Constantin Schumacher, la prima conferinta la Petrolul, fcpetrolul.ro micaVineri, 12 februarie 2016, după prânz, Constantin Schumacher (foto sus; www.fcpetrolul.ro), antrenorul principal al Petrolului, de luna trecută, a apărut, în sfârșit, în fața jurnaliștilor din presa centrală și cea locală. Neașteptat pentru un tehnician tânăr și aflat la prima sa experiență adevărată de principal la o trupă de prim eșalon, perioada “Oțelul” find, de fapt, doar una de scurtă tranziție, Schumacher a fost însoțit doar de ofițerul de presă, Ionuț Pană. Cel care a organizat, de altfel, foarte bine conferința de presă de dinainte de meciul de la Craiova, împotriva “CraiOlguței”. Că nu a fost de față patronul, hai, ar mai fost de înțeles, date fiind condițiile concrete actuale. Dar nici măcar revenitul manager sportiv, asta chiar că a fost de neconceput. Mai ales că s-a tot spus că el este creatorul “new Petrolul” și l-ar fi recomandat și pe actualul tehnician.

Constantin Schumacher nu era antrenor al Petrolului din vara trecută ori, mă rog, din toamnă. A fost numit oficial abia la debutul acestui an. Automat, vineri, era vorba despre prima lui apariție în fața presei, în actualul post al său. Nu trebuia să fie neprezentat (și) de către un conducător al clubului. Și Dan Dorobeț, directorul sportiv, dacă ar fi venit – sau… lăsat să vină! -, tot ar fi fost ceva. În astfel de situații, firesc, la o conferință de presă, mai ales la reluarea întrecerilor, se pun fel de fel de întrebări. La unele, tehnicianul poate răspunde, potrivit fișei postului, la altele – nu are cum. Asta deoarece erau de resortul patronatului sau al conducerii executive. În privința lui însuși, Schumacher s-a prezentat absolut OK. Discurs bun, pe un ton calm, de bun simț. A lăsat impresia – altfel de apreciat, în opinie strict personală, – a unei emotivități. Mai bine așa, decât aroganță, fițe, figuri etc.! Ceea ce am apreciat în mod deosebit a fost că a răspuns la toate întrebările. Chiar și la una frizând… jignirea. Poate că a fost o întrebare pusă nu cu această intenție, dar așa a sunat. Tânărul antrenor a răspuns liniștit, fără grimase de nemulțumire, doar cu un zâmbet mai trist. A lămurit, deocamdată teoretic, de ce nu consideră că a fi tehnician al Petrolului ar fi o… pălărie prea mare pentru el. Răspunsul a fost unul ce i-a adus o bilă albă, din partea mea. Sigur că afirmația că este convins 100% că Petrolul va scăpa de la retrogradare a uimit. A șocat, pe șleau.  Ca unul care a fost prezent la sute de conferințe de presă de acest gen, mărturisesc cu toată sinceritatea că nu am auzit pe cineva, când i s-a pus o astfel de întrebare, să fi recunoscut Petrolul, 2016 primul semestru, fcpetrolul.ro micacă numirea într-o funcție ar fi fost o pălărie prea mare. Renunțând la ideile preconcepute inițiale, la prejudecăți, mai exact, având mereu această tărie, apreciez că Petrolul nu-i deloc o pălărie prea mare pentru Constantin Schumacher. De ce? Pentru că Petrolul, în varianta de-acum, nu este nici… Real Madrid, nici măcar Astra Giurgiu și – ca număr de puncte – Concordia Chiajna ori FC Voluntari. Petrolul de azi este – nu trebuie să ne ascundem după deget – ultima clasată din ierarhia parțială a sezonului regular al campionatului Ligii 1 Orange. Ultima clasată, rămasă cu doar 8 puncte, după ce… circul de la TAS s-a încheiat cu exact ceea ce nu se așteptau suporterii “lupilor”: renunțarea la susținerea financiară a memoriului pentru recuperarea a (doar) trei! De fapt, singurele ce puteau fi reclamate! Apropo, s-o fi învățat patronatul, măcar acum, că minciuna are picioare scurte și că, mai devreme sau mai târziu, tot se află că a fost spusă? Cred, în acest context, că Schumacher se pliază perfect pe situația din prezent, pe lotul de jucători, pe obiective ș.a.m.d. Motiv pentru ai ține pumnii la debutul lui în suprafața tehnică a arenei Extensiv. Acolo unde, veți avea o surpriză plăcută în ceea ce privește modul cum se va afișa. Cu siguranță în contrast deplin cu omologul de pe banca oltenilor!

La aceeași conferință de presă au fost aduși și trei fotbaliști, unul dintre cei “vechi”, Dan Bucșa (foto jos, în dreapta; www.fcpetrolul.ro), și doi nou-veniți, francezul Ludovic Guerriero (foto jos, în stânga)și algerianul Karim Ziani (foto jos, în mijloc). Idee excelentă, au fost lăsați… singuri. În acest caz chiar că se impunea, fiind mai în largul lor astfel. Deși vedetă cu un CV impresionant, Ziani s-a dovedit un tip plăcut, fără ifose de star. Chiar deloc. Guerriero a părut un tip stăpân pe discursul lui, ca și – se spune – cum este și pe teren. Bucșa, și el cam emoționat ca și antrenorul său, a dovedit că-și stăpânește bine speech-ul. Toți s-au arătat optimiști. Dar cine nu ar fi, măcar până începe… joaca? De mâine și până va debuta play-out-ul, vom vedea dacă și, practic, își pot menține acest optimism. La Craiova, nu va fi ușor, chiar dacă acolo nu mai evoluează Cristian Bălgrădean, Tha’er Bawab, Costin Curelea și Viorel Ferfelea, iar de venit nu a venit NIMENI!!! Însă au rămas Bogdan Vătăjelu, Alexandru Mateiu, Andrei Ivan și Nicușor Bancu, cei pentru care a tratat – fără succes – FCSB-ul și al său patron, nu și din acte – Gigi Becali. Nu a plecat nici Hristo Zlatinski, deși se spunea că se va renunța și la el, iar compatriotu-i bulgar, Valentin Iliev, a devenit căpitan al CS Universitatea. Nu va fi Ludovic Guerriero, Karim Ziani si Dan Bucsa, in conferinta de presa, fcpetrolul.ro micadeloc, pe cale consecință, în Oltenia mâine, de la ora 14.00, pe… glodul din Parcul Romanescu. O repet. Constantin Schumacher a declarat însă că, dacă echipa lui vine cu o victorie din Bănie, atunci, cu Viitorul, duminică, 21 februarie, de la ora 18.00, pe arena Ilie Oană, esate convins că vor fi cel puțin 10.000 de fani ai “lupilor”. Așa să (și) fie!

Pe 7 aprilie 2016, de ziua celui mai titrat fotbalist din istoria Petrolului, Mircea Dridea, SC FC Petrolul va fi invitată din nou la tribunal. Să dovedească dacă a putut să se țină de planul de reorganizare și dacă, astfel, a plătit datoria la ANAF. E mare, al naibii de mare, totuși! Dacă nu va dovedi că a putut să stingă debitul, instanța nu mai are decât un singur verdict de dat. Mi-e și frică să-l mai transcriu aici! Dacă așa va fi, ar exista durere mai mare să… moară SC FC Petrolul – PETROLUL va dăinui, orice se va întâmpla! – chiar la aniversarea celui care a scris ISTORIA, alături de petroliști din diverse generații? Cred că, sportiv, Petrolul ar mai avea ceva șanse de salvare, dar și în privința SC FC Petrolul, doar… 0,01%! Din nefericire! Vom trăi și vom vedea… dacă mai există miracole. Deși, cu actualul patronat, de cel… real vorbesc, nici miracole nu par a mai putea apărea vreodată!

Foto (mijloc): Petrolul, în varianta primului semestru al anului 2016; www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Gevaro, Facebook.jpg selectataAm citit, zilele acestea, un text de pe www.ph-on.ro, al lui Vlad Călin Dumitrescu, un tânăr jurnalist care urmărește – și scrie – mult despre ce se întâmplă acum la SC FC Petrolul. Dar nu numai de-acum. Ca o paranteză, mi-ar fi plăcut să îndrum, în carieră, un astfel de ziarist, dacă mi-ar și permite, evident. Nu să-l sufoc, ci să-l fac să înțeleagă că lumea fotbalului de la noi nu mai e nici măcar gri, ci neagră sadea! Revenind la materialul lui Vlad, avându-l pe Gevaro Nepomuceno drept subiect principal, am remarcat că a stârnit… furtuni. E foarte ușor a privi din afară meseria asta, de jurnalist, infinit mai greu însă a o și practica. E frumoasă, cel puțin pentru cei care scriu, dar și spinoasă, nu odată, tot pentru ei. Pe scurt, Dumitrescu a reprodus un dialog privat, de pe WhatsApp, dintre fostul echipier al găzarilor, acum la Maritimo Funchal (foto sus, în dreapta, alături de președintele clubului portughez; Facebook), și un fan al Petrolului. O conversație mai dură, depășind chiar și normele bunului simț, uneori. Iubitori ai fotbalului, fără legătură cu jurnalismul, îl acuză pe Vlad Călin Dumitrescu că a făcut publică o discuție privată. Din nou paranteză, niciodată nu m-am folosit, în scris, despre discuțiile de acest gen, respectându-le confidențialitatea. Asta fiindcă de aceea și numesc private, nicidecum altcumva. Însă, trebuie să și nuanțez. Sursele unui ziarist nu sunt nelimitate, nu… atârnă prin vreun pom, să le culegi simplu, se găsesc greu și sunt de mai multe feluri. Din acest ultim de vedere nu are rost să dezvolt, fiindcă nu apuc să dau, acum, din casă. Nici chiar așa!

Până la un punct, îl înțeleg pe tânărul meu coleg de breaslă de ce a depășit o barieră, de care alții își impun să nu treacă vreodată. Când intri în contact, oficial, cu un jucător, antrenor, conducător sau patron, în majoritatea cazurilor ai parte de… platitudini. Numai când “cealaltă parte” are vreun interes personal, doar atunci dialogul poate conduce spre un ulterior text spumos, interesant, incitant, plăcut pentru cititori. Altfel, să mă ierte cei în cauză, e mai mult pierdere de timp. Și pentru ziariști, și pentru cei care le citesc rândurile. Vlad nu și-a dorit, fără doar și poate, să ofere un text fără sare și piper. Și-atunci, a trebuit să… încalce regula nescrisă: ce-i privat rămâne privat. Încălcând-o, i-a ieșit un material bun spre foarte bun! Cum nu putea a nu-l ilustra, a postat câteva “print screen”-uri după dialogul aprins purtat de Nepomuceno cu fanul “lupilor”, pe WhatsApp. A fost ceva firesc, la urma-urmei. Trebuia să se acopere în privința celor scrise. Sigur că Gevaro s-o fi putut simți ca parte lezată, în acest caz. Câte unii mai că l-ar sfătui să-i acționeze în judecată pe fan și pe jurnalistul care a primit informația de la cel din urmă. Nu cred că are timp de așa ceva. Doamne, cât de simplu pare a fi să stai de partea cealaltă a baricadei!

Sofien Moussa si Alex Mouelhi la Tromso, Facebook micaSă fie foarte clar, nu poți scrie NICIODATĂ despre o lume anume că este roz, când orbecăi prin ea de atâta întuneric. Și cine să știe cel mai bine ce este înăuntru, decât cei care s-au chinuit să-și găsească o cale, dar – nereușind – au renunțat s-o mai caute. E (și) cazul internaționalului din Curacao, care a răbdat-o ce-a răbdat-o, până s-a săturat de ea și a plecat atât de departe, încât a lăsat impresia că ar fi părăsit… iadul, nu Ploieștiul și SC FC Petrolul! Când Gevaro dă vina pe patron și pe alți oficiali actuali sau, deja, foști din clubul găzarilor, este de presupus că știe ce spune. A trăit acolo. Și nu doar puțin. Nu este nici primul, nici ultimul, care face astfel de dezvăluiri. Sigur că, ascultându-i și pe “acuzații” lui, și aceștia au argumente împotriva fotbalistului. Vorbind frumos despre suporteri și despre numele de Petrolul, de ce ar trebui acuzat Nepomuceno a că a scris ce a scris în dialogul online cu fanul până ma ieri, poate, și al lui? Am reținut din acest dialog o întrebare pe care internaționalul statului Curacao i-a pus-o simpatizantului găzarilor, referitoare la eventuala acceptare a acestuia din urmă de a presta o activitate fără a fi și remunerat. Sau, mă rog, fără a fi plătit la timp. Ce nu știe Gevaro este că – atunci când cineva nu este implicat direct în ceva – chiar nu-i pasă de altul! Suporterii – unii dintre ei, nu toți, evident – știu una și bună. Mai precis că jucătorii trebuie să joace, ci nu a se văita că nu sunt plătiți! Pe fani nu-i interesează decât ca jucătorul să dea tot ce are mai bun, în orice condiții. Iar echipa să câștige. Nu sunt interesați dacă – și când – primesc banii. Asta-i realitatea, deși una brutală, este drept. În plus, ce i-a spus fotbalistul străin, referitor la vinovații pentru situația dezastruoasă de-acum de la club, o știa foarte bine și suporterul. Dar pesemne că nu-i pasă prea mult, câtă vreme nu… conducerea joacă!
În contextul dat, chiar dacă nu știu forma sub care a plecat Nepomuceno de aici, având doar bănuieli în acest sens, neputând însă băga mâna în foc, consider că modul de a fi gândit și a fi acționat al jucătorului a fost totuși unul normal. Asta cred, deoarece munca prestată trebuie recompensată, potrivit înțelegerii inițiale. Semnată și parafată. Sigur că și patronatul riscă atunci când își pune apostila pe un contract cu un anumit salariu. Nu are cum ști dinainte dacă fotbalistul chiar va merita acei bani. Nu s-a descoperit încă, nici în fotbal, cineva care să anticipeze ce va fi în viitor. Automat, trebuie ca plățile nu numai să fie făcute, ci și neapărat la timp. Dacă și-a asumat această sarcină, printr-o semnătură pe un act oficial, trebuie să o respecte. Dacă nu e în stare, nu trebuie să se ghideze după principiul că așa se întâmplă și la alții. Nu-i deloc o scuză. Iar când întârzii plățile obligatorii, mai trebuie să te aștepți (și) că… legea muncii voluntare s-a “abrogat” după 1989, chiar dacă înainte a fost… literă de lege. Culmea, într-un moment în care salariile, mai ales din fotbal, erau foarte-foarte bune!

Peteleu, gsp.ro micaPe cale de consecință, nu se poate spune că Gevaro Nepomuceno – nu discut, acum, calitatea lui fotbalistică sau prestațiile avute, care au cam lăsat de dorit – ar fi dat bir cu fugiții. Putea fi acuzat de așa ceva numai când ar fi fost cu salariile la zi și ar fi plecat intempestiv de la echipă. Dar nu era. La fel este de înțeles și Sofien Moussa (foto mijloc, în stânga, împreună cu agentul lui, Alex Mouelhi, la Tromso; Facebook) că a procedat aproape la fel, tunisianul alegând, spre deosebire de fostu-i coechipier, o țară cu o climă rece – Norvegia. A plecat și a semnat acolo cu Tromso IL, deoarece FIFA este de partea jucătorului de fotbal atunci când acesta nu e remunerat pentru mai multă vreme. Nici Moussa, care și-a făcut datoria față Petrolul, nu e de condamnat, defel. Poate ar fi, la prima vedere, Andrei Peteleu (foto jos, în stânga, în duel cu astristul Junior Morais; www.gsp.ro), care cochetează în prezent cu Dinamo, după eșuarea aventurii în Scoția, la celebra Celtic. Semn că tot ceea ce pare a fi grozav la noi nu-i la fel și în țările în care se joacă fotbal adevărat! Totuși, și Peteleu ar trebui înțeles, cât de cât. De la bun început, nu s-a acomodat la Petrolul. Poate că, astfel, ar trebui menționată în contracte și o clauză de acomodare, care să permită ruperea angajamentului. Evident, cu obligația returnării primei de instalare, în cazul celor veniți liberi de contract. Știind că ar avea așa o clauză, nici fotbalistul nu se va mai grăbi să cheltuiască repede toți banii, nemaiavând apoi de unde să-i dea înapoi, firește. Dacă nu îi mai are, va sta pe tușă! Și așa ceva va trebui stipulat în contract. Dacă s-ar fi întâmplat astfel, fie nu mai semna la Petrolul, fie se gândea mai mult la cariera lui de aici. Cum nu s-a integrat mai deloc, un refuz inițial nu ar fi încurcat pe nimeni. Are dreptate acum să vrea să plece, câtă vreme își dorea asta parcă de a… doua zi după încasarea primei de instalare!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

normal_despreolimpia1 micaÎmi place jurnalismul extraordinar de  mult  încă de pe vremea când redactam programele de la meciurile Petrolului, cu punct de pornire ani buni înainte de 1989. Erau pe-atunci vremuri în care, și să fi vrut, nu puteai scrie despre… adevăr. După ’89, s-a ajuns și la libertatea de a scrie tot ce vrei și ce crezi. Să poți pune întrebările pe care cei pentru care scriai nu le puteau pune. Să fii… purtătorul de cuvânt al lor. Dar și să-ți asumi, totodată, riscul de a primi reproșuri, de a fi hulit, ba chiar, uneori, și de a fi înjurat, în cazul articolelor critice la adresa cuiva. M-am obișnuit mai greu, e adevărat, cu așa ceva. Au trecut mulți ani până să ajung… imun. Acum, chiar că sunt!

Cu siguranță, nu m-am așteptat vreodată să fiu lăudat de către cei despre care scriam ceva, iar lor nu le convenea deloc asta. Totuși, mi-am dorit mereu să am un dialog cu subiecții, și după ce rândurile mele deveniseră publice. Nu doar o singură dată am și reușit, rezolvând astfel probleme spinoase. Fiecare, dacă se simte lezat în vreun fel, are tot dreptul la un dialog cu autorul textelor critice, ce-l privesc direct. Ca jurnalist, nu trebuie să te ferești niciodată de un astfel de dialog. Unul care lămurește adesea totul, o repet. Există, evident, și cazuri în care, orice ar fi, nu se acceptă nici măcar evidența. Există subiecți care fie se fac că – așa cum se zice – nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase, fie chiar cred că nu au făcut nimic ce ar fi trebuit criticat. Sunt oameni și oameni… Îi prefer pe cei care mă abordează și-mi cer chiar socoteală, chiar, pentru ceea ce am scris, decât să mă sfideze, să mă evite, să pară că privesc prin sticlă atunci când se uită la mine, dacă ne întâlnim pe câte undeva.

Duminică seară, cu vreo oră înainte de meciul de handbal feminin dintre CSM Ploiești și Corona Brașov, în spatele sălii Olimpia, un personaj despre care nu prea mă ocupasem pe cât ar fi meritat a preferat să-mi arate cât este de supărat pe cele scrise ce mine despre… soția lui. O fi crezut că m-o pedepsi dând mâna cu toți din jurul meu, numai cu mine – ba. Nu m-am gândit atunci la educație, la cei șapte ani de acasă, pe care nu toți îi iau și, poate, nu e mereu numai vina lor. M-am gândit doar că mai există oameni care, așa cum scriam mai sus, refuză până și evidența. Adică, aș fi fost băiatul bun, dacă aș fi evitat să scriu despre o situație la care nu m-aș fi așteptat absolut deloc, privind amploarea și gravitatea ei, de la un club sportiv important din oraș, dar mă consideră acum băiatul rău pentru că am făcut-o. În loc să bage capul în pământ de rușine – sincer, după ce s-a întâmplat acolo, nici nu aș mai fi ieșit din casă, darămite să mă mai afișez, sfidător, în public! -, cel care nu era pauză la meciurile de baschet din EuroCup fără să fi venit să fumăm o țigară, și să mai comentăm de una-alta, se face acum că nu mă mai cunoaște. Aud că nu aș fi singurul, procedând la fel chiar și cu unul dintre șefii lui!!! Dar, nu numai. Oare, pe ce s-o baza? Hai, cu mine își permite, dar și cu un șef?!? Chiar că-i tare, ce mai!

În loc să se gândească, așa ar fi fost normal, că am tratat superficial – îmi fac mea culpa! – ideea de a se fi lăsat, pentru o vreme, viitorul fotbalului local, de la un club în ascensiune în ultima vreme, pe seama unui… fost instalator, apoi instructor sportiv și, finalmente, inspector – oare, cum poți avea această funcție și să te plimbi în trening prin sala Olimpia, cu aere de boss?!? -, personajul o face pe radicalul. O avea și polivalența asta limitele ei, eu așa crezând. Se pare că persoana cu pricina și-o fi închipuit că mi-a dat lovitura de grație, dacă mă tratează astfel. Ei bine, dacă tot mă percepe ca fiind… băiat rău, atunci, hai chiar să devin băiat rău! Și să întreb, de exemplu, ce calificare trebuia să aibă un antrenor de copii, de la fotbal. Sau dacă se ocupa de ei în timpul liber, după ce a activat conform fișei postului. Sau, nici nu a mai contat când? Să mai întreb, căci am dreptul, potrivit Legii nr. 544, dacă a primit bani și pentru meseria de bază, și pentru cea de tehnician la o grupă de copii. Să mă mai interesez după ce criteriu a fost angajat (și) ca antrenor: pe bază de competență sau, nu care cumva, pe bază de… rudenie? Și, colac peste pupăză, să pun și întrebarea-șoc: cine l-a transformat din instructor sportiv în inspector? În mandatul cărui director? Asta așa, repet, dacă tot e să fiu băiat rău. Încă nu sunt chiar așa, căci observați că nu am dat nume. Data viitoare însă, va fi și cu nume, și cu prenume, și cu multe alte detalii, îi promit. Dacă vrea să ne… jucăm, atunci chiar că o să ne jucăm! “Polivalentul” versus “Univalentul”, să zic așa… Ce “meci”!

Foto: www.csmploiesti.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Hong-Kong, www.via-europa.ro micaO echipă… Dintr-un oraș aproape de capitala unei țări. O istorie… O istorie care bate spre 100 de ani. Un simbol… Un mod de viață. Și de a o trăi. O formnație fanion… O fostă campioană. Și o câștigătoare de Cupe. O echipă, singura din țara ei, care a învins-o pe alta ce… “never walk alone”. O echipă aparte. Cu suflete de jur-împrejur. Cu dragoste fără egal. O dragoste ce a străbătut timpurile. Și vremurile. Un club care… eh, aici e aici! Prezentul ca o lamă ascuțită și rece… O lamă care taie și pătrunde în corp. Împinsă de cineva din… interior!

O țară. Orient. Să zicem. Zgârie-nori. Bani. Mulți. Mulți de tot. O mână de ajutor. Vorba vine. Nimic nu-i gratis. Da. O ofertă. Numai sa zici OK! O apuci? O ții? Ce dai la schimb? Nimic nu-i gratis, nu uita! O cifră. Să zicem 16. O cifră, urmată de zerouri. Multe. Foarte multe. Bani. Cu figura lui George Washington pe hârtii. Și alte figuri. Cu alții. Multe, foarte multe hârtii. Ce dai în schimb? Acțiuni? Da, de ce nu? Când? Nu vrei? Nu știi? De ce?. E timp. Numai să vrei! Numai să nu te crezi campioana… campionelor lumii! Numai să-ți cunoști lungul nasului! Să vrei, adică, să vezi și dincolo de el. Să zici OK! Accept! De ce să nu accepți? Nici măcar când e vai de mama ta? Nici atunci?! Cum să faci așa ceva?! Găsește calea! Orice drum începe cu primul pas. Sau începe cu… primul zbor. Să vezi ce este. Cu ochii tăi. Să vrei să mergi. Să vrei, să vrei…. Să vrei să te salvezi! Cu adevărat! Dacă nu vrei, nu-ți bate joc de suflete! Te vor urmări cât vei mai fi pe pământ. Și chiar, vrei, nu vrei, și dincolo de el! Nu crezi? Ba, să crezi! Totul în viață se plătește. Fie cu bani, fie cu altceva. Dar se plătește. Până la ultimul ban!

O echipă… Dintr-un oraș cu suflet mare și… suflete alături de el. Și de tot ce-i drag în el. Un oraș care are un simbol. O viață. Un mod de a trăi. Dar are și oameni. Așa, cu literă inițial mereu mică. Chiar dacă rândul începe cu ea. Unii dintre ei. Există și șansa de a o face majusculă. Numai să vrei! Numai să mergi! Numai sa vezi! Nimic nu-i imposibil! Numai să vrei! Să vrei să salvezi simbolul orașului, simbolul sufletelor lui!

P.S. Dar dacă, într-o zi, ce pare acum SF devine… realitate? Numai să vrea! El! Ei!

Foto: www.via-europa.ro

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Constantin Schumacher, fcpetrolul.ro micaLa întoarcerea acasă a delegației Petrolului, pe aeroport, chestionat de televiziunea Dolcesport, antrenorul principal Constantin Schumacher (foto; www.fcpetrolul.ro) a făcut o declarație la care, sincer, nu mă așteptam. Sau, mai exact, nu mă așteptam s-o facă acum. Bref, i-a numit pe jucătorii care au revenit în țară după stagiul de pregătiri și meciuri-test din Turcia ca fiind adevărații petroliști! Asta, evident, contrapunându-i celor care au părăsit echipa iarna aceasta. Aici trebuie nuanțat puțin. Unii au plecat fiindcă așa li s-a propus s-o fac[, iar alții pentru că așa au vrut. Între ei și cei rămași pe loc nu este însă nicio diferență. Și unii, și alții sunt profesioniști. Au venit, au semnat, au jucat, mai bine sau mai puțin bine, iar apoi au plecat, fie în liniște, fie mai cu scandal, alții (mai) rămânând cât au contracte. Nici vorbă că aceia care vor ataca ultimele partide din returul sezonului regular și, mai departe, pe cele din play-out ar fi “mai petroliștii decât alții”. Credeam că am scăpat de astfel de formulări fără sens. Unele care îmi aduc aminte de o altă pauză competițională, atunci când cineva se lăuda că era cel mai mare petrolist al momentului, dar după puțin timp a plecat spre alte zări, mai calde, mai senine, cum spune poetul. Deloc de condamnat nici acea persoană pentru a fi acceptat o ofertă, cum se spune, absolut de nerefuzat. De condamnat a fost că s-a grăbit să se alăture unor… Mircea Dridea, Virgil Dridea, Eduard Iuhas, Mihai Ionescu, Mihai Mocanu, Petre Dragomir, Alexandru Badea ori Constantin Moldoveanu, Dumnezeu să-i odihnească pe cei cinci din urmă! Da, cei enumerați pot fi numiți, fără tăgadă, a fi fost și a mai fi, cei în viață, mari petroliști. CEI MAI MARI PETROLIȘTI! Și ca ei au mai fost și mai încă sunt destui alții. S-au născut la Ploiești sau au fost adoptați de Ploiești, au jucat la Ploiești, au antrenat la Ploiești, au condus clubul fanion, s-au stabilit în Ploiești. Cei cu treceri efemere prin Ploiești nu au voie, NICIODATĂ, a se numi mari petroliști!

Tehnician tânăr și, din ce am auzit după cantonamentul de la Lara, unul promițător, Constantin Schumacher trebuie să știe că aici, la Ploiești, nu poate toată lumea să dea verdicte de genul “unii mai petroliști decât alții”. Ca unul care prevăd că Schumacher  va conduce corabia Petrolului spre mal, fie acostând-o acolo cu bine, fie zdrobind-o de mal, tehnicianul actual al “lupilor” trebuie să afle de la bun început că a fi atent asupra discursului său este una dintre cheile unui eventual și mult dorit succes. Pe suporteri nu-i interesează dacă domnia sa și fotbaliștii pe care-i pregătește, fie români, fie străini, sunt mari petroliști. Pe ei îi interesează doar să antreneze bine, respectiv să joace bine. Și astfel să salveze, dacă s-o putea, echipa de la retrogradare. Iar dacă vor și reuși, nu vor fi percepuți ca mari petroliști, ci numai ca foarte buni profesioniști. Marii petroliști sunt deja istorie sau încă mai trăiesc în suflete cu un sentiment de irosire în privința speranțelor că Petrolul original nu va ajunge în faliment. Fostele glorii sunt marii petroliști. Cele cărora nu li s-a găsit un loc într-o lojă, fiind obligate iarna să suporte gerul, vara – căldura, unii chiar la vârsta de aproape 80 de ani. Lor nu li s-a pus mega-fotografii pe holurile care duc spre teren. Marilor petroliști adevărați nu li se închină ode, deși ei au scris cu adevărat istoria acestui club aproape centenar, dacă facem un pic abstracție de vara anului 2003! Ei au construit ceea ce unii încearcă să distrugă, acum. Ei ne-au strâns în jurul lor, de-a lungul timpului, nu cei care sunt, observ, “mari petroliști” doar pentru că nu au… fugit din hotelul de la Lara! Sun convins însă că, antrenor tânăr și la debut de carieră mai serioasă, Constantin Schumacher nu se va mai lăsa pradă, pe viitor, clișeelor, sugerate au ba.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

Gevaro mica, fcpetrolul.roCe nebună de zi și lunea asta! Mai întâi, de la Lara, a venit strigătul de revoltă – nu a părut a fi chiar de disperare – împotriva lui Gevaro Nepomuceno (foto sus, cel din mijloc de pe rândul de jos; www.fcpetrolul.ro), care și-a luat catrafusele din hotel și a plecat, la miezul nopții precedente, spre Portugalia, zice-se că ademenit de către un impresar, care i-a promis un contract la o echipă din insula Madeira, Maritimo Funchal. Una care nu este de prim-plan în prima ligă lusitană. Mai mult, tot de la Lara, prin vocea managerului sportiv Marius Nicolae (foto jos, în stânga; www.fcpetrolul.ro), s-a spus că internaționalul din Curacao l-ar fi ademenit să plece și pe un coechipier al său, Abdellah Zoubir, dar nu a găsit interes la francez.

Pe acest fond, poza cu Sofien Moussa (foto mijloc; Facebook) în tricoul alb-roșu al unei formații norvegiene de prim eșalon, IL Tromso, a căzut, și ea, ca un buzdugan. Ori, mă rog, cam pe acolo pe undeva. Mai rămânea să fi auzit și că Toto Tamuz, Andrei Peteleu, Jeremy Faug-Porret și Viktor Genev ar fi semnat, și ei, pe câte undeva. Deocamdată, nu s-a întâmplat însă așa ceva. Parcă pentru a îndulci amarul știrilor despre Nepomuceno și Moussa, tot dinspre Lara ni s-a “livrat” o fotografie… exotică, făcută la margine de piscină, pe fundal de palmieri. Un fel de… selfie al lui Mario Nicolae cu noul lui recrut – un fost mare internațional algerian, Karim Ziani (foto jos, în dreapta), acum în vârsta de 33 de ani, adică tot atât cât va avea curând și Benoit Sofien Moussa pe terenul inzapezit al lui Tromso, Norvegia, Facebook micaLesoimier, cel plecat din Turcia cu puțin înaintea lui Gevaro. Ajunși la 24 de jucători, hai cu Marian Dean Beța la 25, rămași cu 23 după “evadările” lui Nepomuceno și Lesoimier, si revenind la 24, după sosirea lui Ziani, ne ocupăm mai mult de… aritmetică, decât de fotbal, în privința Petrolului! Pe Sofien Moussa nu l-am mai luat oricum în calcul, el refuzând, de la bun început, de altfel, să urce în avionul de Antalya, via Istanbul.

În tot acest haos, de la mereu numita Lara, un coleg de breaslă – m-a rugat, nu demult, să nu-i mai dau numele aici, pe blog, și o să-i respect acum dorința! – ne invită să nu mai fim negativi, cârcotași, cusurgii sau mai știu eu cum. Mă tem însă că, și dacă am fi internați, sub tratament intensiv, la un “spital de optimiști”, tot mai aproape de unul de… nebuni am fi în prezent, Doamne, iartă-mă! E normal să crezi în miracole, de fapt ar fi fost dacă se primeau cele 6 puncte luate de către Comisie de Licențiere din FRF, înainte de debutul acestei ediții de campionat. Nu mai e cazul. Când aproape nimic nu merge, asta ar însemna să-ți închipui că… Fata Morgana ar fi Ileana Cosânzeana, glumind un pic!

Sigur că suporterii, cei absolut fideli, vor rămâne alături (și) de noua echipă. Nu trebuie nimeni să-i roage ori să-i împingă de la spate ca să procedeze astfel. Ei au în suflet Petrolul și așa va fi pentru totdeauna. Dragostea imensă a fanilor nu este totuși condiția suficientă pentru a se mai salva ceva la echipă. Se știe foarte bine că, la vremuri foarte dificile, totul trebuie să funcționeze perfect. Pentru a se ocoli colapsul. Nu se întâmplă deloc așa, acum. Fără bani, fără cele 6 puncte, fără doi jucători, plecați aproape de spartul târgului, cu unul de-abia venit și fără meciuri disputate tocmai din vara trecută, cu altul aflat sub contract dar semnând deja în altă parte, în așteptarea eliberării lui de către FIFA, a o face acum pe super optimiștii deja arată a boală curată. Nu m-ar mira totuși deloc dacă, amenințat cu o reclamație la aceeași FIFA, de către SC FC Petrolul, Gevaro Nepomuceno va fi… legitimat de Maritimo după Karim Ziani cu Mario Nicolae, fcpetrolul.ro micaacelași clișeu cu Moussa. Ba chiar, nu m-ar mira nici ca Benoit Lesoimier peste câtva timp, oricum mai puțin de… doi ani, să redescopere că mai poate face față cel puțin la Liga a II-a din Franța. Poate că nu m-ar mira nici ca și alții aflați sub contract să “facă purici” de aici, într-o zi. De ce? Pentru că, deja, și un puști de grădiniță a înțeles că, la finele primăverii, pe ultimul cadru al “filmului Petrolului” va scrie…  Kонец! Cei de vârsta mea știu ce înseamnă, pe cei tineri invitându-i să apeleze la… Google!

Știu că rândurile de mai sus provoacă durerea imensă pricinuită de un bisturiu introdus, fără anestezie, în corp. În corpul Petrolului, în cazul de față. Un corp cuprins deja de… cangrenă și care nu dă semne de a mai reveni la viață. Se vorbește de Liga a II-a de la noi ca despre un capăt de drum pentru echipa de suflet a ploieștenilor. Ar fi chiar un final mai mult decât fericit, dar mă îndoiesc tot mai mult că se va mai ajunge și acolo. Mă tem că, din iarna trecută, odată cu anunțul intrării în insolvență, s-a semnat sentința la moarte a unui club aproape centenar! Nu-mi fac  probleme dacă va plăti cineva pentru tragedia asta. Nici că va ma conta. Istoria va consemna sfârșitul unui vis frumos al nostru, a unui simbol, a unui mod de a iubi și de a trăi! Ce-ați avut cu acest copil drag al nostru? – iată întrebarea pe care o voi pune mereu, chiar dacă nu cred că voi primi răspuns vreodată!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Benoit Lesoimier selectatToamna trecută, la un moment dat, am înțeles că patronul SC FC Petrolul, Daniel Capră, ar fi fost cel care l-ar fi ales pe spaniolul Fernando Velasco Salazar, în dauna francezului Benoit Lesoimier (foto, în prim-plan; www.fcpetrolul.ro), ambii fiind propuși atunci clubului găzarilor. Ibericul a dezamăgit, a fost declarat liber de contract, în pauza competițională, și a plecat acasă, înțelegându-se astfel că s-ar fi acceptat eroarea aducerii lui, corectându-se ulterior prin achiziționarea “cocoșului”. Ieri însă, www.fcpetrolul.ro a anunțat că Lesoimier a cerut să fie lăsat să plece din Turcia, deoarece – citez –  “jucătorul a fost cel care a solicitat rezilierea angajamentului, după ce a decis să-şi încheie, în acest moment, cariera sportivă, motivul invocat fiind acela că nu se simte pregătit să mai facă faţă la acest nivel”! Când vezi o astfel de explicație, te gândești că Benoit Lesoimier ar fi vreun… “elefant”, ci nu un fotbalist în vârstă de aproape 33 de ani, cu experiență și încă având destule de arătat pe teren. Provenind dintr-un fotbal renumit în lume, cel francez, și evoluând la formații ce-au bifat prezențe în Ligue 1, precum Caen, Troyes, Brest sau Ajaccio, este greu de crezut însă că nu ar mai fi putut face față nivelului primului eșalon din România. Pe cale de consecință, te duce gândul, automat, că altul ar fi fost motivul renunțării la Petrolul a lui Lesoimier, cu doar două săptămâni înainte de posibilul său debut oficial în trupa “lupilor”.

Nu pot emite judecăți în privința valorii francezului, a modului lui actual de a juca, fiindcă – nevăzându-l evoluând pe viu sau măcar pe micul ecran, cel puțin o dată – nu am să cad în capcana celor care se mai apucă să comenteze chiar și în necunoștință de cauză. Tot ce pot să fac acum este să contabilizez numărul de minute bifate de Benoit Lesoimier în cele cinci meciuri-test disputate în echipamentul Petrolului, în Turcia, să observ pe ce post a fost folosit și să deduc doar dacă ar fi fost util sau nu echipei, în ultimele trei partide din returul sezonului regular și, apoi, în play-out. Să încerc să înțeleg ce l-ae fi determinat, de fapt, să plece intempestiv. Asta pentru că nu cred în declarația lui, una absolut diplomatică, prin care ar fi luat asupra sa toată vina de a nu mai continua la formația “galben-albaștrilor”.

Noul antrenor principal, Constantin Schumacher, a schimbat așezarea din ultimii ani a formației găzarilor, trecându-se de la 1-4-2-3-1 la 1-4-1-4-1, în care, la primele două jocuri-test, cu Gostaresh Foolad Tabriz și, respectiv, FK Atyrau, “cocoșul” a evoluat pe postul său de bază – cel de mijlocaș de bandă stânga. E drept, în timpul unei partide, el poate face schimb de locuri, trecând pe partea dreapta. A bifat câte 45 de minute, debutând ca rezervă, dar fiind apoi și titular. Împotriva lui Gostaresh, a bifat o ocazie de gol. La duelul cu azerii de la FK Sumqayit, a fost tot rezervă, intrând în ultimele 45 de minute și având iar o oportunitate de a marca. Ca titular, cu bulgarii de la PFC Montana, a prins 71 de minute pe teren, fiind înlocuit apoi de Abdellah Zoubir, cel al cărui primă rezervă se zvonește că ar fi fost prevăzut a fi.  În sfârșit, la ultima apariție, a primit doar 24 de minute, din postură de jucător de schimb, dar s-a făcut remarca prin assist-ul de la golul italianului Michelle Paolucci, de 3-1. De subliniat că, de la confruntarea amicală cu Sumqayit, Schumacher a început să-l folosească mai în centru, alături de mijlocașul de bandă dreaptă. Așa cum s-a întâmplat și cu Montana, și cu Karpatî Lviv. De ce brusc această schimbare? Probabil că tehnicianul va explica la prima lui întâlnire cu presa, de dinainte de partida oficială de debut din 2016, de la Craiova, cu CS Universitatea.

În total, Benoit a jucat echivalentul a două meciuri și jumătate. Odată trecut de pe banda stânga spre centru, mai în dreapta, cum notam mai sus, se nasc două întrebări. Prima – a fost perceput mai slab decât contracandidatul pe post, Dacian Varga, cu doar un an și câteva luni mai mic de vârstă? A doua – dacă nu era bun pe stânga, de ce nu a fost mutat direct pe banca dreaptă, ori acolo ar fi locul exclusiv al lui… Gevaro Nepomuceno? Iar fiindcă am ajuns aici, să dau puțin frâu liber imaginației. Dacian Varga a avut, de când a venit la Petrolul, prestații care mai degrabă au dezamăgit, decât au mulțumit. Modul lui de a fi pe teren, în vestiar și dincolo de ele nu a condus la o cotă sporită de simpatie.. Știe fotbal, asta-i clar, a rămas un rebel, pozează parcă în neînțeles perpetuu. Nu-și dă însă deloc că iubitorul de galben și albastru apreciază cu totul altfel un jucător. Ei bine, după cum se deduce, Varga câștigase duelul cu Lesoimier! La fel și Nepomuceno, oricum un jucător mai tânăr, care mai poate exploda și să fie… vândut la vară! Și cu internaționalul din Curacao a pierdut lupta, deci, Benoit! Așa pare, cel puțin. Dar, dacă francezul o fi înțeles altceva din deciziile tehnice ale antrenorului său? Dacă i s-o fi părut că a fost împins pe un post mai neobișnuit pentru el, pe care nu se poate exprima potrivit valorii sale? Dacă a “mirosit” că rolul lui va fi doar de back-up pentru Zoubir? Refuz să cred că un tehnician tânăr, mai la început de drum, precum Constantin Schumacher, ar fi făcut anumite “jocuri” și ar fi sacrificat un fotbalist de dragul unor calcule ascunse. Însă, astfel de întrebări se pun, volens-nolens. Repet, poate ne va explica la întoarcerea acasă rațiunea mutării francezului pe un alt post decât cel pe care s-a consacrat, spunându-se că dovedea tehnicitate, viteză și șut bun.

Apreciat drept unul dintre transferurile inspirate ale lui Marius Nicolae, managerul sportiv revenit și oficial, în acte, la SC FC Petrolul, Benoit Lesoimier rămâne, deocamdată, un mare mister în ceea ce privește divorțul lui, prematur, de echipa “lupilor”. Într-un moment în care, cel puțin numeric, se ajunsese la… liman, cu puțin timp înainte de restartul campionatului trebuie căutată o dublură de post pentru Varga, pentru Nepomuceno fiind găsită în persoana împrumutatului Bogdan Gavrilă – o achiziție foarte bună, numai însă în condițiile în care tânărul fotbalist cu codiță de samurai chiar va putea trece peste amănuntul, deloc de ignorat, că e doar detașat pentru câteva luni, de Dinamo, la Petrolul. Repet, nu l-am văzut jucând pe Lesoimier, nu mă pot pronunța, deci, decât ar fi o pierdere sau nu, dar – din cele citite pe www.fcpetrolul.ro, având încredere nu 100%, ci 1.000% în cele scrise de ofițerul de presă Ionuț Pană! – înclin să cred că s-a ratat un transfer bun. Mai ales, în condițiile în care nici visatele 6 puncte nu se vor mai primi!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul cu Cupa, adevarul.ro micaDupă ce Geraldo Alves și Filipe  Teixeira au plecat direct de la Ploiești la Astra Giurgiu, urmați acolo, acum, de Damien Boudjemaa, după ce Peterson de Santos Pecanha a trecut, și el, destul de recent, la Viitorul Constanța, astăzi, 30 ianuarie 2016, încă o… săgeată s-a înfipt în inima suporterilor Petrolului – Pablo de Lucas (foto jos, alături de mâna dreaptă a lui Gheorghe Hagi, Jasko Zoltan; www.gsp.rodevenindu-i oficial, din nou, coechipier portarului brazilian. Cinci fotbaliști adevărați, care au făcut parte din ultima echipă – pot s-o numesc așa – mare a “lupilor”, au ales alte drumuri, după ce au readus Petrolul în atenția Europei, la ani buni de la precedenta participare într-o cupă continentală. O jumătate de echipă putrnică a plecat de la Ploiești, împinsă s-o facă de către un management care nici măcar defectuos nu poate fi catalogat, alt termen, de care mă feresc însă, trebuind mai degrabă folosit. Dar asta-i una dintre fețele acelei saga ce a început în paradis și se va sfârși – poate că la vară, chiar – în infern! Fără vreo vină a celor care au visat că pot readuce Petrolul în… Olimpul sportului rege de la noi.

Încercându-se, sunt convins de așa ceva, să se deturneze atenția, zilele trecute, de la apariția unei oferte de cumpărare a pachetului de acțiuni al SC FC Petrolul, înaintată de către un grup de societăți comerciale locale, prin aducerea în prim-plan a alteia, pasămite din Golf, dar cu termen de discuții abia la finele lunii viitoare, patronatul clubului găzarilor nu a luat în calcul și că exista eventualitatea ca așternerea “liniștii” să fie perturbată de o informație cu tentă de bombă cu trinitrotoluen! Cum nimic nu rămâne nedezvăluit mai devreme sau mai târziu, un secret ce se Galerie Petrolul, Trbiuna 1, gsp.ro micavoia ținut la… infinit a fost scos la iveală vineri, 29 ianuarie, de un site cu sediul la Cluj, www.stiridesport.ro! Unul din urbea în care un brand, Universitatea Cluj, este deja în moarte clinică. Informația cu efect de măciucă trântită în moalele capului simpatizanților pătimași inegalabili ai Petrolului (foto mijloc; www.gsp.ro) a dat peste cap planurile ascunse ale unui patronat ce s-a dorit precum… struțul. Nicio replică de infirmare a știrii nu a apărut până la această oră pe www.fcpetrolul.ro. Semn că vestea a fost acceptată tacit! Bref, că SC FC Petrolul a renunțat la a mai lupta la TAS pentru recuperarea celor… trei puncte la care avea dreptul, dintre cele șase retrase, înainte de startul campionatului în curs, de Comisia de Licențiere a FRF! Da, numai trei mai erau în discuții, după ce fanilor li s-a spus, din vară și până acum, în iarnă, că se fac eforturi pentru a fi recuperate șase!!! O asemenea minciună îmi reamintește de o alta, care a fost demontată în urmă cu un an, privitoare la aceeași SC FC Petrolul. Atunci s-a aflat – se pare că iarna este anotimpul când se aude tot ce este mai rău despre găzari! – că municipalitatea nu ar avea chiar toate acele drepturi despre care li s-a transmis ploieștenilor în privința SC FC Petrolul. Așa s-a aflat că actualul patronat dispune de echipă vreme de 10 ani, cu drept de prelungire pe încă 10!!! Iar acum se află că nu șase, ci trei puncte se puteau eventual recupera, dar s-a renunțat și la ele, pe motiv de creștere a pretențiilor financiare ale instanței din Elveția. Nu cred că oficialii cu putere de decizie din globul de sticlă de pe arena Ilie Oană nu știau că… minciuna are picioare scurte. Chiar și cea prin omisiune! Știau, o știau chiar foarte bine, însă au preferat s-o perpetueze, ca să le fie bine, liniște și pace. Astfel, de la povești autohtone de adormit copiii, cu oferte venite de peste mări și țări, din raiul petrodolarilor, s-a ajuns rapid, iată, la… tragedie antică! Ieri, o Cupă a României, o dublă prezență în play-off-ul Europa League, două locuri 3 pe podiumul Ligii 1 și tot atâtea calificări consecutive în penultimul act al competiției KO; astăzi – drum deschis spre… faliment!

Pablo de Lucas la Viitorul, 30.I.2015, gsp.ro micaFără cele șase puncte care să fi fost adăugate unui bilanț sărăcăcios adunat în 23 de etape din sezonul regular al campionatului celui dintâi eșalon, Petrolul nici măcar la o minune nu prea mai poate spera. Poate doar să se… retragă vreuna dintre Concordia Chiajna sau FC Voluntari! Ceea ce ar fi doar o glumă, prin care să se facă haz de necaz. Nu, dimpotrivă, și una, și alta caută să-și fortifice loturile, ba chiar și staff-ul din birouri. Ce propune bietul Petrolul, acum? Un lot serios remaniat, care se descurcă totuși destul de bine în Turcia, un antrenor tânăr, care nu știu dacă o fi cunoscut exact problema cu TAS-ul, și o conducere… tăcută ca peștele. Tăcere care mergea poate din minune în 2012, în 2013, în 2014, dar deloc în 2015 și, în special, în 2016. Când vor începe meciurile, nu va mai ține cu minciunile, totul urmând a fi la vedere, nemaiputând fi ascuns ceva. Se va vedea exact ce poate, în condiții de miză, noua echipă. Până atunci, cei care sunt pe cale să distrugă DEFINITIV echipa dragă a ploieștenilor ar trebui să se gândească, non-stop, că Dumnezeu e sus, vede și… pedepsește, că istoria a fost scrisă, se scrie și se va mai scrie, sper și din vară încolo, dar și că autorii trecerii “dincolo” a unui brand cu o istorie de aproape 100 de ani nu vor fi lăsați NICIODATĂ să se retragă cum vor ei! Justiția divină este, când ai obraz și conștiință, mult mai dură decât cea umană! Ce a ajuns pe mâna cuiva Petrolul! Vai de el și de noi!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,