de Trestioreanu Dragos, la 29 martie 2015

vcpost.comUn fapt real este că SC FC Petrolul a cerut, în debutul acestui an, intrarea în procesul de insolvență, într-un moment total neașteptat pentru suporteri, cei care visau chiar la titlu, deși trei dintre acționari, în frunte cu președintele consiliului de administrație, erau reținuți încă din luna noiembrie 2014. Acum, în martie 2015, se pune întrebarea: sunt reale ofertele de cumpărare a clubului de către gigantul italian ENI (foto sus; www.vcpost.com), respectiv Qatar Sports Investments (foto jos; www.bayt.com), parte a așa-numitului colos financiar Qatar Investments Authority, acționară la o bancă multinațională britanică, Barclays, la uriașul grup enegetic mondial Royal Dutch Shell și la producătorul de autoturisme și autovehicule german Volkswagen? Ce interes ar avea cele două entități celebre în lume să cumpere o echipă de fotbal din România? Despre ENI se spune că zona economică a Prahovei, fiind pe profilul “macaronarilor”, ar atrage din mai multe puncte de vedere. Iar formația fanion ar fi doar o parte a intereselor italienilor. Dar arabilor de ce le-ar fi “făcut cu ochiul” clubul găzarilor? Cu siguranță că, dacă e ceva adevărat din ce a anunțat media centrală, tot tentații economice ar fi la mijloc. De altfel, nimeni de afară nu ar veni numai de dragul Petrolului, atras de tradiție, palmares, simpatie a localnicilor, dar nu numai. Cu siguranță, altfel, că – și atunci când era pe val – ideea vânzării clubului a fost în mintea acționarilor, banii nedându-i afară din casă pe creditorii cluburilor autohtone, în vreme ce un ban câștigat dintr-o echipă tocmai revenită în Europa nu ar strica nimănui. Dar, firește, despre astfel de intenții nu s-a putut vorbi. Fie din secretomania ce caracterizează (nu numai) conducerea clubului “lupilor”, fie din dorința de a nu le muta mintea fotbaliștilor de la profesia lor de bază. Și-a venit luna martie.

Siteul www.sportnews.ro amorsează bomba: ENI o vrea pe Petrolul! Ba e și dispusă să bage adânc mâna în buzunar: să răscumpere datoria de 5 milioane de euro a acționarului majoritar și, apoi, să investească câte 10 milioane de euro în următorii trei ani. Evident, asta ar însemna nu numai ieșirea din insolvență, ci și mult mai mult decât atât. Nota bene, dacă au de gând să o cumpere pe SC FC Petrolul și să-și facă reclamă astfel pe continent cu noua lor achiziție, italienii ar trebui să bată palma și să semneze actele până la cel târziu 30 mai 2015. În caz contrar, se iese cam degeaba din insolvență, fiindcă fiecare zi pierdută în plus ar însemna ratarea întoarcerii în cupele europene cu un sezon, potrivit normelor UEFA. Același lucru ar trebui să-l facă și QSI – de care notează www.sport.ro -, dacă, și ea, are intenția de a cumpăra. Trecutul cu oamenii de afaceri din Peninsulă veniți în țara noastră nu a fost mereu cel mai fericit, pe când apariția aici a celor din Orient ar fi, într-adevăr, ceva inedit. Unde mai pui că au și experiența unor cluburi cu ștaif, precum Paris St.Germain, de exemplu.

bayt.comSuntem acum în stadiul în care oficialul cu numărul unu din club, directorul executiv Alexandru Crângu – cel care se pricepe la fotbal infinit mai mult decât doamna Clarisa Vârceoroveanu, căreia i s-a transmis dreptul de semnătură și președinția interimară a CA al SC FC Petrolul -, nu neagă că ar exista negocieri cu trei amatori de a cumpăra. Dar nu le poate da și numele. De regulă, așa se și face, nu se spune. Nu neapărat că așa vrea doar vânzătorul, ci și cumpărătorul are acest interes. Tot cum orice cumpărător al unei echipe de fotbal, care și dispune de bani foarte mulți, nu se rezumă doar la atât, conștient fiind că nu din sportul rege de la noi câștigă, alte afaceri pe plan local putându-i aduce, de fapt, profit. Achiziționarea formației ar fi doar un bonus, care să conducă ulterior la acordarea unui eventual bilet de favoare în direcția implicării în zonă. Și urmărită primordial, în realitate. Trecând de la teoretic la practic, rețin declarația aceluiași Andi Crângu cum că data la care s-ar putea încheia tranzacția nu ar fi totuși chiar una apropiată. Asta deși îi e dor de o participare iar în cupele europene a Petrolului. Probabil că dorul este al unui… suporter, de vreme ce echipa s-ar vinde. Sau știe cumva domnia sa că ar avea șanse de a rămâne pe un post executiv și sub viitorul patronat? Dacă data nu e apropiată, iar până la 30 mai, cea a deadline-ului, mai sunt 62 de zile, deci un pic peste două luni, s-ar zice că visul lui Crângu ar deveni realitate abia în vara lui 2017, nu-i așa?

Există însă și un curent care “vorbește” despre pasămite un… praf în ochii suporterilor, cu ajutorul unor astfel de dezvăluiri. Care i-ar obliga pe fani să spere la un viitor roz și să rămână pe cale de consecință, în număr cât mai mare, alături de echipă, umplând arena Ilie Oană, până la finele sezonului. O rețetă de casă închisă ar fi vitală pentru un club aflat în insolvență. Având și experiența unui fond de investiții, tot din Italia, care l-a scos în față pe un fost mare antrenor suedez, plimbat într-o duminică de vară pe la noul stadion ploieștean, acțiune de care s-a ales… praful imediat, îmi rezerv dreptul de a fi circumspect, de data aceasta. Am trecut de faza optimsimului pe care, în prezent, l-aș numi naiv. Da, e adevărat că singura șansă a Petrolului să mai fie ce-a fost, ba și mai și, este achiziționarea sa de către un investitor potent. Unul care să nu trăiască (exclusiv) din sumele încasate din drepturile TV, bilete și abonamente, vânzări de jucători ori încasări de la UEFA, ci să și bage bani din buzunarul propriu. Și nu cu țârâita, și nici cu parcimonie. O echipă demnă de a-i face imagine pe continent, căci mă îndoiesc că i-ar conveni s-o aibă numai în România, nu se construiește doar cu transferuri de jucători liberi de contract, ci și cu oferte făcute unora ce sunt sub angajament. Mai mult, se face și cu cei mai buni fotbaliști români ai momentului. Fie existenți în țară, fie în străinătate, oferind doar exemplul noului internațional Florin Andone, de la Cordoba. Dacă va fi găsit un asemenea investitor, atunci da, Petrolul îl va apuca pe Dumnezeu de picior. Altfel, doar ne amăgim, ca și până acum. Și, mai rău, s-ar arunca praf în ochi unor suporteri fără egal. Ar fi nu doar trist, ba chiar și condamnabil!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Trestioreanu Dragos, la 27 martie 2015

1s micaAstăzi, s-a împlinit exact o lună de când nu am mai postat pe blog. Niciodată nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, dar – e adevărat – niciodată, de când am blogul, nu am fost lovit atât de rău așa cum s-a întâmplat în luna decembrie, anul trecut. Iar lunile care au urmat au fost consecința acelui moment trist. De azi însă, mi-am propus să scriu în fiecare zi aici, de data aceasta însă postări mult mai reduse ca spațiu. Căci, tot mă mai acuză unele persoane că… plictisesc prin lungimea textelor! Nu voi ocoli deloc subiectele care ard, mai ales ele, în legătură cu echipa mea de suflet, Petrolul Ploiești. Unul dintre ele este și absența de trei săptămâni de pe teren a prietenului meu, play-maker-ul spaniol Pablo de Lucas Torres.

Așa cum am observat și în media locală, și în comentariile de pe Facebook ale fanilor Petrolului, jurnaliștii, respectiv suporterii “lupilor” scriu cu regret despre absența prelungită a celui pe care eu îl numesc creierul echipei. Fără doar și poate că, în lipsa lui, construcția a fost mult în suferință, aproape nimeni nefiind în stare, dintre coechiperi, să traseze pe dreptunghiul verde – scuzați, limba de lemn! – liniile imaginare perfecte. Așa cum o face Pablo. Absolut 2d micanejustificat și condamnabil totodată, în acest context, a apărut un curent, mai de curând, potrivit căruia, de fapt, de Lucas nu ar fi accidentat, ci doar nu ar prea mai vrea să joace!!! Mentalitate de oameni suspicioși fără rost, care văd negru și acolo unde este alb imaculat. Să fie foarte clar, iar asta nu pentru că e prietenul meu, Pablo de Lucas Torres nu numai că este originar dintr-o țară în care oamenii sunt onești, dar este și un profesionist desăvârșit! El nu mimează fotbalul, ci îl joacă mereu 100%! Iar când nu intră pe teren, atunci chiar NU POATE intra!

Pe scurt, de Lucas suferă de un sindrom al tendonului iliotibial de la membrul inferior stâng. Este unul dintre cele cinci tendoane din spatele genunchiului, care începe, de fapt, din zona fesei. “Sindromul este cauzat de o inflamație a unei porțiuni a tendonului (tendinita), cauzată de fricționarea acestuia de condilul 3s micalateral de la nivelul genunchiului. Deși acest sindrom poate fi determinat de un traumatism direct asupra genunchiului, cel mai frecvent este cauzat de uzura excesivă a articulației, cum se întâmpla în activitățile sportive” – scrie www.sfatulmedicului.ro. Concret, pentru a scăpa de această problemă, care se poate rezolva prin tratament, dar dacă nu, printr-o intervenție chirurgicală, Pablo a început să facă electro-acupunctură și puncție uscată la un cabinet din Ploiești, fiind admisă doar o ședință pe săptămână de acest gen. Fotografiile de față dovedesc că accidentarea există, că nu este chiar una care să-i permită recuperarea cât ai zice pește, deși el își dorea enorm să revină cât mai repede cu putință în echipă.

Deci, este absolut rușinos să existe, printre simpatizanții Petrolului, câte unii care să bănuiască un fotbalist cinstit și corect de un pasămite non-combat. Nu, nici vorbă, Pablo de Lucas Torres nu este genul de fotbalist care să păcălească meseria și fanii, ci respectă și meseria, și îi respectă și pe suporteri, în aceeași măsură! Mai rămâne doar ca și cei care cred acum că nu ar vrea să joace să-și pună cenușă în cap și să recunoască – e bine și mai târziu, decât niciodată – că au greșit față de el!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sigla 90 de ani, prosport.ro micaMi-e foarte greu – se observă lesne, de altfel – să mai scriu despre Petrolul. Sincer, mi-e chiar cvasi-imposibil, de la o vreme. Am sentimente amestecate – de durere, de tristețe, de revoltă, chiar. Un fel de ce-am fost și ce-am ajuns, pe termen atât de scurt! E ca și cum am fi urcat Everestul, am ajuns aproape de vârf și, apoi, am alunecat de acolo, în câteva secunde, într-o crevasă, iar căderea bruscă de la mare înălțime ne-a distrus cu totul. Mă uit în jur. Apoi, ascult păreri. Diverse. Și îmi dau seama că, la teorie, noi – românii – suntem campioni mondiali, dar la practică continuăm să jucăm la… retrogradare! Încă nu vrem să credem că există soluții cu adevărat eficiente. Ne e frică să vedem dincolo de lungul nasului. Nu ne dorim să acceptăm nici în ruptul capului că ar exista ceva anume, clar, ce ne poate aduce salvarea. Catalogăm pe loc drept soluții fanteziste, demne de SF, orice idee cu privire la un investitor străin, din zone arhicunoscute în privința bogăției financiare. Ne lăudăm, dar bine facem, că avem un club cu o tradiție de aproape 90 de ani, un stadion modern și, apoi, ne spunem că-i exclus să nu existe un interes maxim pentru un club ca Petrolul. Însă, nu putem să ne închipuim, în același timp, că tocmai un om potent de afară ar putea veni la Ploiești! Credem imediat că-i utopie. Da, dacă nu mișcăm un deget în întâmpinarea lui, chiar că e utopie! S-a încercat un deal cu Adrian Porumboiu. Cei care l-au contactat poate că au fost bine intenționați. Însă, nu au luat în calcul cine a fost și cine mai este dl Porumboiu. Niște răspunsuri despre dumnealui le-am primit mai Fani la 90 de ani, fanatik.ro micarecent, în urma unor anchete jurnalistice. De dânsul avea nevoie, oare, Petrolul de-acum? Eu cred că nici vorbă. Câtă vreme a avut cele mai bune loturi din Liga I și nu a câștigat niciun trofeu, câtă vreme i-au plecat cu mare scandal fotbaliști, care și-au câștigat apoi dreptatea la FIFA, câtă vreme a trecut prin câteva perioade de interdicție la transferuri pentru datorii mari față de cei plecați, degeaba s-a zis că era bogat! În România, din păcate, s-a dus vremea creditorilor cu… nume de patroni de echipă. Trebuie trecut la alt nivel, intrarea în insolvență nerezolvând chiar totul, ci foarte-foarte puțin. Este un fel măturică numai bună să șteargă “praful” de deasupra, nimic mai mult!

De exemplu, acum, când fotbalul românesc și-a recâștigat dreptul de a avea două formații în preliminariile Ligii Campionilor, din sezonul 2016-2017 – deci și locul secund din ierarhie este nu numai o sursă de bani mulți din drepturile TV, ci și dintr-o participare în cea mai grozavă competiție intercluburi de pe continent -, Petrolul nu are dreptul să participe, din vară, în cupele europene, dar și câtă vreme va rămâne în același proces. Drept urmare, doar o ieșire cât mai urgentă din insolvență i-ar putea permite echipei de suflet a noastră să se lupte pentru a ajunge, peste un ași jumătate, în postura de trupă calificată în preliminariile Champions League. Dacă se așteaptă trei ani, cât permite legea, cine știe la Coregrafie 90 ani, stiridesport.ro micace final se va ajunge, cine se știe dacă – atunci când am ieși – România va mai beneficia de două locuri în CL… E clar că, pentru a mai face bani buni, Petrolul trebuie să caute oameni cu bani, să iasă înaintea lor, ci nu să aștepte ca ei să le bată la ușă. Nimeni nu vine așa, de dragul nostru. E clar că de la autohtoni nu mai trebuie să te aștepți să vină, pentru că până și cei locali nu o fac. Vocal, ar mai vrea câte unii, dar nu trebuie confundate lucrurile. Liga I este cu totul altceva. Ca și un club cu tradiția și palmaresul celui al găzarilor, de altfel. A te limita acum să le spui ploieștenilor să cumpere abonamente sau bilete la meciuri nu înseamnă altceva decât o frecție la un picior de lemn. Nimănui nu-i place să i se impună, ci dorește să ia singur decizia dacă face ceva sau nu. Fără îndoială că, numeric, există foarte mulți petroliști, pasiunea lor dând chiar pe dinafară, însă nu-i suficient ca și clubul să fie unul puternic. Petrolul nu-i Real Madrid sau Barcelona, cu sute de mii de fani în toată lumea, care participă cu bani la viața echiperlor favorite, ca mici acționari. Ei, da, pot ține un club mare, la Ploiești fiind imposibil așa ceva. Mai nimeni nu dorește să rupă prea mult din… puținul pe c are îl are, Coregrafie 90 de de ani alta, digisport.ro micapentru a da banii pe mâna cuiva în care, din start, nu are o încredere deplină. Ideea de societate pe acțiuni deschisă este generoasă, remarcabilă, însă – din nefericire – nu se poate plia pe vremurile actuale din România. Rămâne, volens-nolens, o singură soluție: un patron străin. Unul care, să fie foarte clar, nu va veni fără să fie tras de mânecă, fără a i se spune despre ce alte oportunități ar mai avea parte la noi. Sunt oameni de afaceri care nu se limitează doar la un club de fotbal, ce se știe că înghite, cel puțin la început, mai mulți bani decât produce. Și-atunci, trebuie dovedit că există și afaceri din care se poate și câștiga pe aici. Știu că e greu, că necesită timp, eforturi, persuasiune, dar merită. Mai ales când e limpede că-i ultima soluție de a ieși din fundul unei găuri negre. Să dea Dumnezeu să se miște lucrurile așa cum trebuie și cât mai repede! Altfel, vom rămâne doar cu poveștile, cu amintirile despre o echipă frumoasă ce a câștigat titluri, trofee și a avut cei mai frumoși suporteri din România! De data aceasta, am din nou speranțe, mici dar există, că am putea depăși impasul. Să vedem…

Foto: www.prosport.ro, www.fanatik.ro, www.digisport.ro și www.stiridesport.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Trestioreanu Dragos, la 9 februarie 2015

Mircea Rednic discuta cu jucatorii sai la finalul antrenamentului…am fost teleportat incredibil, pe termen foarte-foarte scurt, în Paradisul fotbalului de către echipa mea favorită, Petrolul Ploiești (foto; www.fcpetrolul.ro), iar acum o văd că-i la un pas de Infern! Despre cum se poate parcurge o distanță de la profit, anul trecut, la o cerere de intrare urgentă în procesul de insolvență, acum, deci după 12 luni, ar avea, oare, cineva vreo explicație logică? Eu, sincer, nu o am!

…după ce, de doi ani și jumătate, ne duelam cu echipe cunoscute de pe continent, și nu numai, ca și în Europa League, cu o rată a succesului destul de mare, am ajuns, în ianuarie 2015, să ne bată trupe din așa-zisa lume a treia a sportului rege. Sau, mă rog, care nu se luptă la vârful ierarhiei în ligile din țara lor!

…ne-au parvenit informații din Antalya, de la Lara mai precis – via www.sportnews.ro, un site foarte activ în ceea ce privește veștile la zi despre Petrolul, grație prietenului meu, Florian Tudorache, alias Romario, dar nu numai a lui -, potrivit cărora acolo s-ar fi stat, săptămâna trecută, pe un butoi de pulbere. Iar fitilul l-ar fi ținut în mână, s-a zis, trei fotbaliști la care, odată, doar visam să ajungă să joace la formația de suflet a mea, nu și credeam că voi apuca să-i văd vreodată la Petrolul. Numiți deja trădători și lipsiți de caracter, Geraldo Alves, Filipe Teixeira și Peterson dos Santos Pecanha s-au transformat, peste noapte, din idoli în paria! Așa-i însă când la mijloc sunt banii. Bani munciți! Problemă pe care au, mai mult ca sigur, aproape toți cei cazați acum la “Royal Holiday Palace”. Numai că unii sunt obișnuiți să înghită, pe când alții – nu. Asta, evident, dacă așa o fi și fost realitatea – cu Geri, Filipe și Peca pe post de lideri ai declanșării grevei la un antrenament. Motiv pentru care noul antrenor principal, Mircea Rednic, s-ar fi rușinat de o eventuală prezentare sub renumele clubului, în testul cu Terek Groznâi, formație care ni i-a cumpărat, acum vreo 18 luni, pe Jeremy Bokila și Gheorghe Grozav. Astfel încât, tehnicianul a preferat să anuleze jocul-test împotriva rușilor! Adevărul-adevărat înclin să cred că o fi undeva pe la mijloc. Și-l vom afla doar ascultând ambele “tabere”! S-a întâmplat așa cum se întâmplă în cele mai multe dintre situațiile de acest gen – copy-right-ul nefiind al găzarilor.

… suporterii, speriați și triști pe bună dreptate, și-au revenit “din pumni” și-au cerut autorizație pentru un mega-miting, în care să-și strige durerea pricinuită de căderea, în doar două luni, din Olimp pe Pământ. Ei vor ajutor pentru Petrolul, deși singurul real ar putea veni exclusiv de la un investitor serios. Care să și fie așa, ci nu tot un… creditor! Portretul-robot al unui astfel de om cu bani, foarte mulți, nu cred că se poate găsi decât dincolo de granițe. Cu precădere în spațiul arab. Dar, de fapt, știți care este opinia mea în acest caz. Creditorul român se dedulcește repede la… mierea insolvenței, după cum se tot observă deja. Așa cum au făcut-o șase grupări din Liga I. Paradoxal, chiar și ocupantele pozițiilor a doua și a treia din clasamentul turului, CFR Cluj și, respectiv, Petrolul Ploiești, au optat pentru un astfel de așa-zis colac de salvare! Într-adevăr, insolvența poate conduce, în maximum trei ani, și la o însănătoșire a situației financiare. Asta însă, e drept, și pe seama celor care au de primit bani și trebuie să-și cam pună pofta în cui până să-i primească. Ori să-i mai primească, dacă nu vor fi acceptați să intre la masa credală. Primii afectați sunt fotbaliștii, mai ales cei care au de primit sume mai mari, unele ce vor fi eșalonate de-a lungul unei perioade timp ce urmează a fi convenită cu administratorul judiciar. Clubul va fi condus de acesta și va fi persoana care, de-acum înainte, va încasa toate… castanele. Lotul de jucători, în situația unor salarii cu o limită maximă cu mult mai scăzută decât cea de până acum, va fi implicit diluat valoric. Riscuri? Până la finele acestei ediții – nu prea mari, punctele din ierarhie fiind arhisuficiente pentru menținerea în același eșalon. Doar din vara viitoare va apărea un pericol. Firesc, câtă vreme următorul campionat va număra doar 14 combatante și se va termina cu un play-off și un play-out. Cu o prezență – Doamne, ferește! – în play-out, Petrolul va pierde foarte mult la încasările din bilete, abonamente și, mai ales, drepturi TV. Va urma, deci, o economie la sânge. Cu toate consecințele de rigoare, evident. Deci, insolvența nu-i chiar o oază de fericire.

…un efectiv aproape incredibil în urmă cu trei ani și jumătate se va răspândi, la vară, în cele patru zări, pe loc rămânând mai mult jucători decât fotbaliști! Jucători de la care să se spere că vor salva echipa în vara lui 2016, așa cum au făcut-o, în 2012, cei care ne-au renăscut, odată, speranța unui altfel de Petrolul. Mai spectaculos, mai cu mult suflet! Aud acum că ar fi foarte bine că vor pleca X, Y sau Z, urmând a rămâne doar… caracterele. Cuvântul acesta a devenit deja un clișeu. Ceea ce mă face să cred că există fani care își închipuie că nu ar conta valoarea unui jucător, ci NUMAI caracterul lui! Ca și cum ar fi ceva ce s-ar putea antrena și s-ar manifesta apoi, senzațional, pe terenul de fotbal! Mai există însă și o altă tendință în prezent, specifică îndeosebi celor mai tineri sau nu cum mult mai în vârstă. Adică, se zice că ar fi timp destul pentru o redresare și, implicit, o revenire la vremurile de dată recentă – trofeu câștigat, clasare între primele trei din ierarhia celui dintâi eșalon, câteva calificări consecutive în semifinalele Cupei României, prestații apreciate în Europa League. Este posibil să se mai întâmple, altădată, și așa ceva. Numai că, nu trebuie să se uite că urcușul spre culmi a fost facilitat, în urmă cu doi ani și jumătate, de aducerea – cu titlu gratuit! – la Petrolul a unui contigent masiv de fotbaliști de la o altă prim-divizionară – Universitatea Cluj. Situație rară totuși în sportul rege autohton. Atunci, de fapt, s-au pus bazele ascensiunii rapide și, apoi, a menținerii pe culmile primei ligi. Cine poate știi dacă rețeta de-atunci va mai putea fi pusă în practică și peste trei-patru ani? Nimeni, nu-i așa?

…fără legătură cu fotbalul și cu Petrolul, mă simt înconjurat de persoane pe care le credeam… oameni și-mi dovedesc că această titulatură este cam exagerată. Nu acesta a fost însă motivul unei pauze aici, pe blog, de aproape o lună, ci cu totul altele, ținând de strict de familia mea, pe care le țin strict pentru mine. Am dorit doar să explic cum poate interveni un stop în ceea ce privește scrisul, cel care va rămâne totuși, în continuare, viața mea. De-acum, încerc să mă apropii, cât de cât, de normal, deși rănile nu mi se vor cicatriza niciodată. Dar asta-i numai problema mea. Tot așa cum este și aceea cu… oamenii-neoameni!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

FC-Petrolul-Ploiești-LogoȘi eu, ca și toți colegii mei de breaslă din presa locală, implicit și numeroșii simpatizanți ai Petrolului, am știut, din anul 2012 și până săptămâna trecută, că mărcile și tot ceea ce ține de echipa de suflet a ploieștenilor au fost cedate, contra cost, de către vechiul acționariat la municipalitate. Au trebuit să treacă aproape șase ani, să fie reținuți trei membri ai actualei conduceri a SC FC Petrolul, să apară ideea formării unei alte formații purtând același nume, sub umbrela clubului sportiv al primăriei, pentru a se afla care este, de fapt, adevărul. Mai tinerii mei colegi de redacție de la săptămânalul Republicanul, Daniel Cosarek și Ionuț Pană, au făcut un veritabil tur de forță în privința documentării și redactării unui mega-material (http://www.republicanul.ro/eveniment/5129-adev%C4%83rul-despre-petrolul-%E2%80%9Eniciodat%C4%83-%E2%80%9Eal-nostru%E2%80%9D,-%C3%AEntotdeauna-%E2%80%9Eal-lor%E2%80%9D.html), care a făcut lumină în ceea ce privește realitatea de la SC FC Petrolul. Întotdeauna, nu am pregetat să-mi laud orice coleg de breaslă și nu voi abdica nici acum de la acest principiu al meu. Dani și Ionuț – știu foarte bine așa ceva – au muncit, pe termen foarte scurt, cât alții într-o lună! Iar produsul lor final merită toate laudele. Dincolo de orice nuanțe, pe care un ochi avizat le surprinde, este vorba despre un mega-text de care aveau nevoie fanii găzarilor. Cu actele pe masă, ca să zic așa, ei au dovedit că am fost cu toții în ceață atâta vreme. Că știam una și, în realitate, era altceva. Bref, cunoșteam că tot ceea ce ține de Petrolul, mai puțin licența de joc în Liga I și lotul de jucători, aparținea municipalității, pentru a se evita, printre altele, mutarea formației “lupilor” prin alte județe. Acum, vedem că la primărie nu se află chiar tot ceea ce știam noi că ar fi trebuit să fie. Marca este, pentru 20 de ani cel puțin – în cazul în care SC FC Petrolul nu intra în faliment sau nu se dizolvă prin voința actualului acționariat -, la societatea comercială care îi are drept acționari pe Daniel Capră, Alexandru Daniel Capră, fiul celui dintâi, și SC JIF SRL Ploiești. Așa s-a semnat un contract pe vremea legislaturii anterioare și s-a… omis a se face publică o informație foarte importantă. Situație în care, îmi pun întrebarea de ce fostul manager general al SC FC Petrolul se tot bătea, odată, cu cărămida în piept că municipalitatea deținea, pentru siguranță, mărcile, palmaresul etc.? De ce să minți, atâta vreme cât se știe, de când e lumea, că minciuna are picioare scurte?!? Și că aproape totul se află într-o zi, mai devreme sau mai târziu.

Revenind la materialul lui Cosarek și Pană, ar trebui ca toți cei care îl citesc să-și mai schimbe percepția fața de presă, cea care – deși zisă a patra putere din stat – este tot mai călcată în picioare! Da, se poate pune, legitim, întrebarea de ce nu am aflat, până acum, cum stau lucrurile, de ce am luat de bună ce ni s-a declarat? Foarte simplu, pentru că avem încredere că orice persoană publică știe ce se poate întâmpla când ascunde fapte sau conținutul actelor. Având încredere în astfel de persoane, transmitem cu aceeași încredere publicului informația. Niciun moment, contractul dintre municipalitate și SC FC Petrolul, semnat la vremea respectivă, nu a fost făcut public, deși ar fi trebuit. Din acest motiv s-a luat de bună ce a declarat una sau alta dintre persoanele publice implicate nemijlocit. Însă, atunci când se reușește a se dezvălui realitatea, atunci cei care o fac merită să fie priviți cu alți ochi. Mă miră, altfel, că – nici acum – deși și jurnalistul Dragoș Pătraru a scris despre marcă, ex-managerul general nu vine să explice ce interes a avut să escamoteze realitatea. Credea că nu se va afla în veci? Uite că s-a aflat! Muncind două zile aproape non-stop, colegii jurnaliștii de la “Republicanul” au arătat care este situația de fapt. Într-o replică pe blogul său la textul lui Pătraru, fostul primar – cel care a acceptat să se dea dreptul SC FC Petrolul să beneficieze de marcă, din 2012 și până când vor expira cei 20 de ani cât ține valabilitatea acesteia, înregistrată la OSIM – neagă că nu s-ar mai putea face o altă echipă, finanțată de primărie, care să poarte același nume ca și cea din Liga I. Motiv pentru care nu ar fi nevoie chiar de… falimentul SC FC Petrolul. Așa o fi, dar este clar că echipa fanion va avea în continuare suportul iubitorilor de fotbal locali, pe când “clona” – nicidecum, neavând nicio istorie în spate. De aici, posibil, un anume interes ca, în situația înființării unei alte formații cu denumirea de Petrolul, cea din prezent să nu mai existe. Cu orice risc. Caz similar cu acela de la Craiova, de CS Universitatea Craiova s-au mai apropiat pasionații de fotbal doar când FC Universitatea Craiova s-a retras din Liga a II-a și nu s-a mai înscris în niciun eșalon, vara trecută.

Pe fondul unor vești cu o anume doză de optimism cu privire la rezolvarea unor datorii și a reeșalonării chiriei restante de la SGU, evitându-se astfel pericolul declarării procesului de intrare în insolvență, știrea cu marca a picat ca o lovitură de măciucă. Vorba autorilor, aflăm că… “Petrolul e al nostru” este, de fapt, “Petrolul e al lor”. Dacă totul ar merge perfect la SC FC Petrolul, nu ar fi nicio problemă. Însă, nu-i chiar așa. S-au liniștit spiritele tot timpul, afirmându-se că există o clauză prin care municipalitatea poate retrage numele de Petrolul de la actuala societate comercială, dacă aceasta ar afecta imaginea municipiului. Fals, nu se poate retrage niciun nume! Se vede acum și de ce! În plus, deținând și palmaresul, nu numai marca și licența de joc în primul eșalon, SC FC Petrolul rămâne singura speranță a suporterilor de continuare a istoriei, a tradiției, de păstrare în statistici a tuturor titlurilor și trofeelor câștigate în vreme de 90 de ani, ca și a rezultatelor din cupele europene. În cazul în care se va intra în faliment sau în dizolvare, dictată din interior, se va pierde aproape totul, mai puțin marca! Desigur, există și varianta vânzării societății, dar nu par a fi semne, în prezent, că s-ar dori așa ceva. Oicialii rămași pe baricade sau apăruți de curând au dat asigurări că problemele se pot rezolva și impasul ar fi fost depășit în bună măsură. Unii cred, alții – nu. Unii vor să se meargă înainte în această formulă; alții înclină spre vânzare, chiar dacă amatori nu prea există, discuțiile rămase la stadiul de intenție neoferind, firesc, vreo certitudine. Sigur, viața merge înainte, însă așa cum s-a afirmat recent, la vară se va ști dacă-i la… bal sau la spital! Altfel spus, dacă agonia pacientului va conduce la deces sau va fi resuscitat ca prin minune și va trăi apoi bine mersi, fără a mai fi nevoie să fie conectat la aparate. Vom vedea…

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Trestioreanu Dragos, la 9 ianuarie 2015

Sigla Diaspora Galben Albastra micaÎnființată de un an, moment pe care l-a sărbătorit, cu fast, luna trecută, la arena Ilie Oană, locul ce-i unește pe toți cei care trăiesc cu Petrolul în suflet, Asociația Diaspora Galben Albastră devine tot mai mult nu numai o voce ce începe să fie ascultată, ci reprezintă și un grup de oameni educați, inteligenți, gata oricând să se transforme în factor mobilizator (și) pentru ceilalți fani, în situații delicate, de criză. Așa cum este și acum, cu patronul și directorul general al echipei de suflet reținuți în urma unor acuzații foarte grave. Dată fiind lipsa de informații, ca și incertitudinea din viața Petrolului, ADGA nu a stat cu mâinile în sân și a solicitat, în termeni imperativi, dar politicoși, organizarea unei întâlniri a tuturor organizațiilor legale de suporteri cu conducerea Primăriei Ploiești și cu directorul executiv al SC FC Petrolul, Alexandru Crângu. Dacă, în privința celui din urmă s-a găsit deschidere pentru o “masă rotundă”, dinspre municipalitate întârzie un răspuns simplu și perfect la îndemână: da au ba. Evident, ADGA nu poate forța o astfel de întâlnire, deși e clar că este imperios nevoie de o discuție largă pe tema problemelor actuale ale SC FC Petrolul și, mai ales, pentru căutarea și găsirea, împreună, a căilor de ieșire din impas, pe un termen cât mai scurt posibil. O întrevedere nu i-ar strica nimănui, oricât de ocupate ar fi părțile în discuție, o oră sau două tot putându-se “rupe”, atunci când este vorba despre soarta unui simbol al Ploieștiului. Ceea ce este PETROLUL!

Într-un an de existență, ADGA s-a remarcat prin comunicate – pe un ton ferm – emise cu prilejul unor episoade neplăcute din viața clubului găzarilor. ADGA a luat poziție de fiecare dată și, chiar dacă nu i s-a răspuns public la apelurile sale, am convingerea că mesajele sale au fost receptate, de fiecare dată, așa cum se cuvine. Adepții unei tăceri cvasi-profunde, conducătorii “lupilor” nu au răspuns probabil și pentru a nu se lungi cazurile respective, existând la noi, la români, percepția că orice necaz dacă este băgat sub preș va rămâne acolo și, gata, problemele s-ar fi rezolvat. Nu-i chiar așa de ușor, iar ce s-a întâmplat la finele lui noiembrie trecut dovedește că (mai) nimic nu se prescrie, trecutul urmărindu-te mereu și pedepsindu-te când ți-e lumea mai dragă, dacă ai și greșit.

Ce-aș vrea eu, acum, de la ADGA, dacă distinșii membri ai acestea mi-ar permite o părere, este să treacă la un alt nivel – de la cel al comunicatelor, al generozității față de copii defavorizați și al întâlnirilor protocolare, la coagularea tuturor simpatizanților Petrolului, nu numai din străinătate și, tot mai mult, din țară. Bref, să se transforme într-o organizație puternică, respectată cu adevărat, a cărei forță să fie recunoscută în orice moment de dialog cu municipalitatea și echipa fanion a orașului. O organizație cu sute de membri înseamnă PUTERE DE CONVINGERE! Împărțiți în mai multe hai să le zic celule, nu prea importante din punctul de vedere al numericului, fărămițate, cele care au drept scop susținerea morală mai ales, dar și materială, a grupării “galben-albaștrilor”, își pierd tocmai puterea de convingere totală în plan public. Lăsându-se la o parte orgoliile, ce nu ar trebui deloc să-și facă locul aici, cred că suporterii ar trebui să se unească și atunci și-ar spori infinit șansele de a fi ascultați când se iau decizii pentru prezentul și viitorul clubului. Ar fi acceptată implicarea sa în viața de zi cu zi a echipei. Grupuri, grupulețe nu vor fi luate niciodată decât la preț de matineu. Îmi pare rău că o spun, dar acesta-i adevărul. O singură organizație, cu un numeric important, ar impune, fără tăgadă, toată atenția și – pe cale de consecință – și tot respectul. Ar fi apreciată drept un partener de dialog demn de luat în seamă, ci nicidecum de ignorat. Asta-i părerea mea, iar dacă greșesc sau nu încă nu știu. Desigur, este doar o idee, nu o impunere, nici măcar un sfat, fiindcă am învățat că e bine să nu-l dai atunci când nu ți se cere!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1sos mDeși, în prima ligă de fotbal a României, Fernando Varela, Nuno Rocha și Carlos Silveira da Graca, alias “Kay”, sunt deja bine cunoscuți, mai ales primul, ca titular în echipa Stelei, după ce a făcut furori la FC Vaslui, la noi persistă încă percepția că în Insulele Capului Verde, de unde provin cei trei, nu ar fi cine știe ce fotbal. Ba chiar, destui mai cred că nici nu ar exista vreun campionat acolo, fotbaliștii originari din această țară remarcându-se doar în alte întreceri, cu precădere din Europa. Nu-i nimic adevărat, fiindcă, în locul de baștină al lui Varela, Rocha și “Kay”, cu toții convocați acum la echipa națională a Insulelor Capului Verde, pentru Cupa Africii, există competiții structurate pe regiuni, acolo unde fac legea nu numai autohtonii, ci și jucători din import. Evident, Continentul negru își taie partea leului. Unul dintre ei este și atacantul nigerian de 20 de ani, Christian Okwudili Onweaku, pe care l-am descoperit de o anumită perioadă de timp, rămânând în contact continuu. Dorința lui Christian, ca și a oricărui fotbalist african ori sud-american, de altfel, dar nu numai, este de a veni și a-și demonstra valoarea (și) în Europa. Este țelul lui suprem, pentru care muncește de mai mulți ani, iar 2dod multima ispravă – un hat-trick și un assist, într-un meci oficial, eveniment rar în Insulele Capului Verde – l-a adus în centrul atenției locale, fiind lăudat de către președintele echipei sale actuale, FC Varanda, și de un post de radio cu acoperire în zonă. Atacant tânăr, puternic, destul de înalt, 1,79 metri, născut pe 7 mai 1994, la Amawbia, el și-a făcut junioratul la două cluburi din Nigeria, Hard Dove și 3sos mEkwueme United, debutând apoi la seniori, în sezonul 2009-2010, la Akwa United FC, la care a bifat 38 de meciuri și 16 goluri. Următorii doi ani i-a petrecut la Enppi FC, pentru care a evoluat în 47 de partide și a punctat de 13 ori. Din 2013 s-a mutat la Academica FC, formație de frunte din prima ligă de fotbal din Insulele Capului Verde. În vara trecută a obținut statutul de jucător liber de contract, pentru a încerca un transfer la o grupare din Europa. Pentru a se menține în competiție, a optat ulterior pentru Varanda FC, cu condiția să poată pleca de acolo, fără obligații, dacă i se va ivi o posibilitate de a da probe pe continentul nostru. Ceea ce dorește să reușească în această iarnă. Remarcat de un scouter al clubului spaniol Valencia CF (foto jos), venit să-l vadă tocmai la jocul în care a marcat trei goluri, Onweaku a intrat în atenția clubului “liliecilor”, care însă urmărește un jucător tânăr, de perspectivă, în câteva sezoane, pentru a-i monitoriza progresul, ci nu se aruncă la un transfer imediat. Cu siguranță că o venire în Europa, de ce nu în România?, în primul sau, chiar, al doilea eșalon l-ar ajuta pe Christian să-și concretizeze visul – acela de a ajunge, într-o zi, la un club mare din vestul Europei. Dispus a fi testat, nu are pretenții salariale mari, în condițiile în care va trece cu bine probele și i se va propune un contract, statutul său de liber de angajament impunând doar un ajutor în privința obținerii vizei de intrare în țară, el neposedând pașaport al unei țări membră a UE. Cum se caută jucători tineri, mai ales atacanți, Onweaku speră să atragă atenția fie și unui club din România, care să-l cheme pentru a putea demonstra ce poate. Iar perioada actuală este cea mai bună pentru astfel de încercări

5sos mChristian Okwudili Onweaku este un bun vorbitor de limba engleză, un tânăr educat, căruia merită să i se dea o șansă în Europa, mai ales că se va supune testărilor sosind pe banii lui. Ca liber de contract, legitimarea lui – în eventualitatea în care confirmă calitățile – nu este o mare problemă, dat fiind și faptul că el este interesat în primul rând să-și demonstreze talentul într-un fotbal cu nivel superior. Firește, pentru a fi remarcat apoi de căutătorii de talente de la cluburile mari de pe continentul nostru. Din conversațiile noastre lungi de pe messenger, mi-am dat seama că, din punct de vedere uman, Christian are o calitate deosebită, rămânând doar să le dovedească concret și pe cele fotbalistice. Acceptând din start să se supună probelor, este însă cât se poate de clar că are deplina cunoaștere a valorii sale, încă de la o vârstă fragedă pentru un fotbalist senior. El este pe deplin încrezător într-un viitor frumos, într-un cadru mult mai bun decât cele în care a activat până acum. Știu că, atunci când un tânăr fotbalist se promovează într-o asemenea manieră, se nasc și semne de întrebare. E normal să fie așa, însă, tot la fel de normal e și ca răspunsurile lui “pe viu” să risipească îndoielile. Încercați, eventuali amatori de a-l testa, să-l vedeți aici, în 6dod mRomânia, sau pe altundeva, și veți primi, de fapt, cel mai bun răspuns! Eu pariez pe Christian! Voi?

Acum este vremea fotbaliștilor tineri și talentați, care nu au nevoie decât de un impuls pentru a crește în valoare într-un mediu adecvat, ceea ce este clar că există cu precădere în Europa. Cum jucătorul nu are agent, mi-a dat acordul să-l promovez în România și am convingerea că un ochi adevărat de om de fotbal de la noi îl va zări și-i va oferi șansa de a fi chemat aici, la teste. În fond, nu există niciun risc, iar cheltuielile sunt mici, repet, câtă vreme el va veni în țara noastră pe propria cheltuială, singurul scop al său fiind de a arăta ce poate. Este deja bine cunoscut că Africa beneficiază de foarte multe talente ale sportului rege, care nu trebuie decât descoperite, o tranzacție de acest gen putând aduce în viitor un câștig important pentru cei care au inteligența de a miza din vreme pe astfel de jucători. Dacă mă gândesc bine, și Lacina Traore era un “no name” când a fost adus de către Iuliu Mureșan la CFR Cluj și a 4dod micaajuns, de câtva timp, în Premier League, după ce a făcut obiectul unui transfer oneros la unul dintre cele mai bogate cluburi din Superliga Rusiei. Anji a plătit bani buni pe el, dar apoi i-a scos din plin. Vorba aceea, nu se știe niciodată de unde sare iepurele, dar și când sare!

În condițiile în care Valencia este deja cu ochii pe el și, dacă va confirma în următorii ani, ar putea deveni o țintă, cine l-ar testa și achiziționa iarna aceasta ar putea avea șansa unei tranzacții bune în viitor. Se știe că, nu-i o noutate, cine nu riscă nu câștigă. Și cum riscul e mic, în situația lui Christian Okwudili Onweaku, cine îndrăznește, în prezent, cu siguranță va avea de câștigat peste o vreme. Plus că i-ar oferi o șansă propriei echipe de a se întări cu un fotbalist de rasă, cu gleznă fină, simț al golului, serios și, mai ales, foarte ambițios, conștient că viitorul bun se clădește numai prin muncă și seriozitate. Încercați, deci!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Trestioreanu Dragos, la 4 ianuarie 2015

sigla-petrolulCa în orice vacanță fotbalistică, dar în special în una de iarnă, care e mai lungă decât cea de vară, liniștea devine atotstăpânitoare la echipa de suflet a petroliștilor. Sărbătorile au trecut, vacanța e ca și terminată, însă veștile oficiale despre poate cea mai grea perioadă din istoria de 90 de ani a Petrolului tot nu apar. Sigur, nu că, în trecut, ar fi abundat, dar perioada de timp scursă de la reținerea patronului și a directorului general, de către DIICOT, nu impunea chiar o tăcere profundă. Chiar și în vremea unui relaș competițional, suporterii așteaptă informații. Poate mai mult decât în plin sezon. Și mai ales acum, când spectrul insolvenței planează asupra “lupilor”, într-o zi de… 13! De marți într-o săptămână, se va decide dacă SC FC Petrolul va mai continua în forma de organizare de până acum sau va trebui să aplice “modelul” oferit de tot mai multe grupări din Liga I, de câtva timp încoace. Glumind amar, îmi spuneam, nu demult, că primul eșalon va ajunge să fie supranumit “Liga I – Insolvența”! Cu siguranță că atunci nu mă gândeam și că Petrolul ar putea să intre într-o horă a marasmului. Uite că, da, și Petrolul este acum aproape de a îngroșa rândurile cluburilor rămase fără o susținere financiară care să acopere marile datorii!

Deși nici nu vreau sa-mi închipui că se va ajunge la un astfel de moment dramatic, o să încerc să explic, pe scurt, ce ar însemna intrarea în procesul de insolvență a SC FC Petrolul. În primul rând, desemnarea unui administrator judiciar, care va conduce clubul, în urma stabilirii unui plan de organizare, ce va trebui aprobat de instanță. În caz contrar, se va declara falimentul și – odată cu el – se va pierde pentru totdeauna palmaresul din cele nouă decenii de existență! Dar nu numai atât, firește. Echipa actuală va dispărea din Liga I! Varianta cu o alternativă, despre care am scris în postul precedent, nu o văd absolut deloc viabilă. Sub nicio formă! În schimb, dacă se va aproba planul de organizare, salariile vor fi nivelate în jos, pentru a se permite ca sumele intrate în cont să poată fi cât mai mari, permițându-se astfel achitarea datoriilor într-o perioadă temporală mai comprimată. Implicit, logic, se deduce că nu numai jucătorii intrați în ultimele șase luni de contract nu vor mai semna prelungiri, dorind să plece de aici încă de pe acum, ci și cei care mai au angajament în vigoare – și nu vor fi de acord să-și diminueze veniturile din cauza unei situații nefericite din club – vor spune adio Petrolului. Evident, toți ar trebui să plece contra unor sume de bani. Cei care au mai contract până în vară, dacă vor găsi cluburi amatoare de a-i achiziționa pe bani mai puțini, având nevoie urgentă de ei, iar cei care sunt ai clubului și din vară încolo – pe sume de transfer mai mari. La fel, dacă vor avea oferte convenabile pentru ei. Toți banii ce se vor încasa se vor duce, dupa oprirea celor pentru salarii, pe datorii. În acest context, condițiile de lucru, activitatea propriu-zisă, de fapt, vor suferi modificări. Unele care lasă urme în cazul unor fotbaliști, chiar și profesioniști 100%. Obișnuiți cu un anume câștig, cu un anumit standard de viață, cu siguranță că vor fi afectați, unii probabil neezitând chiar să renunțe la bani, din dorința de a pleca liberi de contract, înaintea returului.

Ar exista și o șansă de salvare, firește. Dar pare de domeniul SF-ului, în acest moment. Câtă vreme, fără a se cunoaște cuantumul datoriilor clubului, percepția unui eventual amator de a cumpăra o echipă cu o bogată tradiție, palmares și jucători buni s-a limitat doar la imaginile de suprafață, unele plăcute, e drept, tot nu a venit nimeni măcar să discute despre o eventuală tranzacție, ar fi cam greu de sperat că o va face acum. Când însă doar datoriile anunțate oficial bat spre 20 de milioane de euro, adăugând, să zicem, în jur de 30 de milioane de euro plătiți pentru lotul de jucători, plus alți bani pentru alte datorii ce vor apărea pe parcurs, numai un nabab ar veni acum să o ia pe Petrolul! Și clar nu un român, pentru care și 4 milioane de euro, de exemplu, ar fi o sumă de nesuportat! Există însă obiceiul, în unele țări din vestul Europei chiar, ca echipe intrate în insolvență să fie achiziționate de oameni cu bani – bani mulți de tot -, care să le “crească”, apoi, după gustul lor. Odată instalată insolvența, tranzacțiile decurg ceva mai ușor, existând datorii care se șterg, nefiind aprobate de instanță, iar masa credală s-ar reduce. Însă, cert, datoriile la ANAF și prejudiciul vor trebui acoperite până la ultimul leuț. Oare, ar exista cineva care să dea din propriul buzunar bani care să acopere ilegalități sau evitări ale plății obligațiilor față de stat? Dacă ar exista, mi s-ar părea a fi… a opta minune a lumii! Începând de mâine, 5 ianuarie 2015, începe numărătoarea inversă sau, altfel spus, din clepsidră va începe să “cearnă” nisipul. Să vedem ce va fi… Nicidecum însă ca simpli spectatori. Așa mi-o doresc, cel puțin!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1sssss mica 0Sâmbătă seară, la “Ambasador Luxury Events”, în salonul elegant de la etajul I al peluzei galeriei Petrolului, din arena Ilie Oană, reprezentanții Asociației Diaspora Galben-Albastră au fost amfitrioni desăvârșiți ai invitaților lor de la dineul aniversar de un an și firesc, de-a lungul mai multor ore petrecute acolo, s-a discutat și despre situația din prezent a echipei de suflet a ploieștenilor. ADGA a făcut, sâmbătă, un veritabil tur de forță. De dimineață și până noaptea, a adus la stadion, pe propriii bani,  dar și cu participarea unor sponsori, aproape 40 de copii din Centrul de plasament de la Filipeștii de Târg, oferindu-le cadouri care să le amintească de vizita lor în templul fotbalului, pe gazonul căruia au putut chiar pune-o de o miuță, iar apoi, spre seară, a venit rândul unei lansări cu fast a volumului al doilea, intitulat GLORIA, din seria de cinci ale autorului Răzvan V. Frățilă, sub genericul PETROLUL PLOIEȘTI, ISTORIE ȘI TRADIȚIE. O carte scoasă de la tipar sub egida asociației suporterilor găzarilor din străinătate. În prezența trecutului cu adevărat glorios – Constantin Cernăianu, Mircea Dridea, Eduard Iuhas, Octavian Dincuță sau Camil Oprișan -, dar și ale prezentului și viitorului, ploieștenii Laurențiu Marinescu și, respectiv, Iulian Ilie, fanii aflați în pubul The Yell’Wolf fie și-au reamintit de vremurile inegalabile de altădată, cei mai în vârstă, sau i-au văzut cu ochii lor pe câțiva dintre protagoniștii creației lui Răzvan V. Frățilă. Pentru un moment, s-a dat uitării tristețea că, exact la 90 de ani de existență, Petrolul este în pericol de a-și mai continua activitatea, din motivele deja arhicunoscute. Însă totul a durat puțin, deoarece – tocmai pentru că au fost contemporanii unei perioade de timp în care formația lor de suflet era una dintre cele mai puternice, simpatizate și respectate din România – bătrânii, și cei care au fost odată pe gazon, și cei din tribune și peluze, nu au dorit să treacă totuși cu vederea actualele clipe de derută cvasi-generală. Eu așa le-aș numi, fără a amplifica, mai mult decât e cazul, o situație ce poate totuși că ar fi mai neplăcută, decât se lasă a transpărea.

2dddddmicaÎn urma discuțiilor de la fața locului, dar și a informațiilor – e drept, destul de puține – pe care le-am înmagazinat până acum, mi-am pus câteva întrebări, la care aș fi fericit dacă veți putea răspunde – sau măcar să încrcați – cei care îmi vizitați blogul: 1. De ce o datorie a vechilor acționari ai SC FC Petrolul, care datează de cinci ani, a fost oficializată abia acum, fără drept de recurs, deși ANAF – ca instituție care are tot interesul să-și încaseze banii cât mai repede posibil – ar fi trebuit s-o transmită mai demult? Nota bene, s-a vorbit pe-atunci de 3 milioane de euro drept debit al societății ce deține licența de joc în Liga I, ca și palmaresul, s-a făcut contestație ulterior, dar răspunsul nu a venit decât acum, sub forma unei sume diminuate, însă tot mare – 1,1 milioane de euro; 2. De ce patronul SC FC Petrolul și directorul general al acesteia au fost reținuți de DIICOT aproape imediat după o serie de contestări vehemente ale unora dintre suporteri? Acuzațiile de spălare de bani erau ceva mai vechi, vorbindu-se despre acestea în urma unor dosare existente înainte ca Daniel Capră să preia societatea. 3. De ce, într-o emisiune de la o televiziune locală, unul dintre foștii acționari – despre care se presupune că are cunoștință deplină asupra actelor oficiale – a susținut că transferul de acțiuni nu era finalizat la ora reținerii actualului patron și al directorului general Marius Bucuroiu? Cu alte cuvinte, după o logică foarte simplă, foștii ar fi, de fapt, (încă) actualii patroni! 4. Și-ar asuma ei, astfel, plata datoriei de 1,1 milioane de euro la Fisc? Cam greu de închipuit așa ceva. 5. Cine a avut interesul ca, precedând contestările de pe “Ilie Oană “, să îngroape clubul sub un munte de amenzi, din cauza unor scandări fără legătură, în fapt, cu echipa favorită, dar cu tentă xenofobă?  Urmarea a fost, pe lângă obligativitatea achitării acestor amenzi – pietre de moară pentru oricare club din fotbalul 3sssss micaautohton -, închiderea peluzelor, factorul mobilizator numărul unu din stadion. Ia interdicția a fost dată pentru nu mai puțin de șase meciuri! 6. De ce și, mai ales, pentru ce sau cine “bat clopotele”? Întrebare ce se impune pe fondul unor zvonuri, tot mai intense, cum că ar exista un interes ca SC FC Petrolul să fie împinsă către faliment, din cauza unor datorii foarte mari, și denumirea să fie transferat[ unei alte echipe, care să-și înceapă activitatea din… campionatul județean! Dacă așa ar fi, bănuiesc că susținătorii unei astfel de idei nu cunosc că – odată intrată în faliment sau fiind dezafiliată – SC FC Petrolul își va pierde DEFINITIV palmaresul! Palmares ce nu poate aparține decât unei societăți comerciale, ci nu oricui altcineva! Patru titluri naționale și trei Cupe ale României se vor duce pe apa sâmbetei, ca și cum nu ar fi existat vreodată! Eventualitate cu care sunt convins că niciun fan cu scaun la cap nu ar putea fi de acord. Cum să susțină chiar și o echipă numită Petrolul, care nu ar avea în spate nicio istorie, nicio tradiție? Exact despre ceea ce scrie Răzvan V. Frățilă în volumele sale! Da, 90 de ani se vor risipi, precum fumul subțirel de țigară, în secunda doi a declarării falimentului ori a dezafilierii actualei entități! Deci, cei care cred că ce-am avut și ce-am pierdut trebuie să înțeleagă, de fapt, că CE-AM AVUT NU TREBUIE PIERDUT NICIODATĂ! ÎN NICIUN CHIP!

4ddddd mica 0Cu doar 10 ani înaintea centenarului, visând la un drum mereu ascendent, la un nou titlu, apoi la mai multe, la un careu sau chiar o quintă royală de trofee ale Cupei României, nu m-aș putea împăca în veci cu ideea că nu aș mai prinde și împlinirea a 100 de ani din viața Petrolului. Nu mi-a dispărut deloc din minte, după ce mi-a încântat ochii, marea sărbătoare de la meciul cu Steaua, din returul campionatului trecut, atunci când o arenă întreagă s-a sincronizat perfect pentru a concura la o sărbătoare fabuloasă a celor nouă decenii de existență a clubului găzarilor. Este cert că, având parte de un palmares îmbogățit, ci nu de unul… pierdut pe veci, suporterii Petrolului se vor întrece pe ei înșiși la centenar. Și-atunci, chiar să existe cineva interesat să arunce la lada de gunoi o istorie veche, acum, de 90 de ani? Cui prodest?

Nu voi fi de acord NICIODATĂ și voi face front comun cu toți cei care sunt de aceeași parte a baricadei! Dacă vrea cineva un alt Petrolul, nu are decât! Dar să nu distrugă un palmares cum puține echipe din fotbalul românesc îl au! Ar fi un sacrilegiu! Iar când un monument în viață, precum Mircea Dridea – cea mai autorizată voce a generației care a cucerit ultimul titlu de campioană a țării pentru clubul găzarilor -, spune public: “NU ÎNFIINȚĂRII ALTEI ECHIPE! NU PIERDERII PALMARESULUI!”, atunci AȘA RĂMÂNE! În 2003, a făcut publică, alături de șase foști coechipieri din Generația de Aur, o scrisoare deschisă, cu prilejul fuziunii dintre Petrolul și Astra (vezi facsimil), iar dacă va fi nevoie, o va face cu siguranță și în 2015! PETROLUL NU MOARE! – așa și-a scris pe tricou un tânăr fotbalist ajuns de doar câteva luni la Ploiești, Victor Astafei. Cum altfel să susțină GOLGHETERUL ALL TIME AL PETROLULUI? Să fie clar, repet, dacă Mircea Dridea zice NU, atunci NU RĂMÂNE!

Foto: Cristi STAVRI

Sus – de la stânga la dreapta: Octavian Dincuță, Constantin Cernăianu, Mircea Dridea, Camil Oprișan,  Eduard Iuhas și George Marin;

Mijloc – dreapta: copiii de la Centrul de plasament Filipeștii de Târg, pe gazonul arenei Ilie Oană;

3. Mijloc – stânga: Mircea Dridea, Laurențiu Marinescu, Răzvan V. Frățilă și Bogdan Păun (membru ADGA)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 10 decembrie 2014

1 stanga mica…dar voi spune totuși că aș crede, și nu de ieri, de azi, și nici ca să mă dau viteaz după război, că patronul (real) al SC FC Petrolul a fost, ar fi și ar (mai) fi și de-acum înainte… Florian Walter! Și de-aici încolo, trageți orice concluzie veți dori! De ce o spun abia acum? Pentru că a venit vremea să spun ce cred cu adevărat, chiar și dacă aș greși la o adică! Chiar dacă ar exista mari riscuri de rigoare, crezând așa ceva! Însă, tot acoperind mereu sub preș una-alta doar prelungim agonia. Nu vreau să trăiesc agonia și – vai! – decesul dragostei mele de-o viață!

…dar voi spune totuși că, în meciul de luni seara, împotriva Concordiei Chiajna, nu a jucat adevărata echipă a Petrolului! Spun că au existat fotbaliști, acesta-i adevărul că ei sunt FOTBALIȘTI, care nu (prea) au vrut să câștige și să urce pe locul 2. De ce? Voi răspunde imediat mai jos.

…dar voi spune totuși că există o falangă portughezo-spaniolo-uruguayano, adăugându-i un iz oriental cu rădăcini africane, ba și dincolo de ocean, dincolo de mări și țări, care s-a plictisit să mai stea aici și vrea să scape (și) de… antrenor!

…dar voi spune totuși că forțarea – sunt convins că așa a fost! – plecării lui Răzvan Lucescu de la Petrolul a afectat o mare parte din lot, obișnuit cu felul de a fi, de a antrena, de a vorbi și de a trata. Înlocuirea lui cu un tehnician care a lăsat amintiri plăcute aici, pentru returul salvării la retrogradare, a fost mai degrabă o idee fără conotații sportive, ci cu unele din sfera juridicului. Înțelege fiecare ce vrea sau… ce trebuie!

…dar voi spune totuși că, în niciun moment, nu am crezut în demisia lui Mario Nicolae! Nici în secunda doi a anunțului oficial, nici după două săptămâni, nici după o lună și nici de-acum încolo! Ca și în cazul lui Dan Dorobeț, ca și în cel al lui Gigi Mulțescu, și în al lui Mario a fost vorba doar despre a împăca – știți cum se spune – capra cu varza. Primi doi aveau procese cu clubul, iar ultimul devenise paria pentru suporteri, care-l contestau vehement. Dar,  iar știți cum se spune, minciuna are picioare scurte! Există… paparazzi care fotografiază întâlniri ce s-au dorit secrete, există oameni care nu se înșeală când văd pe cineva, undeva, într-o anumită mașină a cuiva, conducând-o chiar!

2 dreapta mica…dar voi spune totuși că așa nu va mai merge deloc! Doar, repet, se prelungește agonia. Nu va mai merge NICIODATĂ cu patron român, iar idealul – o societate pe acțiuni cu largă participare a celor care iubesc Petrolul – este doar o Fata Morgana! Ori vine un străin plin de bani, care nu se uită la ei, adică la cât cheltuiește pentru a fi “number one”, ori vom trăi în mediocritate până ne vom da obștescul sfârșit! Așa cum au făcut-o – și mai sunt pe cale s-o facă – cluburi autohtone cu titluri și trofee în vitrină. Petrolul, hai să nu ne mai amăgim!, nu-i Steaua, să plângă atâta lumea că s-a pierdut – vremelnic, e clar – sigla, denumirea etc. Numai dacă Steaua ar fi, vreodată, în situația de-acum a Petrolului s-ar sări de la președinție, guvern ș.a.m.d. Problema este dacă o mai vrea cineva, de aiurea, să se lege acum de clubul găzarilor și cât de mult – și cine – și-ar dori, într-adevăr, să și vândă.

…dar voi spune totuși că efectul reținerilor celor trei membri ai Consiliului de Administrație al SC FC Petrolul nu este unul devastator pe plan financiar, cât pe cel al imaginii – a unui club corect și cinstit, așa cum l-au văzut mereu suporterii săi. Prejudiciul e recuperabil, nefiind atât de mare cum s-a închipuit, deoarece suma avansată nu cade toată în seama găzarilor. Nicidecum. Sunt și alții care vor suporta grosul prejudiciului constatat de DIICOT și urmează a fi confirmat de instanță. Mult mai grav este că situația de acum a afectat viitorul pe termen scurt în privința lotului de jucători. Se vorbește, însuși “demisionarul de pe hârtie” Mario Nicolae face declarații la televiziunea dragă lui, “sport.ro”, că vor pleca fotbaliști precum Alcenat, Albin sau Tamuz. Eu aș zice că ar mai fi și alții. Teixeira, Geraldo, Pecanha, de Lucas, Mustivar și hai să mă opresc aici! De ce cred așa ceva? Nu trebuie să mi-o spună Mario, fiind clar după ce am văzut luni seara pe arena Ilie Oană!

3 stanga mica…dar voi spune totuși că, de când a revenit după accidentare, noul căpitan, în absența lui Geraldo, mustește de egoism pe teren, dar se scoate prin goluri, la care am văzut că nici măcar nu se mai bucură!, și pentru că este pe tot terenul, escamotându-și astfel nemulțumirea – neștiută de aproape toți – care își are rădăcini din “perioada Mutu” și trunchi, ulterior demiterii predecesorului lui Mulțescu. Că Tamuz nu a mai fost el însuși în ultimele jocuri, ca și Alcenat – de altfel. Ca și de Lucas – în cel cu Concordia, când a bătutu doar 1 (un) corner!!! Ca și Albin, care mai trăiește prin execuții fantastice, devenite însă mai puține decât… disparițiile din joc din timpul unor partide. Să nu înțelegeți că-i condamn aici, mai ales după ce le-am ridicat în slăvi, atât de rfecent, profesionalismul și… profesionismul. Cu toții au o explicație, pe care o știu ei înșiși, în primul rând, foarte bine, dar și alții ce înțeleg să “citească printre rânduri”!

…dar voi spune totuși că, odată cu “marțea neagră”, au scos capul cei care văd în Petrolul de-acum o nouă pradă, că a spune o… vacă de muls ar fi prea jignitor pentru ei, deși ar fi chiar adevărul! Lăsată din nou în voia sorții, echipa o va lua în jos tot atât de repede precum a și urcat. Dacă nu cumva va aluneca și mai repede pe toboganul invizibil. În România, se tot spune că mai e de “păpat”, de pare a fi un sac fără fund. Tot așa, în micro, se va întâmpla și la Petrolul. Mai este de… păpat!

…dar voi spune totuși că a vorbi despre blesteme, acum, ar fi un nonsens. Nu poți vorbi la timpul prezent despre ce-a fost și în trecut și va fi mereu, cuvântul trebuind să fie înlocuit cu altul apropiat de situația reală de mai întotdeauna, de altfel – lipsa de dorință de a fi mereu sus! Nu poți da vina mereu pe arbitraje, pe ghinion, pe jucători, pe mai știu eu cine, dacă cineva nu crede, nu poate sau nu are voie să fie cel mai sus!

…dar voi spune totuși și că ceea ce am scris mai sus mi-a stat de mai multă vreme pe… tastatură și că am făcut-o abia acum pentru a nu fi acuzat că distrug TOTUL, înainted e finalul turului! Acum umrează o vacanță lungă-lungă. Câteodată însă, m-am tot gândit, este mai bună chiar și o implozie, pentru a (re)clădi ceva durabil!

…dar voi spune totuși și că spiritul Petrolului nu va muri niciodată! Că toți cei care au iubit, iubesc și vor mai iubi această echipă nu vor renunța NICIODATĂ la dragostea lor. Și poate că, atunci când va fi cu adevărat NUMAI ȘI NUMAI A LOR, Fata Morgana va pleca pentru TOTDEAUNA de pe “Ilie Oană” și vom fi cu adevărat ce-am fost în vremurile realmente de glorie. Așa să ne (mai) ajute Dumnezeu!

Foto: www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,