de Dragoş, la 25 octombrie 2014

diadem1Deoarece am avut o problemă tehnică neprevăzută la blog – nimic nu merge așa cum trebuie în țara asta, de ce ar fi mers aici altfel?! -, nu am putut posta seturile de trei întrebări de joi și vineri, așa că o fac, cumulat, sâmbătă! Sper ca, de miercuri, să fie așa cum am promis.

Întrebarea nr. 1: Care au fost autorii golurilor Petrolului, în meciul cu Liverpool FC, de pe 12 octombrie 1966, de la Ploiești, din “Cupa Campionilor Europeni”?

Întrebarea nr. 2: Cine este jucătorul Petrolului care a bifat cele mai multe prezențe în echipa națională a României?

Întrebarea nr. 3: La meciul din returul ediției de campionat 1965-1966, Petrolul a învins Rapidul, pe vechea arenă a Ploieștiului, printr-un gol marcat direct din lovitură de la colțul terenului. Cine a reușit acea execuție, rar întâlnită pe un teren de fotbal?

minge_dynamisÎntrebarea nr. 1: În ce partidă a debutat în prima reprezentativă a țării Mircea Dridea?

Întrebarea nr. 2: Care a fost antrenorul principal al Petrolului în campionatul ultimului titlu național adjudecat de către echipa fanion a Ploieștiului și a Prahovei?

Întrebarea nr. 3: Ce echipă braziliană, celebră în acea perioadă, a fost învinsă de Petrolul, pe stadionul 23 August, din București, în fața a peste 80.000 de spectatori și care a fost scorul final?

Premiul, format dintr-un tricou Macron Diadem și o minge Macron Dynamis, este oferit de Viorel Hărvătescu, patronul firmei Iany Sport Ploiești. Răspunsurile exacte la întrebările de miercuri, 22 octombrie 2014, sunt: 1. Gheorghe Pahonțu; 2. 1929-1930; 3. 2011. Cele corecte au primit câte un punct, în ierarhia parțială. Inspirație și succes pe mai departe!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 22 octombrie 2014

diadem1Întrebarea nr. 1: Cine a fost căpitanul ultimei echipe campioane a Petrolului, din sezonul 1965-66?

Întrebarea nr. 2: Care a fost ediția de campionat în care Petrolul a cucerit primul titlu național din istoria de 90 de ani a sa?

Întrebarea nr. 3: În ce an a revenit, ultima oară, Petrolul în Liga I?

Reamintesc că acest concurs se va încheia pe data de 15 noiembrie 2014 și se vor pune serii de trei întrebări, săptămânal, miercurea, joia și vinerea, fiecare răspuns corect urmând să primească un punct în clasamentul parțial. Doar în ultima săptămână, întrebările vor fi postate, pe minge_dynamisblog, vinerea, sâmbăta și duminică, iar rezultatele finale – la 48 de ore de la data terminării concursului. Va exista un singur câștigător, care va intra în posesia unui tricou Diadem și a unei mingi Dynamis, ambele produse de către firma de echipament sportiv Macron (Italia) și oferite de Viorel Hărvătescu, distribuitor al unor nenumărate firme de profil, prin firma Iany Sport, și – totodată – patron al echipei de fotbal din Liga B Prahova, ACS Iany Sport Ploiești.

Atenție! Toate răspunsurile vor fi trimise EXCLUSIV la secțiunea de comentarii de pe blog, până la momentul apariției seriei de întrebări din ziua următoare, ce vor fi postate la ora 16.00. Deși linkul cu întrebările îl postez pe Facebook, nu vor fi luate în considerare răspunsurile de la sectorul de comentarii de pe rețeaua de socializare. Răspunsurile corecte din ziua precedentă vor fi postate odată cu noul set de întrebări.

Vă mulțumesc, anticipat, pentru participare și vă doresc succes!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

diadem1Au trecut nouă zile de când nu am mai postat vreun text pe blog, timpul alocat acestuia reducându-se drastic în ultima vreme, din cauza problemelor de ordin casnic, dar nu numai, care mă țin tot mai departe de laptop. La sugestia unui foarte bun prieten, Viorel Hărvătescu – patronul firmei Iany Sport și al echipei de fotbal ACS Iany Sport Ploiești, din Liga B Prahova, un împătimit al echipei Petrolul, din formația pe care o patronează făcând parte și membri ai galeriei “lupilor” -, m-am hotărât să lansez și eu, aici, un concurs dotat cu premii. Evident, oferite de către el, în calitate de distribuitor de echipament sportiv al mai multor firme europene bine cunoscute specializate din această branșă. Punctul final al concursului va fi data de 15 noiembrie 2014. Vor fi serii de câte trei întrebări – miercurea, joia și vinerea – din istoria veche și recentă a Petrolului, echipa minge_dynamisde suflet și a lui, și a mea, și a marii majorități a celor care îmi vizitează blogul. La final, urmează a se vedea cine va fi câștigătorul tricoului galben-albastru și a mingii de fotbal, ambele produse de către firma italiană Macron. Așa cum se vede din fotografii, este vorba despre un tricou Macron Diadem și de o minge Macron Dynamis. În situația în care, în clasamentul final al răspunsurilor, va exista egalitate, voi proceda la o tragere la sorți, urmând însă a fi una la vedere, să zic așa, pentru a nu naște discuții ulterioare. Mai exact, voi mai pune o întrebare de baraj, cu un anumit grad de dificultate, în funcție de numărul celor clasați pe primul loc. Iar câștigătorul tricoului și al mingii va fi cel care va oferi, până la urmă, răspunsul exact. De subliniat că fiecare răspuns corect va primi un punct în ierarhia parțială.

Deci, fiți pe fază, de miercuri, 22 octombrie, demarez concursul și-i invit pe toți petroliștii să-și verifice gradul de cunoștințe privind istoria clubului găzarilor. Sper ca această inițiativă, inedită pe blog, s-o pot și perpetua în timp, fără a renunța, desigur, la posturile legate de Petrolul, în special, dar și de alte subiecte, în general. Cu scuzele unei absențe mai prelungite, din ultima vreme, de aici, vă urez succes și inspirație!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul - colaj din presa dupa 3-1 cu Liverpool, 12.X.1966, fcpetrolul.ro micaAș fi putut scrie astăzi, 12 octombrie 2014  – la 48 de ani de la cea mai mare victorie a echipei mele de suflet, PETROLUL PLOIEȘTI, cea în dauna lui Liverpool, de pe vechea arenă – despre cât repede a trecut timpul. Așa aș fi zis cu siguranță dacă, din 1966 și până azi, Petrolul ar fi rămas mereu aceeași echipă fără pereche de odinioară. Dacă prezența în cupele europene ar fi fost bifată nu chiar în fiecare an, ci măcar într-o jumătate dintr-un deceniu. Dacă atacarea titlului și a Cupei României ar fi fost aceleași obiective sezon după sezon, chiar și în situația în care nu ar fi fost atinse tot timpul. Dacă s-ar fi stat mereu sus, pe culmi, la luptă pentru supremație. Dacă s-ar fi înțeles perfect, de către unii dintre cei care au condus, ce înseamnă în realitate echipa adulată de ploieșteni, prahoveni, dar și – adesea – nu numai. Dacă ne-am fi întors, atât cât bunul Dumnezeu ne-ar fi permis, și i-am fi privit necontenit, cu toții, ca pe un exemplu suprem pe Mihai Ionescu, Vasile Sfetcu, Gheorghe Pahonțu, Alexandru Boc, Gheorghe Florea, Mihai Mocanu, Eduard Iuhas, Petre Dragomir, Constantin Moldoveanu, Alexandru Badea, Mircea Dridea, Virgil Dridea, Dumitru Munteanu, Octavian Dincuță, Alexandru Pall, Camil Oprișan și alți făuritori ai unor vremuri fără de preț. Dacă am fi tratat numai cu seriozitate și corectitudine acest simbol sau brand cum i se (mai) zice acum.

Au existat însă timpuri, prea multe, în care Petrolul nostru a (fost) coborât un eșalon, fiind chiar cât pe ce să moară. Nu s-a întâmplat așa, pentru că în vene i-a curs, îi curge și-i va curge întotdeauna sângele viu al numeroșilor săi suporteri. În privința retrogradărilor, totul a fost clar, nu oricine – ce și-a legat numele de acest club – dorind să o și onoreze pe PETROLUL. Într-atât, încât să nu mai poată trăi dacă pentru o echipă campioană, câștigătoare a Cupei României, cu prezențe în întrecerile continentale, mândrie a României și pe alte continente, nu ar fi făcut tot ceea ce era nevoie ca să stea în vârful Everestului intern. În cei aproape 50 de ani scurși de la fabulosul succes cu 3-1 în dauna lui “The Reds” Tommy Lawrence, Chris Lawler, Ron Yates, Ian Callaghan, Gordon Milne, Peter Thomposon, “uriașul” Roger Hunt – campionul campioanei mondiale – & Co., Petrolul însă a mai reușit să-și adjudece doar două finale ale competiției KO, cele din 1995 și, respectiv, 2013! Niciun titlu național, totuși! Nimeni parcă nu a mai vrut să creadă, așa cum au făcut-o Gică Pahonțu și coechipierii săi de altădată, că imposibilul poate deveni și posibil! Dacă mereu crezi asta, dacă mereu te lupți pentru asta, dacă mereu te respecți pentru asta. DACĂ MEREU AI VALOARE ȘI SUFLET PENTRU ASTA! Unora nu li s-a părut că a coborî în “lumea lui Hades” nu ar fi fost cine știe ce rușine, ce necaz. Deși era, în fapt, o tragedie! Iar a sta acolo destul – de condamnat! Nu au fost convinși că Petrolul este nemuritor, NIMENI ȘI NIMIC neputându-l îngropa sub țărâna superficialității și chiar a indeferenței! Oameni care, astăzi, poate că ar ieși în față la o festivitate de aducere aminte a marii victorii din fața Liverpoolului nu au făcut nimic – deși ar fi putut – pentru ca PETROLUL să fi fost întotdeauna un nume respectat și iubit în primul eșalon. A trebuit ca 15.000 de ploieșteni să-l întoarcă de pe un drum de țară, să-l șteargă de colb, să-i dea lustru și să-l pună nu în vitrină – Petrolul neputând fi “arhivată” vreodată! -, ci în iarba unde a făcut cândva istorie.

Pe termen foarte scurt, s-a reușit să se ardă etapele, dar – dacă nu se va întâmpla iar ca pe 12 octombrie 1966, când singura echipă autohtonă care a învins vreodată Liverpoolul a avut de înfruntat și arbitrajul ostil al unui sovietic ce a împiedicat-o să se califice! – tot ce s-a construit în ritmul unor ” zgârie nori” americani se va și risipi sub palele vântului. Mâine, pe noul “Ilie Oană”, arena purtând numele celui care a construit de fapt echipa campioană națională din sezonul 1965-1966 și i-a lăsat-o apoi – pe mâini bune, e drept – principalului său colaborator, Constantin Cernăianu, șase dintre cei ce au fost pe teren, pe bancă sau în tribună în toamna meciurilor de pe “Anfield Road” și “Petrolul” se vor întâlni cu actualii purtători ai culorilor galben-albastre. Vedetele de ieri se pot apropia astfel de cele de astăzi, în urma unei inițiative a ofițerului de presă Cristi Notaru și a conducerii clubului. Spre meritul lor, nu au lăsat să se aștearnă uitarea peste un moment de grație din povestea de 90 de ani a PETROLULUI. E adevărat, un duel cu Liverpool pare departe acum pentru Geraldo și compania. Însă, auzind povestea SENIORILOR, ei vor înțelege că nimic nu poate fi imposibil atunci când încerci să transformi un vis în realiate! Fără îndoială, nu singuri, ci susținuți din “globul de sticlă” și până în peluze și tribune. În fața actualilor jucători ai Petrolului, mâine, nu se vor afla șase ploieșteni oarecare de vârsta a treia, ci foști MARI FOTBALIȘTI care au umilit-o chiar, aici, pe însăși pe campioana campioanei mondiale – LIVERPOOL FC, ENGLAND! Mă închin ca la o icoană la nea Mircea și nea Puiu, la Edi, Camil și Bibi, la nea Șoni! Dumneavoastră sunteți inima care pulsează fără limite în corpul PETROLULUI! Dumneavoastră ați dat contur deplin unui giuvaer pe care unii și l-au vrut, cândva, doar pentru sine și au sfârșit prin a-l arunca în noroi! Dar aurul nu se înnegrește niciodată! Aurul rămâne aur, chiar dacă se numește… aur negru! SĂ NE TRĂIȚI ANI MULȚI, MULȚI DE TOT, DOMNILOR ADEVĂRAȚI AI PETROLULUI! DOMNI CĂRORA VI S-A DUS VESTEA DINCOLO DE CANALUL MÂNECII, PROTAGONIȘTI AI CELEI MAI FRUMOASE ȘI DE SUCCES PELICULE DIN ISTORIA UNUI CLUB NEMURITOR – PETROLUL PLOIEȘTI!

Foto: colaj din presa sportivă a anului 1996; www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 2 octombrie 2014

Gheorghe Multescu cu casti in urechi, fcpetrolul.ro micaDe la o vreme, scriu rar pe blog. Se observă de la o poștă. Nici timp liber nu prea mai am, fiind drept, dar nici starea de spirit pentru a o mai face des nu prea mai există. În vară, mă încărcasem cu atâta optimsim, în privința unui sezon de grație, încât ceea ce a urmat m-a dezumflat aproape de tot. Nu eliminarea din Europa League m-a dezamăgit, pentru că – s-a văzut – a părut doar a fi fost cu noroc tragerea la sorți, în realitate Dinamo Zagreb, învinsa dintr-un meci amical din Slovenia al Petrolului, arătându-ne unde ne aflăm, de fapt. Când au început demiterile, plecările, revenirile, demisiile, schimbările și alte ciudățenii, din plin campionat, pentru o echipă care și-a anunțat clar aspirațiile pentru titlul național și pentru alte trofee, ceea ce s-a petrecut de la o vreme încoace m-a descumpănit atât de mult, încât – deși am înțeles deja că… scandalul face rating – imposibilitatea scrierii unor articole pozitive m-a determinat să mai “stau pe tușă” între un post și altul. Nu-i frumos, nu-i corect, știu și înțeleg, însă, și cei care scriu au sentimente, fiind tributari astfel unor momente în care inspirația este dată mai mult de clipele frumoase, ci nu de altele, în care nici măcar un cuvânt bun nu mai poți să-l “așterni”.

Cu fostul antrenor, Răzvan Lucescu (foto mijloc; www.gsp.ro), la timonă, Petrolul dăduse un copy/paste, în campionatul trecut, pe poziția din ediția 2012-2013, dar nu mai ajunsese și în finala Cupei României. După scurtcircuitul din martie, nemaivrând totuși să-l comentez acum, performanța a fost OK, chiar dacă “lupii” au fost din nou aproape de a fi devenit vicecampioni. S-a amânat pe sezonul în curs un progres în Liga I, iar semnele din debut au fost chiar încurajatoare. La prima vedere – o campanie de transferări interesantă, fără plecări importante și cu achiziții care dădeau veritabile speranțe. S-a trecut de două tururi preliminare în Europa League, s-a ajuns din nou în play-off, iarăși după eliminarea unei echipe apreciate, ante-factum, drept favorită în fața găzarilor, startul în Liga I a fost unul bun… A venit însă remiza nescontată cu Rapidul, de acasă, și odată cu ea – primii fiori de Razvan Lucescu cu Astra, in Cupa Romaniei, gsp.roteamă. Când s-a ieșit din competiția europeană, nemulțumirea crescuse deja la cote destul de mari. Pe acest fond, a început sarabanda episoadelor fără nicio legătură cu un club care își propusese mult și, încet-încet, se alegea cu mai puțin. Cel dintâi țel a picat atunci când s-a pierdut meciul de pe “Cluj Arena”, cu Universitatea, tocmai la debutul în renăscuta Cupă a Ligii. S-a afirmat că nu era totuși o gaură în cer, mai importante fiind EL, campionatul și Cupa României, la urma-urmei. Trimiterea lui Ovidiu Hoban (foto jos, în mijloc; Facebook) în tribună, după un incident verbal la finele returului de la Zagreb, și apoi la… Hapoel Beer’Sheva, a declanșat scânteia unui scandal monstru. Și-așa între suporteri, pe de o parte, și patronat și conducere executivă, pe de alta, amorul nici nu prea exista. În acel moment, a dispărut cu totul! Butoiul de pulbere s-a transformat într-un vulcan, fanii au luat foc și s-au “revărsat” nu numai contestările, ci și… amenzile. Unele pe care clubul, văitându-se de lipsă de lichidități, trebuie să le plătească, dacă vrea ca echipă să mai fie programată în campionat. Într-un război, să nu ne ferim de cuvinte, mijloacele de luptă scapă de sub control și nu se mai ține cont de efecte. Patronul este acuzat că nu are bani, că nu investește, dar i se “pun în cârcă” (și) alte obligații financiare, după ședințele – săptămână după săptămână – Comisiei de Disciplină, din cadrul Federației Române de Fotbal. Se vorbește deja desăre un miliard de lei vechi de plată, sumă la auzul căreia te apucă amețeală, când mai știi și cât costă sa ții în viață chiar și doar echipa de seniori. Astfel, nu numai că se pierd bani foarte mulți prin achitarea unor astfel de amenzi, dar și pe cei care se puteau încasa dacă se juca, mereu, cu arena plină, nu cu trei sectoare închise de CD, după incidente și scandări rasiste. Nu am niciun dubiu că toți cei care vin pe arena Ilie Oană, meci de meci, nu ar iubi-o pe Petrolul. Însă, odată nivelul ajuns foarte sus, cerințele fiind astfel altele față de acum trei-patru ani, orice sincopă conduce pe loc la manifestări ce afectează activitatea cotidiană a clubului, a favoriților. A da totuși vina, acum, exclusiv pe fani ar fi o mare eroare. Nici ei nu ar fi procedat așa, dacă nu ar fi fost îndepărtați jucători, dacă un altul, adus cu surle și trâmbițe, nu ar fi dat bir cu fugiții pentru un contract într-o… telenovelă de fotbal, dacă nu ar fi existat jocul de-a schimbarea funcțiilor executive, dacă nu ar fi intervenit o demitere nu prea justificată, dacă nu ar fi apărut și o demisie, ale cărei consecințe nu se vor resimți acum, ci mai târziu, deși a generat o cvasi-totală satisfacție în rândul simpatizanților “galben-albaștrilor”. Bref, fiecare are partea sa de vină și trebuie s-o recunoască franc, altfel neputându-se trece mai departe.

Am mai spus-o și o repet: nu mai am vârsta la care să mă caracterizeze răbdarea, așteptarea. Unii tot bat moneda că ei nu sunt suporteri de rezultat, dar tot se supără când apar eșecurile! Ceea ce înseamnă că argumentele li se bat cap în cap. Vreau pentru Petrolul meu TOTUL, dar nu pot spune acum că există premise certe pentru titlu sau pentru adjudecarea, din nou, a trofeului Cupa României. Iar eu asta vreau, de fapt! Dacă se înțelege că aș fi astfel un suporter de rezultat, ei bine, atunci asta sunt! O recunosc, fără probleme. Când cineva își propune obiective mari, se presupune că le poate și susține, este capabil să ajungă la final cu misiunea îndeplinită. Nu se împotmolește pe drum, dându-și – fotbalistic vorbind – cu stângul în dreptul, chiar de pe la început de traseu. Nu câștigi campionatul sau Cupa renunțând după câteva etape la antrenorul principal, la un fotbalist polivalent din lot sau satisfăcându-i orgoliile unei vedete tot mai răsuflate, care a făcut cam tot ceea ce a vrut pe aici. Nu aduci jucători străini, pentru ca apoi, posibil, să le arăți… poarta stadionului, atâta timp cât nici nu au avut cum să demonstreze ceea ce pot cu adevărat. Dacă l-ai suportat un sezon întreg pe ineficientul Abel Issa Camara, renunțând la el tocmai când părea să arate, în sfârșit, pentru ce a fost adus la echipă, cu siguranță că trebuie să le oferi posibilitatea lui Rodrigo Pastorini de Leon și Sebastian Agustin Gallegos Berriel să joace măcar până la finele turului. Nu să-i bulversezi, tratându-i deja cu – scuzați-mă! – sictir. Înțeleg pe deplin că un nou tehnician, Gigi Mulțescu (foto sus; www.fcpetrolul.ro) în cazul de față, are nevoie să-și cunoască fotbaliștii și că pentru așa ceva mai și experimentează. Să vadă dacă merge sau nu, într-un fel sau altul. OK, dar asta ține în pauzele competiționale, niciodată în pline întreceri. Or, merge și așa, dar numai dacă nu ai obiective de mare performanță, iar o ratare de moment nu afectează cine știe ce țel. Nu trebuie să fii expert în fotbal ca să-ți dai seama că – și fără să fi avut o prestație la superlativ în derbiul cu Steaua – Jean-Alain Andre Fanchone nu poate fi ținut rezervă cu Viitorul, câtă vreme înlocuitorul său, Marian Dean Beța, nici măcar nu-i un fundaș stânga de meserie și mai are și nevoie de meciuri destule ca să ajungă, cel puțin, la nivelul francezului. Chiar dacă, fără doar și poate, are bunăvoința de a încerca. Ar mai fi vorba și de tact. Când schimbi, după o primă jumătate de oră, un fotbalist în vârstă de peste 30 de ani, până mai ieri căpitanul echipei, chiar dacă tactic s-ar putea înțelege opțiunea, mai ales că a dat și rezultatele scontate, o simplă îmbrățișare și o scurtă explicație ar fi prevenit un puseu de nervozitate din partea celui înlocuit. Fotbalul necesită multe metode, și nu numai de ordin sportiv.

Ovidiu Hoban prezentat la Hapoel, facebook micaTeoretic, visez că și practic, fiindcă și un pesimist actual nu-și refuză totuși lumea virtuală, Petrolul are meciuri abordabile până la sfârșitul anului, pe popriul teren. Nici Gaz Metan, nici Ceahlăul, nici Oțelul, nici ASA și nici Concordia nu ar trebui să spere că vor pleca cu vreun punct de pe “Ilie Oană”. Astfel, la cele 17 puncte din prezent, musai să se mai adauge încă 15. Cărora să li se mai pună trei, patru, șapte sau – de ce nu nu? – chiar nouă, din deplasările ce mai sunt de bifat în prima jumătate a campionatului. La Giurgiu, cu Astra, obosită de campionat și grupele Europa League, la București, cu un Dinamo care nu mai este o sperietoare precum altădată, mai ales dacă se va juca pe “Arena Națională”, cu mult mai mulți suporteri ai Petrolului de față, decât în “Groapă”, și cu Universitatea, la Cluj, în fața căreia trebuie luată o revanșă, “lupii” pot scoate cât mai mult, poate chiar totul. Cu 41 de puncte, după tur, ba chiar și cu 40, ei pot avea o bază excelentă de pornire în retur, deși atunci se va juca împotriva Stelei pe terenul acesteia și gazdele vor avea și avantajul unui 3-2, la Ploiești. Condiția sine qua non ar fi ca “elucubrațiile” de dată mai recentă să dispară cu totul în primul semestru din 2015, iar echipă să nu fie subțiată și mai mult la iarnă, nemailuptându-se atunci pentru prelungiri de contracte și/sau convingerea unor echipieri că viitorul este roz. Nu gri, așa cum cred că îl percep, în prezent, fotbaliști aflați sub angajament dincolo de vara viitoare. Dacă nu se va întâmpla astfel și se vor “transfera” visele în sezonul următor, există riscul pierderii și a răbdării, dar și mai ales a încrederii în buna credința a conducerii. Iar când o corabie este lăsată în voia sorții pe valurile iscate de o furtună, cu siguranță că se va duce la fund. Nu imediat, dar destul de repede. Cine își poate dori un asemenea scenariu apocaliptic? NIMENI!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Banner anti-Dan Capra, Facebook micaJoi, 25 septembrie, anul de grație 2014, colegul de breaslă și prietenul din 1996 încoace, Cristi Anghelescu, ne-a aruncat mănușa, în subsolul postului său de pe www.ph-online.ro, subliniind credința că subiectul lui este – îl citez – “poate prea glisant” și “nu-i va capacita la adevărata valoare pe toți colegii de mass-media”. Pentru cei care nu i-au văzut încă postarea, precizez că tema abordată este cea a amenzilor uriașe plătite de la o vreme de SC FC Petrolul, în urma unor incidente avându-i drept protagoniști pe suporteri. Bine, nu pe toți, ci pe cei care au fost în mijlocul acțiunilor cauzatoare de sancțiuni pecuniare. Și pierderile financiare de după închiderea unor sectoare de pe arenă l-aș include tot aici. Deși mi s-a părut neîncrezător că vom percuta la… provocare, despre alții nu pot vorbi, însă eu mă “bag”, după cum vedeți mai jos. Într-adevăr, am stat câteva ore în cumpănă dacă s-o fac sau nu.  Asta pentru că am o slăbiciune veche față de suporterii formației de suflet a noastră. Însă, mi-am zis de ce nu?

La modul general, fanii Petrolului îmi sunt cu toții la fel de dragi. Chiar nu fac diferențe, pentru că pe toți ne unește aceeași pasiune fără limite – PETROLUL! Până și pe cei care îmi sunt dușmani pe față îi mai iert din când în când, tocmai pentru același motiv. Nu sunt ranchiunos de fel, oricum. Deci, când vine vorba despre simpatizanți, îmi este foarte greu să mă… mut de cealaltă parte a baricadei, așa cum poate că se așteaptă Cristi Anghelescu. Parcă aș fi un părinte care le iartă copiilor săi orice năzdrăvănie. Nu am cunoscut, din nefericire, sentimentul patern, neavând parte de copii, dar îmi închipui că așa ar fi, dacă ar fi fost. Să ierți, să scuzi, să închizi ochii la faptele “copiilor” tăi, motivându-ți că sunt.. copii! Duminică seară, când torțele (foto jos; montaj www.prosport.ro) zburau dinspre peluza galeriei spre teren – o fi bine, nu o fi bine că recunosc așa ceva? -, eram captivat mai degrabă de spectacol și nici nu mă gândeam că acele făclii însemnau, de fapt, bani – mulți – scoși din conturile clubului. Eram sedus de show-ul de lumină și culori și – deși nu prea îmi mai găseam locul la masa presei, pendulând dintr-o parte în alta, fiind aproape convins că arbitrul Cristi Balaj era la un pas să… suspende derbiul – nu aș fi fost chiar așa de supărat dacă s-ar fi întâmplat! Ca un părinte, deja îi… iertasem pe “copiii” mei! Printre cei care se aflau în peluză erau și cei care merg după Petrolul în fiecare deplasare și sunt mereu, atunci, mândru de ei. De cum încurajează echipa, evident. Sunt cei care fac eforturi să le fie întotdeauna alături favoriților lor, cheltuindu-și, poate, ultimul ban. Cum eu nu mai pot să fac la fel ca altădată, ce drept aș avea acum să-i judec pentru acele torțe, fumigene sau petarde? NICIUNUL! N-am fost niciodată mai catolic decât papa și nici nu îmi propun să fiu de-acum înainte. Așa se întâmplă pe mai toate arenele din America de Sud, așa se întâmplă în Europa, prin Italia, Grecia, Turcia, Serbia, Croația sau mai știu eu pe unde, țări în care ultrașii, dar nu numai ei, adoră adrenalina și-o revarsă din plin, într-o defulare până la urmă de neînțeles doar dacă ai fi parte a vreunei tabere de “puritani”. Din acest punct de vedere, din partea mea, totul a fost OK. Numai că…

Banner cu Mario Nicolae, Facebook, Facebook micaDa, există și un numai că… Îmi plac la nebunie bannerele galeriei, mesajele pe șleau sau cu sugestii subliminale – cele pentru “cunoscători”. Sunt o mostră de inteligență combinată cu un umor fin, caracteristic unor băieți deștepți. Însă, când se trece de la farmecul spiritului la “limbajul de gang” (vezi fotografiile de sus și mijloc, stânga- dreapta, preluate de pe Facebook), deși vocabularul limbii române posedă atâtea cuvinte ce pot fi șfichiuitoare fără a jigni, alunecându-se pe latura grosieră, ca pe tobogan, mă simt… jignit și eu. Nu sunt vreun pudibond fără doar și poate, și eu folosind cuvinte “colorate”, dar o fac în intimitate, nu mă exteriorizez în public. Nu am voie să “zgârii” auzul celor din jurul meu, nu numai educația și bunul simț impunându-mi, ci și normele unei conviețuiri firești cu semenii, cărora le datorez respect, înainte de toate. Nu sunt împotriva contestărilor, nici măcar celor care m-ar viza pe mine însumi. Dimpotrivă, sunt convins că este cea mai bună tragere de mânecă, în situații în care poți devia de la cursul drept al vieții. Da, sunt clar în favoarea contestărilor! Însă, cele câteva cursuri de psihologie pe care le-am făcut mai în tinerețe mi-au demonstrat că un mesaj, atunci când conține cuvinte injurioase la adresa celui contestat, are un efect contrariu. Nu-l determină pe cel împotriva căruia se îndreaptă mesajul la o analiză a “propriului eu”, ci – vai! – îl întărâtă, cât să nu mai aibă nici măcar o urmă de obiectivitate în privința studierii aprofundate a motivului contestării. Scriindu-le negru pe alb celor doi oficiali ai Petrolului acele mesaje obscene, ridicându-le în înaltul peluzei și ținându-le acolo vreme de câteva minute, autorii lor nu au realizat, sunt convins, că nu au obținut, de fapt, nimic! Da, absolut nimic! Mult mai mult au reușit cei care au gândit uriașul banner întins de-a latul întregii peluze I. Acel mesaj, cu o înșiruire de nume de fotbaliști plecați de la Petrolul, din varii motive, a avut o semnificație clară, nu a jignit pe nimeni, ci doar a (re)amintit de-un adevăr, de-o realitate, de dată mai mult sau mai puțin îndepărtată. A pus punctul pe i, în ceea ce privește riscul și consecințele îndepărtării nejustificate a unor jucători. Am cvasi-certitudinea că acea înșiruire de nume i-a făcut pe cei vizați să se gândească ceva mai mult ca altădată și la trecut, și la prezent, și la viitor. Trecând peste acele cuvinte de periferie, care au afectat inclusiv familiile celor jigniți, ceea ce ar fi trebuit să dea serios de gândit înainte, trecând și peste miștoul că un fost oficial i-ar fi “tras în piept” pe contestați – vedeți că se putea folosi și o formulă care să nu frizeze bunul simț, deși are același sens! -, se impune a se afla, una peste alta, ce și dacă s-a obținut ceva. Se mai practică pe la colțuri contestări de acest gen, dar mă îndoiesc că, atunci când se trage linie, ar și apărea ceva dedesubt. Modalitatea de a transmite un mesaj public a lăsat de dorit, în opinia mea. Cel puțin, dacă m-ar contesta cineva jignându-mă, chiar dacă aș ști că ar putea avea dreptate, nu aș recunoaște-o nici în ruptul capului. Optând pentru un discurs decent, prima senzație care m-ar cuprinde ar fi sigur una de rușine. De maximă rușine, chiar. Orice jignire, orice luare la mișto grosieră deturnează sensurile. Duc, repet, la un efect nul.

Banner anti Andi Crangu, Facebook micaCât privește amenzile, de fapt subiectul textului lui Cristi Anghelescu, ar fi două moduri de abordare. Ori cei care au avut ideea mesajelor jignitoare și-au închipuit că, procedând astfel, vor fi persuasivi cu privire la renunțarea la conducerea clubului de către cei vizați, ori au crezut – de ce nu? – că aceasta ar fi fost cala unică de a se face auziți, de  a fi ascultați, ultima șansă de a spune ce-i doare, să zic așa. Și într-un caz, și în altul, ca și în cel al aruncării torțelor pe teren – dacă ar fi rămas numai în peluză, nu ar fi fost cine știe ce gaură în cer -, s-au cumulat motivele pentru care observatorul de joc și arbitrul să sugereze, în scris, că – pe arena Ilie Oană – ar fi fost… iadul de pe pământ! Li s-a ridicat mingea la fileu, vorbind în termeni des uzitați în anumite ramuri de sport. Cum legea se interpretează la noi, indiferent de domeniu de activitate, aproape exclusiv în funcție de interesele de moment, stadionul nostru nu va fi închis, deși cred că până și cei care au aruncat torțele pe gazon nu și-au închipuit că verdictul Comisiei de Disciplină din FRF ar fi fostul altul. Doar conjunctura – fanii Stelei fiind, de fapt, provocatorii acelui “meci de ping-pong” cu torțe și scaune, din sectorul lor spre cel al suporterilor petroliști și retur! – a făcut ca decizia CD să fie una de neintuit. Adică, arenei să nu i se pună lacăte, vorba vine. Pe șleau, derbiul dintre Steaua și Astra, care urmează să se dispute în week-end, i-a făcut pe “judecători” să-și dea jos năframa de pe ochi și să decidă… pe lângă lege, în cazul limpede al unor recidiviști. Dacă se va înțelege altceva, că ulciorul – iată! – poate merge de mai multe ori la apă, ar fi o mare greșeală. Numai interese de moment – care, data viitoare, nu vor mai exista, în situația repetării unei situații similare -au făcut ca Petrolul să joace cu spectatori partida cu Gaz Metan Mediaș. Dincolo de o amendă și mai amețitoare, cum scrie Cristi Anghelescu, va urma clar și închiderea stadionului. Câștigă cineva din asta? Nimeni! Clubul va băga și mai adânc mâna în buzunar, contestații vor rămâne pe loc, mesajul împotriva lor neavând cert efectul scontat, din cauza trivialităților care îndârjesc, din motivele explicate mai sus, iar simpatizanții – și cei vinovați… fără vină, și ceilalți – vor rămâne în spatele porților închise, pentru un meci, două, trei sau chiar mai multe!

Galerie Petrolul, colaj de la meciul cu Steaua, Facebook micaOK, nu-i plac destui – e fără tăgadă – pe cei contestați. Să zicem însă că li se “apleacă” și renunță. Se va rezolva totul cât ai bate din palmă? Ar ateriza pe “Ilie Oană”, în secunda doi, într-o mașină zburătoare fantastică, investitorul dorit și visat de către întreaga familie a suporterilor petroliști? Vă asigur că nicidecum. În plus, astfel de episoade nu-i apropie pe potențialii viitori patroni. Îi îndepărtează, mai degrabă. Cine se leagă la cap fără să-l doară? Care om cu bani nu se  gândește că, într-o zi, va avea, poate, aceeași soartă, chiar dacă a făcut bine, dar nu le-a plăcut de ochii lui unora dintre fani? Să nu se înțeleagă că pledez pentru încetarea contestărilor, pentru transformarea în îngerași a suporterilor din peluze și tribune. Nici vorbă, ele trebuie să continue, însă cu un limbaj care să conducă la efectul scontat. Am fost întotdeauna adeptul dialogului și al transparenței. Unii suporteri acuză că așa ceva nu ar exista, acum, la club. Nu cred asta, câtă vreme am cunoștință că s-au organizat destule întâlniri între părți, iar nimeni nu poate contesta așa ceva. La astfel de întâlniri nu trebuie să-și facă loc încordarea mușchilor, punerea de presiune nejustificată, conversația între tabere aflate în contradictoriu se poate face și pe un ton adecvat. Dacă partea vizată încearcă să ocolească tema aflată în discuție, să escamoteze realitatea, există destule voci în rândul fanilor care pot împiedica din start o astfel de atitudine. Plecând brusc de la o masă după ce ai dat cu pumnul în ea, deoarece nu ai obținut ceea ce ai vrut, nu reprezintă o victorie. E doar un eșec. Succes este doar atunci când, chiar și după unele dialoguri în care s-a mai ridicat tonul, cei care au luat loc acolo își strâng, la final, mâinile și-și promit unii altora înțelegere și sinceritate depline. Dacă nu credeți că se poate întâmpla vreodată astfel, atunci chiar că nu mai văd rostul să ne facem nervi unii altora! Mergem fiecare pe calea noastră, oricât de dureroasă – și imposibilă – ni s-ar părea acum o astfel de decizie radicală. Unde nu se ajunge niciodată la consens, se aude apoi zgomotul “armelor”. O confruntare la capătul căreia o tabără pierde. Iar cea care se crede învingătoare nu a câștigat, de fapt, nimic. A RĂMAS SINGURĂ ÎN BĂTAIA VÂNTULUI!

P.S. Îmi cer scuze pentru lungimea textului, care știu că pe unii îi mai obosește, și iertare celor care se vor simți lezați de postarea pozelor, însă numai astfel puteau înțelege despre ce este vorba și cei care nu au fost duminică pe arena Ilie Oană! Sper, totuși, să nu mai am o altă ocazie de același fel! 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 24 septembrie 2014

Petrolul, inainte de meci cu Steaua, fcpetrolul.ro micaDupă plecarea, pe la începutul anului, a unui fost antrenor al Petrolului, înlocuirea lui s-a făcut bine, zic eu. Chiar dacă s-a ratat menținerea în vitrină a trofeului competiției KO, în ultimul minut al prelungirilor de la Giurgiu, cu Astra, s-a pus, apoi, indigoul pe poziția ocupată cu un sezon în urmă în Liga I. Cum constanța nu caracterizează combatantele din primul eșalon autohton, ca și întreg fotbalul românesc, de altfel, a fost totuși ceva. O confirmare, pe șleau. Prezența în preliminariile Europa League, de anula acesta, a fost apreciată. În play-off însă, limitele s-au vazut din nou. Nu într-atât ca în ediția 2013-2014, dar tot s-a văzut. Cupa Ligii s-a ratat din  start, dar – în Liga 1 – nu a fost deloc rău la început. Apoi, trecând peste remiza cu Rapidul, de acasă, “dubla” cu Dinamo Zagreb a lăsat urme mult prea adânci pe exprimarea din teren și, implicit, pe rezultatele din întrecerea internă cu numărul unu. Un singur reper mai favorabil din  acest răstimp – succesul de la Craiova, în dauna nou-promovatei CS Universitatea Craiova, la care aș mai adăuga totuși și ultmele 60 de minute din partida de la Târgu Jiu, cu Pandurii – ne-a spus că… dracul nu poate să fie atât de negru. Meciul cu CFR s-a pierdut în condițiile speciale bine cunoscute, iar cu Steaua, aș spune, a fost un eșec așteptat, din cauza multelor absențe, de tot felul. Dar nu un succes obținut en-fanfare de către liderul ierarhiei. Analizând toate acestea, chiar ar fi nevoie imperioasă de schimbare a antrenorului? Unii speculează că Răzvan Lucescu ar fi fost sacrificat din pricina salariului mare și s-ar fi optat pentru o economie la bugetul de gen. Alții – că lipsa de consistență în joc, asezonată cu unele rezultate negative, ar fi fost motivul real al demiterii lui Lucescu jr, chiar cu numai cinci zile înaintea derbiului cu Steaua. Conducerea clubului găzarilor a justificat decizia prin dorința provocării unui șoc. Șoc a fost fără discuție, numai că nu chiar în sensul dorit. Vremea hei-rup-ului a trecut. Opțiunea pentru Gigi Mulțescu – în lumina acelui retur din ediția 2011-2012, unul de vis pentru suporterii Petrolului și ca joc, și ca rezultate – a fost justă. Asta în condițiile în care orice ciorbă reîncălzită ar mai putea avea același gust ca la început. Tactica pe care o impune, de regulă, Mulțescu este una bazată pe presing, pe angajament total, pe limitarea spațiilor adversarilor, pe contraatac, pe aruncarea baloanelor în spatelor unei defensive mai lente. Gheorghe Multescu, protestând in meciul cu Steaua micaTeoretic, e o intenție perfectă. Nimic de zis. Mai greu de aplicat însă, în condițiile unui lot care are cu totul alte caracteristici. E cvasi-imposibil să le ceri unor fotbaliști de 30 de ani sau trecuți de această vârstă să alerge ca la 20-22 de ani. E dificil, dacă nu cumva fără speranțe, să le impui, pe termen foarte scurt, să facă în iarbă altceva decât sunt obișnuiți. Și nici au receptivitatea schimbării din mers. Ca în oricare colectiv, din orice domeniu de activitate, conducătorul, cazul de aici – antrenorul, trece prin “lupa” subalternilor, recte jucătorii, aici. Și fotbaliștii sunt oameni, și ei fac comparații. Sigur că, într-un efectiv cu un numeric apreciabil, nu există simpatie 100% față de cineva. Și în sportul rege, unii sunt pro, alții – împotrivă. Aprioric, un rezultat pozitiv poate apărea doar atunci când procentul celor favorabili conducătorului (a se citi antrenorului) îl depășește cu mult pe al celorlalți. Am impresia că nu se întâmpla așa ceva, acum, la Petrolul.

Echipa de suflet a noastră a ajuns la un moment de răscruce. A avut – și mai are – drept obiectiv titlul. Bine, a avut și Cupa Ligii și continuă să viseze la (re) câștigarea Cupei României. Reînființara competiție s-a dus deja, în a doua se debutează abia astăzi, în fața unui adversar facil, din al treilea eșalon. În Liga I, visele au început să-și cam piardă din contur. Șapte lungimi în spatele liderului înseamnă deja prea mult, chiar și într-o competiție de anduranță. E greu să mai alergi după un sprinter de meserie, să zic așa, care își lasă în spate, din timp, unul dintre contracandidații urmărind a trece primul linia de la sosire. Au mai fost și excepții, e drept. Dar, rare. Ce-ar trebui să facă acum Petrolul? La prima vedere, să se concentreze 1.000%, nu 100%, pe Cupa României-Timișoreana. Pe cele șase meciuri care, câștigate, mă rog în semifinale e vorba doar de calificare, ar conduce (tot) la o nouă participare în Europa League. Asta în cazul în care (re)ocuparea unui loc pe podium nu s-ar mai reuși pentru a treia oara consecutiv. Nu-i ușor de prevăzut ce va fi la vară. Parcă, mai lesne s-ar intui ce-ar fi la iarnă! Ipotetic, dacă jucătorii nu vor relaționa perfect cu noul antrenor, atunci efectul va fi clar: vor dori să plece, vor cere chiar așa ceva! Razvan Lucescu cu mana la obraz, pe banca, gsp.ro micaIndiferent că mai sunt sub contract ori vor intra în ultimele șase luni ale acestuia! La jumătatea întrecerilor, asta ar însemna… moarte clinică. Știu că nimeni nu este de neînlocuit, dar mai știu și că schimbările, masive mai ales, nu duc la ceva bun, pe termen imediat. Chiar și dacă substitui doar un om cu altul, precum în sporturile individuale, tot nu ai efect favorabil pe loc. Darămite la echipe – cu un efectiv schimbat și masiv, și din mers. Vedeți că nu atac deloc problema banilor. Sunt încă un naiv, care mai crede că marea performanță ar putea fi pusă și înaintea câștigului pecuniar. Să știți însă că – veți fi surprinși – totuși mai există și fotbaliști care au această ierarhie personală. E drept, în număr mai restrâns. Din acest motiv însă, atunci când cred că o schimbare de antrenor nu s-a justificat, iar înlocuitorul nu ar fi pe calap0dul predecesorului, reacția jucătorilor este contrară așteptărilor. Încep să se gândească mai serios la… răsturnarea propriului “clasament”. Bref, la banii pe care îi pot pierde, printr-o neadaptare la cerințele nou-apărutului pe bancă.

Un optimist robust la startul sezonului oficial, aruncat pe parcurs la jumătatea drumului dintre optimism și pesimism, îmi rezerv dreptul unui verdict neapelabil abia la iarnă. Atunci, voi putea intui, chiar perfect, ce se va întâmpla pe termen scurt cu Petrolul, aflat acum la răscruce. Spre culmi sau către o cădere în abis? Asta, vă rog să mă credeți, chiar nu pot prevedea încă de-acum. Știu însă ceva sigur: indiferent ce se va întâmpla, dragostea pentru SIMBOL nu-mi va dispărea VREODATĂ!

Foto: www.fcpetrolul.ro și www.gsp.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 22 septembrie 2014

1 mica dDe când merg să văd meciuri ale Petrolului cu Steaua, nu mi s-a mai întâmplat precum duminică seara. Astfel, am urcat la sectorul de presă atât de liniștit, încât nu mă mai recunoșteam, chiar! Dar, când știam că nu îi vom mai fi avut pe teren pe patru dintre titulari, Filipe Teixeira, Juan Angel Albin, Ovidiu Hoban și Adrian Mutu – asta-i ordinea importanței, după mine -, îmi era greu să mă mai transpun stărilor sufletești de altădată. Sigur, cum speranța moare ultima, și eu am sperat într-o minune. Și cred că nu a fost chiar așa de departe. Dar ar fi escamotat diferența reală dintre Petrolul și Steaua, din prezent. Mai bine să aflăm din timp ce și cum, decât să ne păcălim la infinit. O antipatizez total, cu furie chiar, pe Steaua, dar nu înseamnă că nu recunosc calitatea unor fotbaliști precum Lucian Sănmărtean, Alexandru Chipciu, Lukasz Szukala, Fernando Varela, Raul Rusescu și – peste toți – Giedrius Arlauskis, favoritul meu de odinioară de la Unirea Urziceni. Cel care, ironia sorții, a ajuns la trupa din Bărăgan “la pachet” cu fratele său, dar care nu a “făcut purici” pe acolo. Cineva însă a intuit că portarul este o vedetă în devenire și l-a păstrat acolo, până a fost vândut la Rubin Kazan, pe bani buni. În Rusia însă i-a făcut vreo cinci ani tușa unui rus cu nimic superior, în opinia mea. Revenind, duminică, am avut impresia că, și dacă Petrolul făcea de 3-2 înaintea Stelei, tot nu câștiga derbiul! Dar nici nu-l pierdea, de așa ceva fiind convins.

2 mica sEu zic că echipa a făcut tot ceea ce a putut în condițiile date, cu absențe, cu scandaluri, cu nemulțumiri, cu demiteri, cu demisii, cu zvonuri etc. Mai am o mică speranță – nu mai spun însă că sunt optimist, ca în urmă cu puțină vreme, fiindcă deja nu mai sunt! – că situația nu va deveni și mai proastă la echipa de suflet a noastră. Anticipez însă că, dacă la iarnă nu se va rezolva ceva, va trebui să ne obișnuim să jucăm pe la… 18.30, 16.00 sau chiar mai devreme, prime-time-ul nemaifiind de noi în retur. Gigi Mulțescu e nemulțumit de unii jucători – de Sebastian Agustin Gallegos Berriel  pe față, iar de… “Pedrazzini”, așa cum l-a botezat pe Rodrigo Pastorini de Leon, mai prin învăluire – și cu siguranță va cere alți fotbaliști. Dacă nu va găsi și un modus vivendi cu vedetele străine, mai valoroase, dar și mai capricioase, cu personalitate, nu-mi dau seama pe cine ar putea aduce Petrolul, pentru a redeveni ce-a fost până acum. Adică, cel puțin, o echipă greu de bătut. Nu una care să piardă la rând sau să facă remiză cu o nou-promovată, scăpătatul Rapid, de fiecare dată pe iarbă verde de acasă! Găzarii au scăpat de meciurile cu CFR și Steaua, l-aș pune și pe cel de la Târgu Jiu, fiindcă Pandurii nu are deloc trupă de locul ocupat în prezent. Vine partida de la Giurgiu, cu Astra, hai s-o pun și pe cea cu 3 mica dDinamo,  în rest,  viitorii adversari fiind de linia a doua și a treia, chiar dacă, acum, ASA Târgu Mureș s-a cocoțat pe poziția a cincea. Să vedem atunci câți fani vor mai veni pe “Ilie Oană”. Nu de peluze sau de sectoarele 205 și 206 din tribuna a II-a mă tem, ci de… “0″ și de “I”! Am constatat chiar că, la fel ca mine, sosit deconcertat la stadion duminică, au mai fost și alții, atmosfera de până la imn, care ne face oricând să vibrăm, nemaifiind aceea de altădată. Aceea când încă din dimineața derbiului intram cu toții în transă. După meci, în vreme ce câțiva dintre învinși făceau turul arenei, pentru a-și aplauda fanii, prea puțini dintre cei din urmă au rămas în incintă, ca să le răspundă. Sigur, dezamăgirea eșecului a fost mare, însă altădată, chiar după rezultate mai neplăcute și, mai ales, neașteptate, sincronizarea fusese perfectă. De la început și până după final.

E clar că suporterii acuză momentul și au pe deplin dreptate. Au (cam) dispărut rezultatele, scandalurile se țin lanț, jucătorii de bază sunt ca-n… Agatha Christie, cu ai ei 10 negri mititei, iar jocul nu mai pare la fel de bun, de unde și eșecurile de dată mai recentă. Firesc că fanii reacționează altfel. Dar, acest mod, tăcut, de a-și exprima nemulțumirea are și efecte negative asupra jucătorilor. Este un semnal pentru ei că tot acel capital de simpatie de până în prezent s-a diminuat cu mult. De aici, pot surveni două reacții ale lor: una – de a dovedi, prin ambiție, că ceea ce se întâmplă ar fi doar un simplu accident, peste care se poate trece, iar 4 mica salta, contrarie, o blazare până la momentul unei eventuale părăsiri a clubului, la iarnă. Da, există și acest risc! Un pericol ca toată povestea asta, atât de frumoasă până acum, să se termine mai devreme decât ar fi crezut și cel mai pesimist simpatizant al “lupilor”. Văd în multe locuri discursuri dure, folosindu-se și cuvinte triviale – au apărut și mesaje în public, vezi cele trei bannere din peluza I! Pe termen destul de scurt, lui… hai i-a luat locul tot mai mult un… huo! OK, sunt de acord că, într-o democrație, contestarea are rolul unui semnal de alarmă. Cu cât e tras mai din timp, cu atât mai bine. Și chiar trebuie tras. Însă, pe nicăieri nu văd și oferirea de soluții concrete de înlocuire eficientă a actualului patronat. Bun, se cere să plece domnii Capră și Crângu, dar aș vrea să aflu și cine ar putea veni în locul lor. Se poate replica, nu m-aș îndoi de așa ceva, că nu-i problema fanilor cine ar prelua clubul. Dar a cui ar fi, de fapt? Știe cineva că ar exista altcineva mai presus de actualul patron? Bănuiește că ar decide (alt)cineva, care acum ar sta în spatele cortinei? A cere acum să dispară Capră și Crângu, fără să existe deja un potențial investitor pe rol, care să preia din mers afacerea, nu vă supărați pe mine dar ar însemna sinucidere curată. Pe șleau, insolvență și – vai! – faliment, la scurtă vreme după aceea. Ca 5 mica dpetrolist, nu-mi doresc nici în ruptul capului să-mi dispară în neant echipa vieții mele! Și sunt convins că nici contestatarii cei mai vehemenți ai patronatului de acum nu se gândesc la vreun – Doamne, ferește! – colaps.

Soluția nu ar fi încetarea contestărilor, nefiind pentru așa ceva, ci doar să se gândească mai mult la ce-ar fi dacă domnii mai sus menționați chiar ar lăsa, peste noapte, comanda. Există vreo soluție de azi pe mâine? Mă îndoiesc. A crede că or exista bani în cont cât să se poată aștepta a veni vreun Mesia, nu-i deloc un plan grozav. Nu-i mai bine să așteptăm să apară și, apoi, să li se spună la revedere celor din prezent? Căci, nu uitați ce-am scris mai sus, speranța moare ultima! Decât să nu mai fim, vorbă parafrazată a (încă) “Regelui” din fotbal, mai bine așteptăm (un timp nu foarte lung, evident, să (mai) fim! Ceea ce am fost odată, firește! Se poate?

Foto: www.sportnews.ro, www.fcpetrolul.ro și www.gsp.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 20 septembrie 2014

Gigi Multescu micaRăzvan Lucescu a fost demis. Marți, după meciul de la Târgu Jiu, cu Pandurii. Apoi, a doua zi a și fost prezentat Gheorghe Mulțescu. După ideea “răsturnată” că graba nu strică (mereu) treaba. După încă 24 de ore, a fost rechemat de urgență, din concediu de odihnă, Cristi Vlad, cu mențiunea însă că nu va sta pe bancă, dar nici nu va fi trimis să… revigoreze centrul de copii și juniori. Își va îndeplini sarcinile de până acum, ca team manager, exclusiv statul, la meciuri, alături de antrenori, rezerve, medic și masori. Daniel Timofte și Yuksel Yeșilova vor fi… noii Florin Pârvu și Nae Constantin, iar Cătălin Mulțescu va lucra, alături de tizul său, Cătălin Grigore, cu portarii Petrolului, patru-cinci, în funcție de necesități. De pregătirea fizică, împreună cu turcul, se vor ocupa, în continuare, și spaniolii Alberto Peribanez Rivas și Ignacio Martinez, italianul Diego Longo devenind și el istorie, ca foști petroliști menționați mai sus. Iar pe bancă, în locul lui Cristi Vlad – apropo, se eliberase totuși o “poziție”, după despărțirea de Mario Nicolae! – urmând a sta Dan Dorobeț. Actualul director sportiv este intitulat delegat – ca pe vremuri – pe www.fcpetrolul.ro. Toate astea, când? Tocmai în săptămâna celui care trebuie să fie cel mai important meci al toamnei acestui an – derbiul cu Steaua! Pe ce fond? Cu Filipe Teixeira suspendat, cu Geraldo Alves, ulterior unui meci în tribună, din cauza cartonașului roșu din partida cu CFR Cluj, cu Juan Albin încă nerefăcut după accidentarea din aceeași confruntare cu ardelenii, cu Adrian Mutu cerând să fie lăsat pe tușă, înainte de detașarea în prima ligă a Indiei pentru trei luni, cu Peterson dos Santos Pecanha – abia recuperat după disjuncția la umăr, și cu Patrick N’Koyi și Mirel Bolboașă apți doar pentru antrenamente la sala de forța, tot din cauza unor accidentări, dar de dată mai Cristi Vlad se bucura la finalul meciului alaturi de suporteri.recentă. Ah, să nu-l uit și pe Ovidiu Hoban, cel care a sărbătorit în această săptămână… Anul Nou din Israel! Un scenariu de coșmar înaintea unui duel chiar și cu o echipă din partea a doua a ierarhiei, darămite cu liderul, de care Petrolul este despărțit deja de patru puncte! Să le luăm pe rând.

Trebuia dat afară, acum, Răzvan? Unii zic că da, alții că nu. Sunt de partea celor din urmă, exteriorizându-mi de multă vreme, de altfel, simpatia pentru fiul lui Mircea Lucescu. Nu mă dezic deloc. Dacă, păstrând proporțiile cu mult, Florentino Perez nu-l schimbă acum pe Carlo Ancelotti, după câteva rezultate mai slabe în “Primera”, iar americanii de la Manchester United au procedat la fel cu Sir Alex Ferguson, în perioada când echipa lor nu mai lua trofee pe bandă rulantă, a fost cu atât mai de neînțeles pentru mine de ce patronatul “lupilor” și-a pierdut brusc răbdarea și a recurs la – vorbă de lemn – un șoc taman înaintea derbiului cu Steaua. Și nu am mai înțeles nici de ce o despărțire provocată exclusiv de către una dintre părți a fost decretată drept… amiabilă. Numai că așa a apreciat-o decidenta?! Să o fi crezut că Lucescu jr. e vreun neica nimeni și nu va spune, public, care a fost realitatea de fapt? Mare greșeală! Se spunea că jocul nu mai mergea. Îmi aduc aminte că, nu cu multă vreme în urmă, nu mai mergea jocul prea grozav nici cu doi dintre predecesorii lui Răzvan Lucescu, dar ambii au plecat de aici pentru că au vrut ei, nearătându-li-se direcția porții stadionului! Deci, care a fost, de fapt, explicația reală a schimbării de antrenor? Unii se bucură, Răzvan nefiind iubit de toți fanii – fiecare având alte simpatii. Însă, e posibil ca, acum, să existe alții cărora să nu le pleacă de urmașul lui Răzvan. Ce ar trebui să spere aceștia? Să se bucure și ei… peste vreo șase luni, atunci când s-ar putea repeta, ipotetic, situația din această săptămână, dacă nu vor (re)apărea rezultatele sau jocul tot nu va merge? Ilar!

Marius Nicolae, Adrian Mutu si Razvan Lucescu, dupa succesul de la Plzen, sportnews.ro mica altaMario a renunțat, motivând că din solidaritatea cu tehnicianul demis. Mai degrabă, cred că i-a picat prost contestarea vehementă de la partida cu CFR. Bașca, amenințările chiar la integritatea fizică a sa! Un “război” cu suporterii, în 99,99% dintre cazuri, îl pierzi, iar de acum ex-managerul sportiv al găzarilor știa foarte bine așa ceva și a acționat în consecință. Rămas “în umbră” până în iarna trecută, ignorat chiar de simpatizanții “galben-albaștrilor”, Marius Nicolae a devenit brusc un target pentru ei. Când “glonțul” a atins centrul țintei, firește că a picat și ea! Un sondaj în privința dispariției lui din organigramă ar arăta, mai mult ca sigur, 100% pro-plecare, în rândul celor care o iubesc pe Petrolul! Cum nu m-am dezis nici de Răzvan, nu mă dezic nici de Mario, acum. Îmi pare rău că a renunțat, el având unele calități, pe care lumea nu i le cunoaște. Dar îmi pare și bine, totodată, că a făcut-o, asta însă numai în măsura în care achizițiile de fotbaliști nu se vor mai face aproape exclusiv pe una sau două filiere. Dacă se va proceda ca și până acum, degeaba a plecat Mario!

Întoarcerea lui Cristi Vlad este una “cu dedicație”. Pe siteurile suporterilor și pe cele de socializare au curs amenințările, cele mai dure făcând referire la acte care ar fi condus la… întreruperea derbiului cu Steaua! Cum Cristi este adulat de marea majoritate a fanilor, expunerea lui din nou pe arena Ilie Oană va fi cu siguranță o cvasi-certitudine că nu se va întâmpla nimic neplăcut, duminică. Bref, ar fi vorba despre o… adormire a simțurilor, o liniștire a spiritelor încinse Când ești patron și iei o decizie, pe care o și susții cu fermitate, public, nu renunți la ea după cum bate vântul, după cum îți pică mai bine la un moment dat. Dacă totuși o faci, percepția este fie că nu ai știut de ce ai luat–, fie că te… faci frate cu dracul, până treci puntea! Ori e albă, ori e neagră, gri – niciodată!

Pablo de Lucas se bucura dupa golul marcatDacă tot a fost dat afară Răzvan Lucescu și trebuia să vină cineva în loc, că a fost ales Gigi Mulțescu mă bucură. Îmi aduc aminte că, atunci când am aflat că nu mai are nicio șansă să continue la Petrolul și în ediția de campionat 2012-2013, primul impuls, la pauza meciului cu Gaz Metan Mediaș, la finele căruia s-a reușit și matematic salvarea de la retrogradare, am vrut să plec acasă! La acel moment, eram sigur că Mulțescu sr. era cea mai bună soluție pentru echipa de suflet a mea. Așa o văd și acum, post-Lucescu! Un antrenor străin, chiar și Cristiano Bergodi să zicem, nu ar fi putut face cine știe ce, în acest moment. Da, Petrolul va merita și un tehnician din străinătate, dar nu acum, ci doar când va fi un club potent, când își va permite să aducă fotbaliști și pe bani, iar antrenorul acela va fi instalat din capul locului, adică de la începutul pregătirilor de vară. Să aibă timp să cunoască lotul, să contribuie și el la aducerea de jucători și, mai ales, să fi studiat în prealabil lista de imagini cu adversarii interni. Mai este până acolo! Activitatea lui Gigi Mulțescu – adeptul unui stil caracterizat prin presing, dăruire, sacrificiu, contraatac, blocare a spațiilor – va fi însă mult îngreunată de efectivul actual, unul total incompatibil cu filozofia sa. Din acest motiv, pot surveni reacții adverse, în situația în care antrenorul nu se va mula pe obișnuința unui mod de a evolua al celor din teren. Se poate cere, evident, schimbarea exprimării din iarbă, dar asta ar cere timp și, în special, receptivitate. Nu cred că va avea parte de așa ceva!

Galeria Petrolului Ploiesti cu fumigene in peluza.Pleacă Mutu o tură în India! Veste bună, veste rea? De înțeles, de neînțeles? Dacă era vorba despre vreun tânăr, fără cine știe ce importanță în echipă, nu ar fi fost nicio pagubă. Pleacă, apoi va reveni. În cazul “Briliantului”, care va avea la revenire 36 de ani, un “sejur” într-o ligă în care se transpune… Bollywood-ul în iarbă ar însemna, după umila părere a mea, un drum fără întoarcere. Chiar dacă din ianuarie 2015 ar avea timp destul să se învețe iar cu fotbalul adevărat. E normal să nu refuze o jumătate de milion de euro, la final de carieră. E firesc și ca SC FC Petrolul să încaseze 100.000 de euro pentru împrumutul lui, mai scoțându-se astfel din… pagubă. Nu mai este însă deloc productiv să mizezi pe el și după ce a fost unul dintre eroii principali dintr-o serie de telenovele cu iz oriental! Ori profesionism, ori diletantism? Nu merg amândouă niciodată!

Derbiul cu Steaua. Am visat – sunt convins că la fel ca toți cei care-i au pe “lupi” la suflet – că pe 21 septembrie 2014, înainte de ora 21.00, Petrolul să aibă cel puțin un punct în fața Stelei, să fie pe locul 1, iar apoi, la 22.45, să se bucure de un ecart de patru lungimi! Atunci, da, aș fi fost 75% sigur de titlu! Ce este? Patru în urmă, deja, și rugă la Dumnezeu să nu rămană la fel sau – invoc divinitatea! – să nu se facă de șapte puncte. Căci apoi, nu mai sper nici la podium! Vom trăi și vom vedea cum… mor Gigi Mulțescu & fotbaliștii noștri cu steliștii de gât! Dacă așa va fi, voi striga: Regele a murit! Trăiască regele! Așa să mă/ne ajute Dumnezeu! Am încredere deplină în favoritul meu, Pablo de Lucas Torres, că-și va conduce coechipierii, a doua zi după aniversarea a 28 de ani, în lupta contra “balaurului din Ghencea”. Că îl va răpune sau nu Petrolul, doar Cel de Sus știe la ora asta! Feliz cumpleaños, Pablito, ganar para nosotros!

Foto: Gabriel IONIȚĂ, www.sportnews.ro și www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Gheorghe Multescu, www.24s.ro micaLa nici 24 de ore după meciul de la Târgu Jiu, cu Pandurii, s-a declanșat iureșul la SC FC Petrolul. Dar nu de către fanii supărați de scandalul de la Zagreb, ca și de eliberarea din funcție a lui Cristi Vlad, suporteri care promiseseră acțiuni de contestare la derbiul cu Steaua, ci tocmai de către cei care fuseseră ținta acestora – conducătorii clubului. Aparent, remiza de la Târgu Jiu a condus la demiterea antrenorului principal Răzvan Lucescu, după șase luni de mandat, deși contractul îi expira tocmai în vara lui 2016! În fapt, reproșurile se adunaseră în tot acest răstimp, dar cu precădere după ratarea intrării în grupele Europa League. Ciudat este că am trăit – culmea, și patronatul! – cu falsa idee că Petrolul chiar avea lot de grupele EL, că putea susține, la nivel maxim, lupta pe patru fronturi: Cupa Ligii, Europa League, campionatul și Cupa României-Timișoreana. Îmi recunosc public navitatea de a fi crezut așa ceva, păcălindu-mă mai ales rezultatele din stagiul de pregătire de la Maribor. Poate mai mult chiar dacă acel 4-1 de vis, de la Plzen. Nu mi-am închipuit că, în tururile preliminarii din  Europa League, s-ar putea, doi ani la rând, să avem norocul de a întâlni echipe superioare valoric și ca buget care să fie eliminate de Petrolul, prinzându-le într-o perioadă nefastă. În plus, luând ca etalon acel 2-0 cu Dinamo Zagreb, din Slovenia, i-am mulțumit de mii de ori lui Dumnezeu că ne-a scos-o în cale și în play-off. Ce mai, mă și vedeam în grupele EL! Despre ce-a ieșit nu are rost să mai revin pe larg. Doar atât: daună totală! Ce se întâmplă în Liga I de atunci încoace nu-i însă de mirare, deși acel 0-0 cu Rapid l-am trecut la accidente întâmplătoare. În campionat, orice este posibil cu Petrolul. Că, rar, și cu Steaua, asta-i altă gâscă în altă traistă, având deja cvasi-certitudinea că echipa lui Gigi Becali pierde un meci doar atunci când vrea! Cupa Ligii a fost și s-a dus. Cupa României om mai vedea. Titlul? Vă rog să mă scuzați, o Fata Morgana, indiferent că lui… Gheorghe Mulțescu (foto; www.24s.ro) i s-o fi impunând clasarea pe locurile 1-2, la finele actualei ediții.

Ce va fi? O revenire la era treningului și a tumultului în spațiul tehnic, destul de mult pe placul suporterilor iubitori de adrenalină, dispariția din peisaj a lui Răzvan Lucescu fiind totuși pe gustul unor petroliști, chiar și dintre prietenii mei. Apoi, retragerea unor plângeri din instanță. Deci, o bătaie de cap mai puțin, fiind exclus ca Dan Dorobeț și înscăunatul de astăzi să-și mai cheme la bară angajatorul. Am mai spus-o și o repet – deși am relații bune și cu nea Dan, și cu nea Gigi – că nu sunt adeptul ciorbelor reîncălzite. Le-am regretat plecarea în condiții nu tocmai ortodoxe, nu “sar în sus” de bucurie la revenirea lor la echipa de suflet a mea. Iar asta, dincolo de… fracturile de coloană, apreciez că – ajunsă la un nivel mai înalt – Petrolul avea nevoie de un alt management acum și pe bancă, și dincolo de spațiul de joc, fiind vremea tinerilor, cărora să nu li se pună eticheta de contemporani cu… Cooperativa sau să li se impute alte calități, decât cele necesare unui fair play competițional. Ca toți suporterii “lupilor”, și eu am rămas un nostalgic al jocurilor încântătoare din perioada martie – mai 2012. Și aș vrea să rămân doar cu amintirea lor și să nu mai apuc ziua… declasificărilor! Acum, îmi revin în minte scandaluri rasiste, răzmerița ce le-a urmat, suspiciunile de aranjamente etc. Și ele se luptă cu imaginile acelor evoluții, care m-au făcut să fiu mândru că-s petrolist. Ar putea Gheorghe Mulțescu să reînvie acele clipe, cu alți jucători? Doar Soni Mustivar, dacă nu mă înșel, a mai rămas pe loc. Va putea să trezească Mulțescu sr. “monstrul” cvasi-adormit, deja? S-a odihnit deja destul după mandatul de la new Dinamo? Are acum poftă de lucru cât să mute iar munții din loc cu Petrolul, ca în urmă cu doi ani și patru luni? Vor accepta portughezii, brazilienii, uruguayenii, francezii, olandezii, cu sânge sânge caraibian, respectiv african, haitianul, spaniolul, israeliano-nigerianul, camerunezul și algeriano-francezul – că românii suportă orice! -un agitat și slobod la gură, motivator, altfel excelent, prin… cuvinte neaoșe? O bilă albă ar fi pentru Gigi Mulțescu că nu-i vreun diplomat și spune astfel pe față ce gândește, când e călcat pe coadă în competiție. E o voce! Dar, când mă gândesc la un Petrolul – Ceahlăul, cu Florin  Marin și Gheorghe Mulțescu în treninguri, îmi vine să cred că m-am teleportat în tunelul timpului!

Știu că, atunci când joacă împotriva Stelei, noul antrenor al Petrolului “mănâncă jar și scoate flăcări pe nări”, iar asta ne place la toți. Va avea însă, acum, tot “combustibilul” la dispoziție? Ori “rezervorul” va fi umplut numai pe trei sferturi? Va putea să treacă el, post-derbi, peste surprizele ascunse ale gazonului sintetic care-i frate cu… Viitorul? Promit că, dacă ia șase din șase în viitoarele două meciuri din campionat, să-mi pun cenușă pe… reticența de-acum și să recunosc că nu era cazul să am unele rezerve la revenirea sa pe arena Ilie Oană. Are de trecut, pe termen scurt, două examene, de conștiință mai ales. Chiar dacă există circumstanțe atenuante, timpul fiind condensat, un eșec mai ales la Chiajna va atârna greu de tot, ulterior. S-a terminat, deci, era costumelor Armani și a speech-urilor elevate, revine cea a treningurilor, acum marca Nike, și a discursurilor abrupte, bolovănoase, dar directe. O fi bine, nu o fi, bucuroși le-om duce pe toate, că tot petroliști vom rămâne, orice ar fi!

P.S. 1 Despre demisia din solidaritate cu cel dat afară de pe bancă a lui Marius Nicolae, un  sfat, dacă îmi permiteți: citiți, vă rog, declarația oferită prietenului Cristi Anghelescu, pentru www.ph-online.ro! Acolo spune TOTUL, în câteva cuvinte! Și chiar îl cred! Nu știu dacă și  săcred într-o stratagemă a retragerii lui până… după meciurile cu Steaua și Viitorul, urmată de un “pupat Piața Endependenței”! Asta ar fi și culmea! Chiar așa?! Mai degrabă îmi închipui că a fost sărit de la decizia demiterii lui Răzvan, iar orgoliul i-a spus că gata, cariera sa la SC FC Petrolul s-a încheiat! De urmărit pe viitor însă și evoluțiile jucătorilor aduși de el, aici. Sunt cam mulți? Asta e, fiind riscul lui nea Gigi Mulțescu!

P.S.2 O întrebare retorică: cine ne-a mințit? Patronul – când a vorbit despre o despărțire amiabilă de Răzvan Lucescu – sau tehnicianul, când i-a spus aceluiași Cristi Anghelescu că doar a fost pus în fața faptului împlinit și că e dezamăgit și supărat? Poate aflăm la conferința de presă de astăzi!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,