Încă mai port în suflet regretul că Ploieştiul nu se poate lăuda, ca altădată, cu o echipă de top în voleiul autohton. Ce bine era când, în sporturile jucate la panou şi la fileu, CSU Asesoft Ploieşti şi, respectiv, Petrom Ploieşti făceau legea în ţară. Acum, după atâta vreme scursă de la… desfiinţarea unei echipe campioane en-titre - Petromul fiind câştigătoare a încă unui titlu naţional, atunci când Liviu Luca a decis retragerea grupării din competiţie -, parcă nici sentimentul de revoltă faţă de cel care şi-a legat numele de o asemenea blasfemie, ca să zic aşa, nu mai este atât de intens. Aşa o fi crezut domnia sa de cuviinţă, la momentul respectiv. Altceva i-aş reproşa însă liderului FSLI Petrom, proprietara echipei. Mai exact că, dacă îşi dăduse seama că nu mai există resurse suficiente pentru menţinerea acesteia în viaţă, de ce nu a încercat s-o… doneze municipalităţii, aşa cum a făcut, anul trecut, cu SC FC Petrolul?! Întreţinerea unei echipe de volei ar fi costat mult mai puţin decât cea a unei divizionare secunde de fotbal şi, chiar, decât a unei formaţii de prim eşalon din handbalul feminin românesc! Şi, nota bene, era vorba, atunci, despre o trupă campioană a ţării, ci nu despre un team, deocamdată, de pluton, respectiv de o candidată anticipată la retrogradarea din Liga Naţională! Să nu se înţeleagă însă că aş regreta decizia Primăriei Ploieşti de a se implica, în ordine, în susţinerea financiară a echipelor CSM Ploieşti şi SC FC Petrolul! Ba, din contră.
Revenind la volei, voi face, aici şi acum, un demers firesc pentru un cetăţean al Ploieştiului, căruia sportul - indiferent de ramură - nu-i este deloc indiferent. În municipiu, există, în prezent, o echipă de volei masculin, care, de câţiva ani, se chinuie în subsolul eşalonului secund şi nu prinde, drept urmare, nici măcar primăvara competiţională. Iar asta drept consecinţă a unui regulament prea sever cu al doilea eşalon voleibalistic - ultimul, de fapt. 
Se numeşte Videoclip. E formată preponderent din jucători tineri, foşti sau actuali elevi ai Colegiului Naţional “Mihai Viteazul” Ploieşti, de la clasele de profil, şi e patronată printre alţii, dar şi antrenată, de către Robert Tvardochlib (foto). Şi, pentru că am ajuns aici, vă voi povesti câte ceva despre relaţia mea cu acest ploieştean get-beget şi ex-jucător foarte bun de volei. Suferind de patriotism local peste poate, am fost foarte încântat că “Dream Team”-ul Petromului a avut în componenţa sa, la un moment dat, şi un voleibalist originar din Ploieşti, restul vedetelor venind din alte oraşe ale ţării şi din străinătate. Îmi aduc aminte cât de revoltat am fost când s-a decis, la o deplasare în Ucraina, ca Robi Tvardochlib - uns, între timp, antrenor secund - să fie lăsat acasă, alături de unii dintre jucători, apreciindu-se că nu mai existau şanse de calificare! Explicaţiile ulerioare ale preşedintelui de atunci al secţiei de volei a CS Petrom, Marian Ştefan, alias “Piticul”, mi s-au părut de un cinism revoltător. În fine… Ulterior, Tvardochlib a ajuns şi antrenor principal al acestui “Dream Team” şi nu pot pot afirma că s-ar fi descurcat rău. Ba, a şi acces într-o fază superioară a cupelor europene, după adjudecarea unei grupe preliminare găzduite de către sala “Olimpia”. Dar, până atunci, ca secund, l-a avut ca şef, peste staff-ul tehnic al echipei, pe antrenorul principal Branislav Moro. Sârbul este un tip haios şi foarte popular, făcându-se astfel plăcut, pe-atunci, tuturor. L-am simpatizat încă de la început şi, apoi, cât timp a antrenat în ţară. Aşa se face că, după ce Deltacons Tulcea, pregătită de tehnicianul ex-iugoslav, a bătut-o, la un moment dat, pe Petrom, pe terenul acesteia din urmă, s-a produs… schizma! Avusesem, până atunci, relaţii de colaborare normale cu Robert Tvardochlib, făcusem şi un material mai amplu, în “Prahova”, despre cariera lui de jucător, el ajutându-mă cu fotografii din arhiva personală. Nu am crezut că un titlu - “<<Profesorul>> i-a predat o lecţie <<învăţăcelului>>!” -, pe care l-am dat cronicii partidei pierdute de Petrom, antrenată de Tvardochlib, îi va zgândări atât de mult orgoliul concitadinului meu. Unul pe care îl şi îndrăgisem, de când îl cunoscusem ceva mai bine. Cu prima ocazie, când ne-am întâlnit la o conferinţă de presă, ulterior unui meci internaţional, întrebându-l însă ceva legat de joc, mi-a dat un răspuns care i-a lăsat mască până şi pe cei prezenţi: “Întrebaţi-l pe <<profesor>>, eu sunt doar un <<învăţăcel>>!”
Admit că, supărat de pierderea disputei în faţa echipei unui omolog faţă de care, aveam să înţeleg atunci, se simţea superior, l-a întristat profund pe Robert Tvardochlib. Totuşi, ca băiat educat, provenit dintr-o familie de intelectuali - mama, binecunoscută profesoară de franceză la “CNMV”, iar tatăl, renumit judecător la tribunal -, reacţia lui nu a fost una firească. Asta ca asta, dar - de atunci şi până în ziua de azi - poartă un “război de gherilă” cu mine, aruncând cu vorbe grele pe oriunde ma întâlneşte prin Ploieşti. Anii au trecut. A plecat şi Branislav Moro din România, a plecat şi Claudio Cuello, antrenor argentinian pe care, iar, l-a catalogat ca nefiind prea competent, deşi câştigase o cupă europeană şi… ultimul titlu naţional cu Petrom… Dar aversiunea lui faţă de persoana mea nu s-a potolit deloc. Nici nu apărusem bine pe piaţă cu rebrenduita “Gazeta de Prahova”, că - după un editorial de-al meu - conducătorii ziarului s-au trezit cu un drept la replică stufos al lui Robert Tvardochlib. A fost momentul în care, culmea, nu eu m-am supărat cel mai tare, cât tocmai şefii mei, cei care cunoşteau, de la “Prahova”, conflictul lui cu mine. Astfel, ei au interzis ca numele Tvardochlib să mai apară în ziar! Teribilist, ca orice tânăr jurnalist, şi poate şi în lipsă de alte materiale pe “extrafotbal” - chiar că nu ştiu ce avea în cap şi nici nu mă interesa, la vremea aceea -, Octav Preda făcea ce făcea şi, din când în când, îmi mai punea pe masă câte un articolaş cu Robert Tvardochlib şi Videoclipul său! Eu îi dădeam “bun de tipar”, pentru că am ţinut mereu la libertatea presei, dar înţelegeam pe deplin şi decizia conducerii, motiv pentru care materialul pica “mai sus”. Până într-o zi, când am convenit, împreună cu directorul şi redactorul şef, să renunţăm la acest embargou. Atenţie, dacă nu aş fi cerut eu aşa ceva, numele Tvardochlib nu ar fi apărut în ziar, până ce aseta s-a desfiinţat! Dar nici nu mai contează acum că, dacă ne întâlnim prin spatele tribunalului, longilinul patron şi antrenor de la Videoclip Ploieşti întoarce capetele trecătorilor, care nu ştiu pe cine bălăcăreşte, de la distanţă!
Pentru că nu sunt ranchiunos din fire, pentru că iubesc sportul ploieştean, pentru că îi doresc numai binele acestuia, pentru că îmi place foarte mult voleiul, pentru că îi respect pe ploieştenii mei, pentru că vreau o nouă campioană, la Ploieşti, a sportului jucat la fileu, dar şi pentru multe altele, lansez un apel la adresa municipalităţii şi a oamenilor de afaceri cu dragoste de volei, din oraş şi judeţ, să ajute echipa Videoclip să-şi facă un lot cu adevărat competitiv! Un efectiv cu ajutorul căruia să promoveze măcar în sezonul viitor şi, apoi, să se încerce reclădirea unei echipe de talia Petromului! Iar pentru că Robert Tvardochlib este ploieştean, pentru că eu cred că are stofă de tehnician, pentru că este pasionat şi pătimaş, totodată, pentru că a fost un internaţional apreciat, pentru că a câştigat campionate şi Cupe ale României şi ştie, deci, cu ce se mănâncă adevărata mare performanţă, pentru că a fost secund de echipă naţională, pentru că se luptă să nu lase voleiul ploieştean să moară, pentru că are putere de muncă, pentru că ţine la tăvăleală, pentru că nu are importanţă dacă mă va antipatiza, poate, toată viaţa, Videoclipul lui merită să fie ajutat să devină echipa campioană a voleiului masculin românesc, într-o zi! Deci, dacă e să fie Robert Tvardochlib cel care s-o conducă pe culmi, atunci el să fie!
Tags: "Dream Team", "Faezta de Prahova", Branislav Moro, campioana, Cluadio Cuello, Colegiul National Mihai Viteazul, CSM Ploiesti, CSU Asesoft Ploiesti, Deltacons Tulcea, Divizia B, FSLI Petrom, Liviu Luca, marian Stefan, Oameni de afaceri, Octav Preda, Petrom, Ploiesti, Prahova, Primaria Ploiesti, Robert Tvardochlib, SC FC Petrolul, Ucraina, Videoclip Ploiesti, Volei
Întotdeauna, când promit ceva, caut să mă şi ţin de cuvânt. Doar situaţii de forţă majoră mă pot împiedica să-mi ţin promisiunea. Iar cum, aici, pe acest blog, am promis că voi oferi cât mai multe detalii despre cantonamentul şi meciurile Petrolului în Turcia, graţie colaborării cu fostul meu coleg de la “Prahova” şi “Gazeta de Prahova”, aşa doream s-o fac. Bref, am primit prima şi a doua corespondenţă de acolo, de la Octav, rămas acelaşi om serios şi muncitor pe care îl ştiam. Numai că, spre surprinderea mea, a treia şi a patra nu au mai venit deloc! Iniţial, am fost tentat să mă supăr pe amicul meu. Aş fi făcut o mare greşeală. El este acelaşi băiat bun. Altceva s-a întâmplat, după ce am fost bun să primesc, pe mailul meu, prima corespondenţă şi s-o trimit, apoi, şi ofiţerului de presă al clubului, prietenul Ionuţ Pană, sau după ce am postat la 12 noaptea cronica partidei victorioase contra divizionarilor “A” de la Internaţional Curtea de Argeş! Bănuiam despre ce ar fi vorba, însă nu vreau să detaliez, atât de dezamăgit am fost astăzi, când am primit confirmarea supoziţiilor mele. În sfârşit…
Drept urmare, îmi cer scuze celor care îmi vor vizita blogul că nu voi mai putea să mă ţin de cuvânt şi-i rog să acceseze site-urile www.fcpetrolul.ro şi www.republicanul.ro, care vor posta informaţii calde de la Lara, sau să cumpere ziarele locale, ce preiau aceleaşi ştiri sau fac rost şi de altele, pe diverse canale, direct de la “Fame Residence Hotel”. Blogul acesta, nefiind un ziar sau un site de ştiri, nu are niciun rost, creu eu, să copieze date de pe alte site-uri şi nici să facă vreun comentariu asuora meciurilor ori antrenamentelor pe care proprietarul lui nu le-a văzut “live”. Astfel încât, îmi impun ca, pe viitor, despre Petrolul să comentez doar atunci când chiar voi vedea ceva cu ochii mei, altfel însă nu. Doar anumite zvonuri - apropiate de realitate, în opinia mea - vor mai fi disecate în acest spaţiu, în perioada de timp în care nu am posibilitatea unui contact direct cu echipa, căreia îi urez mult succes în viitoarele teste de la Lara şi un sejur cât mai plăcut acolo!
Tags: "Fame Residence Hotel", Corespondente, Cronica, Hotel, Informatii, International Curtea de Arges, Lara, Octav Preda, Petrolul, Precizare, Siteuri, Stiri, Turcia, Turneu
Avem atât de puţine mari valori sportive, cu adevărat, în Prahova, încât prezenţa - de doi ani şi jumătate, la Ploieşti - a unei mari vedete a baschetului mondial, Rashard Nathan Griffith, pe numele său întreg, un american care a făcut vogă în Europa, după ce echipa din NBA care l-a draftat în 1995, Milwaukee Bucks, l-a trimis în Turcia, la Tofaş SK Bursa, încât ar trebui să-i mulţumim, în fiecare zi, lui Dumnezeu pentru acest dar nepreţuit.
Personalitate marcantă a sportului jucat la panou, Griffith se pote lăuda nu numai cu… antrenamentele din liceu („high school”, în SUA) făcute împreună cu viitorul „monstru sacru” Michael Jordan, ci şi cu evoluţiile alături de iluştrii Manu Ginobili (a făcut furori în NBA), Marko Jaric (şi el fost combatant în celebrul campionatul american, iar în prezent, la Real Madrid) şi Antoine Rigaudeau (celebru baschetbalist francez).
Despre cel căruia i se zice „Little Shaq” sau „Big Boy”, dar mai ales „Griff”, vom scrie în rândurile de mai jos, pentru a vi-l face cunoscut aşa cum este în viaţa de zi cu zi: un om ca toţi oamenii, dar şi înzestrat cu anumite calităţi care îl scot în evidenţă, numai în sensul bun al cuvântului.
Chicago, oraşul lui Al Capone. Un italian născut în Brooklyn, New York, USA. Gangster celebru, membru al organizaţiei criminale Chicago Outfit, prin anii ‘20. Băiat la locul lui şi fără să ştie ce se întâmplase cu 40-50 ani înainte de a apărea el pe lume, Rashard Griffith a văzut lumina zilei, pe 8 octombrie 1974, tot în metropola făcută vestită în lume de către „macaronarul” cu apucături condamnabile. Familia lui Rashard nu era una bogată, dar tot şi-a permis să-şi dea băiatul să facă sport, lupte pentru început, dar şi, în paralel, să-l înscrie la… balet. „M-au ajutat mult orele de balet la mobilitate” - recunoaşte şi astăzi „Griff”. Cu baschetul, ramura care i-a marcat viaţa şi i-a asigurat un viitor lipsit de griji, din punct de vedere material, s-a întâlnit mai târziu, în ceea ce s-ar numi echivalentul şcolii generale din România. A fost dragoste la prima vedere! De ce baschet? „Am crescut mult în înălţime, aşa că a venit de la sine” - mărturiseşte, franc, Rashard Griffith.
La liceu, în Wisconsin, longilinul sportiv şi-a pus amprenta, devenită deja inconfundabilă şi pentru noi, românii, pe prima calificare a echipei de baschet, la turneul final al NCAA (antecamera NBA, pentru destui tineri jucători). Era, pe atunci, un veritabil recordmen - la recuperări, capace şi, mai ales, puncte marcate într-un meci. Culmea, chiar dacă a evolut doar vreme de trei ani în echipa liceenilor din Wisconsin, după părăsirea acesteia, tricoul său a fost retras! După modelul marilor vedete mondiale! Mai mult, ca o recunoaştere a tot ceea ce a însemnat el pentru acel liceu şi oraş, Rashard Griffith ţine coperta unei enciclopedii a celor mai buni jucători de baschet ai acestuia, foste vedete din anii de şcoală! Amuzant este că, aflat în Italia, la un turneu de pregătire, cu formaţia de baschet a liceului din Wisconsin, fostul lui antrenor i-a zărit, într-un magazin, fotografia pe
coperta unei reviste locale, echipat în tricoul celebrei trupe a lui Kinder Bologna. Mândru, yankeul i-a spus vânzătorului: „A fost elevul meu”. Imediat, italianul le-a oferit profesorului american şi jucătorilor săi posibilitatea de a-şi procura gratuit orice îşi doreau din magazinul lui!
În vară, Griffith va face, de altfel, o vizită în Wisconsin, cu prilejul unei festivităţi emoţionante, cei care au calificat echipa liceului, pentru prima oară, la turneul final al NCAA fiind invitaţi să fie premiaţi împreună cu actualii elevi - autorii celei de-a doua perfomanţe similare, după mai mulţi ani, din istoria şcolii! Rashard este atât de popular acolo, şi acum, încât mai beneficiază de gratuităţi la sala de forţă, bazin, restaurant şi altele.
Din NBA în Europa
Experienţa lui Rashard Griffith în NBA nu a fost una care să-l bucure. Draftat de Milwaukee Bucks, în 1995, la vârsta de 21 de ani, de pe poziţia a 38-a, “Griff” s-a văzut lăsat să plece în Europa. Au urmat însă aproape 10 ani frumoşi, cu realizări dintre cele mai mari. Dar începutul nu a fost deloc unul simplu. Venind din Statele Unite cu obiceiul de a juca un anumit gen de baschet (făcea des “paşi”), Griffith i-a exasperat pe turcii de la Tofaş SK Bursa, făcând “un tur de campionat catastrofal” - după cum el însuşi este de acord! A fost nevoie să i se pună un antrenor personal, iar strategia aceasta a dat rezultate, în retur fiind un cu totul alt baschetbalist, bifând medii excelente de puncte, recuperări şi capace. Pe cale de consecinţă, “Little Shaq” a devenit cel mai tânăr MVP din istoria campionatului din Turcia. Ţara Semilunei a fost rampa de lansare a lui Griffith pentru puternicele campionate din Israel , Italia şi Spania. Acolo unde, de fapt, a şi cunoscut consacrarea.
La aproape 25 de ani, Rashard a renunţat definitiv la “visul NBA”, chiar dacă Milwaukee Bucks i-a făcut o ofertă de 1 milion de dolari/an! Era atunci la Maccabi Tel Aviv şi a preferat să rămână pe loc, deşi mai cochetaseră cu el şi cei de la Orlando Magic! Astfel nu mai jucat nici măcar un minut în celebra competiţie! De ce a procedat aşa şi nu altfel? „Deşi mulţi prieteni de-ai mei au ajuns să joace în NBA, la câţiva ani după ce eu am plecat în Europa, am optat să continui aici, fiindcă eram deja cunoscut şi câştigam oricum mai mult decât acasă” - îşi motivează decizia de atunci, una mai puţin de înţeles, poate, pentru baschetbaliştii europeni, care trăiesc în gând măcar cu o prezenţă în NBA!
Nu mai pleacă din România!
Cel mai bun străin din anul 2009 al Campionatului Naţional de baschet masculin, americanul Rashard Griffith, s-a decis să rămână definitiv în 
România, chiar dacă mai doreşte să evolueze pentru CSU Asesoft Ploieşti doar încă un singur an competiţional. Cine l-a convins să devină… român de-al nostru? Soarta a făcut ca Rashard să călătorească spre Belgia, în urmă cu câţiva ani, la bordul unui avion al companiei Tarom. Stewardesă-şefă era o fostă jucătoare de baschet de la Olimpia Bucureşti, Corina Prodan, cea căreia apropiaţii îi spun Cora. Bucureşteancă şi ea, ca şi antrenoarea secundă a echipei CSU Asesoft, Andreea Căruţaşu, Cora a jucat, pentru puţină vreme, împreună cu soţia celui mai bun baschetbalist român din prima divizie, în 2009: Virgil Căruţaşu.
După şase luni de la acea întâlnire, întâmplătoare, Rashard şi Cora s-au revăzut şi - cum se zice pe la noi - s-au cunsocut mai bine, s-au plăcut şi au rămas împreună. Şi-au construit o casă la Snagov, care este aproape gata de a fi predată la cheie. Aşa că, s-a rezolvat şi problema spaţiului locativ. În prezent, ei locuiesc într-o vilă de modă veche, dar cu un farmec aparte, închiriată de club într-o zonă din vecinătatea centrului Ploieştiului.
Care a fost şansa lui Sebastian Ghiţă, finanţatorul mutiplei campioane a baschetului masculin autohton, şi a lui Alexandru Iacobescu, preşedintele executiv al acesteia, de a putea transfera un aşa mare jucător la echipa lor? În primul rând, fiindcă, în sezonul 2007-2008, CSU Asesoft urma să joace în ULEB Cup, a doua competiţie inter-cluburi ca valoare din Europa, după Euroligă. Aceasta din urmă era întrecerea căreia Rashard Griffith îi ducea dorul. A fost, de fapt, argumentul decisiv pentru venirea lui la Ploieşti, deşi campionatul din ţara noastră nu se bucura deloc de expunerea celor în care „Big Boy” era obişnuit să joace. Apoi, i-au plăcut… pieptul de pui şi, mai ales, mai ales papanaşii! Mai putea, oare, să refuze oferta lui Ghiţă şi a lui Iacobescu? Nu, mai ales că şi clubul său de atunci, Pinar Kariyaka Izmir, avea probleme financiare. Aşa că, după o vizită în SUA, pentru a le revedea pe fetiţele sale din prima căsătorie, Pea (acum în vârstă de 14 ani) şi Lyric (6 ani), Rashard a venit la CSU Asesoft şi şi-a pus, generos, în slujba echipei valoarea sa incontestabilă. Şi încă o mai face şi acum, după 30 de luni la un nivel calitativ ridicat. Iubitorii de baschet din Ploieşti, ca şi conducătorii clubului său actual, speră s-o mai facă şi mai târziu, în calitate de nepreţuit colaborator pe partea tehnică!
(casete la materialul de mai sus)
Maşini, după gustul şi gabaritul unui pivot masiv
Când a ajuns în Israel, la Maccabi Tel Aviv, Rashard Griffith - un „colos” de
2,12 metri şi 130 de kilograme - a primit, ca maşină de serviciu, un Nissan Maxima. Şi el era un… Maxim(a) atunci! În Italia, s-a schimbat foaia. La Bologna, pe vremea „dinastiei Kinder”, fanii îl aplaudau când se îndrepta spre casă, la bordul unui impunător Mercedes S 600, iar la Roma, când juca la Lottomatica, a condus un 4×4, marca Range Rover. De care nu s-a declarat însă chiar sedus!
În Statele Unite, banii câştigaţi în baschetul european i-au permis să-şi achiziţioneze două Mercedesuri, unul S 550, altul - CL 600, ambele de culoare albastră. Sau după cum i-a mărturisit Roxanei Ciuhulescu, realizatoarea emisiunii Promotor, de la ProTV, „CL 600 este bleu ciel cu o tapiţerie din piele gri”. Însă piesa de rezistenţă a garajului de peste ocean al lui Rashard este un Cadillac Escalade negru, din 1968, complet modificat! De altfel, el îşi doreşte să-şi aducă toate cele trei maşini în România!
Ajuns la Ploieşti şi devenind prieten al Corinei Prodan, „Griff” s-a gândit că a venit timpul unei noi achiziţii. Ţinând cont de sfatul acesteia, el a optat pentru achiziţionarea unui Chrysler 300C CRD 3.0 diesel V6, de 220 de cai putere. „Este o marcă pe care o ştiu foarte bine, fiind o maşină bine cunoscută în ţara mea, declarându-mă foarte mulţumit de acest autoturism, care nu consuma foarte mult pentru gabaritul său şi-mi oferă confort şi siguranţă depline” - i-a declarat baschetbalistul vedetei ProTV, 
mirată că un american a ales dieselul în dauna benzinei. Numai că, „Little Shaq” de altădată este, acum, un om responsabil şi chibzuit. Semn că a adoptat deja modul de a gândi al europenilor!
Mari iubitori de animale, Cora şi Rashard şi-au cumpărat, anul trecut, un câine din rasa „cane corso”, exemplarul lor cântărind, încă de la vârsta de 8 luni, nu mai puţin de 45 de kilograme! Fiind un câine mare, descris pe internet ca unul de atac, „Griff” este pregătit - atunci când îl ia în Chryslerul său, la o plimbare sau pe altundeva - cu o cuvertură bleu, care nu lipseşte niciodată din portbagajul limuzinei negre. Astfel, superbul patruped se poate tolăni, în condiţii de siguranţă privind tapiţeria maşinii, pe bancheta din spate!
Cavalerul Triplei Coroane
Nu sunt chiar foarte mulţi jucători de baschet, evoluând în Europa, care se
pot lăuda, în cariera lor, cu adjudecarea „Triplei Coroane” (campionatul şi Cupa ţării în care combat pe „Bătrânul continent”, plus Euroliga - trofee câştigate pe parcursul aceluiaşi an competiţional). Printre ei se numără însă şi superstarul echipei CSU Asesoft Ploieşti, Rashard Griffith, cel care, în sezonul 2000-2001, a reuşit, împreună cu formaţia italiană Kinder Bologna, această mare performanţă!
Din cercul select al marilor cluburi europene care au în palmares „Tripla Coroană” fac parte, printre altele, Real Madrid, Ignis Varese, Maccabi Tel Aviv, Cibona Zagreb, Partizan Belgrad, ŢSKA Moscova sau Panathinaikos Atena. De subliniat altfel că, la finele ediţiei adjudecate de Kinder Bologna, Griffith a fost ales în echipa a doua a întregii competiţii a Euroligii, un fel de formaţie a rezervelor! Iar asta după ce fusese declarat şi MVP al Cupei Italiei - 2001!
Mama şi bunica, mereu cu „Big Boy”
Rashard Griffith şi-a iubit imens mama şi bunica. Atunci când le-a pierdut, iar el era „călător cu treabă” peste mări şi ţări, pentru a le avea mereu împreună cu el, s-a decis să-şi tatueze pe corp chipurile lor. Pe interiorul antebraţului său stâng, se poate observa scris - deasupra figurii mamei sale, dispărută din viaţă când fiul ei juca în Italia - „In loving memory” („În 
memoria dragostei pentru…”), iar dedesubt: Mary Elaine Griffith. Pe cel drept este cu bunica. Emoţionant! În afară de aceste două tatuaje, Rashard mai are încă două, dar ar fi dorit să-şi facă şi un al cincilea - cu chipul uneia dintre fetiţele lui, Lyric. Nu a mai apucat însă, din cauza programului său foarte dens. Din punctul de vedere al numărului de tatuaje, Griffith este… egalul unui fost coechipier, compatriotul Mike Jones.
Altfel, un adevărat sufletist, Rashard Griffith a sărit imediat în ajutorul populaţiei din Haiti, după dezastrul provocat de cutremurul de 7,3 grade Richter, din data de 11 ianuarie, el fiind imaginea campaniei demarată de clubul său, CSU Asesoft. „Cei din Haiti au nevoie şi de ajutorul nostru” - a spus marele baschetbalist. Astfel, Rashard Griffith s-a alăturat unor mari foşti sportivi români, precum Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi sau Gică Popescu. Ajutorul clubului CSU Asesoft va consta în echipamente, genţi şi mingi de baschet.
Tags: Ajutor, Andreea Carutasu, Antoine Rigaudeau, Baschet, Baschetbalista, Brooklyn, Bunica, Cadillac, Caine, Campionatul National Masculin de Baschet, Cane Corso, Chicago, Chrysler, Cibona Zagreb, Corina Prodan, CSU Asesoft, Draft, Emisiune, Euroliga, Haiti, Israel, Italia, Kinder Bologna, Lottomatica Roma, Lyric, Maccabi Tel Aviv, Mama, Manu Ginobili, Marko Jaric, Mary Elaine Griffith, Masini, Material, Mercedes, Mike Jones, Milwaukee Bucks, MVP, NBA, New York, Olimpia Bucuresti, Orlando Magic, Partizan Belgrad, Pea, Prietena, Promotor, ProTV, Rashard Griffith, Republicanul, Romania, Roxana Ciuhulescu, Saptamanal, Spania, Stewardesa, SUA, Tarom, Tofas SK Bursa, Tripla Coroana, TSKA Moscova, Turcia, Wisconsin
Iarna asta, echipele de fotbal prahovene şi-au gândit pregătirea după buzunarul fiecăreia. Cei mai avuţi, chiar şi în această perioadă de criză, au optat exclusiv pentru un cantonament în străinătate. Excepţie a făcut însă trupa unui puternic concern austriac, care a optat, poate neaşteptat, doar pentru antrenamente şi meciuri la şes, pe o suprafaţă de joc neconvenţională. Alţii au strâns cureaua şi au îmbinat pregătirea fizică de la munte cu cea tehnico-tactică efectuată dincolo de graniţele ţării. Majoritatea team-urilor locale a stat însă pe acasă, declarând drept stagiu centralizat antrenamentele de pe propriile arene şi cazarea în clădirile care le găzduiesc în zilele de cantonament din sezonul oficial. Cât de bune vor fi rezultatele ulterioare ale unor asemenea strategii, guvernate - e drept - de grija faţă de cheltuirea fondurilor financiare proprii, vom vedea pe timpul returului. Unul ale cărui date de debut se apropie şi la primul eşalon, şi la al doilea.
Liga Profesionistă de Fotbal a optat pentru 20 februarie, iar Federaţia Română de Fotbal - pentru 27 februarie. Neplăcut este că diriguitorii fotbalului autohton s-au luat pesemne după previziunile aiuristice ale „specialiştilor” de la Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, ca şi după experienţa ultimelor ierni, şi nu le-a prea ieşit. Iarna este departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt. Codul galben de ninsori devine parcă o obişnuinţă măcar pentru câteva zile, săptămână de săptămână, iar pe cale de consecinţă, starea terenurilor din România - tot mai improprie desfăşurării normale a unui meci de fotbal. Aşa că, „minţile luminate” din Cotroceni şi Piaţa Muncii se şi gândesc să împingă startul returului cel puţin cu câte o săptămână mai încolo. O fi destul, nu o fi, nici INMH nu ne mai poate lămuri, după cum se vede.
Cert este doar că, dacă iarna va tot fi la ea acasă, mai mult decât se aşteptau „oamenii de fotbal” ai noştri, campionatele tot vor trebui pornite. Chiar şi în condiţii climatice precare pentru fotbal şi fotbalişti. Atunci, apreciez, echipele care s-au pregătit în decoruri exotice vor cam avea de pătimit. Cum mai există şi riscul, spun specialiştii, de data aceasta fără ghilimele, ca trecerea de la gazonul sintetic la cel natural, acoperit cu zăpadă sau cu apă şi noroi, să se lase cu accidentări nedorite. Şi, implicit, cu subţierea efectivului, în plină întrecere. Concret, dacă iarna va ţine cât… calendarul, mai avantajate, să zicem, vor fi grupările sărace, care nu au avut parte, zilele acestea, decât de ger, zăpadă şi vânt aspru. Bine, dacă ne gândim la marasmul lor din conturi şi la loturile abia încropite, vara trecută, şi neîmbunătăţite mai deloc acum, nici pregătirea în condiţii identice - sau măcar apropiate - celor din primele etape ale returului nu poate oferi garanţia unor rezultate pozitive. Perfect ar fi fost, idee SF, ca toate echipele noastre să fi avut posibilitatea de a se pregăti în toate modurile posibile, simulându-se condiţii climatice dintre cele mai diverse. Nu doar unele, iar altele - deloc. E adevărat, pentru asta ar fi trebuit ca fotbaliştii să se fi născut, să fi crescut şi să fi trăit şi jucat în… altă parte. Ori, cel puţin, meteorologii noştri să fi interpretat mai aproape de realitate ceea ce au „tras cu urechea” de la omologii lor din alte ţări, mai avansate din punctul de vedere al cercetării.
Până la aflarea adevăratelor rezultate ale pregătirii de iarnă, în condiţii diferite, îndrăznim să conchidem doar că, dacă Astra ar juca pe iarbă în debutul returului, nu ar face-o chiar rău, ghidându-ne după succesele din Alanya, că Petrolul va fi aceeaşi nucă tare, indiferent dacă va fi zăpadă sau gazonul verde, că Tricolorul se va căuta cât va fi returul de lung, că surpriza turului, Conpet, va avea şanse mari de a da lovitura, că Petrolistul Kaproni se va menţine pe treapta a treia a podiumului, dar nu mai mult, din păcate, că formaţia OMV-ului, Chimia, ar putea apela des la… medic şi că Petrolul Teleajen şi AFC Filipeştii de Pădure vor visa doar la a rămâne „bune în grad”. A se citi în acelaşi eşalon în care combat în ediţia 2009-2010. Ce să-i faci, fiecare după buzunar!
Tags: Acasa, AFC Filipestii de Padure, Astra, Cantonament, Chimia Brazi, Conpet Ploiesti, Echipe, Editorial, Federatia Romana de Fotbal, Fonduri, Fotbal, Insitutul National de Meteorologie si Hidrologie, Liga a II-a, Liga a III-a, Liga I, Liga Profesionista de Fotbal, Petrolistul Kaproni Boldesti, Petrolul, Petrolul Teleajen Ploiesti, Prahova, Prahovene, Republicanul, Resurse, Saptamanal, Strainatate, Tricolorul Breaza
Cam în aceeaşi perioadă de timp, Ioan Niculae - patronul echipei de primă ligă, Astra Ploieşti - şi Marian Dima, jurnalist la cotidianul “Prahova”, s-au aflat în Alanya şi au urmărit trei dintre cele cinci meciuri amicale ale “dracilor negri”, pe tărâm turcesc. În fapt, a fost vorba despre testele cu adevărat importante - cele cu Sturm Graz, fostă combatantă în ediţia 2009-2010 din “Europa League”, cu Dunărea Giurgiu, ambiţiosul “satelit” neoficial al clubului din “9 Mai”, şi cu FC Brno, formaţie de tradiţie din întâiul eşalon fotbalistic al Cehiei.
Bazându-mă pe experienţa lui Marian - acumulată, de-a lungul timpului, pe baza unui număr foarte mare de jocuri urmărite “live” sau la TV, dar şi pe faptul că el a fost, până cu puţină vreme în urmă, chiar om de fotbal, în calitate de ofiţer de presă la… Astra -, am aşteptat cu nedesimulat interes şi cu mare curiozitate, totodată, aprecierile lui faţă de evoluţiile noilor achiziţii ale echipei lui Niculae. Sincer, de la acesta din urmă nu mă aşteptam să facă aprecieri publice vizavi de prestaţiile fotbaliştilor transferaţi la propunerea antrenorului principal Nicolo Napoli, dar numai cu girul domniei sale. Nu că nu m-ar fi interesat părerea omului de afaceri teleormănean, ba din contră. Ştiu foarte bine că se pricepe la un sport pe care l-a şi practicat, de altfel, şi la care nu renunţă nici măcar acum, la nivel de plăcere, desigur. Numai că, Ioan Niculae - spre deosebire de Gigi Becali, Marian Iancu, Adrian Mititelu sau chiar George Copos - nu ne-a prea răsfăţat cu declaraţii privind echipa pe care o finanţează.
Ei bine, în numărul de sâmbătă, 6 februarie 2010, al “Prahovei”, Marian Dima - cum era de aşteptat -, dar şi fostul său şef de la Astra, mai puţin obişnuit, au făcut remarce asupra evoluţiilor noilor veniţi, cu precădere a celor din afara graniţelor României. Ciudat însă, pe când jurnalistul le acordă străinilor, lesne de observat, mai degrabă bile negre, decât albe - doar… autohtonul june portar George Gavrilaş primind notă de trecere şi fiind cotat ca un jucător de Liga I -, patronul are numai cuvinte de laudă la adresa sud-americanilor aduşi iarna aceasta. Pentru că doar ei au mai rămas în prezent la Astra, sârbul Ivan Paunovic trecând deja - din motive de nepotrivire între cerere şi ofertă pecuniară - la Universitatea Craiova, o adversară directă în lupta pentru salvarea de la retrogradare. Desigur, s-ar mai putea discuta şi despre camerunezul Chiristian N’kongue, dar mă îndoiesc că el va fi împrumutat de la Oţelul Galaţi, după ce a ratat pregătirea de iarnă cu Astra, din cauza… paşaportului deteriorat. Mai sunt şi românii Marius Matei, tot de la Oţelul, despre care nici nu s-au mai făcut comentarii, de către Ioan Niculae şi Marian Dima, dar şi Lucian Condrea şi Bogdan Mihăilă, ultimii doi, tineri de perspectivă, opinez că nu fac totuşi obiectul unei promovări nici măcar în lotul de 18, din raportul de joc, în acest retur, al cărui grad dificultate nu lasă loc la experimente.
Repet, ceea ce m-a frapat este modul aproape diametral opus în care Niculae şi Dima - care, atenţie, au văzut aceleaşi meciuri ale Astrei, în Antalya! - i-au evaluat pe nou-veniţii de pe “Columbia”. În acest context, sincer, cu atât mai rău mi-a părut că Liga Profesionistă de Fotbal va muta, mâine, după cum se aude, debutul returului, cu o săptămână mai târziu - deşi, potrivit condiţiilor climatice din prezent, are deplină acoperire pentru acest demers -, cu cât trebuie să-mi mai pun răbdarea în cui, până ce voi putea să văd, cu ochii mei, cine a avut dreptate: patronul sau jurnalistul? Să fi avut fiecare un interes ascuns, care să-l determine să facă aprecieri contradictorii, unul faţă de altul, parcă nu pot să cred. Ce să fac? O să mai am puţintică răbdare, pentru că despre ceea ce nu ai văzut nici nu poţi face comentarii!
Tags: Adrian Mititelu, Alanya, Amanare, Antalya, Astra Ploiesti, Austria, Bogdan Mihaila, Cehia, Christian N'kongue, Columbia, Debut, Dunarea Giurgiu, FC Astra Ploiesti, FC Brno, Fotbal intern, George Copos, Gigi Becali, Ioan Niculae, Jurnalist, Liga I, Liga Profesionista de Fotbal, Lucian Condrea, Marian Dima, Marian Iancu, Marius Matei, Otelul Galati, Patron, Prahova, Retur, Sturm Graz
Băiat serios cum îl ştiam, Octav Preda, fostul meu coleg jurnalist de la “Prahova” şi “Gazeta de Prahova”, mi-a trimis, sărind peste… şpriţul succesului, o cronică exhaustivă - deh, deformaţie profesională! - a primului meci amical al Petrolului, în Antalya. Din fericire, lui Octav i-a fost mai uşor, pentru că a trebuit să scrie, astăzi, despre o victorie, în dauna unei prim-divizionare, Internaţional Curtea de Argeş, cu scorul de 2-1 (1-1), în urma golurilor marcate de către “veteranul” Cristian Vlad (minutul 6) şi de “copilul” Constantin Stoica (55), respectiv Ousmane Viera. Jucătorul împrumutat vara trecută de la CFR Cluj a egalat la 360 de secunde după deschiderea scorului de către căpitanul “lupilor”.
Deşi doar cu trei antrenamente la activ, dintre care cel de azi dimineaţă - mai uşor şi cu o durată de numai 55 de minute, ploieştenii au dovedit, scrie Octav, o mare poftă de joc şi o determinare impresionantă. Doar în prima repriză, după restabilirea egalităţii, jucătorii formaţiei din Liga I au controlat vreo 20 de minute jocul, dar fără a trece la conducere pe tabela de marcaj. Asta deşi mai cunoscuţii Ramses Gado şi Cornel Frăsineanu, dar şi tânărul Ciucur, au ameninţat buturile Petrolului. Divizionarii “B” au răspuns prin talentatul Constantin Budescu, activ la centrări şi şuturi, dar şi fără noroc la gol! Cristi Vlad, în schimb, a înscris cu un şut pe jos, plasat de la marginea careului mare, după ce, în chiar debutul meciului, Daniel Opriţa, cu o lovitură de cap, a fost aproape de a marca primul gol al întâlnirii, el fiind beneficiarul unei centrări bune a lui Pompiliu Stoica. Viera a egalat, ca urmare a unei reluări de la bara a doua, cum se spune în limbajul fotbalistic, africanul profitând de o neatenţie a lui Bozidar Cosic şi Mihai Tudor. Fostul fundaş al deţinătoarei Cupei României a profitat de o centrare de la colţul terenului, cornerul fiind obţinut în urma unei parade frumoase a lui Andrei Vlad, la “bomba” lui Frăsineanu.
La reluare, “galben-albaştrii” au apăsat, imediat până la “blană”, pedala de accelaraţie, iar junele Constantin Stoica a punctat sec şi repede, în poarta goală, la capătul unei acţiuni ofensive purtate de către tizul Budescu şi de ucraineanul Roman Radcenko, ultimul remarcându-se de-a lungul acestei reprize prin insistenţa cu care a atacat poarta adversă. Semn că postul de vârf de careu a fost, în sfârşit, rezolvat.
A fost doar un meci, vor mai veni şi altele, aşa că nu e cazul să facem nuntă, acum, dar de bucurat pentru acest succes, tot trebuie s-o facem! Mai ales că adversara a fost una de eşalon superior. La finele partidei, managerul general Vivi Răchită i-a oferit o declaraţie… asistentului de marketing al clubului, Octav Preda: “Mai sunt destule nesincronizări în jocul nostru, dar - la momentul actual - sunt mulţumit de atitudinea fotbaliştilor mei, cât şi de acest rezultat. Evident, pentru că am învins o echipă de prima ligă din ţară. Stăm bine fizic şi se pare că suntem pe drumul cel bun. Am avut mari probleme totuşi la fazele fixe, însă, nu am lucrat decât astăzi, vineri, la acest capitol. Am încredere că, în scurt timp, vom remedia neajunsurile de acest fel. Am terminat pe teren cu doi juniori născuţi în anul 1992 (n.m. - Constantin Stoica şi Florin Plămadă) şi nu e puţin lucru. Vreau să formez echipa pentru retur, aşa că astept de la băieţi o concentrare maximă, la fiecare meci.”
Acum, a venit rândul şi celor două efective la care au apelat tinerii tehnicieni Vivi Răchită şi Ionuţ Badea, cel din urmă plecat în această iarnă de la divizionara secundă FC Argeş Piteşti.
PETROLUL: A. Vlad - Tudor (46 - Chiriţă), Şomodean (46 - Bozga), Cosic, P. Stoica (81 - Neagu) - G. Crăciun (46 - C. Stoica), Neagoie - Opriţa (54 - Cataramă), Cr. Vlad (54 - Mihai), Budescu (67 - Plămadă) - Pop (46 - Radcenko). Manager general: Valeriu Răchită.
INTERNAŢIONAL: Arcaba (46 - Pampea) - Băcilă (46 - Matei), Viera (83 - Popa), Raţiu, Frăsineanu (46 - Pintilii) - Ciucur, Voiculeţ, Răduţ (66 - Vezan), Gado - Stan, Apostu. Antrenor principal: Ionuţ Badea.
Tags: Antalya, Bozidar Cosic, Constantin Budescu, Constantin Stoica, Cristian Vlad, Daniel Oprita, International Curtea de Arges, Lara, Mihai Tudor, Ousmane Viera, Petrolul, Pompiliu Stoica, Roman Radcenko, Turcia, Victorie, Vivi Rachita
După ce că, ieri, zborul Petrolului, de la Otopeni la Istanbul, a fost întârziat cu două ore, din cauza… ninsorii care s-a abătut asupra metropolei turce, după ce că oareşce turbulenţe - dar nu precum cele suportate, 24 de ore mai devreme, de fraţii Karamyan şi jucătorii de la CFR Cluj - i-au speriat pe Daniel Opriţa şi pe Răzvan Negoiţă, “lupii” au avut parte şi de alte surprize la sosire în Antalya. Apropo de “Burtă”, masorul, la el poate mă aşteptam să aibă emoţii, însă la “Dinel” - care are zboruri cu Steaua de nu le mai ştie numărul - mai va! Glumesc, desigur.
Ajunşi la Lara şi cazându-se în “Fame Residence Hotel”, unul de cinci stele, petroliştii au aflat că primul adversar - o formaţie de ligă inferioară din Germania, Turkyemspor - fusese înlocuită cu prim-divizionara Shakhtar Karaganda, din Kazakhstan, întâlnirea fiind anunţată pentru astăzi, după prânz, de către fostul meu coleg de la publicaţiile “Prahova” şi “Gazeta de Prahova”, Octav Preda, în prezent asistent de marketing la club şi membru în delegaţia Petrolului. Aseară, intrând întâmplător în contact cu managerul general Vivi Răchită, am aflat însă că s-a renunţat la o deplasare de 60 de kilometri, până în localitate Side, acolo unde trebuia să aibă loc, mâine, de la ora 15.30 (acceaşi în România), meciul cu Shakhtar Karaganda şi s-a optat pentru un alt joc-test, cu… Internaţional Curtea de Argeş. Dar în Lara! Noua echipă a lui Ionuţ Badea se află în cantonament în Turcia, pregătindu-se pentru dificila luptă de salvare de la retrogradarea în eşalonul secund. Cornel Frăsineanu şi coechipierii săi vor primi replica Petrolului, mâine, de la cinci după-amiază.
Cât priveşte o eventuală împrospătare a lotului “găzarilor”, speranţele scad pe zi ce trece. Atacantul Youssouf Ouattara - de la echipa portugheză de primă ligă Uniao Leiria şi component al echipei naţionale a statului Burkina Faso, la Cupa Africii pe Naţiuni 2010, din Angola - a cerut prea mulţi bani (5.000 de euro/lună) şi a fost refuzat de Răchită, în condiţiile în care era vorba, de fapt, doar despre un împrumut până la finele acestui campionat. Tot managerul general mi-a spus că îl va mai aştepta - nu prea mult, însă - pe portarul ucrainean, al cărui nume nu-l cunoştea încă.
Altfel, ieri, tot lotul - cu excepţia lui Alexandru Benga, încă nerefăcut după o accidentare - s-a antrenat normal, de la orele 11.00 şi, apoi, 17.00, prima şedinţă de pregătire pe pământ turcesc terminându-se cu un “meci în familie”: “verzii” (A. Vlad - Chiriţă, Bozga, Şomodean, P. Stoica - G. Crăciun, Cr. Vlad - Budescu, Plămadă, Cataramă - C. Stoica) contra “portocaliii” (Şerban - Tudor, Neagu, Cosic, Dimbi - Brânză, Neagoie - Opriţa, Mihai, Pop - Radcenko). La un moment dat, Vivi l-a introdus în joc şi pe foarte tânărul Steriu, la “portocalii”, fără a răpi totuşi cuiva plăcerea de a juca, din nou, fotbal, pe un teren… fără zăpadă!
Mâine seară, sper să am parte de o nouă “legătură” cu Lara şi să pot oferi, drept urmare, amănunte şi date statistice de la meciul cu Internaţional, mai ales că acestea nu vor putea fi aflate din ziarele locale decât luni, 8 februarie 2010!
Tags: Antalya, Atacant, Burkina Faso, CAN 2010, Daniel Oprita, Echipa naţională, Germania, International Curtea de Arges, Ionut Badea, Kazakhstan, Lara, Petrolul, Portar, Razvan Negoita, Shakhtar Karaganda, Side, Turbulente, Turcia, Turkyemspor, Ucrainean, Uniao Leiria, Vivi Rachita, Youssouf Ouattara, Zbor
Prin intermediul unui amic comun, domnul George Negoiţescu a aflat despre postul meu de acum o oră. Asta nu ar fi fost mare lucru. Dar, pesemne că domnia sa l-a alertat pe Vivi Răchită. Serios ca întotdeauna, Vivi nu a lăsat lucrurile în coadă de peşte şi mi-a explicat despre ce a fost de fapt vorba. Uite aşa se pot lămuri lucrurile! Simplu şi elegant! Iar eu, ca întotdeauna, îl cred pe Răchită, fiindcă nu prea mi-a înşelat încrederea, până acum. Că nu-mi poate spune chiar tot îl înţeleg pe deplin. Însă, acum, nu cred că a fost cazul.
Faptele! Marţi, 19 ianuarie 2010, la discuţiile de la Bucureşti, cu Liviu Luca - nu mai reiau tema acestora -, au participat doar Andrei Volosevici, Alexandru Crângu şi Valeriu Răchită. Atât! Luni, 25 ianuarie 2010, după alegerile de la Federaţia Română de Fotbal, la întâlnirea de la un restaurant din Capitală, cu un avocat şi Florin Bercea, au fost de faţă: Alexandru Crângu şi… George Negoiţescu. Prezenţa celui din urmă a avut parte de o explicaţie de bun simţ: îl adusese cu jeep-ul său, la Bucureşti, pe preşedintele Consiliului de Administraţie al SC FC Petrolul, la Adunarea Generală de la “Casa Fotbalului”, şi nu putea rămâne în maşină, în vreme ce alte persoane erau în local! Se spune că - nota bene! - Negoiţescu nu a participat, în restaurant, la discuţii care să fi avut legătură cu acelea purtate, anterior, cu Liviu Luca. Vineri, 29 ianuarie 2010, la sediul Primăriei Ploieşti, s-au purtat negocieri apreciate drept fructuoase, în prezenţa unui avocat, între Andrei Volosevici, Magadalena Mazâlu (secretară a Primăriei Ploieşti), Alexandru Crângu, Valeriu Răchită, pe de o parte, şi Florin Bercea, pe de altă parte. Din nou, nota bene!, se spune că George Negoiţescu nu numai că nu a fost de faţă, dar şi că nici nu ar avea cunoştinţă despre cele discutate, atunci, la primărie.
În concluzie, sursa a încurcat un pic borcanele, prezenţa finanţatorului de la Petrolistul Kaproni Boldeşti la acel restaurant din Capitală, laolaltă cu Andi Crângu, Florin Bercea şi un avocat, fiind interpretată în mod greşit. Una peste alta, nu a fost vorba, deci, despre o dezinformare, ci doar despre o confuzie. Ceea ce înseamnă cu totul altceva. Sper că, acum, toţi cei despre care am scris ceva mai devreme vor fi mulţumiţi că adevărul a ieşit la suprafaţă!
Tags: Adunarea Generala, Alegeri, Alexandru Crangu, Avocat, Bucuresti, Casa Fotbalului, Discutii, Florin Bercea, FRF, George Negoitescu, Jeep, Liviu Luca, Magadalena Mazalu, Petrolistul Kaproni Boldesti, Primar, Primaria Ploiesti, Primarie, Rapid, Raspuns, SC FC Petrolul Ploiesti, Viteza, Vivi Rachita
Scriam în subsolul unui post de săptămâna trecută, intitulat “Mâine este ziua cea mare”, că există suspiciunea - sau, mă rog, a apărut zvonul - că nu Vivi Răchită ar conduce de fapt “Noul Petrolul”, ci cu totul altcineva. Fiind vorba doar despre un simplu zvon, nici nu am făcut publică identitatea presupusei “eminenţe cenuşii” - cum am numit-o - şi apreciez că am procedat normal, atunci. La fel a făcut şi cotidianul “Prahova”, care - în numărul său de sâmbătă, 30 ianuarie 2010, la rubrica “Culise” - a scris despre acelaşi zvon.
Spre surpriza mea, managerul general al “Noului Petrolul” şi-a început declaraţiile de după triunghiularul amical de pe arena “LukOil” cu precizarea clară că “doar eu şi cu Andi Crângu, împreună cu Consiliul Local Ploieşti şi consiliul nostru de administraţie, conducem Petrolul, până la vară, ci nu George Negoiţescu”! Aşa a sunat declaraţia lui Răchită, om de fotbal care a priceput foarte bine încotro a “bătut” postul meu şi “culisele” de la “Prahova”. A fost bună precizarea cu pricina, recunosc, pentru cei care se mai îndoiau că Vivi Răchită şi Andi Crângu nu ar fi şefii de acum ai Petrolului. Desigur, la George Negoiţescu făcusem referire, atât eu, cât şi ziarul “Prahova”. Am evitat totuşi să-l pomenim, din motive obiective. Dacă Vivi spune că Negoiţescu nu are treabă cu managementul actual de la Petrolul, trebuie să-l credem pe cuvânt, fiindcă îmi închipui că, în caz contrar, ar trebui să se aştepte la o replică din partea finanţatorului divizionarei “C” Petrolistul Kaproni Boldeşti.
Pentru că am convenit deja că George Negoiţescu nu conduce la Petrolul nu-mi mai rămâne, acum, decât să-mi pun întrebarea ce a căutat, atunci, domnia sa la discuţiile de marţi, 19 ianuarie 2010, de la Bucureşti, cu Liviu Luca, acţionarul având cel mai important cuvânt în cadrul SC FC Petrolul?! Adică, tocmai când s-au purtat negocieri privind transferarea denumirii clubului, siglei, palmaresului şi a tuturor înregistrărilor făcute la OSIM, de către societatea mai sus-menţionată, către o alta. Un care să fie agreată de cei care asigură managementul Petrolului, în prezent! Scopul tratativelor de acum aproape două săptămâni? Evitarea situaţiei în care, din cauza datoriilor avute de către SC FC Petrolul la stat, în valoare de 3 milioane de euro, ANAF ar putea institui sechestrul! Dacă Negoiţescu nu a fost, în acea zi, la Bucureşti, împreună cu Vivi Răchită şi Andi Crângu, ori se doreşte păstrarea secretă a prezenţei acestuia la faţa locului, ceea ce ar fi de înţeles, la urma-urmei, ori sursele s-au înşelat din nou! Că o fi albă, că o fi neagră, până una-alta, iată un alt răspuns pe care merită să-l aştept, în orice caz.
În final, aş dori ca acest interes al meu să nu fie apreciat drept o răutate la adresa conducătorilor Petrolului, ci numai o curiozitate de jurnalist, pe care nu pot să mi-o reprim, orice ar fi. Un răspuns sincer, dacă este posibil, m-ar linişti în această privinţă.
Tags: ANAF, Andi Crangu, Bucuresti, Declaratii, Denumire, George Negoitescu, Inregistrari, Jurnalist, Management, Negocieri, OSIM, Palmares, Petrolistul Kaproni Boldesti, Raspuns, SC FC Petrolul, Sechestru, Sigla, Transfer, Tratative, Vivi Rachita
Mi-am stricat tot week-end-ul încercând din răsputeri, pe diverse canale, să aflu ce s-a discutat în mult aşteptata întâlnire de vineri, 29 ianuarie, dintre reprezentanţii „Noului Petrolul” şi avocaţii acţionarilor de la SC FC Petrolul. Deja, situaţia - chiar dacă se tot lansează perdele de fum - este groasă, în opinia mea. Iar asta pentru că există riscul ca, în cazul în care acţionarii nu achită datoriile faţă de stat, în sumă de 3 milioane de euro, SC FC Petrolul să fie declarată societate falimentară. Iar, pe cale de consecinţă, echipa de fotbal să piardă dreptul de participare la campionatul ligii secunde. Fapt care ar coincide cu irosirea muncii de un an, depusă de colectivul condus de managerul general Vivi Răchită. Firesc, deci, interesul faţă de această întâlnire, de la care Răchită aştepta, cu speranţă, unele clarificări. Mai exact, acceptul acţionarilor de a se modifica unele clauze cu privire la raportul juridic dintre SC Hale şi Pieţe şi SC FC Petrolul.
Curios, de vineri şi până ieri, duminică, 31 ianuarie, singurul care a mai vorbit despre întâlnire a fost acelaşi Vivi Răchită. Din păcate, nici el nu a adus lămuririle aşteptate de către suporterii „Noului Petrolul”. Cuvintele lui, deşi ale unei persoane stăpâne pe situaţie, nu au avut darul de a face totuşi lumină în privinţa unui eventual pas înainte făcut în direcţia viitorului echipei. Desigur, se vorbeşte acum despre decalarea datoriilor faţă de stat, vreme de şase luni, din cauza crizei, bilet de favoare obţinut de Cristi Borcea şi Gigi Becali de la noul ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu. Ceea ce ar însemna terminarea certă a ediţiei de campionat 2009-2010, de către Cristi Vlad şi coechipierii lui. Nu aş fi totuşi foarte liniştit, fiindcă multe se pot schimba - tocmai fiindcă e criză -, dar şi că nu s-ar rezolva nimic împingând data declarării falimentului mai spre vară. Rezultatul ar fi acelaşi: pierderea locului din Liga a II-a!
Acum, ca să fiu în ton cu vremea de afară, Petrolul îmi pare ca un urs alunecând pe un lac îngheţat. Cât e ger, o face lin şi fără cine ştie ce probleme. Firesc, cu resursele sale din acest moment. Când se va încălzi, gheaţa va începe să crape, până se va topi cu totul. Evident, cu consecinţele de rigoare. Unele nedorite nici de cel mai pesimist iubitor al culorilor galben-albastre.
Vivi Răchită încearcă să liniştească spiritele, explicând că - în pofida plecării din Ploieşti, pentru un timp, a Petrolului, care va „zbura” miercuri, 3 februarie, spre Turcia - preşedintele consiliului de administraţie, Andi Crângu, va putea să ţină hăţurile. Mai mult, prezenţa în oraş a primarului Andrei Volosevici - surprinzător de tăcut, zilele acestea, în privinţa subiectului de faţă - şi a acţionarilor de la SC FC Petrolul ar oferi garanţia continuării discuţiilor privind modificarea raporturilor juridice de asociere. Semn că absenţa sa, obiectivă, din oraş nu ar fi o problemă, din punctul de vedere al desfăşurării negocierilor. La rândul lui, Crângu îşi manifestă credinţa că discuţiile merg pe un făgaş normal şi că - mare atenţie! - are convingerea că se va rezolva situaţia, la vară. Normal că atunci se va rezolva, într-un fel sau altul! În acest context al declaraţiilor celor doi oficiali, nu împărtăşesc personal, sută la sută, optimismul nici al lui Vivi, nici al lui Andi. Asta pentru că timpul alocat asocierii - având drept bornă iarna anului trecut şi ca finiş, vara aceluiaşi - nu mă ajută să fiu încrezător, în prezent. Experienţa, fără falsă modestie, îmi spune că acest gen de tratative se întind, de obicei, pe o perioadă mai lungă decât ar fi necesar şi obligatoriu pentru o astfel de cauză. Una pe care o apreciez ca fiind la limită!
Desigur, cei care cred că Petrolul nici nu ar trebui să se gândească, acum, la promovare ar putea zice că mă „zbat ca broasca în beton”. Nu renunţ, pentru că numeroşii suporteri adevăraţi ai Petrolului au mai fost păcăliţi o dată, în urmă cu un an, şi nu aş vrea ca, după alt an de speranţe, să fie din nou. Ei, de fapt, sunt motorul proiectului „Petrolul e al nostru”, pentru ei există echipa! Aşa că, ei trebuie să fie ţinuţi mereu la curent, prin intermediul mediei, pentru a şti să ia măsurile care se impun, la momentul cuvenit. Nu e suficient doar un fan-shop sau atragerea liceenilor sau a prahovenilor, în general, alături de Petrolul. E nevoie, mai ales, ca fanii - vechi sau noi - să ştie că Petrolul trăieşte şi nu va mai fi niciodată în pericol să dispară la primul obstacol ori din reaua credinţă a unora sau a altora!
Tags: "Petrolul e al nostru", Actionari, Alexandru Crangu, Andrei Volosevici, Avocati, Cristian Borcea, Cristian Vlad, Discutii, Editorial, Finante, Fotbal, Gigi Becali, Liga a II-a, Ministru, Noul Petrolul, Primar, Primaria Ploiesti, Republicanul, Saptamanal, SC FC Petrolul, SC Hale si Piete, Sebastian Vladescu, Seria I, Turcia, Vivi Rachita
Comentarii recente