Mircea Orbulet ii spune lui Sebastian Coltescu sa nu opreasca Petrolul - CFR, www.sportnes.ro micaÎmi asum orice înjurătură, dar mi-am dorit ca meciul contra CFR-ului să se desfășoare cu… porțile închise, așa cum stabilise Comisia de Disciplină! De ce am vrut astfel? Nicidecum că, fiind jurnalist, puteam fi, oricum, prezent pe arenă, la masa presei, ci doar fiindcă nimic nu este întâmplător pe lumea asta, chiar dacă om crede noi altceva! După partida cu ardelenii, următoarea de pe teren propriu va fi cu Steaua, nefiind niciun secret. E tur de campionat, astfel încât, amintiți-vă că, în cel din sezonul trecut, s-a pus la cale de o… întoarcere din drum, fără vreo justificare logică, a suporterilor Petrolului, de la margine de București, aflați fiind destul de aproape de stadionul din Bulevardul Ghencea! În retur, nu a mai fost cazul de vreun scenariu ocult, Steaua fiind și matematic, atunci, campioană! Acum, are probleme, le vede toată lumea. Unii le mai și spun pe șleau. Nu zic că Steaua s-o fi implicat ca… Petrolul să fie iertată la Apel, dar spun că a existat cineva sigur că o “manoperă” bine pusă la punct, care să meargă uns, și a mers!, avea să conducă la decizia dorită. Bingo, arena Ilie Oană închisă la confruntarea directă de pe 21 septembrie! La retur, sigur că nu va mai fi nevoie de vreun tertip de același fel, resuscitat acum de jucători vânduți pe bani buni și readuși după un an sau mai puțin chiar, acest club tot mai scăpătat, din motive arhicunoscute, va avea garanția că va termina iar primul, cum-necum! Ați auzit ce a zis Ciprian Deac, nu-i așa? Că echipa lui, CFR Cluj, nu are față de lupta la titlu și a postat-o pe Steaua, înaintea Astrei și a Petrolului, acolo sus, pe podium, din nou! Să declari așa ceva, când formația ta a câștigat titluri de curând, iar Astra și Petrolul – niciunul, iar trupa din ” Gruia” e sus iar, acum, asta înseamnă că până și fotbaliștii știu cum se fac… jocurile pe la noi!

Filipe Teixeira, oprit de Cristi Vlad, la eliminare, sportnews.ro micaCe s-a rezolvat la Apel? S-au plătit bani, iar acum se vede că s-au pierdut mult mai mulți, rețeta de la derbiul cu Steaua fiind cea mai mare dintr-o ediție de Liga I! Asta ca să nu mai vorbesc despre suspendarea pe care o va primi Filipe Teixeira, scos din minți de eliminarea sfidând spiritul regulamentului, despre aproape improbabila recuperare a lui Peterson dos Santos Pecanha, Juan Angel Albin, Adrian Mutu și Toto Tamuz, până la ora acelui joc. OK, va reveni Geraldo Alves, care va fi absent doar cu Pandurii – duel devenit deja infernal, la Târgu Jiu! -, vor sosi Rodrigo Pastorini și Alassane Toure, se va reface poate și Jean-Alain Andre Fanchone, dar cum va arăta un prim “11″ împotriva Stelei, peste trei săptămâni? Mai ales că avem și trei convocați la echipele naționale, nemailuându-l în calcul pe Tamuz, care va face doar o… excursie la Tel Aviv, pentru a i se constata, și la fața locului, indisponibilitatea. Dacă vor juca, Ovidiu Hoban – sper să se împace cu Marius Nicolae și să fie iertat de către patronul Daniel Capră! -, Jean Sony Alcenat și Soni Mustivar nu numai că vor fi mai obosiți după zboruri și meciuri, dar sunt și expuși riscului unor accidentări. Doamne ferește! Făcând un exercițiu de imaginație, într-un Petrolul – Steaua pe “Ilie Oană” cu porțile închise, aliniind o echipă de genul: Cobrea – Toure, Geraldo, Gerson, Satli – Marinescu, Pablo de Lucas – Priso, Pastorini, Nepomuceno – N ‘Koyi, ce șanse ar avea Petrolul? Mai mici, desigur. Va fi, de fapt, exact ceea ce s-a dorit!

Haos la final, Petrolul - CFR, sportnews.ro micaAm prieteni foști arbitri, care m-au certat când am adus vorba odat[, în… scris, aici, despre un moment ce putea coincide cu o tragedie în privința unui fost coleg de-al lor. Cred că înțelegeți despre cine a fost vorba. Îmi reproșau că nu era stilul meu. Da, recunosc, îmi place să fiu elegant, politicos, să nu profit de clipe delicate din viața cuiva, dar nici să nu fiu bătaia de joc cruntă a unuia precum… Sebastian Colțescu nu accept! Nu merg până într-acolo, încât să-mi fi dorit să nu fi… ratat în tentativa de acum șase ani, dar să faci varză două meciuri consecutive în care ai arbitrat – vorba vine! – partide pe stadionul din Ploiești este ceva de neînchipuit și de neiertat, în același timp. Deja, e boala cronică, deja ești un instrument, deja ești o… maimuță trimisă pe arena Ilie Oană să provoci lumea și să-ți bați joc de ea! Domnule Colțescu, nu vreau decât să trăiți mult și bine, iar într-o zi să găsiți pe stradă unul ca dumnevoastră, care să vă arate ce face un… nebun lăsat liber! Așa cum ne-ați arătat nouă, ploieștenilor, câți om fi fost duminică noapte pe stadion! M-am născut având încredere în oameni, am fost și educat așa, iar până deunăzi, încă mai credeam în ei! Dumneavoastră, domnule Colțescu, mi-ați demonstrat că libertatea nu e pentru toți dintre noi! Să vă faceți că plouă când un fotbalist este accidentat grav, ajungând într-un picior la spital și întorcându-se în cârje la stadion, să alimentați o tensiune de nedescris de la cap la coadă, să doriți chiar să întrerupeți un meci într-un moment în care urcaserăți lmea pe garduri, prin decizii detestabile, asta ține de patologic! Pentru ceea ce ați făcut, duminică noapte, la Ploiești, mă lepăd de condescendență, de fair play, de eleganță, de diplomație, de orice, și vă trimit la origine!!! Fără să-mi cer scuze, vreodată! Dacă un titan al fotbalului autohton, Mircea Lucescu, declară, pe geamul autoturismului, că aveți un caracter incredibil și că nu e prima oară când faceți praf un joc, ci a 10-a, chiar a 15-a oară, atunci mai aveți o singură șansă: să vă închideți într-o rezervă de spital, să luați pastile, zi de zi, și să vă băgați singur, mai întâi, într-o cămașă de forță! Chiar să nu înțelegeți că ați declanșat erupția unui vulcan și ați mai și amplificat-o?! Ce înseamnă asta? BOALĂ CURATĂ! Psihică, evident! Deși cei care mă cunosc bine știu cât sunt de calm în viața de zic cu zi, m-ați scos din pepeni rău de tot, domnule Colțescu, având și eu o limită de suportabilitate și înțelegere! Cât voi mai vedea fotbal, nu-mi mai doresc să veniți vreodată la Ploiești și nici Petrolul să vă mai vadă pe altundeva, prin țară, pe gazon! Ați fi ajuns un arbitru mare, căci aveți unele calități, dar o să vă tragă mereu înapoi o… bombă din creier! Într-o zi, fiți sigur că va și exploda! Gândiți-vă că, în pofida bine cunoscutei solidarități a arbitrilor din fotbalul autohton, un fost mare cavaler al fluierului, devenit ulterior patron de club și lovindu-se de dumneavoastră în varii situații, v-a făcut cum i-a venit la gură și înainte, și acum, după ce v-ați bătut joc (până și) de el, dar și de noi!

Foto: www.sportnews.ro (Vlad CHIREA, unul dintre cei mai buni fotoreporteri din presa sportivă românească actuală)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 28 august 2014

Cosmin Moti, dupa penaltiul aprarat al lui Cornel Rapa, gsp.ro micaOriginar din Reșița, urbe în care mi-am petrecut multe dintre vacanțele școlare, pe Cosmin Moți (foto; www.gsp.ro) l-am simpatizat. Evident, până a ajuns la Dinamo. Și pe el, un bănățean, capitala țării și clubul pentru care a semnat l-au schimbat pe termen scurt. Pot spune chiar că a regresat în “Groapă”. Iar tupeul, în sensul rău al cuvântului, tot mai crescut, pe fondul unor gafe din iarbă antologice, care l-au transformat în “obiect” de bășcălie în lumea fotbalului autohton, a dovedit cum se poate irosi un talent, la un moment dat. Nici prima ieșire a lui în străinătate, la Siena, nu i-a folosit, împărtășind soarta mai multor jucători autohtoni, plecați speranțe și întorcându-se urgent… tot așa! Abia a doua încercare, mai aproape de țara lui de baștină, în Bulgaria, i-a priit. Așa a ajuns ca, în curând, să-și sporească sumele din cont cu 120.000 de euro, după ce a fost eroul returului play-off-ului din Liga Campionilor, dintre actuala sa echipă, Ludogoreț Razgrad, și fosta-i mare rivală din România – Steaua. Dacă, atât cât a fost în “Ștefan ce Mare”, nu a avut parte de prea multe bucurii în partidele directe, miercuri s-a răzbunat cu vârf și îndesat pe gruparea ce i-a fost ca o “bestie neagră”, în Liga I. Și, mai ales, pe Alexandru Chipicu, care vorbise urât de el, ulterior turului!

Intrat, fără să stea prea mult pe gânduri, între buturi, în ultimele minute ale prelungirilor de la Sofia, pentru a-l substitui pe eliminatul Vladislav Stoianov, Moți s-a remarcat boxând ca un veritabil goal-keeper, la singura fază periculoasă a adversarilor. Apoi, la loviturile de departajare, l-a executat sec – primul dintre coechipierii săi – pe Giedrius Arlauskis, terminând apoteotic prin aducerea calificării ulterior blocării șutului de la punctul cu var al lui Cornel Râpă. Asta după ce respinsese și execuția de mai devreme al lui Paul Pârvulescu. Fundașul central al lui Ludogoreț parcă i-a… hipnotizat pe apărătorii laterali ai Stelei! Și uite-așa, numele lui Cosmin Moți va rămâne pentru totdeauna la Razgrad, patronul Kiril Domușciev anunțând că peluza galeriei echipei sale va purta numele internaționalului român, care a găsit gloria la sud de Dunăre, ci nu la nord de fluviu! În plus, magnatul farmaciilor din Bulgaria a și început să-și facă probleme, deși are bani destui, dacă îl va mai putea ține pe Moți la Ludogoreț! Dar, pentru așa ceva, a anunțat și că e dispus să deschidă bine de tot baierele pungii! Aviz amatorilor de a intra în grupele Champions League (doar) cu ce a mai rămas în bătătură, după ce se vinde o vedetă, pe milioane bune, în străinătate și nu se pune la loc nimic! Doar dacă se ajungea acolo, eventul să se fi făcut ceva eforturi financiare! Din câștigul, devenit iluzoriu, al celor 20 de milioane de euro, evident! Noroc, noroc, dar nu se poate “antrena” la infinit!

P.S. Și uite-așa a ajuns un fost dinamovist unul dintre cei mai… simpatizați fotbaliști din Ploiești! Iar englezii de la “Daily Mirror” l-au gratulat cu titlul onorific de… Sir!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lato, gsp.roFac o excepție, acum, și scriu despre o echipă pe care știți cât o antipatizez – Steaua București. Însă, merită s-o fac, pentru că returul din play-off-ul Ligii Campionilor de la Sofia mi-a oferit un reper. De fapt, o confirmare. Mai precis, ce înseamnă echipa cu cei mai buni fotbaliști români! Gigi Becali și-a făcut un ideal din a da bani mulți pe vedete autohtone. Asta în vreme ce la străini găsea mereu nod în papură și se zgârcea la momentul unei eventuale achiziții. Și vara aceasta a fost la fel. Nicandro Breeveld nu este o excepție, ci doar rezultatul refuzului vânzării, de către Pandurii Târgu Jiu, a lui Paul Anton, în fapt prima opțiune. Da, un jucător pe care Petre Grigoraș îl tot schimbă, de la o vreme, deși e căpitanul gorjenilor! S-a observat, și în Bulgaria, că trupele românești cam stau într-un singur echipier. Alexandru Chipciu – în cazul de față. Puțini își mai amintesc, poate, că fițosul, din ultimul timp, parcă a căutat să ia cartonașul galben de suspendare, pe “Arena Națională”, la meciul tur. Când ai ratat un penalti și înțelegi că “dubla” este totuși echilibrată, nu te apuci să protestezi aiurea, fiindcă arbitrii de afară nu sunt precum cei autohtoni, care închid ochii la obrăznicii! Fără el, Steaua nu a mai avut nici baftă, nici vârf de lance, deși Chipciu nu-i un atacant de gura porții. Însă, rămâne unul capabil să fie decisiv. Fiindcă a fost avertizat, a stat în tribună pe vetustul “Vasil Levski”, dar nu știu dacă  o fi înțeles ceva! Că, în fotbal, modestia – nu cea de pe teren! – este la fel de importantă ca și valoarea, ca și constanța în evoluții, ca și bunul simț.

Îmi aduc aminte ce fundași dreapta a refuzat Becali, cerându-l expres pe Cornel Râpă, cât s-a bucurat că i l-a “suflat” lui Dinamo pe Paul Pârvulescu – oamenii care i-au scos… 20 de milioane de euro din cont, la loviturile de departajare! Dar, știți vorba: capul face, capul trage. Și seiful rămâne (mai) gol!

La Sofia, Steaua a jucat, la fel ca și în campionat, cu trei străini în primul “11″, Giedrius Arlauskis, Lukasz Szukala și Fernando Varela. Deloc întâmplător, cei care au făcut față bine. Arlauskis a scos tot ce se putea, inclusiv la penaltiuri, Szukala era să marcheze, iar Varela – un fundaș central! – a ajuns să facă faza din care a ieșit eliminarea portarului Vladislav Stoianov. De fapt, sunt singurii străini din lotul Stelei. Ce-au făcut starurile noastre? De Râpă și Pârvulescu am scris mai sus, Prepeliță a fost, este și va rămâne un jucător mediu, niciodată mai mult, Adi Popa – mai mult un “clovn”, ca și Iasmin Latovlevici, Cristian Tănase, mereu același fragil, iar Claudiu Keșeru se vede că una-i să dai… două hat-trick-uri, în același meci, Pandurilor, și alta-i o partidă din “buza” grupelor Champions League. Singur Lucian Sănmărtean a mai fost la nivelul lui, dar la 34 de ani nu te mai ține “benzina” pe tot Galca, gsp.rodrumul!

Hamza Younes nu a rupt gura târgului sofiot, în minutele în care a fost pe gazon, dar tot a bătut OK o lovitură de departajare, care le-a dat încredere celor ce i-au urmat că Arlauskis poate fi învins la foc continuu, după norocul avut cu Wanderson, înger și demon pentru Ludogoreț Razgrad, miercuri noapte! Tunisianul e clar că nu s-a încadrat încă, fiind și victimă nevinovată a unui conflict al slovenului Roman Bezjak, contracandidatul pe post, cu antrenorul bulgar, Georgi Dermengiev. Însă, înconjurat de atâția brazilieni și un olandez mai cu ștaif, Virgil Misidjan, Hamza va “exploda”, cu siguranță, în grupe! Așa e el, te uimești când nu te aștepți! Așa a făcut-o și la Petrolul, când a venit ca un “no name”, așa a fost și la Botev Plovdiv, acolo unde – e adevărat – a confirmat de la bun început. “Regele farmaciilor” din Bulgaria, Kiril Domușciev, patronul lui Ludogoreț, nu e un naționalist de fațadă și a recunoscut astfel limite fotbalul uidin țara lui, nesfiindu-se, pe cale de consecință, să aducă străini, dintre care unul, Wanderson, i-a dus echipa în prelungiri, alții au transformat, super elegant, de la punctul cu var, Junior Caicara, Marcelinho, Hamza Younes și Fabio Espinho, iar peste toți a fost un român – COSMIN MOȚI! Cel care, când era la Dinamo, se tot pregătea de Liga Campionilor și va ajunge s-o joace, în grupe, la Razgrad! Q.E.D.!

Altfel, se tot spune că Steaua are cei mai mulți suporteri din România. Așa și este, dar ce suporteri s-a văzut la Sofia! Când îți trimiți un favorit, Iasmin Latovlevici (foto sus; www.gsp.ro), în chiloți la vestiare, iar pe bietul antrenor Costel Gâlcă (foto jos; www.gsp.ro) îl transformi în om de serviciu, obligându-l  să culeagă de pe jos tricoul refuzat de fani și aruncat pe pistă, cel al lui Pârvulescu, nici nu mai contează numărul! Poate că, odată, o galerie a avut parte de fotbaliști în genunchi, în fața ei, pe arena din Ghencea, dar asta din dorința lor și la îndemnul lui Meme Stoica! A le impune acum jucătorilor să facă la fel și în străinătate, după o calificare pierdută ulterior loviturilor de departajare, arată, repet, că nu numărul contează, ci (doar) cei șapte ani de acasă! Peluza dinspre “Vlahuță” le poate da meditații cum arată o GALERIE! Ce înseamnă CIVILIZAȚIE! Fotbalul românesc – și jucătorii autohtoni – sunt într-o cădere liberă. Și valoric, dar mai ales la nivel comportamental și al mentalității. Cu atât mai mult, oaza de civilizație de pe arena Ilie Oană ne dă speranța că, odată și odată, se mai poate schimba ceva. În bine, evident!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Adrian Mutu, sport.roNiciodată, până acum, nu mi-a plăcut să fiu drastic în afirmații. Dar, mi-am și dorit să pot evalua un anumit moment așa cum trebuie. Bref, Petrolul a dat deja cu capul de sus în Europa League, ediția 2014-2015! Așa cred! Trec peste faptul că m-am temut peste poate de Viktoria Plzen, iar echipa mea de suflet s-a calificat contrar calculelor hârtiei, situație identică împotriva lui Vitesse Arnhem, anul trecut, și-mi impun ca, de acum înainte, să-mi fie frică de TOATE adversarele pe care le vom mai întâlni în cupele europene, ci nu cum s-a întâmplat, ante-factum, cu Dinamo Zagreb! Nu degeaba se spune că frica păzește pepenii, nu-i așa? Ori, mă rog, unii zic că bostănăria. Cum o dai e bine, că-i sezon, oricum! Da, nu mi-a fost teamă, chiar deloc!, de croați și uite ce-a ieșit… pe jumătate. De-acum, gata! O să-mi fie frică și de… umbra mea, de la stadion!

Vorbind serios, Petrolul a arătat, joi seara, unde este. Adică, a dat deja cu capul de sus! Mai sus nu există! Excepție de la regulă, acum chiar că sunt radical! Dinamo Zagreb nu a arătat a echipă de nebătut. Fără cursele lui Ivo Pinto – ce “inspirație” am avut și eu să mă pozez, miercuri, tocmai cu… “călăul” Ivo Pinto”, mai rămânând s-o fi făcut și cu Duje Cop! -, fără rarefierea din centrul careului nostru, de la golul al doilea, și fără întoarcerea cu spatele, aiurea, în zid a lui Jean-Alain Fanchone, benefică pentru efectul dat balonului de către Paulo Machado la a treia reușită a croaților, s-ar fi terminat ca și cu Vitesse, ca și cu Viktoria, pe arena Ilie Oană, adică 1-1! Dar atunci, nu am avut o șansă atât de mare pentru un 2-1, precum aceea a lui Adrian Mutu (foto sus; www.sport.ro), din minutul 78! S-a bătut mult monedă pe experiența superioară a adversarilor în cupele europene, am tot auzit de asta după meci, dar căpitanul nostru n-o avea, la acea ocazie imensă?!? A avut-o doar Toto Tamuz, când a preluat elegant pasa lui Filipe Teixeira, l-a driblat pe Jozo Simunovic și, apoi, l-a “culcat” pe celebrul Josip Simunic (foto jos; www.gsp.ro), înainte de a egala, în ultima fază a primei reprize? Dacă oaspeții ne-au bătut cu experiența, Mutu cum trebuia să fi replicat?!? Se mai fiscută și de media de vârstă ridicată a echipei noastre. Dar, când aceiași “bătrânei” uimeau Europa, la Plzen, nu era la fel? Să fie clar: nici lipsa de experiență, nici vârsta mai ridicată ne-au îndepărtat de grupele Europa League, de care am fost atât de aproape – or mai fi și miracole, așa că poate mai suntem! – la… tragerea la sorți a play-off-ului. Doar VALOAREA poate decide un meci, o calificare. Formațiile valoroase câștigă și merg mai departe și atunci când nu prind o zi prea bună. Valoarea iese, în 99% din cazuri, la suprafață, precum uleiul!

Toto Tamuz il dribleaza pe Simunic, gsp.ro micaCe-ar fi de făcut să atingem… Everestul, de moment? E foarte simplu: să avem un lot valoros, în care toate vedetele să fie… vedete, în același joc! Iar dincolo de ele, să existe vedete în devenire care să… plângă că stau pe bancă, la tribuna 0 ori în loja! Și să strângă din dinți, și să adune atâta ambiție, încât – atunci când ajung pe teren – s-o reverse cu o furie nestăvilită, în sensul bun al cuvântului. Dacă te gândești că nu joci, deși știi foarte bine de ce nu o faci, și te mai și superi ca – scuze! – văcarul pe sat, niciodată echipa ta nu va fi cea care ar trebui să fie. Nu o ajuți cu nimic! Răbdarea și înțelegerea trebuie să-i caracterizeze pe cei care nu au fost joi în iarbă, fiindcă – orice s-ar spune – nu ține la infinit chestiunea cu… cel mai bun e cel care nu joacă! Că, dacă juca(u), ne arăta(u) el/ei! Pentru a ajunge sigur în grupe, Petrolul are nevoie de ALTCEVA! Iar la acel ALTCEVA se va ajunge, neavând nicio grijă în sensul ăsta! Mai devreme, așa cred, mai târziu – dacă nu vom avea… noroc, acum! Până atunci, ar fi productiv să ne punem vată în urechi, ca să nu mai ascultăm “cântecele de sirenă” dinspre… periferia Maridului și să ne considerăm “victime” ale unui antrenor, care – vorbă de lemn – și-a dorit victoria chiar mai mult decât oricare dintre noi, cei care murim și înviem lângă/cu Petrolul, de atâția ani! Nu folosește nimănui, nici nouă, celor de pe arenă, nici lor, celor de pe teren, să ne păcălim, în loc să fim raționali și sinceri cu noi înșine. Atât se poate. ACUM! Nu-i vina nimănui, în viață toți având limite. Mai trecem peste ele, e drept, dar rar, nu putem face un obicei din așa ceva. Bine-i însă că (mai) e loc de vise, de speranțe… Unele chiar de neînchipuit, în această clipă. Așa să ne ajute Dumnezeu! Viitorul sună bine! Și va fi chiar roz! TREBUIE DOAR SĂ CREDEM!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 20 august 2014

Younes Hamza si Lukasz Szukala, gsp.ro micaNu l-am mai văzut pe Hamza Younes (foto, în echipament alb, avându-l în dreapta sa pe… Lukasz Szukala, un alt fost petrolist; www.gsp.ro) într-un meci tocmai din luna decembrie a anului trecut, de la acel 1-0 de pe arena Tudor Vladimirescu, când a marcat golul victoriei în dauna Pandurilor Târgu Jiu, pe ceață, frig și gheață cumplite. Două luni mai târziu a fost vândut la Botev Plovdiv, un fel de El Dorado de dincolo de Dunăre, atât pentru el, cât și pentru alți ex-petroliști. Dar și pentru cei care au încasat, atunci, sumele rezultate din tranzacții. În jargon, “mălaiul castraveților” s-a terminat după câteva luni și s-a pus astfel, destul de recent, de o “licitație” între campioana României și cea a… Bulgariei. Mai bogat, “regele farmaciilor” din țara vecină de la sud l-a adjudecat pe fostul golgheter al “lupilor”, îmbrăcându-l în alb-verde, iar Costel Gâlcă, și acum, regretă că nu l-a avut, pe “Arena Națională”, în… roșu și albastru! Steaua – Ludogoreț nu a fost un meci slab, dar nici nu a rupt gura târgului bucureștean. Parcă, de la echipa din Razgrad mă așteptam la mai mult. În condițiile în care gafeurul de altădată al lui Dinamo, Cosmin Moți, a făcut – cu mici excepții – un joc defensiv bun, mi-am cam dat seama cum este această trupă. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Dacă nu m-aș feri să fiu acuzat de patriotism local, aș fi îndrăznit să zic că Petrolul o bătea mai clar! Asta și pentru că Steaua, orice ar fi, nu mai este cea de anul trecut. Iar cine crede altceva, ar trebui să-i… dea titlul încă de pe-acum! Așa, fără luptă! Eu zic că Steaua din prezent e doar una dintre cele 18 echipe din Liga I, care poate fi, deci, și depășită, chiar dacă s-a instalat deja pe primul loc, cu două puncte avans față de Petrolul. La retur, fără Alexandru Chipciu îi va fi nu greu, ci foarte greu, fiindcă acolo nu numai Virgil Misidjan, acela cu… Vura pe tricoul cu numărul 93, va arăta a fotbalist, cu siguranță! Cu Misidjan ăsta mă bătea la cap prietenul meu, Alex, de mai multă vreme, făcându-mă astfel chiar foarte curios. Da, e FOTBALIST! Numai că nu prea are cu cine să joace la Ludogoreț! Poate când s-o acomoda mai mult… Hamza Younes!

Hamza a jucat ce trebuia să joace, a greșit puțin sau chiar deloc, însă nu a avut parte de vreo minge pe gustul lui. Integralist, și-a văzut de tactica impusă, probabil, de antrenorul lui, în speranța că cine știe… A avut vreo două șanse, dar nu mari. M-a frapat nu numai barba aproape ca a lui… Albin, ci mai ales mina tristă, pe care nu o avea deloc în urbea al cărei “rege” fusese decretat de fanii Petrolului! Plecat de la “mălaiul” consumat, de la Plovdiv, și apropiindu-se câțiva kilometri de… Ploiești, tunisianul își umple conturile și la Razgrad. Poate că este și mai sigur acum pe sumele din bancă. Dar nu mai este un IDOL! Așa cum a fost pe arena Ilie Oană! Deși, în afara lui Misidjan, nu prea văd cine i-ar lua fața la Ludogoreț! Urmărindu-l un meci întreg, m-am tot întrebat cum ar fi fost dacă… dl Daniel Capră ar fi avut banii lui Kiril Domuschiev și ar fi intrat, și dânsul, în “licitație”, cu Steaua și cu bulgarii. E drept, dacă ar fi fost așa, cu siguranță că nu l-ar fi vândut în iarnă, în regim de maximă urgență! Trec peste… utopia aceasta și mă – vă – întreb: unde ar mai fi jucat, adică în locul cui, Hamza Younes, în prezent, la Petrolul? Nefiind un adept al… ciorbelor reîncălzite, am regretat totuși că unii dintre foștii petroliști nu s-au mai întors… “acasă”. Hamza e unul dintre ei. Însă, dilema persistă: cui i-ar fi luat locul de titular? Maghrebianul poate juca trei posturi. Fie vârf împins, fie în spatele numărului 9, fie – așa cum a făcut-o, cu mult succes, în banda stângă, în returul salvării de la retrogradare. S-o luăm pe rând. Ar fi fost mai bun decât Toto Tamuz? Ar fi fost mai bun decât Adrian Mutu sau Juan Angel Albin? Ar fi fost mai bun decât Filipe Teixeira? Nu-i așa că-i un paradox? Mulți îl doream înapoi, dar unde-l punea să joace Răzvan Lucescu? Ca titular, evident!

Viața merge înainte și după satisfacții, și după necazuri. Nimeni nu poate întoarce roata timpului, oricât de mult și-ar dori. Poate că Hamza va reveni într-o zi la Ploiești, pe “Ilie Oană”, și nu ca adversar, ci îmbrăcând din nou echipamentul galben-albastru, cine știe ce marcă o mai fi pe-atunci. Va mai fi însă cel care a plecat într-un decembrie urât de tot, dar cu realizări pe plan statistic, atât ale lui, cât și ale Petrolului? Se va întoarce și-și va revendica… o coroană lăsată aici într-un februarie trist de tot? Nu prea cred că… regele de-atunci i-o va da! Succes, Hamza Younes, la Ludogoreț și pe oriunde te vor mai duce pașii! Nimeni nu va uita că ai fost, odată, “rege al Ploieștiului”! Asta sigur nu!

P.S. Cu tot antistelismul meu de-o viață, recunoscut și public, mă tot încearcă regretul că s-a renunțat atât de repede și de ușor la Lukasz Szukala, polonezo-germanul care ține apărarea Stelei, de când a plecat de la Petrolul, după două meciuri și un gol marcat! Nu cum scrie… Wikipedia, în limba română, că ar fi fost fără vreo reușită, ignorând-o pe cea din partida de debut a sezonul 2012-2013, împotriva Ceahlăului Piatra Neamț, de pa arena Ilie Oană! Petrolul încă se caută în zona centrală a apărării, nedescoperind (încă))… piatra filosofală și improvizând astfel o dată la două meciuri! Știți dv cu cine! Cunosc chestiunea cu salariul mare, cu amorul după cel plecat în vară în Orient, cu poveștile că “ce-am avut și ce-am pierdut”… Eu cred că am pierdut! Dar, cine știe? Așa o fi vrut, atunci, un fost președinte de consiliu de administrație, mai… prieten cu o rivală de moarte, decât cu propria-i formație, de la un moment dat!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 18 august 2014

Filipe Teixeira deschide scorul cu Viktoria, la Plzen, gsp.ro micaPrietenul meu foarte bun Mihai Toma, șeful sportului de la “Libertatea” și www.sportnews.ro, cu a cărui mamă am fost coleg de clasă în liceu, mi-a zis, săptămâna trecută, că se aștepta să scriu… povești minunate după calificarea fabuloasă în play-off-ul Europa League a Petrolului. Când colo, am postat, de-atunci și până azi, vreme de nouă zile, doar un text cu Pablo de Lucas Torres și am rămas blocat pe el! Aș putea afirma acum că mi-am luat și eu o vacanță, așa cum își iau mai toți, vara. Aș mai putea scrie că am fost foarte ocupat, nefiind chiar departe de adevăr. Dar nici una, nici alta nu ar fi ce s-a întâmplat, de fapt. Pur și simplu, sunt zile – câteodată mai multe, cazul recent – când am oroare să bifez categoriile de pe blog și apoi să mai și tastez etichetele, pentru un text care-mi ia, altfel, cu mult mai puțin! Asta pentru că, atunci când mă apuc s-o fac, chiar nu mă încurc! Vedeți, de altfel, sub fiecare post al meu de pe blog. Cum a trecut deja cam mult timp, iar până și vizitatorii fideli – observ din cifrele de pe “trafic ranking” – m-au cam părăsit, mi-am zis: gata cu lenea! Și, trecând vremea de la acea noapte minunată de pe “Doosan”, Petrolul jucând, de atunci, și la Iași, și pe propriul stadion, în campionat, și pregătindu-se, deja, pentru turul cu Dinamo Zagreb, de joi, 21 august 2014, ora 20.15, am apreciat că nu ar strica, așa, la… revenire, o mini-retrospectivă.

Mihai, un jurnalist îndrăgostit de povești inedite și de chestiuni originale din sport, avea dreptate. Meciul al doilea cu Viktoria Plzen merita un text in extenso, din partea mea. Acum e prea târziu, așa că mă voi limita la câteva impresii post-factum. În primul rând, recunosc că, atunci când am deschis televizorul pe “DigiSport 1″, aveam inima cât un purice. Eram 99,99% convins că doar un miracol o putea duce mai departe pe echipa de suflet a mea. Iar primele 20 de minute mi-au cam întărit ideea. Dar, așa am fost și când am deschis televizorul să urmăresc manșa a doua de la… Adrian Mutu, golul 2 la Plzen, prosport.ro micaArnhem, cu Vitesse! Și de-atunci, am rămas cu sentimentul că prea mult pesimism nu-i chiar de mine, un optimist perpetuu de fel. Scenariul nu a fost identic, fiindcă, de data asta, Petrolul s-a dus la 2-0, după un gol de generic TV al lui Mutu (foto mijloc, dreapta; captură “DigiSport”), ulterior reușitei lui Teixeira (foto sus; www.gsp.ro), parcă omul cu mereu aceeași sarcină, în ultimul timp, de a… deschide scorul. Nu voi mai marșa pe ideea că lovitura liberă a lui Pablo de Lucas a fost senzațională, ci – acum – doar pe inteligența lusitanului de a fi acolo unde trebuia, finalizând în stil mare. La fel cum a făcut-o, ceva mai târziu, căpitanul echipei. Golul acestuia din urmă mi l-a reamintit pe un altul marcat în Premier League, pe când era un star al lui Chelsea, iar eu simpatizant al trupei din capitala Angliei! Implicit și al lui! Atât de bine a arătat și atât de stăpână pe sine a fost trupa “lupilor”, la 2-0, încât nici reușita lui Pilar nu m-a făcut să cred că mai puteam… pierde Viktoria! Iar când Pablo a marcat pentru 3-1, atrăgându-și admirația a însuși “Briliantului” – apropo de naturalizare, el chiar o vrea, pentru a juca în echipa națională a României, dar mai rămâne s-o vrem și NOI, adică cei care strâmbăm din nas că vine un străin sau cei care o lungesc cu actele și examenele pentru cetățenie! -, am fost ferm convins că meciul se… terminase, deja! Mitanul secund a fost de-un pragmatism dus până la extrem, transformându-i pe cehi în nefericiți “musafiri” bătând la o ușă mereu închisă! La cald, prima impresie mi-a fost că așa arată… viitoarea campioană a României! Acum da, cu siguranță! La rece – recunoscând că am tendința, adesea, de a fi încântat de ceva peste măsură, iar ulterior realizez că m-am cam grăbit -, mi-am zis să mai am totuși răbdare. După momentul “Iași”, mi s-a părut că iar exagerez totuși cu pus “piciorul pe frână”. Păi, cine o va mai bate pe CSMS cu 5-1, la ea acasă, în ediția aceasta?!

Ovidiu Hoban versus Marian Stoica, fcpetrolul.ro micaEi bine, ar fi fost culmea ca să nu fi fost translatat, pe termen scurt, foarte scurt chiar, din paradis într-un… mic infern. Așa cum mi se întâmplă din 1966 și până în zilele noastre. Rapid a venit la Ploiești poate în cea mai dramatică perioadă a sa din istoria derbiurilor – cu adevărat considerate a fi “PRIMUS” sau “PRIMVS”, cum doriți! – cu Petrolul. O echipă de eșalon secund, care a promovat în vară, și și-a păstrat doar o parte dintre jucătorii de-atunci, despre întărirea reală a efectivului nici acum neputându-se vorbi prea mult! Și totuși, Rapid – presupusa victimă, eu însuși visând la un 4-0 de menținere în fotoliul de lider al Ligii I – ne-a predat o lecție, aici, pe “Ilie Oană”. Nu de fotbal, fiindcă nici nu avea cum, diferențele fiind imense, chiar. Nu, Rapid ne-a dovedit că, dacă știi ce poți, și mai știi și ce să faci, POȚI SCOATE CEVA! Întotdeauna, am plecat supărat de pe stadioane, în urma unor rezultate negative ale meciurilor cu trupa “feroviarilor”, considerând-o vreme îndelungată unica rivală a Petrolului. Și în “A”, și în “B”! Apropo de asta, mereu mi-am zis că o echipă nu are… suflet, dacă nu a trecut, măcar un an competițional, prin purgatoriul eșalonului secund. Petrolul și Rapid au făcut-o, și nu doar o singură dată! Da, două foste campioane naționale! Știți dv cine nu a retrogradat niciodată, însă! Și cine nu are astfel nici suflet! Nu am considerat remiza albă de sâmbătă vreo tragedie. Așa cum am comentat pe Facebook, tragediile există în altă parte. În avioane dispărute cu totul, în avioane doborâte zice-se din confuzie! Niciodată între un 0-0 cu Rapid și cursele aeriene MH 370, respectiv MH 17 nu s-ar putea pune semnul egal. Ar fi o blasfemie! Scorul alb de pe “Ilie Oană” a demonstrat că Petrolul este o echipă… umană, ci nu una robotizată. Că are zile când, din varii motive, nu-i iese jocul, nu-i intră golul, nu poate să și câștige, pe cale de consecință. Nu vreau să caut explicații docte ori justificări de complezență, lăsând asta pe seama antrenorului și a fotbaliștilor săi. Ei știu cel mai bine de ce s-a produs scurtcircuitul. Tot așa cum vor ști și cum vor produce declicul cu prima ocazie – cea de peste trei zile.

Ce-am observat la meciul împotriva Rapidului? Că Pecanha poate să mai și greșească, la fel cum Teixeira poate avea și o zi un pic mai slabă. Dar nu pentru că au îmbrăcat, nu demult, echipamentul “alb-vișiniu” și i-ar fi cuprins, brusc, nostalgia. Pur și simplu, așa a fost scris în… zodiacul lor, în acea dată! Am mai înțeles că Alcenat a Juan Albin versus Mircea Bornescu, fcpetrolul.ro micaridicat atât de sus ștacheta, încât oricine l-ar înlocui, chiar și pentru numai o partidă, ar avea în față nu adversarul direct, ci tocmai pe… haitian! Cvasi-imposibil de substituit! Iar drept urmare – prestația plină de teama de a nu fi la nivelul titularului. Asta l-a blocat pe Beța în prima repriză! Evoluând când mijlocaș la închidere, când fundaș central, Hoban (foto mijloc, stânga, în duel cu Marina Stoica; www.fcpetrolul.ro) - care are o inimă mare! – a fost cel mai periculos… atacant al Petrolului în ultimul sfert de oră al derbiului cu Rapidul, devenind clar că băiatului îi trebuie totuși fixat un post – cel pe care se simte cel mai bine și dă maximum de randament. Unul fără riscuri inutile, bulversarea în formă continuată nefolosindu-i nimănui. Cu Mustivar alături, Pablo de Lucas nu are în plus și grija jocului defensiv, pe care nu o are nici cu Hoban, de altfel. Cu Marinescu, în schimb, trebuie să facă normă dublă și-și iese, volens-nolens, din rol – cel de play-maker. De aici și senzația că nu a mai făcut un joc pe măsura celor recente – adică fabuloase. Fals! Albin (foto jos detenta-i incredibilă nefiindu-i suficientă în fața lui Bornescu; www.fcpetrolul.ro) a fost, este și va rămâne întotdeauna un artist! Nu numai prin aspectul de… pictor non-conformist, ci ;i pentru că “pensula” lui, a se citi piciorul, nu acceptă decât opere de artă! Și nu le nimerește în fiecare zi! Mutu de-acum a redevenit aproape Mutu cel de altădată. În ultimele sale meciuri, de la Plzen, Iași și Ploiești, nu a mai pozat în vedetă cu ifose și gură mare. S-a supus umil echipei, a trudit ca un salahor, a transpirat, a fost altruist, așa cum nu mi-l închipuiam. A fost EL ÎNSUȘI, cel pe care îl știam și nu credeam că o să-l mai revăd, vreodată! I-a lipsit doar golul, un element esențial, dar de care nu o fi responsabil chiar mereu! Lui Tamuz, dacă-i pui alături un… pivot de baschet, precum Mera, care a luat totul… de sub panou, nici reselecționarea la echipa națională a Israelului nu-i mai poate fi de folos, să zic așa. Despre Nepomuceno – doar atât: în ce mi-a mai rămas din viață nu mă voi mai extazia în fața unui jucător, după doar o repriză! Cum nu am făcut-o, deja, nici după… câlcâiul lui N’Koyi! Dar sunt tot mai convins că favoriții mei vor descoperi joi și, respectiv, o săptămână după aceea, parafrazând, “călcâiul lui… Dinamo Zagreb”! HAI PETROLUL! Grupele Europa League sunt atât de aproape! Mai aproape ca niciodată!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 9 august 2014

1sCu siguranță că v-ați așteptat să scriu, imediat, pe blog, după meciul de joi, despre succesul fabulos de la Plzen, dintr-o noapte de vis a Petrolului – una dintre acelea de povestit și tot povestit nepoților și… nepoților acestora! Mi-am respectat, după joc, obligația față de www.gazetaph.ro, acolo unde am postat cronica meciului cu Viktoria, și o voi respecta, astăzi, și pe cea față de www.republicanul.ro, prin obișnuitul editorial. Aici însă, protagonistul  va fi fotbalistul meu preferat – spaniolul Pablo de Lucas Torres! Am avut, de-a lungul celor 58 de ani de pasiune nestăvilită pentru echipa fanion a Ploieștiului și a Prahovei, destui jucători preferați, fiind atât de mulți, încât aș putea acoperi tot spațiul pe care m-am gândit să-l aloc acestui post! Ultimul dintre ei – dar evident că nu și cel din urmă din “topul” personal – este un fotbalist care mi-a dovedit că o calitate pe care o admir foarte mult – constanța – poate fi și o realitate, nu numai o năzuință. În urmă cu un an și ceva, când am auzit că Pablo fusese adus la Petrolul, care se afla atunci în stagiul de pregătire și meciuri-test de la Maribor, am crezut inițial că era vorba despre o altă “găselniță”, gen Ruben Ramos Martinez, “marca fostul antrenor”. Compatriot – îmi închipui că predecesorul lui Răzvan Lucescu are și cetățenia iberică – al celui care a părăsit intempestiv clubul găzarilor, în luna martie a acestui an, mi-am închipuit că mijlocașul ar fi o… vreo altă “pilă” a acestuia. Sosit de la o echipă ce se desființase, deși cu o anume rezonanță chiar și în Primera Division, Salamanca, la care a apărat cândva Bogdan Stelea, actualul tehnician al Viitorului Constanța, fotbalistul de 26 de ani originar din Elche, urbea prin care a trecut, ca jucător, un 2dex-antrenor al Petrolului, Ioan Andone, Pablo de Lucas Torres era un necunoscut pentru iubitorii sportului rege din România. Când am primit primele informații din Slovenia, de la prietenul meu Ionuț Pană, pe-atunci ofițer de presă al clubului, parcă tot nu mi-am reprimat acea prejudecată. Ionuț îmi transmitea pe messenger că Pablo este un fotbalist promițător pentru Petrolul, care îl putea înlocui cu brio pe Laurențiu Marinescu, căpitanul trimis pe tușă, vreme îndelungată, de o accidentare gravă, suferită pe “tarlaua” de la Chiajna. Ca jurnalist și ca un băiat inteligent, știam că Ionuț Pană are ochi. Iar faptul că-l lăuda imediat pe Pablo a însemnat totuși un mic semn pentru mine. De care, volens-nolens, a trebuit să țin cont. L-am așteptat astfel să-l văd cu ochii mei, pe arena Ilie Oană, pe de Lucas. Din fericire, a debutat cu dreptul, marcând primul gol al său la cel dintâi meci oficial în echipamentul Petrolului – în turul cu formația din Insulele Feroe, din preliminariile EL. Sincer, Pablo de Lucas mi-a plăcut atunci, impresionându-mă mult și gestul lui de după reușită, imortalizat digital și devenit, după vreo șase luni, “obiect didactic” pentru o poză cu… Adrian Mutu! Nu l-am urmărit în mod special în prima parte a campionatului trecut, atunci când a avut și evoluții bune, dar și altele mai puțin bune. Mi se părea un jucător comun, nici prea-prea, nici foarte-foarte. L-am descoperit cu totul abia în mini-retur, când devenise deja indispensabil, atât pentru fostul tehnician, cât și mai ales pentru urmașul acestuia. Într-o noapte de navigat pe Facebook, am îndrăznit să-i cer prietenia. Da, îndrăzneala mea în a cere prietenii, pe rețeaua de socializare, fotbaliștilor de la Petrolul este limitată. Nu le-am cerut-o nici lui Hamza Younes, nici lui 3sDamien Boudjemaa, fotbaliști care au rămas, și ei, în topul sentimental al meu, dar am făcut-o în cazul lui Romario dos Santos Pires, Guilherme Haubert Sitya, Vlad Morar, Jean Sony Alcenat, Marian Dean Beța și al lui… Pablo de Lucas Torres. De ce am ales așa? Nu numai pentru diversitate, ci și din dorința de a vedea cu care dintre ei pot vorbi serios despre fotbal și fotbaliști. Nu să ma rezum la like-uri sau glume scurte! Ah, să nu uit, din lotul actual, mai vorbesc și cu Victor Astafei, dar cu “mușchetarul” încă de pe vremea când era la Oțelul Galați. Victor este un tânăr foarte inteligent, așa cum este și Robert Elek, de altfel, un fotbalist atât de mobilat la “mansardă” și atât de talentat, încât faptul că nu joacă în primul eșalon îmi întărește, pe zi ce trece, ideea că oamenii de fotbal de la noi au lipsuri mari de tot!

După ce i-am cerut prietenia, nu mai țin minte chiar exact dacă eu l-am contactat pe privat sau el pe mine, nici nu mai are importanță, l-am descoperit, în sfârșit, pe cel pe care mi-l doream. Adică, unul cu care să vorbesc pe larg despre FOTBAL. Nu mă interesează intimități din cadrul echipei, cine cu cine s-a cuplat, cine cu cine iese, unde se duce și ce face etc. Nu, strict jocul de fotbal e targetul meu. Cum gândesc suporterii, și eu fiind – dincolo de jurnalism – unul dintre ei, știam deja destul. Nu și cum o face un FOTBALIST. Am trăit mereu cu certitudinea că voi avea ce învăța la orice vârstă și că întreaga viață nu-mi va ajunge să aflu… TOTUL. Cu Pablo am reușit să “umplu” unele goluri, dar nu dintre acelea care fac deliciul consumatorilor de tabloide. Goluri exclusiv din cultura mea fotbalistică. Sunt fan de câțiva ani al sportului rege spaniol, sedus de tiki-taka Barcelonei mai mult decât de contraatacul ucigător al Realului – două dintre cele mai mari echipe din lume. Dar pe care le privesc doar de la distanță. De la mare distanță. Pablo m-a ajutat, în nopți de conversații lungi, să înțeleg cum a fost posibil progresul dintr-o dată al fotbalului din țara lui. Am vorbit despre acest sport, despre fotbaliști, despre antrenori, despre spiritul jocului, despre tactică, despre meciuri etc. Prietenul meu, care este de ceva vreme mai mult decât unul de pe Facebook, m-a transformat într-un… elev docil și foarte interesat al lui, la materia “FOTBAL”. Îi voi rămâne recunoscător pe viață pentru asta!

4dDin primăvară, am ajuns să fac ceva ce nu am crezut vreodată – să urmăresc într-un meci jocul unui singur fotbalist, să înțeleg rațiunea și scopul evoluțiilor sale. Încet-încet, Pablo m-a învățat cum să privesc FOTBALUL, ca joc de echipă, ci nu ca… sport individual, în care vedeta, doar ea, să culeagă laurii. El nu era un star, nu era aclamat de peluze și tribune, la/după partide, fiind doar “furnica” de la mijlocul terenului. Fără “floricele”, fără goluri care să-i arunce pe fani în paradis. Doar un FOTBALIST care își făcea onest și aplicat meseria. Am încercat, atunci, să-i spun că-i păcat să nu tragă mai mult la poartă, șutul lui cu stângul fiind o calitate pe care ar fi trebuit s-o exploateze din plin. Mi-a explicat că nu acela era rolul său în echipă și că orice fotbalist trebuie să și-l cunoască fidel pe cel al lui. I-am replicat că, dacă nu va marca mai mult, suporterii nu-l vor reține pe retină, după cum ar fi meritat. Am căutat să-l înțeleg, deși mi-a fost foarte greu, dorindu-mi-l și pe el ovaționat pe stadion. În trecere, am atins, la un moment dat, și subiectul contractului său. Știam că urma să-l termine în vară. Am încercat, discret, să-l conving să continue aici, fiindcă mi-era clar că devenise un fotbalist-cheie al angrenajului Petrolului. Răspunsul a fost al unui băiat modest, ca și cum nu și-ar fi cunoscut realele calități. Nu știa ce avea de gând conducerea cu el! Pentru a-i face lobby, am mai scris parcă asta, i-am promis, la plecarea în vacanță, un text care să-l scoată în față, cum se zice. Chiar aveam de gând. Într-o noapte, în fața laptopului, însă, am renunțat brusc! Dacă i-ar fi făcut rău, ci nu bine? Dacă simpatia mea pentru el ar fi declanșat o reacție în lanț de respingere?

5sZiua în care, pe www.fcpetrolul.ro, și asta am mai scris aici, s-a postat anunțul prelungirii angajamentului lui Pablo de Lucas Torres cu încă un sezon a fost una dintre cele mai frumoase ale mele. Îmi văzusem visul cu ochii, chiar dacă pe un termen mult prea scurt. În noul sezon, Pablo este nu încântător, ci FABULOS! E titular cert – s-a văzut ce s-a întâmplat în absența lui din primul “11″ la Cluj! -, ține mijlocul terenului ca nimeni altul, e un metronom, aleargă nonstop, este, pe rând, mijlocaș central, de bandă, apărător și atacant! Bașca, executant perfect de faze fixe – loviturile libere și cornerele aducându-i deja destule assist-uri! În plus, de Lucas a apărut tot mai mult pe lista marcatorilor – obsesia mea! Nu este, poate nici acum, vreun adulat al galeriei, deși e charimastic, bine crescut și – peste toate – e FOTBALIST! Ce-ar rămâne de reținut din debutul de sezon, mai ales cel internațional? Că Pablo de Lucas Torres a marcat două goluri care au securizat calificările în Europa League. La Vlora, la 1-1, a “ciupit” senzațional mingea din vârful bocancului unui stoper albanez și l-a învins apoi, ca un mare artist, pe portarul Ilion Lika, deschizând drumul pentru încă trei puncte la coeficientul României, din cupele europene. La Plzen, imediat după reușita lui Vaclav Pilar, care părea a fi readus-o pe Viktoria în joc, golul lui Pablo a indus resemnarea în tabăra cehilor. Sigur că reușita lui Mutu a fost senzațională și a ținut afișul în mass-media. Eu însă, dar nu pentru că este “fratele” meu, am rămas (și) cu altceva: centrarea, de la 40 de metri, direct pe “latul” lui Filipe Teixeira, de la golul de 1-o, apoi, “contra” de la centrul terenului, după care “Briliantul”a redevenit… “Il Fenomeno” și a făcut 2-0, și, în sfârșit, “capul” – ce demarcare, de detentă! -, când i-a răspuns în stil mare centrării de star a căpitanului, pentru un 3-1, ce a adus certitudinea play-off-ului! Reușita lui Toto Tamuz a fost doar un bonus al unei evoluții de ansamblu remarcabile a petroliștilor, singura acțiune terminată cu gol în care Pablo de Lucas Torres nu a mai fost implicat! Dar, peste toate realizările sale consemnate și în statistici, am rămas cu un joc magnific al lui, timp de 94 de minute.

Cu trei ore înainte de primul fluier al francezului Benoit Millot, de la Plzen, l-am rugat pe Pablo să marcheze un gol pentru mine! Nici Cristiano Ronaldo, nici Lionel Messi, nici noua vedetă a fotbalului mondial, James Rodriguez, nu ar putea să promită așa ceva! Nu a putut, evident, nici prietenul meu, însă tot mi-a făcut cadoul! Și ce dar! Muchas gracias, mi amigo!

Foto: captură DigiSport, www.fcpetrolul.ro și www.libertatea.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul - Viktoria, fcpetrolul.ro micaSC FC Petrolul este de lăudat pentru inițiativa de a pune la dispoziția unor jurnaliști și a unor angajați ai clubului autocarul propriu, pentru a-i transporta în Cehia, la Plzen, acolo unde le asigură și cazarea, și masa, plus – celor care au nevoie – tichetele de intrare pe arena locală, la meciul retur din preliminariile Europa League, cu Viktoria. Este o dovadă de respect și considerație față de cei care au concurat – și ei – la progresul “lupilor”, de doi ani încoace. Poate că veți fi surprinși de afirmația că și ziariștii au contribuit la ascensiunea Petrolului. Este vorba, evident, despre cei locali, care sunt – nu-i niciun secret – adevărați fani ai trupei de suflet a ploieștenilor, iar textele lor sunt motivatoare, adeseori. Pe lângă jurnaliști și angajați din oraș, la Plzen se vor afla în tribună sau peluză, acolo unde vor fi repartizați de către organizatori, și mai mulți suporteri. Optimiștii vorbesc de 600, alții, mai puțin încrezători – de circa 150. Indiferent de număr, important este că Adrian Mutu și coechipierii lui nu vor fi singuri la un joc foarte important din străinătate, miza acestuia fiind calificarea în play-off. Ar fi ceva formidabil ca, pentru al doilea an consecutiv, să se ajungă în antecamera grupelor EL și să se mai contribuie astfel cu puncte la coeficientul României, din competițiile continentale. Personal, visez – și sper – la calificare, deși, sincer, forța cehilor m-a cam speriat. Viktoria Plzen este antrenată de un ahtiat al organizării jocului, fiecare echipă pe care a pregătit-o, până acum, demonstrând arta lui Dușan Uhrin jr. de a-și așeza aproape perfect jucătorii pe teren. Formația lui nu are multe individualități, sărind în ochi doar David Limbersky, Pavel Horvath și Vaclav Pilar, în partida de la Ploiești, dar și pentru că Frantișek Rajtoral a absentat atunci, fiind indisponibil. În rest, fotbaliști care nu mi s-au părut superiori vedetelor găzarilor. Însă, în ansamblu, cehii și slovacii din lotul gazdelor de mâine alcătuiesc un angrenaj bine pus la punct și extrem de periculos, mai ales în situații de presiune – vezi prestația lor de după deschiderea scorului de către Mutu, în prima manșă. Asta nu înseamnă însă că “galben-albaștrii” (foto sus; www.fcpetrolul.ro) nu ar avea nicio șansă pe arena Doosan, una ceva mai mică, ca număr de locuri, decât “Ilie Oană”. Niciun meci nu seamănă cu altul, iar cum – anul trecut – am privit cu inima cât un purice returul de pe “GelreDome” și, la sfârșit, am debordat de fericire, nu voi elimina  din calcul repetarea rezultatului de la Arnhem, din al doilea meci cu Vitesse, disputat tot după un 1-1, acasă. Repet, cu simpatizanții alături, care știu să-și impună vocile și să conteze astfel la fundalul sonor, pe oriunde i-ar duce pașii, Petrolul emană o anumită forță, care poate conta în economia unei partide de calificare. Răzvan Lucescu are la dispoziție, de data aceasta, tot lotul și nu-i mai rămâne decât să fie foarte inspirat în alegerea primului “11″ și a schimbărilor de pe parcursul confruntării. Băieții lui – au demonstrat-o și acum șase zile – nu le sunt mai prejos adversarilor și știu să și joace bine în deplasare. Pe cale de consecință, a spera la o calificare, chiar și după un rezultatat de egalitate de pe teren propriu, cu gol primit, nu pare chiar o utopie. Nici să dăm din cale afară de optimism, dar nici să zicem că visăm degeaba!

Hamza Younes, site botev selectata micaTrecând de la una la alta, constat că se înmulțesc informațiile cu privire la iminenta înregimentare a lui Hamza Younes (foto jos, în “galben-negru”; www.botevplovdiv.bg) la rivala de moarte a Petrolului. Nu pot zice că nu-mi pare rău dacă așa se va și întâmpla, adică va semna cu Steaua, dar nici nu voi “sări cu gura” pe el, în acest caz. Ah, dacă găzarii i-ar fi făcut o ofertă să se întoarcă la Ploiești, iar el ar fi ales-o pe campioana en-titre în defavoarea echipei noastre de suflet, atunci, da, aș fi fost mai vocal. Și nu la modul plăcut, firește. Însă, nu cred că patronul “lupilor” ar fi intrat în vreo licitație cu omologul de la gruparea din bulevardul Ghencea. Vorba vine, că are… altă adresă, de câtva timp. Pe cale de consecință, Hamza trebuie să aleagă ceva ca să nu rămână pe dinafară, în condițiile în care cei de la Botev Plovdiv au scăpătat după doar șase luni de… El Dorado. Sigur că decizia tunisianului de a opta, eventual, pentru “roș-albaștri” îi va enerva la culme pe pătimașii fani ai “lupilor”. Până la un punct, supărarea lor ar fi de înțeles, dar numai până într-acolo. Fără a încerca acum a-l cauționa – dacă va și semna – pe Hamza, el nici neavând nevoie, de altfel, de vreun gest al meu de acest gen, o să ofer un exemplu personal, bineînțeles păstrând proporțiile. După cinci ani și patru luni la ziarele ZIUA – Ediția de Prahova și Șocul cotidian, editate de către fostul arbitru cu ecuson FIFA, Adrian Moroianu, cel mai bun, după părerea mea, creator de jurnale locale, m-am trezit, la un moment dat, într-o situație ingrată, la închiderea celui din urmă: fie șomaj, fie transfer la… cotidianul Prahova, marele rival de până atunci al publicațiilor la care scrisesem? Ca și Younes, am fost pus în situația de a alege. Ca și el, acum, fără a trăda pe cineva. Și am ales “Prahova”. Cu amendamentul că, față de Hamza, am pierdut mult mai mult la bani, la atmosferă, la colegi, la prietenii etc. Fără egal – la “ZIUA…” și “Șocul…”! Dar, viața a mers înainte, rămânând la ceea ce a fost non-stop – și mai este – numărul 1 din presa scrisă locală doar cu o lună mai puțin decât la celelalte două, cumulate, acceptând apoi o nouă provocare. Una care nu a durat prea mult, dar a meritat, chiar dacă apoi am ieșit de tot din scenă! Cred că așa se întâmplă în prezent și cu Hamza Younes. Alege cu mintea, ci nu cu sufletul! Astfel încât, va rog să… nu trageți în el!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 2 august 2014

Adrian Mutu cu degetul la gura spre suporteri, dupa golul din meciul tur cu Viktoria Plzen, gsp.ro micaNu mai vreau să-mi reiau ideea din toamna trecută, atunci când apăruseră primele semne ale eventualei sosiri a lui Adrian Mutu la Petrolul și mă bucurasem, din motive însă mai mult… extrafotbalistice, fiind drept. Am fost “certat” destul, deja, pentru asta, de către unii dintre prietenii mei! Cum îmi mai pot susține opinia de-atunci, dacă marea vedetă de odinioară, pe care o urmăream la Chelsea, meci de meci, nu mai amintește nici pe departe, la Ploiești, de evoluțiile sale din Premier League? Aș fi chiar ridicol. După prestațiile așa și așa de până în accidentarea din primăvară, însă mai ales aproape dezastruoase ulterior acelui episod nefericit, cu precădere de la momentul “Viitorul”, de la Chiajna, din finalul campionatului trecut, mi-am zis că, dacă Petrolul a câștigat… tabloidele, și-a băgat în casă un “cal troian”! Pe acest fond de amărăciune și neîmplinire a speranțelor, veștile venite de la Maribor – acolo unde Mutu a rupt norii, fiind și golgheterul stagiului, iar martorii oculari au tot declarat că vom avea surprize imense în privința lui – m-au făcut ceva mai optimist. Asta însă numai până ce am văzut lovitura liberă bătută de el în… înaltul unei peluze de pe “Cluj Arena”! Unde era “Il Fenomeno”?!

Când am parcurs, joi seară, primul “11″ al Petrolului ales de Răzvan Lucescu, pentru prima manșă a turului III preliminar din Europa League, cu Viktoria Plzen, din care am… ratat doar trei nume în avancronica de pe www.gazetaph.ro, am rămas realmente uimit. Uite că Lucescu jr. are curaj! Nu cum credeau destui că nu ar avea deloc! Da, a avut cât să-l așeze pe Adrian Mutu pe bancă și să trimită acolo… toți fotoreporterii de pe stadion, înainte de primul fluier! Mutu rezervă – ce breaknews, ce instantaneu!!! Păcat însă că Juan Angel Albin, vădit nemulțumit că a devenit rezerva lui Mutu – se observă asta de la o poștă! -, nu a profitat de prilej și, cum a irosit prima mare ocazie a meciului, i-a lăsat contracandidatului la post ocazia să pună cireașa pe tort! Dar, cu un fizic de old-boy, nu ai cum să-i iei fața “Briliantului”, asta să fie clar! Iar 55 de minute pe teren au fost deja prea multe pentru starul cu aspect de… preot, din prezent! Lui Adrian Mutu i-au fost necesare douăzeci ca să… enerveze asistența, atingând “apogeul” la acea minge scăpată afară din teren, ca un începător! Cred însă că atunci s-a produs declicul. Auzi, el să fie fluierat! Mai putea trece peste afront? A trecut, repede chiar, marcând un gol de FOTBALIST! Nu de jucător de fotbal, așa cum a cam fost de când a venit la Petrolul! Însă, secundele de după splendida lui reușită mi-au lăsat un gust mai amar decât un… grapefruit. Când a dus degetul în dreptul buzelor (foto sus; www.gsp.ro) și l-a rotit apoi, ca să înțelegem cu toții că ne cere… ciocu’ mic, mi-am adus aminte că – eu, cel puțin – nici nu l-am fluierat, nici nu l-am huiduit. M-am simțit astfel jignit! De ce să-mi ceară așa ceva?! Dacă o făcea un adversar – apropo, Daniel Kolar nu a făcut-o! -, mai treacă-meargă, dar s-o facă unul dintre echipierii trupei mele favorite, chiar că nu mă așteptam la așa ceva. Și sigur, nu numai eu. Circul acela de doi lei, cu colegii ducându-l spre galerie, după ce că nici nu s-a bucurat de gol, cu refuzul de a o face, nu e un tablou demn de-un căpitan de echipă, ci doar răsfăț pueril de pseudo-vedetă, că i s-a luat… jucăria, pentru 55 de minute! Și-o fi dat sau nu și-o fi dat seama, dar în acele secunde a reușit să șteargă… reușita sa de kinogramă! Impresia ei, de fapt.

Adrian Mutu ii ofera tricoul lui Robert Burlacu, sportnews.ro micaAm scris mereu că nu mă interesează ce face Adrian Mutu – dl Adrian Mutu, mă rog – dincolo de gazon, în viața privată, ci doar ce arată în iarbă fiind problema mea. Ce face când trece dincolo de bariera de pe “Vlahuță” e strict problema dânsului, a nevestii, a familiei și a cui o mai vrea. Nici a mea, nici a tuturor celor care iubesc Petrolul. Y compris, și pe el. Nu mă încearcă niciun sentiment de patriotism local că-i atras acum de o concitadină de-a mea, fiind exclusiv treaba dumnealui. Și-atât. Dar, dacă face gesturi precum cel de după golul din meciul cu Viktoria, e clar că se schimbă lucrurile. Da, asta chiar că mă interesează, la fel de mult – poate și mai mult -, ca jocul lui. Perioada de readaptare la fotbalul autohton trebuia sa fi luat deja sfârșit. Nu se poate prelungi sine die. Nici noi nu mai avem timp pentru așa ceva, nici dl Mutu! Dacă joci 20 de minute așa cum ai jucat, nu ai dreptul să ne bați obrazul, după un gol! Chiar dacă ar putea conta, cumva, foarte mult la retur. Așa cum s-a întâmplat la Arnhem, cu alții! Ce-ar simți dl Adrian Mutu, dacă – după o viitoare reușită a dânsului – ne-am… întoarce, toți de pe stadion, cu spatele, mimând supărare, în loc de satisfacție? În viață, fiecare trebuie să ne asumăm momentele în care nu ne ridicăm la nivelul așteptărilor celor din jurul nostru, dar și să trecem cu diplomație peste toate acestea. Iar apoi, să dovedim de ce suntem, de fapt, în stare. Fără a cere a ni se ridica atunci osanale!

Am citit, astăzi, pe www.sportnews.ro și am văzut și câteva fotografii acolo; felicitări, Vlad Chirea!, despre episodul de după finalul meciului cu cehii, atunci când – fantastic, fabulos, remarcabil – galeria i-a oferit cea mai grozavă, mă tot gândesc la returul cu… Vitesse, lecție dlui Mutu. Și mă bucur că a înțeles-o! Uneori, e bine să fii dur precum Roby (foto jos) și astfel să se poată conștientiza – din exemplul unei peluze întregi, care a cântat fără încetare și a trecut cu maximă eleganță, la final, peste supărarea provocată de egalarea din primul minut de prelungiri dictate de englezul Anthony Taylor, viitor adițional la Supercupa Europei, de la Cardiff – că a fi fotbalist în trupa găzarilor înseamnă să ai RESPECT! RESPECT TOTAL! Unei galerii ca a Petrolului și unui public ca pe arena Ilie Oană nu le poți cere NICIODATĂ ciocu’ mic. E blasfemie! Mai ales din partea unui… “pocăit”!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 30 iulie 2014

Peterson dos Santos Pecanha, la antrenament la Crangu lui Bot, fcpetrolul.ro micaScandalul dreptului de a fi fost pe teren al al lui Peterson dos Santos Pecanha (foto; www.fcpetrolul.ro) în meciul cu FC Brașov, din deplasare, dincolo de absurditatea lui, mai atrage după sine și un alt aspect. Unul care nu ar trebui ignorat deloc. Petrolului i se fac nedreptăți, de la o vreme. Și când era… mai nimic în Liga I, vezi prima parte a sezonului de după revenire în acest eșalon, dar și – mai ales – ulterior. Am pus lejeritatea cu care clubul găzarilor era “fript” pe seama tăcerii dinăuntrul “globului de sticlă,”o muțenie ce a părut, volens-nolens, a coincide cu o acceptare tacită a unor anumite stări de fapt. Acum însă, Petrolul a ieșit de “dincolo de cortină” și a ripostat. Chiar ferm, prin vocea unui personaj încă hulit – managerul sportiv Marius Nicolae. Vă mai amintiți de când vreun oficial al “lupilor” nu a mai ieșit, public, să acuze, vehement, o consiprație la adresa clubului său? Eu, unul, chiar că nu-mi aduc aminte! În prezent, Petrolul are “voce” și bravo ei! De ce doar acum, ci nu și altădată? Poate pentru că s-a apreciat, în alte situații, că un cap plecat nu e tăiat de sabie! Cine știe? Concluzia perpetuării nedreptăților, față de o echipă, care – de două sezoane – se află sus, pe culmi, chiar dacă (încă) nu în vârf, este totuși foarte simplu de tras: nu are banii cu care să se facă… respectată! Unui patron puternic, capabil să cheltuiască atât cât este nevoie pentru ca echipa lui să nu mai fie “călcată în picioare”, nu-i faci astfel de mizerii în formă continuată, apelând la un termen de natură juridică. De ce Stelei nu i se întâmplă la fel? Chiar și când are patronul dincolo de gratii, acolo unde va mai sta destul timp! Deoarece, Gigi Becali nu numai că are bani, destui pentru o Românie săracă în marea majoritate a ei, dar și-a făcut și destui amici. Acolo pe unde trebuie. Prieteni care nu-l uită, mai ales la greu. Și nu scriu aici de cei din jur, de la club, ci de la… celelalte echipe, plus organisme conducătoare ale sportului rege autohton, comisii de judecată etc.! Steaua va fi mereu protejată nu fiindcă ar avea – așa se zice – cei mai mulți simpatizanți din țară sau că ar fi echipa cea mai titrată din fotbalul de la noi. Nu, Steaua va beneficia mereu de protecție deoarece sistemul relațional al ei nu-l va avea nimeni, vreodată, până nu-și va găsi un investitor care să combată prin banii lui, foarte-foarte mulți, această încrengătură de relații. Una ce nu va dispărea cu una, cu două și-i va permite să rămână la înălțime, chiar și atunci când efectivul și jocul nu mai sunt de acest nivel. Așa cum se întâmplă acum! Steaua a fost ajutată anul trecut din mai toate părțile, neavând parcă adversari pe teren. Asta deși dispunea de resurse umane să câștige și fără a se “pune umărul”, de prin împrejur, tot timpul! Avea echipă, avea antrenor, la ultimul referindu-mă nu la caracter și comportament, ci exclusiv la calitățile profesionale și la cele de foarte bun motivator. În ediția 2014-2015 a campionatului Ligii I, Steaua este pregătită de un…. domn, dar care nu mai are la dispoziție aceeași echipă. Și-atunci când prietenului simți că-i este greu îl ajuți și mai abitir!

Sigur, mi s-a putea oferi un contra-exemplu – cel al patronului Astrei Giurgiu, dl Ioan Niculae, bine cunoscut drept unul dintre cei mai bogați din România. Și echipa domniei sale așteaptă un verdict din locul în care FRF a “aruncat pisica”, Comisia de Disciplină, în privința dreptului de joc al lui Denis Alibec, de la meciul împotriva Concordiei, de la Chiajna. Dar, dl Niculae nu mai e chiar cel care a fost, problemele cu DNA-ul trăgându-l mult înapoi! E clar că, în ambele cazuri, chiar dacă o susține că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase, dl Valeriu Argăseală, (destul de) înalt conducător al Stelei, este “eminența cenușie” a unui scenariu menit să elimine, chiar de la start, eventualele stări de disconfort de pe parcursul întrecerilor. Domnii Argăseală și Constantin Zotta, președintele executiv al lui FC Brașov, au fost colegi de arbitraj, or fi și prieteni mai mult sau mai puțin apropiați, nu știu asta, dar cu siguranță – membri de brigăzi în multe, foarte multe meciuri, împreună. Cum pe ultimul îl afecta un insucces pe teren propriu, suferit de la bun început, iar pe primul îl interesa să pună deja distanță față de contracandidatele la titlu, scopul comun i-a unit. Poate că încă o dată! Oamenii încearcă, chiar dacă sfidează logica, nepăsându-le de amănunte “insignifiante” de acest gen. Dacă vor reuși sau nu, depinde exclusiv de sistemul relațional, dispus au ba să-și ajute… prietenii! Vom vedea.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,