă e să fiu mai catolic decât papa, aş zice că bucureşteanul a dat aiurea însă o minge de arbitru, la un fault de cartonaş al lui Ovidiu Stoianof, asupra lui Ricardo Manuel Cadu, aflat aproape de careul advers, într-o situaţie exploatabilă. Este posibil ca pe “Brad Pitt” să-l fi furat jocul şi să nu fi observat infracţiunea, chiar şi clujenii trecând cu un zâmbet pe buze peste decizia ciudată a posesorului de ecuson FIFA. Tot aşa, şi Cristi Nica a scăpat un henţ al lui Ioan Hora, infracţiune petrecută chiar sub ochii lui, ploieşteanul nostru apreciind, atunci, o lipsă de intenţie a ardeleanului, deşi nu fusese cazul. Fără doar şi poate, rapiditatea fazei i-a jucat o festă. Dar, acelaşi asistent - numărul unu în România, în ultimii ani - a judecat excepţional o fază la limită, lăsându-l pe deja-amintitul Mihai Costea să scape liber cu Nuno Claro, însă eroul din Supercupă a salvat in-extremis, olteanul încercând totuşi să-l păcălească pe Alexandru Tudor că ar fi fost faultat în careu, de goal-keeper-ul CFR-ului! Nici vorbă de aşa ceva!
Deci, erori umane, neintenţionate, ca şi în cazul lui Edi Crângaşu. Cum la fel au fost şi cele ale craioveanului Sebastian Colţescu, acesta având parte de un meci cu evenimente, pe “Dan Păltinişanu”, între FC Timişoara şi Gloria Bistriţa, ultima fiind o surpriză foarte plăcută, cu doi brazilieni, spectaculoşi, din spiţa… absentului Moraes. Colţescu a mai şi greşit, dar deciziile capitale ale sale au fost corecte. Iar asta este ceea ce contează, finalmente. Da, la un moment dat, a lăsat impresia că a scăpat jocul din mână. Pe gazon cu mereu arţăgoşii Dan Alexa şi Cosmin Contra (eliminat just, la puţine minute după intrarea lui pe teren), nici nu era prea greu să se trezească depăşit de situaţie!
Tags: Abuz, AJF Prahova, Alexandru Tudor, Aluisio Ribeiro Junior Moraes, Amic, Andrei Antohi, Arbitraj, Arbitri, Arena, Bogdan Apostu, Brazilieni, Bucuresti, Cartonas rosu, CFR Cluj, Cosmin Contra, Craiova, Cristian Nica, Cristian Panin, Dan Alexa, Dan Paltinisanu, Daniel Cosarek, Drobeta-Turnu Severin, Eduard Crangasu, Erori, Etapa, FC Timisoara, Fotbal intern, George Galamaz, Gloria Bistrita, Ioan Hora, Ionut Badea, Liga I, Manuel Ricardo Cadu, Meciuri, Mihai Costea, Nuno Claro, Ovidiu Stoianof, Pandurii Targu Jiu, Ploiesti, Presedinte, radu Petrescu, Sebastian Coltescu, Silviu Crangasu, Suspendare, Unirea Urziceni, Universitatea Craiova, Viciere de rezultat
Când am citit astăzi pe situl www.liga2.ro lotul folosit de Concordia Chiajna, în partida amicală cu Ceahlăul Piatra Neamţ, am avut o strângere de inimă. În formaţia din prima repriză a ilfovenilor şi-a făcut loc, alături de Adrian Iencsi, în centrul defensivei - una care s-a dovedit de nedepăşit -, de-acum fostul sufletist al Petrolului, sârbul Bozidar Cosic (foto, în stânga; www.liga2.ro)! Apoi, în mitanul secund, ex-rapidistul a fost substituit de… Paul Şomodean, un alt fotbalist de mare caracter care nu mai face parte din tabăra “lupilor”, încă de la finele campionatului trecut! Că, la mijloc, în aceeaşi parte secundă a jocului, şi-a făcut loc şi un Crăciun rămâne să verific dacă a fost vorba despre Gabi, şi el un ex-petrolist. Unul însă căruia nu-i regret plecarea, starea lui fizică fiind departe de cerinţele unei echipe care a anunţat că va ataca, şi sezonul viitor, promovarea. În schimb, Cosic şi, chiar, Şomodean ar fi fost piese de bază, fără discuţie, într-un angrenaj capabil de ţeluri mai înalte. Chiar dacă la primul a fost vorba de bani, mai puţini de luat decât în campionatul trecut, fiindcă la al doilea nu ştiu de ce s-a renunţat, rămân la părerea că trebuia făcut un efort, cum-necum, pentru a fi fost menţinuţi în lot! Dar, în fine…
Interesant este că o altă contracandidată a “lupilor”, poate chiar mult mai 
autorizată la ocuparea primului loc în serie - fiindcă are cu ce! -, decât Concordia Chiajna, este vorba despre Ceahlăul Piatra Neamţ, l-a avut ca titular în apărare, pe partea dreaptă, pe George Ghiţă, jucător aparţinând SC FC Petrolul şi refuzat, vara trecută, de Răchită. Sincer, atunci, nu am regretat deloc această decizie a lui Vivi, dar - dacă tot s-a rămas în aceeaşi organizare juridică - nu-mi închipui că ar fi fost chiar deplasată chemarea lui alături de Constantin Budescu, Mihai Tudor, Constantin Stoica şi Jane Claude Adrimer Bozga, foştii săi colegi selecţionaţi, înaintea şi pe parcursul turului ediţiei 2009-2010, la “Noul Petrolul”. Nu credeţi că ar fi fost mai bine, decât să-l ştim la o adversară de temut, pus pe fapte mari?!
În sfârşit, toate aceste constatări actuale - ca şi regretele generate de cele câteva despărţiri - au doza lor de subiectivism. Doar timpul ne va da răpunsul cel mai bun: a fost o decizie corectă renunţarea la câţiva jucători cu suflet şi cu mare experienţă sau nu? Din 21 august 2010, vom avea prima confirmare sau - mă rog - infirmare a justeţii scepticisimului cvasi-general!
Tags: Bozidar Cosic, Ceahlaul Piatra Neamt, Concordia Chiajna, Constantin Budescu, Constantin Stoica, Decizie, Fotbal intern, Gabriel Craciun, George Ghita, Jane Claude Adrimer Bozga, Liga a II-a, Mihai Tudor, Paul Somodean, Promovare, Raspuns, Refuz, Renuntare, SC FC Petrolul, Scepticism, Seria I, Subiectivism, Transfer, Vivi Rachita
Ieri, la Braşov, pe arena pe care trupa lui Mihai Stoichiţă, Astra Ploieşti, a pierdut, în faţa Unirii Urziceni, singurul meci amical din ţară, de dinaintea actualei ediţii de campionat, este vorba despre mai vechea “Metrom”, Petrolul a “urcat” un eşalon în privinţa adversarelor, combătând cu nou-promovata în Liga a II-a, Viitorul Constanţa. Până la partida-test cu “lupii”, echipa lui Gică Hagi bătuse cam tot, dacă nu mă înşel. Nu i-a mai mers şi de data asta, dar lui Cătălin Anghel şi Norbert Niţă, antrenorii Viitorului, le-au lipsit câţiva titulari, care au dat examene la facultate, başca vedeta ex-stelistă Cârstocea Vasilică, fotbalist rămas pe bară din cauza unei răceli puternice. Chiar şi aşa, constănţenii au rulat mulţi jucători, care le-au făcut faţă cu brio experimentaţilor Pompiliu Stoica, Daniel Opriţa, Florentin Dumitru sau Mihai Panc. Vreme de 80 de minute, trupa dobrogeană a menţinut un scor alb pe tabelă, dar a şi ameninţat de câteva ori buturile lui Andrei Vlad şi, apoi, Cezar Tăchescu, despre ultimul aflând, dintr-un comentariu la un post de pe acest blog, că a apărat în destule meciuri poarta Stelei 2, în returul ediţiei în care această echipă a promovat în Liga a II-a! Şi, cum şi lui Cristi Vlad i-a plăcut “puştiul”, să zic că ar fi totuşi o bună rezervă pentru titularul inamovibil din campionatul trecut! Apropo de căpitanul Petrolului, soarta meciului cu Viitorul a decis-o… “nemuritorul” Cristi Vlad, tot el!, care a intrat pe teren abia din minutul 35, atunci când l-a schimbat pe Alexandru Benga. Dintr-o colaborare perfectă a “extremelor” - juniorul de până mai ieri, Constantin Stoica, şi, aşa cum aminteam mai sus, ”veteranul” Cristian Vlad - a rezultat un gol frumos, care a stabilit scorul final: 1-0 pentru Petrolul.
Vor urma alţi adversari, speranţa fiind ca - dacă modesta divizionară “C” Dunărea Călăraşi, de exemplu, are în plan jocuri-test cu echipe din Liga a II-a, ba chiar şi unul contra Victoriei Brăneşti - Petrolul să aibă parte şi de echipe mai puternice, decât cele întâlnite până acum. Dacă nu va pleca într-un turneu pe afară, pentru că nu sunt bani - din acelaşi motiv fiind posibil ca Bozidar Cosic să le devină… adversar, în viitorul sezon, ex-coechipierilor lui, alăturându-se Concordiei Chiajna, alături de ex-divizionarii A Eugen Trică şi Adrian Iencsi! -, măcar ca ”galben-albaştrii” să aibă partide de verificare tari în ţară. Că, uite!, Ceahlăul va “zbura” mâine spre Franţa, pentru un turneu de patru jocuri-test. Este mai greu de crezut că băieţii lui Vivi se vor lupta de la egal la egal cu toţi contracandidaţii la promovare, dacă tot se vor duela cu formaţii inferioare lor, din punct de vedere valoric. E drept, există şi ipoteza ca managerul general să programeze astfel de confruntări doar atunci când va aduce şi jucători “căzuţi” de pe la alte echipe, posibil chiar din Liga I!
Nu-i mai puţin adevărat că, potrivit unei afirmaţii ale aceluiaşi Vivi Răchită, acum doreşte să lucreze mult la capitolul fizic, iar abia apoi să se axeze în special pe cel tactic. Probabil că este o reţetă pe care a mai aplicat-o cu succes, până în prezent. El apreciază şi că timpul până la debutul în campionat este mai mult decât suficient pentru sudarea relaţiilor de joc, într-un prim “11″ ce a suferit destule modificări, în vara asta. În plus, câtă vreme, statistic vorbind, Petrolul e neînvinsă în meciurile-test, liniştea este la ea acasă în tabăra petroliştilor. Totul e ca, atunci când se va juca pe puncte şi pe… bani, noua echipă să-şi arate clasa. Că, în caz contrar, degeaba am contabilizat succes după succes în “amicalele” din inter-sezon. Acestea nu punctează decât la “impresia artistică”!
Tags: "Lupi", "Metrom", Adrian Iencsi, Adversari, Alexandru Benga, Andrei Vlad, Arena, Astra Ploiesti, Brasov, Capitan, Carstocea Vasilica, Catalin Anghel, Cezar Tachescu, Concordia Chiajna, Constantin Stoica, Cristian Vlad, Daniel Oprita, Dunarea Calarasi, Eugen Trica, Florentin Dumitru, Fotbal intern, Gheorghe Hagi, Liga a II-a, Liga a III-a, Liga I, Meciuri amicale, Mihai Panc, Mihai Stoichita, Norbert Nita, Petrolul Ploiesti, Pompiliu Stoica, Steaua, Unirea Urziceni, Vedete, Victoria Branesti, Victorie, Viitorul Constanţa, Vivi Rachita
Comentarii recente