Am făcut cunoştinţă cu tânărul cavaler al fluierului din Cornu, Valentin Marinică, mai întâi pe… messenger. Apoi, şi în mod direct, anul trecut – cam pe timpul acesta, atât raportat la cronologie, cât şi la vreme -, în drumul spre Izvorani. Adică acolo unde îl invitasem să mă însoţească, nu numai pentru a vedea împreună un meci amical al Chimiei Brazi, cu Prahova 2010 Tomşani, pe “sinteticul” din complexul olimpic, ci şi pentru a conversa şi pe viu. Nici nu ajunsesem bine la baza sportivă de la Snagov şi, deja, înţelesem că acel băiat, cu mult bun simţ, ar putea deveni, într-o zi, acel central prahovean pe care îl tot visez de la regretatul Emil Vlaiculescu, Adrian Moroianu, Florin Popescu ori Ilie Coţ. Un careu de arbitri ploieşteni care impunea respect deplin în primul eşalon, în perioade diferite de timp.
Vali era pe-atunci student, în ultimul an, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Braşov, pe care a şi absolvit-o vara trecută, cu notă mare, fiind în prezent, tot acolo, masterand. Un tânăr serios, curat şi sincer, care tot insista să răzbească prin propriile forţe. Am înţeles aşa ceva chiar şi fără să mi-o spună. M-am jurat atunci că voi face tot posibilul să-l ajut, cum pot, în carieră. Cu sfaturi, în primul rând. Printre altele, am discutat îndelung, aproape nopţi întregi, despre epsiodul nefericit care i-a marcat şi viaţa, şi cariera, în vara lui 2010. Atunci când, un jandarm îmbrăcat în echipament de fotbalist l-a pocnit şi călcat în picioare, până ce l-a băgat în spital. Nici nu mai contează pentru câte zile. Şi un minut dacă ar fi fost spitalizat, trauma a existat, iar sechelele, psihice de-acum, vor persista. Am aflat că huliganul în uniformă, dincolo de arene, a fost scos din viaţa sportivă şi mi s-a părut singurul verdict normal într-o asemenea speţă. A trecut timpul şi, după un examen ratat de promovare pentru al treilea eşalon – tinereţea cu nerăbdarea ei i-a jucat feste la proba teoretică, bat-o vina! -, Vali Marinică a mai primit o lovitură. Cu mult mai grea decât acea eşuare în drumul pe care şi-l doreşte mereu în ascensiune. Concret, agresorul fusese iertat de către Comisia de Apel a Asociaţiei Judeţene de Fotbal Prahova şi juca iar, bine-mersi. Abia atunci, mi-am dat seama că trebuia să mă implic direct. Şi nu în calitate de jurnalist, ci în acea de iubitor al fotbalului pe care îl credeam scăpat de pile şi influenţe.
Pentru că-i prezentasem cazul lui Daniel Dimache, directorul de programe de la postul Valea Prahovei TV şi, totodată, patronul meu de la www.gazetaph.ro, iar el marşase la ideea prezenţei lui Vali într-unul dintre episoadele emisiunii pe care o realizează şi moderează, “Prim Plan”, am considerat necesar să discut, în prealabil, cu preşedintele AJF Prahova, Silviu Crângaşu, omul fără de care – orice s-ar spune – nu mişcă nimic la sediul din strada Pielari nr. 5. Cunoştinţă veche, Silviu mi-a arătat un regulament în care se stipula că, dacă agresatul nu aduce la comisie acte doveditoare că a fost lovit şi a necesitat spitalizare, agresorul poate fi iertat de comisia imediat următoare celei de disciplină. Aşa cum se şi întâmplase, de fapt. Deoarece am încredere deplină în semeni, nu am verificat dacă era tocmai regulamentul după care se judecă totul la AJF. Ca să aud ulterior, că nu ar fi existat o astfel de cerinţă. Asta aşa, ca o paranteză. Revenind, l-am rugat pe Silviu Crângaşu, spunându-i de emisiune, să aibă amabilitatea să intervină telefonic, anunţându-l şi data, şi ora la care urma să fie sunat din regie. Ne-am despărţit asigurându-mă că o va face, fără niciun fel de probleme. Foarte curios, cu toate eforturile făcute de colegul Lucică Rădulescu de la www.gazetaph.ro, care îi este şi producător la “Prim Plan” lui Dan Dimache, preşedintele AJF Prahova nu a răspuns la niciun apel, în acea seară. După o zi sau două, m-a tot căutat la telefon şi – când i-am răspuns – mi-a spus că o problemă medicală delicată, în familie, impusese prezenţa lui la un spital din Bucureşti. Acolo fiind, nu putea răspunde la telefonul mobil. Am înţeles, pe moment, explicaţia şi, fireşte, am luat-o de bună. Spre stupefacţia mea, după ceva vreme, s-a organizat o conferinţă de presă la sediul din “Pielari”, iar printre temele abordate a fost şi cazul “Marinică”. Fiindcă – iată – redevenise un caz. Fără să fiu prezent, am aflat însă tot ceea ce s-a discutat atunci despre tânărul arbitru. Printre destule lucruri adevărate s-au strecurat însă şi câteva minciuni, cea mai deranjantă fiind aceea că nu ar fi fost nici invitat şi nici sunat pentru a intra în direct la VPTV, cu prilejul prezenţei lui Marinică acolo. Culmea, însuşi Vali, la rândul lui, îl anunţase că va merge acolo şi nu-şi manifestase, în vreun fel, dorinţa de a fi prezent în studio. În fapt, altceva îl deranjase pe Silviu Crângaşu, dar – pentru că nu şi-a putut exprima direct nemulţumirea cu pricina, mai exact, cele spuse atunci de Cristi Nica, la “Prim Plan” – a îndreptat tunurile spre tânărul cavaler al fluierului. Pe deplin nejustificat şi, mai ales, nemeritat.
În acea conjunctură, am insistat totuşi ca Vali Marinică să meargă urgent la AJF Prahova şi să depună – deşi el nu era convins că legea îi impunea un astfel de demers – actele solicitate de preşedinte, potrivit acelui articol din regulamentul prezentat de el, cu ocazia vizitei mele de pe strada Pielari nr. 5. Sfătuit nu ştiu de cine şi cu ce scop, Vali nu m-a mai ascultat pentru prima oară şi a sperat că poate dovedi, altundeva, că Silviu nu avea dreptate. Nemaipăstrând legătura pentru o vreme, amândoi fiind angrenaţi în diverse activităţi, nu am mai fost la curent cu iniţiativele lui. Şi am auzit, abia după o a doua conferinţă de presă de la AJF, când a fost şi mai atacat decât întâia dată, atât că nu dusese actele acolo, aşa cum îl sfătuisem, cât şi că reclamase cazul său la însuşi mai noul preşedinte al Comisiei Centrale de Arbitri, Ion Crăciunescu, un colaborator sau invitat cu destulă căutare pe la televiziunile centrale. Crăciunescu a vorbit despre ce s-a întâmplat la “sport.ro” şi astfel s-au inflamat spiritele la AJF. Asta şi pentru că Silviu Crângaşu era perceput de către preşedintele CCA drept unul dintre cei care îl huiduiseră şi fluieraseră (există întregistrări video) ca la meciuri, în amfiteatrul de la Casa Fotbalului, după ce refuzase un premiu înmânat de Mircea Sandu, şeful cel mare de la FRF. Cu siguranţă, Silviu nu a uitat episodul respectiv şi s-a speriat de acea ieşire pe sticlă a lui Crăciunescu şi l-a transformat din nou, pe cale de consecinţă, pe Vali Marinică într-o ţintă.
În acel moment, i-am transmis arbitrului că a făcut o mare greşeală şi că trebuia, dacă nu să depună actele la AJF, măcar să fi deschis o discuţie, chiar şi în contradictoriu, cu Crângaşu. Drept urmare, Vali m-a anunţat, cu 12 ore înainte de a pleca, de la Braşov, spre Ploieşti, că va veni şi va depune actele la preşedintele AJF, pentru a da posibilitate Comisiei de Apel să rejudece cazul şi să-i anuleze din nou dreptul de joc acelui bătăuş. M-a rugat să fiu de faţă când se va întâlni cu Silviu Crângaşu, dar aşa cum nu-mi spusese că merge la Ion Crăciunescu, tot aşa nu avea nevoie de mine nici când urma să se ducă pe strada Pielari nr. 5. Nici nu l-am însoţit de altfel, aflând de la el, ulterior, ce s-a întâmplat acolo. Mi s-a părut, din acel moment, din punct de vedere juridic, un caz ca şi încheiat. Bineînţeles, finalizat, legal şi moral, doar când se va reveni la decizia de a-i permite unui huligan, printr-o chichiţă de tip avocăţesc, să mai joace iar fotbal într-un mod organizat.
Ceea ce l-a surprins foarte mult pe Vali Marinică, în acele zile, au fost cele apărute în presa locală scrisă şi online, după conferinţele de presă de la AJF Prahova. Fiind părea tânăr, el nu a înţeles că – dincolo de anumite interese, pe care nu am să le ascund niciodată – jurnaliştii nu au sentimente atunci când scriu. Li se prezintă un caz, un regulament şi, apoi, articolele în baza cărora s-a judecat. Pe ei nu-i interesează că el a fost băgat în spital, că i s-a montat un guler ortopedic, aşa cum a fost prezentat şi la televiziunile VPTV şi sport.ro, că e tânăr, că e la început de carieră, că agresorul e jandarm etc. Nu, pe ei, atunci, i-a interesat doar că s-a judecat cazul, că s-a dat un prim verdict şi că, ulterior, din lipsă de acte doveditoare ale agresatului, s-a revenit la hotărâre şi s-a dat drept joc unuia care nu mai avea ce să caute, de fapt, pe un teren de sport. Ei nici măcar nu ştiau cum îl cheamă, cine este sau cum arată. Au scris – şi analizat – numai după regulamentul şi articolele prezentate cu acele prilejuri. Ca şi mine, da, şi ei au făcut aceeaşi greşeală: nu au verificat dacă li s-a arătat chiar regulamentul după care sunt judecaţi toţi membrii AJF Prahova. Asta a fost singura lor scăpare. Ceea ce poate că a conştientizat acum Marinică este că, în viaţă, chiar şi când ai dreptate, chiar şi când o instanţă de judecată dă o decizie lipsită de moralitate, există întotdeauna o măsură. Măsura propriei corectitudini. Astfel, dacă ar fi dus încă de la bun început actele medicale, iar AJF-ul l-ar fi rebăgat în joc pe jandarmul-fotbalist, culpa ar fi fost atunci 100% numai a comisiilor acestei instituţii. Nu mai era loc de întors, clar. Neprezentându-le atunci – şi sperând în moralitatea oficialilor -, Vali a lăsat, el însuşi, loc de manevră. Să fie învăţătură de minte pentru viitor! Lumea fotbalului nu e deloc un paradis. Dacă a crezut aşa ceva, ar trebui să-şi schimbe urgent părerea şi să respecte regula jocului, fiindcă, în caz contrar, va fi “aruncat din tren”. Ceea ce se şi încearcă, am convingerea, acum. Nu-i drept, nu-i moral, dar asta-i realitatea, din nefericire. Dar promit să veghez să nu se întâmple chiar aşa. Altfel, acum, nu-mi mai rămâne să aştept decât întrunirea urgentă a Comisiei de Apel de la AJF, care să rejudece – nu ca la tribunal, adică o “veşnicie” – speţa, potrivit noilor acte depuse la dosar. Nu cred că cer luna de pe cer, nu-i aşa?
Tags: "Prim Plan", "sport.ro", "VPTV", AJF, AJF Prahova, Ajutor, Amic, Arbitraj, Arbitru, Arbitru-asistent, Asociaţia Judeţeană de Fotbal Prahova, Bataie, Brasov, Comisia de Apel, Comisia de Disciplina, Comisii, Conferinte de presa, Conjunctura, Corectitudine, Cristian Nica, Cunoastere, Daniel Dimache, Denuntare, Ecuson FIFA, Educatie Fizica si Sport, Emisiune, Episod, Erori, Facultate, Greseala, Guler ortopedic, Huligan, Infatisare, Intarziere, Interese, Ion Craciunescu, Jandarm, Judecata, Jurnalisti, Lucian Radulescu, Master, Masterand, Membri, Moralitate, Nemultumire, Presa scrisa, Presa video, Presedinte, Prieten, Producator, Rejudecare, Sediu, Sentimente, Sfaturi, Silviu Crangasu, Site, Speta, Spital, Spitalizare, Strada, Student, Tanar, Telefon, Televiziuni, Tribunal, Valentin Marinica, Verdict, www.gazetaph.ro, Ziaristi
Am lucrat aproape 20 de ani, la întreprinderea “1 Mai”, devenită după ’89, SC UEPTROM 1 Mai”, împreună cu mama fostului reporter şi, ulterior, producător de la ProTV, aflat la acest post, dacă nu mă înşel, încă de pe vremea când se numea Canal 31, parcă. Era o doamnă în adevăratul înţeles al cuvântului. O soţie devotată şi o mamă la fel – pentru cei doi băieţi ai săi. Dan, cel mare, deşi a făcut o facultate tehnică, mergând pe urmele tatălui său, Dumnezeu să-l odihnească!, nici nu ştiu dacă a apucat să facă inginerie vreun an cel puţin. Şi-a impus punctul de vedere şi a devenit unul dintre cei mai apreciaţi reporteri de sport din televiziunile centrale. Iar asta pentru destulă vreme. Şi-a urmat visul şi bine a făcut! Cu timpul însă, a lăsat arenele şi microfonul şi a trecut în regie, devenind un producător de emisiuni de sport, la fel de lăudat. S-a căsătorit cu o juristă de la Primăria Capitalei, sper că mai este şi acum acolo, şi au doi copii frumoşi, de care doamna Marinache era tare mândră, după cum îmi povestea, odată. L-am apreciat întodeauna pe Dan, dar mai presus de toate i-am admirat curajul de a-şi impune punctul de vedere şi a ajunge să facă numai ceea ce i-a plăcut cu adevărat. Mărturisesc că nu am avut şi eu acelaşi dram de nebunie – poate nici nu am beneficiat de aceeaşi conjunctură – să rup pisica, să las meseria de bază, cea de economist, şi să mă dedic jurnalismului sportiv, cu totul, cu mult mai devreme decât finalul anului 1995. După o vreme, am mai pierdut legătura cu Dan Marinache, dar bănuiam că e tot la ProTV. Ne-am reîntâlnit pe noul “Ilie Oană”, în toamna trecută, şi m-am bucurat să-l văd, ca şi pe un alt fost ploieştean care a reuşit tot în mass-media centrală – Adi Dobre.
Ei bine, sâmbăta trecută, după meciul amical cu Juventus Bucureşti, la interviuri, în aşa-zisa zonă mixtă, l-am descoperit pe Dan dialogând, într-o franceză fluentă, cu Damien Boudjemaa, câtă vreme acesta din urmă îl aştepta pe Sony Mustivar să fie descusut de reporterii de televiziune, traducerea asigurând-o un alt bun vorbitor al limbii lui Moliere, dr. Mircea Miu, medicul Petrolului. Adică, cel care procedase la fel şi cu Boudjemaa, primul intervievat. Pe moment, m-am gândit că Dan îşi satisface, dialogând cu Damien, doar o curiozitate jurnalistică, nimic altceva. Apoi, văzând cât de apropiaţi erau, m-a bătut gândul că şi-a schimbat meseria între timp şi nu ştiu eu. A doua zi, la o ţigară, pe treptele sălii de sport de la Brazi, un fost coleg de-al lui, Adi Făgărăşanu, m-a întrebat ce părere am avut despre francezi. Mai în glumă, mai în serios, i-am zis că am văzut că i-a adus Marinache la Ploieşti. Aşa am aflat că, într-adevăr, Dan a devenit colaboratorul lui Traian Gherghişan, aproape tot la fel cum fusese, pentru acelaşi agent, şi Vivi Răchită, înainte de primul său mandat, numai de antrenor atunci, de la SC FC Petrolul. Nu am dezvoltat subiectul, fiindcă aveam amintiri total neplăcute despre momentele când îi propusesem şi eu, doar din dorinţa de a ajuta, un portar sârb şi un atacant bosniac lui Vivi, în Liga a II-a, şi fusesem total ignorat.
Ieri am citit că Dan Marinache dă declaraţii unui sit de profil, nu are importanţă care, iar spusele lui sunt preluate de ProSport, publicaţie care aparţine tot fostului său patron de la ProTV, Adrian Sârbu. Văd astfel că este decretat drept unul dintre cei mai buni scouteri actuali din România, însă aflu şi că propunerile lui Gherghişan şi ale lui însuşi sunt luate în seamă acum. Dar nu doar pentru că primul este amic cu Răchită, ci – mai ales – fiindcă SC FC Petrolul este foarte aproape să fie preluată de către un investitor puternic, precum Dan-Grigore Adamescu. Astfel s-ar şi explica de ce a venit un prim spaniol, deja, Alvaro Silva Linares, iar altul va ateriza în Antalya, după ce “lupii” vor ajunge, şi ei, acolo. Dintr-o dată, iată, trei francezi, punându-l la socoteală şi pe cel de origine tunisiană, venit marţi, 24 ianuarie 2012 la Ploieşti, Selim Ben Djemia, doi spanioli şi un lituanian, başca doi români tineri şi interesanţi, Andrei Voican şi Olivian Surugiu. Şi se spune că lista cu achiziţii ar mai conţine şi alte nume. Deci, uite câte ţinte de urmărit, începând de duminică, odată cu primul meci din Turcia, cel de la ora 16.30, preluat în direct de postul DigiSport 1, contra echipei naţionale a Turkmenistanului. Tocmai adversara de mâine a tricolorilor lui Victor Piţurcă, mentorul lui Vivi Răchită, dar şi învinsa de ieri a Legiei Varşovia, scor: 1-4. Să sperăm că Traian Gherghişan şi Dan Marinache vor fi avut mână mai bună decât… Radu Călin şi Ionel Codoban, doar doi dintre jucătorii aduşi de aceştia, vara trecută, Aleksandar Stojimirovic şi Nikola Komazec, urmând să mai urce, de dimineaţă, în avionul care va duce Petrolul la Istanbul şi, apoi, mai departe, spre Belek. Am amânat până duminică orice evaluare a noilor străini, ca şi a echipei întregi, de altfel, deşi – e adevărat – mi-a plăcut testul cu Juventusul de Colentina. M-am gândit însă că s-ar fi putut să fi fost totuşi unul irelevant.
Tags: "Canal 31", Actionar, Adi Dobre, Adrian Sarbu, Agenti FIFA, Aleksandar Stojimirovic, Alvaro Silva Linares, Amici, Andrei Voican, Antalya, Atacant, Avioane, Baieti, Belek, Bucuresti, Copii, Damien Boudjemaa, Dan Marinache, Dan-Grigore Adamescu, Digisport, Doamna, DoarPetrolul, Economisti, Facultate, Fii, Fotbalisti, Francezi, Franta, Gherghina Marinache, Ignorare, Impresari, Ingineri, Intreprinderea "1 Mai" Ploiesti, Investitori, Ionel Codoban, Jucatori, Jurista, Jurnalism, Jurnalisti, Juventus Colentina, Lituania, Lituanian, Majoritate, Mama, Mass-media, Meci, Nepoti, Nikola Komazec, Olivian Surugiu, Patron, Petrolul, Ploiesti, Portar, Povilas Valincius, Presa centrala, Procuratori, Producator, Propuneri, ProTV, Radu Calin, Reporter, Romani, Sarbi, SC "UPETROM 1 Mai" Ploiesti, SC FC Petrolul, SC FC Petrolul Ploiesti, Scouter, Selim Ben Djemia, Serbia, Serviciu, Sony Mustivar, Sotie, Sotii, Spania, Spanioli, Sponsori, Straini, Tata, Televiziune, Traian Gherghisan, Turcia, Valeriu Rachita, Vivi Rachita, Zbor
Cine-l vede de-abia îi dă maximum 30-32 de ani. Eu, cel puţin, aşa credeam. Şi, culmea, aud că a împlinit astăzi, 23 ianuarie 2012, 40! Deci, s-a născut cu doar câteva luni înainte ca eu să fi terminat liceul. Simplă coincidenţă, care mi-a venit, aşa, în minte. Nu pot să explic de ce, poate şi dacă m-aş gândi mai mult nu aş fi în stare, încă de la bun început, pe Andi Crângu (foto, în dreapta, alături de un posibil model de preşedinte de club, Dinu Gheorghe, alias Vamă) – La Mulţi Ani, domnule director general! – l-am simpatizat foarte mult. E îmbrăcat mereu trendy, pe gustul meu, mai puţin momentele când apare pe la stadion în treningul tricolorilor, vestimentaţie care ar merge mai degrabă pe “Naţional Arena”, decât pe “Ilie Oană”, e prezentabil, mereu elegant în toate, manifestă deschidere spre dialog şi – mai presus de orice – a dovedit fler de om de afaceri. Cu acele realizări de rigoare. Nu-i deloc uşor ca, până la 40 de ani, să fii deja patronul complexului de cazare şi alimentaţie publică Best, din cartierul Albert, şi al hotelului-restaurant Star, de la rondul unu al bulevardului din Ploieşti. Cel puţin despre atât ştiu eu. În plus, deşi îi place să stea aproape mereu în spatele cortinei, sunt convins că are un rol important şi la SC FC Petrolul. Chiar dacă, repet ce am mai spus, numele său nu este pomenit pe la televiziune, deşi ar merita-o fără doar şi poate.
Sincer, un astfel de conducător mi-am visat pentru echipa mea de suflet, discret, fără să spună vorbe mari, dar cu idei care, puse în practică, să aducă beneficii acesteia. Iar Andi chiar a avut, deşi – o zic iar – altcineva culege şi aceşti lauri, ceea ce nu-i deloc corect. Nu e un tip conflictual, tratându-i în mod egal şi pe cei care laudă necontenit clubul, căutând să-i intre pe sub piele, ei ştiu oare pentru ce, şi pe cei care se află, de ceva vreme, pe o altă lungime de undă, dar îi înţelege că nu au vreun scop ascuns. Îi doresc, acum, directorului general al SC FC Petrolul, Alexandru Crângu, să aibă parte de satisfacţii pe măsura muncii lui şi-l asigur că – deşi nu este sub reflectoare, aşa cum, o spun din nou, ar merita – există şi persoane care apreciază tot ceea ce face de doi ani şi jumătate. Nu-l felicit, astăzi, cu vreun interes anume, ci este vorba doar despre o urare făcută unui amic – apropo, de la el am învăţat, prima dată, diferenţa dintre amic şi prieten – la zi aniversară. Că mi-aş dori ca, într-o zi, dincolo de arene, să ajungem să fim prieteni, aşa, fără niciun fel de obligaţii reciproce, asta, da, o recunosc. Toate cele bune, Andi!
Tags: "Albert", "Best", "Bulevard", "National Arena", Alexandru Crangu, Alimentatie publica, Andi Crangu, ANI, Aniversare, Arene, Beneficii, Cartier, Complex, Conducator, Curent, Director general executiv, Echipa, Felicitari, Hoteluri, Idei, Ilie Oana, Om de afaceri, Patron, Petrolul, Ploiesti, Restaurante, Rond, SC FC Petrolul, Stadioane, Star, Urari
În cei 20 de ani cât am fost angajatul fostei întreprinderi “1 Mai” Ploieşti (care avea să devină SC UPETROM-1 Mai, după 1989), am fost foarte bun amic cu soţii Sotir, Sanda şi Lucian. Pe Nini, cum îi spun apropiaţii, îl admiram încă de pe vremea când jucase la FC Petrolul. Sunt convins că nu l-aţi uitat pe fundaşul central longilin, subţirel ca aţa, dar tare ca oţelul, cum se mai zice. Făcea tandem cu Mihai Negoiţă, fratele actualului vicepreşedinte al AJF Prahova, Teodor Negoiţă. A jucat în echipa care a readus Petrolul în Divizia A, după o penitenţă în eşalonul secund. Îmi aduc aminte ca ieri de un meci la care Nini a lipsit, fiindcă avea nunta cu Sanda, masa şi dansul fiind la fostul “Pelican”. Erau doi tineri frumoşi şi plin de dragoste unul pentru altul, dar şi de viaţă. Anii au trecut, au făcut doi băieţi, Cristi şi Andrei. Au jucat fotbal şi unul, şi altul, dar niciunul nu părea să-şi egaleze tatăl. Aşa că, pe rând, au îmbrăţişat arbitrajul. Cristi a fost coleg de şcoală de profil cu viitorul ofiţer local de dezvoltare, din cadrul Convenţiei UEFA, pe judeţul Prahova, Ionuţ Borcan. Dar, după absolvire, a condus doar câteva partide şi apoi s-a lăsat. În schimb, Andrei şi astăzi e arbitru de linie în lotul Ligii A Prahova.
De ce mi-am adus aminte astăzi de Sanda şi de Nini? Fiindcă, Dani Cosarek, colegul de breaslă şi prietenul, totodată, mi-a dat o veste care m-a cutremurat. Cristi zace acum pe un pat din Spitalul Judeţean Ploieşti, la “Terapie intensivă”, în comă, din cauza unei encefalite virale, o complicaţie nenorocită a unei aparent banale răceli. Tânărul de 34 de ani, căsătorit anul trecut şi având, de 5 luni, o frumuseţe de fetiţă, cum vă puteţi da seama din fotografia care ilustrează acest post, are nevoie de un tratament zilnic în valoare de 27 de milioane de lei vechi, pentru a putea trece peste gravele probleme pricinuite de o boală nemiloasă. Cum, pe vremea lui Nini, contractele nu era de sute de mii de euro, nici el nu a putut să strângă bani albi pentru zile negre. Azi e una din acele zile, în care îmi vine să mă dau cu capul de toţi pereţii că nu am eu toţi banii pe care să-i dau pentru a-şi face bine fiul cel mare. Însă, dacă societatea nu-i are nici ea, pentru a avea grijă de oameni, poate că există unii cu resurse materiale şi, mai ales, cu suflet mare, care – punând mână de la mână – să acopere, printr-un gest de mare generozitate, suma de 378 de milioane, pentru un tratament, absolut necesar, de două săptămâni. Ar fi o faptă bună, care i-ar permite unui tată să-şi vadă fetiţa crescând şi având, la rândul său, odată, copii. Vă rog mult de tot să-i oferiţi această şansă! Eu nu pot decât să mă rog pentru el. Ah, să nu uit: familia poate fi contactată la următoarele numere de telefon: 0721/731.458 (Lucian Sotir), 0721/370.291 (Sanda Sotir) şi 0722/845.399 (Andrei Sotir). Cei care vor dori să ajute o pot face depunând sume de bani în contul: SOTIR ANGELICA, RO24BTRL03001201N71835XX.
Tags: "Pelican", Ajutor, Ajutor finannciar, Amici, Andrei Sotir, Anunt, Bani, Boala, Colegi, Coma, Conventia UEFA, Copii, Crestere, Cristi Sotir, Cristian Sotir, Daniel Cosarek, Encefalita, Fetita, Fonduri, Intreprinderea "1 Mai" Ploiesti, Ionut Borcan, Jurnalist, Liga A Prahova, Lucian Sotir, Meci, Nini Sotir, Nunta, Ofiter dezvoltare, Parinti, Presa, Presa locala, Prieteni, Restaurant, Sanda Sotir, SC "UPETROM 1 Mai" Ploiesti, Sotii, Spitalul Judetean Ploiesti, Sume, Tara, Tati, Telefoane, Tratament
…şi nu mai am puterea de altădată de a combate pe un câmp de război, pe care fraţii se bat cu fraţii, din cauza unui comandant duplicitar. Astăzi, la auzul rezultatului de la Câmpina, dintre SC FC Petrolul şi CSM, echipa de pe locul al IV-lea al ierarhiei turului campionatului Ligii A Prahova, nu am simţit revoltă, ci doar o imensă tristeţe. Pentru o clipă, printre cele mai urâte din viaţa mea, nu i-am mai avut în gând pe Opriţa, pe Dumitru şi pe ceilalţi care au venit la Ploieşti, hai să zic, cu cele mai bune gânduri, dar le-a ieşit cum le-a a ieşit. Doar la numele de PETROLUL mă gândesc de-atunci încoace. Ce-a fost şi ce a ajuns! Of, Doamne, Dumnezeule! Să faci remiză albă cu o echipă de liga a IV-a, înfiinţată de curând, să nu-i poţi da măcar un singur gol, să nu fii în stare să ai vreo certitudine printre jucătorii testaţi sau deja buni pentru grupare, precum Josias Basso Lisboa, Andrei Voican şi Olivian Surugiu, ei bine, toate acestea înseamnă a-ţi bate joc, pur şi simplu, de un nume atât de sfânt. Ne batem cu cărămida în piept cu titlurile – ba, am mai adăugat încă unul în palmares, pe lângă cele trei câştigate sub acest nume -, cu cupele, cu prezenţele în întrecerile europene inter-cluburi, cu internaţionali şi alte cele, de-acum ne zicem şi brand etc., etc. Şi ce facem? Nu ezităm să ne dăm cu brandul în cap, când ne este lumea mai dragă. S-ar putea şi mai trist de-atât? Sincer, nu m-ar mira să cădem în vreo depresie după astfel de rezultate de doi lei. Chiar dacă a fost vorba despre un simplu joc cu echipa unui fost membru al propriului consiliu de administraţie, chiar dacă a reprezentat primul test din acest an, venit după alergările prin codrii înzăpeziţi ai Predealului, chiar dacă au lipsit doi posibili viitori titulari din retur, Cristi Zimmermann şi Dănuţ Enescu, chiar dacă s-a accidentat Opriţa, tot jenă se numeşte, una peste alta. Jenă faţă de suporteri, care au venit la Câmpina, în număr de câteva sute, jenă faţă de adversari chiar, care pesemne că au crezut că au în faţă o echipă de prim eşalon gata să le “facă felul” – a se citi a le înfunda poarta cu boabe multe – şi s-au trezit cu o glumă de formaţie, jenă faţă de, repet, numele de Petrolul. Da, Petrolul. Aşa, fără iniţiale, care, observ, încep deja să atârne tot mai greu.
Nu ştiu dacă, pe fondul scorului de 0-0, de care a fugit urgent şi dl primar Andrei Volosevici, renunţând la anunţata discuţie post-factum cu suporterii prezenţi, Vivi Răchită a încercat să îndrepte atenţia spre altceva, băgând repede marota cu iminenţa sosirii unui viitor acţionar majoritar. Unul căruia i s-au pus chiar condiţii. În contrapartidă, îmi închipui, la cele solicitate de deocamdată ilustrul anonim. Nu ştiu de ce, dar parcă sună ca o notă falsă slobozită dintr-un cor de profesionişti. Vorba aceea, nu ai bani nici să bei apă, găseşti, cel puţin aşa o spui, un om cu bani grămadă şi-i mai pui şi condiţii?! Stai, că pe undeva nu se leagă ceva! Când eşti atât de jos, mai poţi pune condtiţii cuiva care – laşi să se înţeleagă asta, cel puţin – vine să te scoată din mizerie?! Dacă dl manager general şi-a dorit cumva să ne cureţe cu forţa praful din ochi, aruncat de dânsul imediat după Anul Nou, venind din nou cu astfel de veşti, îi transmit că nu prea i-a ieşit pasienţa. Asta deoarece e limpede că nu se află deloc în poziţia de a pune condiţii cuiva, în situaţia actuală a clubului. Puteau să pună fanii, la o adică, fiindcă băieţii aceia care cântă în peluză, 90 de minute din 90, şi-ar dori astfel o garanţie că echipa lor va fi mereu a lor. Plus că şi-o doresc, cum-necum, să fie nemuritoare. Ei, o spun din nou, pot pune condiţii unui om cu bani, care ar admite să vină să scoată căruţa din glod. Cei care au băgat-o, însă, niciodată nu-şi pot permite astfel de iniţiative. La urma-urmei, este o chestie de bun simţ şi de apreciere faţă de IQ-ul celor care trăiesc, 24 ore din 24, cu imaginea echipei favorite în ochi şi în gând ori în vise. Dacă afirmi că ai pus condiţii, tu, cel aflat în genunchi, unuia înalt ca bradul, ca să zic aşa, înseamnă că, nu mai e nicio îndoială, nu ai niciun fel de respect faţă de iubitorii de PETROLUL. Faţă de inteligenţa lor, mai ales.
Tags: "Poiana", Actionar, Andrei Voican, Andrei Volosevici, Anunt, Arena, Brand, Brazilia, Brazilian, Campina, Coeficient de inteligenta, Conditii, Coreea de Sud, CSM Campina, Daniel Oprita, Echipe, Egalitate, Fals, Fani, Florentin Dumitru, Formatii, Fotbal intern, Fotbal local, Fotbalisti, Gand, IQ, Joc, Josias Basso Lisboa, Jucatori, Liga A Prahova, Liga I, Lituania, Lituanian, Manager general, Meci amical, Noutati, Ochi, Peluza, Petrolul, Ploiesti, Praf, Primar, Probe, Remiza, Rezultat, SC FC Petrolul Ploiesti, Scor, Simpatizanti, Stadion, Sud-coreeni, Suporteri, Test, Ultrasi, Valeriu Rachita, Vise, Vivi Rachita
Îl urmăresc, de ceva vreme, pe colegul jurnalist Marian Dima, de la publicaţiile ProSport şi Prahova – pe cei care li s-a făcut deja rău îi invit să ia repede o lămâie din frigider sau să încerce să “schimbe canalul” -, cum încearcă, argumentând cu dovezi din interior, foarte-foarte greu de aflat, sau cunoscut, de către un ziarist, să ne demonstreze că există un personaj la FC Astra Ploieşti care face mai mult rău decât bine echipei şi patronului acesteia. Sunt cât se poate de convins că tot ceea ce a scris Dima a fost purul adevăr. Asta nu numai pentru că am lucrat cu el câţiva ani, ci şi pentru că ştiu ce surse are. Şi nu mi-e ruşine să recunosc că, la acest moment, este printre cei mai buni reporteri de fotbal, deşi nu numai, chiar din România. Oricum, Astra, Petrolul, Chimia Brazi, Conpet Ploieşti, CSO Plopeni, AFC Filipeştii de Pădure, Prahova 2010 Tomşani ş.a. le are la degetul mic. O să dau câteva exemple, ca să vedeţi că nu vorbesc aiurea. Voi apela însă doar la câteva de dată mai recentă.
Nimeni, absolut nimeni, de la centru şi până în teritoriu, nu a scris, nici măcar aluziv, că viitorul antrenor al “dracilor” urma să fie portughezul Antonio Conceicao da Silva Oliveira. Toni, mai pe scurt. Numai Marian ne-a tot pisat” cu el încă de la finele sezonului oficial din 2011. Şi a mers pe aceeaşi linie şi la debut de 2012, chiar dacă anunţul numirii lusitanului a întârziat mult mai mult decât ar fi fost normal. Oricum, punct ochit, punct lovit. Dar reporterul a dovedit, şi mai recent, că nu este “unilateral”. Astfel, a scris astăzi, în ziarul Prahova, ieri noapte citind ştirea pe situl acestuia, că – în cantonamentul echipei SC FC Petrolul, de la Predeal – se afla deja un june fotbalist francez de culoare, Sony Mustivar (20 de ani), care poate juca şi mijlocaş, şi atacant, fiind internaţional “U 20″ al ţării sale. Asta, nota bene, înainte ca însuşi situl clubului găzarilor să scrie despre prezenţa “cocoşului negru” pe-acolo. Că nu chiar întotdeauna informaţiile lui Dima sunt corecte, acesta este riscul meseriei. Însă, când îţi ies peste 90%, chiar înseamnă că eşti mare. Deci, unui asemenea gazetar trebuie să-i dăm crezare, mai mult decât altora, care le “împuşcă” rar sau deloc. Chit că nu-l înghit acum nici oficialii Astrei, nici cei ai SC FC Petrolul, nici mâna de suporteri ai celei dintâi echipe, nici grosul fanilor celei de-a doua, băiatul chiar e beton. Şi deranjează, desigur. Dar nu pentru că ar minţi, ci doar că încurcă anumite treburi pe câte undeva ori din invidie că rar îl prinzi neinformat.
Cunoscând toate astea, în loc să mă bucur de sosirea la Ploieşti a unui tehnician pe care îl simpatizam pentru reuşitele sale de la CFR Cluj şi FC Braşov, mai degrabă m-am întristat. De ce? Fiindcă Toni este genul de antrenor care se mulează perfect doar echipelor care vor performanţă. Din aceea adevărată. Nu din gură. Punând la cap toate datele furnizate de către amicul Marian de la o vreme încoace, vezi şi aiurelile de la Giurgiu, “marcă înregistrată” tocmai a celui despre care scriam în debutul postului, nu-mi rămâne decât să întreb: Toni, pentru ce ai venit aici?! Mai precis la o echipă care a livrat deja doi jucători buni – că nimeni nu l-a putut struni pe Cosmin Matei nu-i vina “copilului”, care chiar este foarte talentat – şi discută deja să mai vândă vreo doi. Iar alţii tot atâţia sunt ca şi daţi afară, deşi e clar că au valoare peste ceea ce va rămâne sub comanda lui Conceicao. Aş fi înţeles opţiunea acestuia din urmă, dacă – în schimbul celor plecaţi deja sau gata să părăsească “Columbia” – ar fi venit, instantaneu, fotbalişti superiori celor la care s-a renunţat. Dar, dacă dl Petrică Buduru, portavocea lui Ioan Niculae în “9 Mai”, a anunţat că s-a strâns şurubul şi pentru retur, ba – poate – chiar şi pentru campionatul viitor, revin şi întreb: Toni, pentru ce ai venit aici?! Numai deoarece poţi vorbi în portugheză la birou, după antrenamente, cu Mario Branco?
Nu ştiu de ce, dar parcă suntem blestemaţi, aici, la Ploieşti, în Prahova. O echipă locală are un patron cu bani, bani nu glumă, aduce şi un antrenor de cupe europene, dar – colac peste pupăză – se închide robinetul. O altă formaţie locală nu are bani şi nici lot, părând că nici prea are de gând să-şi facă unul realmente competitiv, măcar la nivelul declaraţiilor anterioare, dar beneficiază, în schimb, de o arenă parcă din altă lume. Da, aşa cum sună reclama de pe “DigiSport”, de la Primera Division. O trupă se află într-o poziţie mai mult decât favorabilă pentru promovare. Dintr-odată, nu mai sunt bani, ba mai pierde şi din titularii de bază, cu simţul porţii. Ca şi cum numai banii aduc feri… pardon, promovarea. Dar şi asta-i altă poveste. O grupare s-a înălţat mai mult decât era de anticipat, însă, peste iarnă, îi pleacă antrenorul care a avut ceva rezultate. Şi totul pare a se nărui. În fine, un club este aproape, pentru a n-a oară, de colaps financiar, după ce, artificial, zic eu, a strălucit un campionat şi câteva etape. Ceva nu-i în regulă, e clar, în fotbalul local. Când e una, nu e alta. Şi (mereu) tot aşa. Singura consolare: că mai vine… Marian Dima şi ne mai spune, aproape mereu înainte de siturile oficiale ale cluburilor, cine mai vine, cine mai pleacă, la – respectiv de la – echipele de la noi. Dacă nu s-ar întâmpla aşa, oare ce am mai face în relaşul ăsta competiţional parcă nesfârşit?! Vorba aceea, în pauză, nimic, în sez0n – nimic, performanţa-i zero… Toni, pentru ce ai venit aici?!
Tags: "9 Mai", "Tineret", "U 21", AFC Filipestii de Padure, Antonio Conceicao da Silva Oliveira, Antrenor, Arene, Astra II Giurgiu, Astra Ploiesti, Atacant, Bani, Cantonament, Cartier, CFR Cluj, Chimia Brazi, Cluburi, Colaps, Columbia, Conpet Ploiesti, CSO Plopeni, Cupe Europene, Digisport, Director general executiv, Echipe, FC Astra Ploiesti, FC Brasov, Finantator, Fotbal intern, Fotbal international, Francez, Franta, Gazetar, Giurgiu, Ilie Oana, International, Ioan Niculae, Judet, Jurnale, Jurnalist, Lipsa, Marian Dima, Mario Branco, Mijlocas, Municipiu, Oras, Patron, Ploiesti, Portugalia, Portughez, Prahova, Prahova 2010 Tomsani, Predeal, Primera Division, ProSport, Publicatii, Reclama, Reporter, SC FC Petrolul Ploiesti, Sony Mustivar, Stadioane, Televiziune, Toni, Ziare, Ziarist
Comentarii recente