Cristian Pulhac versus Laurentiu Rus, fcpetrolul.ro micaAm citit, astăzi, despre scoaterea din lotul Petrolului (și) a lui Cristian Pulhac (foto sus, în stânga, duelându-se cu fostul petrolist Laurențiu Rus, la meciul cu FC Voluntari; www.sportpictures.eu). Nu a fost anunțată și oficial pe www.fcpetrolul.ro, dar nici ultima renunțare, cea la serviciile lui Dacian Varga, cea de-a… treia, de fapt, la el, nu a fost. Asta deși era o știre absolut adevărată. Așadar, neavând o confirmare oficială, apreciez că – dacă așa o fi – nu ar exista vreun alt motiv decât… inconștiența lui Pulhac de a-și fi lăsat echipa în doar opt jucători de câmp, în minutul 70 al meciului cu FC Voluntari, la scorul de 1-1, atunci când  era pe val și dădea semne că ar fi putut întoarce scorul deschis din penalti de către Adrian Bălan, în debutul întâlnirii. Jucători cu vârsta de peste 30 de ani, Daniel Stana (foto jos, în dreapta, privit de Vlad Achim; www.sportpictures.eu) și Cristian Pulhac – având deja un avertisment – parcă l-ar fi căutat, fiecare, pe al doilea, implicit și pe cel roșu! Una este să fi eliminat precum Dan Bucșa, vinerea trecută la Chiajna, când a încercat cu disperare să salveze ceea ce… stricase căpitanul echipei sale, și cu totul alta să procedezi precum Stana și Pulhac, nu-i așa?

Stana, nu cred că ați uitat deja, a sărit cu cotul în față, într-un duel aerian, la vreo 30 de metri de propriile buturi, și i-a… simplificat astfel decizia arbitrului Alexandru Tudor, iar Pulhac a făcut un atac din spate, pe la vreo 45 de metri – în lateral – de poarta lui Alberto Cobrea. Un fault într-o zonă în care nu procedezi așa nici dacă nu ai avea un cartonaș galben! În acest context, dat fiind și faptul că fostul dinamovist a jucat și foarte puțin, de când a fost legitimat, toamna trecută, dacă așa s-a decis, foarte bine s-a făcut. Totuși, a fost cam… târziu! Mai ales dacă îmi amintesc și de… dublul fault în careu, în aceeași fază, la meciul de la Botoșani, cu echipa locală, când s-a lăsat cu o lovitură de pedeapsă!

E greu, știu asta, cu “băieți deștepți”, precum Dacian Varga și Cristian Pulhac, care țin morțiș să stea la Ploiești și la Petrolul, deși – de la vară încolo – vor șterge cu totul din memorie aceste denumiri. Nici nu-și vor mai aminti vreodată că au îmbrăcat, cândva, echipamentul galben-albastru! Stau pe loc, ci nu vor să rezilieze amiabil angajamentele, pentru că-i al naibii de bine să iei bani fără să dai (mai) nimic în schimbul lor! Cu contracte până la finele sezonului, “băieții” își permit să-și bată joc. Chiar dacă, în primul rând , de ei înșiși ];i bat joc. De blazonul lor, mai exact. Însă, nu-s de vină. Doar cel care a plecat urechea, odată, și i-a semnat. Fără să se gândească dacă o mai fi ceva de capul lor, dacă mai pot sau, mai ales, dac[ mai vor să ducă o luptă la baionetă, pentru salvarea de la retrogradare a Petrolului.

Trimis să se antreneze cu juniorii clubului, de către trei antrenori, Eusebiu Tudor, Constantin Schumacher ș Ionel Tersinio Gane, Varga este deja un… caz patologic. Orice om cu puțin orgoliu ar fi renunțat și s-ar fi dus învârtindu-se! Ceea ce nu am înțeles – și nici nu voi înțelege, vreodată – este de ce un antrenor nou-venit nu ține cont de decizia unui coleg de breaslă, atunci când predecesorul – în cazul de față chiar predecesorii! – a scos din lot un jucător, pe motive absolut temeinice. De ce să-l ierți pe unul care poate că, într-o zi, îți va face aceleași probleme precum altora?!?  Câtă diferență între Varga și Dan Bucșa, ultimul sosind la Petrolul cam în același timp cu primul! Dacian Varga – un exemplu de țeapă uriașă, un fițos, la fel cu Ianis Zicu și, parțial, Adrian Mutu; Bucșa – un jucător de al cărui nume fanii Petrolului își vor aduce aminte mereu cu respect!

Colegii jurnaliștii, profitând de informația scoaterii din lot a lui Pulhac, au atras atenția că este al patrulea echipier care nu mai apără culorile Petrolului, în acest an. S-a scăpat din atenție că Laurențiu Marinescu și Giuseppe Prestia au renunțat din cu totul alte motive. Când al doilea și, respectiv, al treilea căpitan aleși în pauza de iarnă cer să plece neapărat de la echipă înseamnă că ai avut o mare problemă. Marinescu a explicat că s-a simțit păcălit, în sensul că i s-a transmis, în stagiul din Turcia, că în jurul lui se va clădi “new Petrolul”, dar s-a trezit că devenise fie un jucător care nu prindea finalul pe teren, fie intra, din postură de rezervă, pentru 10-15 minute, cel mult. O dată, de două, de trei ori… “Marin” a înțeles mesajul și – chiar dacă era singurul produs al centrului de copii și juniori al clubului, are domiciliul stabil în Ploiești și este legat sentimental de acest club – nu a mai acceptat să treacă peste ceea ce a apreciat el că devenea o bătaie de joc la adresa sa. Nu poate fi acuzat că ar fi plecat din cauza restanțelor financiare, fiindcă – dacă ar fi fost așa – ar fi renunțat mai demult.

La Prestia a fost altceva, chiar dacă o informație oficială în acest sens nu a existat. Provenind dintr-o țară în care contractele se și respectă, banii intrând în conturi la momentul Daniel Stana versus Vlad Achim micastabilit, “macaronarul” nu a acceptat o decizaie gen “salariul blocat până se va ajunge pe un loc fără probleme”! A renunțat la tot și dus a fost! Nu fusese junior la Petrolul, era doar chiriaș în Ploiești, nu avea de ce să strângă din dinți dacă nu-și primea banii. A așteptat puțin și – deși ar fi putut purta, vreodată, banderola aceea tricoloră – nu a mai avut răbdare. În privința lui, apreciez drept frustrări acele acuzații că ar fi fost un fundaș central fără valoare. Nu, chiar avea valoare. Dar și o limită de suportabilitate Nu era vreun reșapat, nu venise aici să fie “vopsit”. Norocul a fost că a semnat fiindcă nu acceptase să joace  la “noua Parma” – cea de după falimentul celei mari -, într-un eșalon apreciat de el că a rfi fost mult prea jos. Altfel, nici nu ar fi venit în veci la Ploiești!

Deci, a-i băga în aceeași oală pe Laurențiu Marinescu și pe Giuseppe Prestia cu Dacian Varga și Cristian Pulhac ar fi o imensă greșeală. Iar asta pentru că primii doi au personalitate și au plecat lăsând de la ei, iar ultimii doi se complac în a se antrena cu juniorii clubului doar pentru a mai “ronțăi” câte ceva de la bietul club insolvent. Apropo de insolvență, gata cu permisivitatea legii în privința întârzierii salariilor. Președintele Klaus Iohannis a semnat  actul modificării unui paragraf din legea insolvenței, ce privește cluburile de fotbal, Astfel după trei luni fără a se primi salariul, orice fotbalist poate depune memoriu la FRF și va fi declarat liber de contract. Nu va mai putea fi ținut cu forța la echipă, ca până acum, chiar dacă era neplătit. Mai fiind doar opt etape până la final, comprimate într-o lună și jumătate, cluburile insolvente vor scăpa de data aceasta, judecarea memoriilor durând ceva timp. Însă, de la vară încolo, s-a dus (și) cu… norocul acesta! Ori se dau banii, ori se pierde gratis jucătorul! Mai greu va fi, însă, a se scăpa de cei sub contract, care nu vor să plece, orice ar fi, neavând coloană și obraz!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Trestioreanu Dragos, la 10 aprilie 2016

1 micaDupă aproape o lună de pauză de scris pe blog, din motive obiective, totuși, revin, dar nu mai promit, ca altădată, că o s-o fac des, fiindcă este tot mai greu să mă țin de cuvânt. De fapt, ideea acestui nou post mi-a fost dată de un editorial al prietenului și colegului de breaslă de la www.jurnalulph.ro, Ciprian Radu. Ca o paranteză, nu scap nimic din ce scriu jurnaliștii locali, la unul dintre ei referindu-mă acum, nefiind ipocrit să spun că nu mă interesează ce scriu alții. Ba chiar, ma interesează foarte mult!

Îi cer scuze lui Ciprian că editorialul lui, postat înainte de meciul Petrolului cu FC Voluntari, l-am citit abia astăzi. Mi-a scăpat, probabil, atras fiind de coloana știrilor de acolo. În fine, asta a fost. Ciprian Radu scrie, printre altele, în textul lui despre drama Petrolului actual de a se vedea devansată de două grupări din județul Ilfov, Concordia Chiajna și FC Voluntari. Și termină textul cu referire și la Victoria Brănești și CS Otopeni, alte două formații din Ilfov, foste în Liga 1, dar despre care nu se mai știe nimic. Sau, cel puțin, eu  nu am mai auzit deloc. Pesemne că or fi… decedat, susținute cu greu de bietele primării locale. Județ cu localități transformate, peste noapte, în “sateliți” ai capitalei țării, unii înfășurați în jurul Bucureștiului, Ilfovul a putut însă a înlocui unele echipe cu altele, în cel dintâi eșalon. S-a dus cu Brăneștiul și Otopeniul, au apărut Chiajna și Voluntariul. Nu m-aș mira astfel să se pregătească de promovare, mâine-poimâine, Clinceniul, Berceniul sau Baloteștiul. Iar apoi… răspoimâine, Domneștiul, Snagovul, Tunariul sau Popeștii-Leordeni! Da, chiar atâtea trupe are în ligile 2 și, respectiv, 3, județul vecin cu Prahova!

Era o vreme când Prahova nu mai prididea cu numărul echipelor din diviziile B și C, iar Ilfovul le avea “disimulate”, atunci, pe la categoriile Onoare și Promoție ale Bucureștiului. Adevărate raiuri rezidențiale – foarte mulți bucureșteni construindu-și vile sau case de vacanță, în vreme ce unii s-au mutat chiar cu totul în acest județ, alții venind doar în week-end-uri -, localitățile mai sus-menționate au căpătat putere financiară prin taxele și impozitele plătite de cetățenii mai nou-veniți. Dar și de firmele cu sediul central în județul Ilfov, care le achită tot acolo. Și-așa, repejor, s-a ajuns (și) la… invadarea fotbalului. La început, practicat la nivel de amatori, apoi devenit profesionist. Nu ar trebui să-i intereseze pe alții din țară câte echipe se nasc în Ilfov, numai că adesea, e drept, sunt pasagere în primul eșalon. Aduc competiției un aer inedit, să-i zic așa, nicidecum nu conduc însă la progres. În majoritatea edițiilor, candidate în lupta pentru salvarea de la retrogradare, rare fiind excepțiile, grupările din județul Ilfov au o viață cât un… băț de chibrit. Se aprind, ard și, apoi, se sting. Repede. De tot  - vezi cazul Brăneștiului și al Otopeniului, dacă nu or mai fi și altele. Aici e baiul. Asta îi îndurerează pe suporterii cluburilor de tradiție din România, din cauza aceasta fie ironzându-le pe aceste grupări, fie chiar… dorindu-le dispariția. Evident, pentru că le iau locul, în timp, unor cluburi care ori au murit, deja, ori trăiesc vremuri de restriște financiară. Și uite că am ajuns de la general la particular. Personal, înclin spre ideea că  nu e de vina Ilfovul că-i râde în nas, vorba vine, Prahovei, în privința sportului rege. Exclusiv totul trebuie pus pe seama celei din urmă. Fiindcă a acceptat să se întâmple așa ceva . Mai mult chiar, s-a și complăcut într-o așa-zisă dulce mediocritate. Deși, numai dulce nu-i! Dar, nu cu vorbe de duh, sau de alt gen, trebuie/trebuia să-i răspundă Prahova Ilfovului în sportul rege, ci numai cu practica. Mai precis, cu echipe cu adevărat competitive, nu cu o participare fără obiective performante. Nu-i vina Ilfovului că Prahova, inclusiv prin urbea de reședință a județului, a devenit lipsită de o replică serioasă. O replică pe măsura tradiției bogate.

Petrolul a sărbătorit, nu demult, 90 de ani de existență. Toate echipele din Ilfov la un loc nu adună atâta vreme ca existență. E purul adevăr. Doar că, trecutul nu mai ține, iată, de… foame! Cele din Ilfov visează, cu șanse destule, la continuarea evoluțiilor în Liga 1, pe când Petrolul a cam renunțat (parcă) și la… miracole. Degeaba ne-au dus unii – care le-au luat locul altora ce nu mai erau predispuși la reeditarea timpurilor de altădată! – în paradisul play-off-ului Europa League, de două ori consecutiv chiar, dacă nu au fost în stare, ulterior, să ne țină acolo și ne trimit iute în infernul unui eșalon inferior. Acolo de unde ne-am întors după șapte ani și am prins doar vreo alți trei de fericire, restul fiind o rană deschisă care tot supurează. Dureros este că Prahova, Ploieștiul, județ, respectiv municipiu bogate economic, cu foarte mulți locuitori, nu pot susține acum o echipă serioasă, la nivel primului eșalon. Iar Ilfovul poate s-o facă! Chiar două, până una alta! Așa, fără tradiție, cum-necum, cu chemări “la oaste” ai veteranilor… Cooperativei, cu schimbări de strategii de efectiv, de la un tur la altul, cel puțin, ilfovenele se luptă să existe. Să reziste. Pe când Petrolul, ditamai Petrolul, parcă a și ridicat deja mâinile, predându-se! Doar discursurile mobilizatoare de pe margine nu au mai fost de ajuns. Nici diplomația, prin care s-a dorit, în fapt, escamotarea realității. A fost doar praf aruncat în ochi. Petrolul va coborî, iar, în eșalonul secund. Unii zic că nu ar fi o tragedie, alții sunt însă distruși. Mă număr, sincer, printre cei din a doua categorie! Cât va mai rămâne acolo numai Dumnezeu știe!

Găzarii le-au avut în mână pe cele două echipe din Ilfov, într-un interval de șase zile. Voluntariul a venit la Ploiești și a suferit destul până ce Stana și Pulhac parcă au căutat un al doilea cartonaș galben, implicit și pe cel roșu. Dacă nu se întâmpla așa, era mai mult decât probabil ca egalarea lui Gavrilă ar4 fi fost urmată de răsturnarea scorului deschis de Bălan, din penalti, la chiar prima fază de poartă a oaspeților. La Chiajna, vineri seară, scenariul a fost altul, mai aproape de cel de la singurul succes din acest an. Victoria de la Timișoara. Tot Astafei a marcat, tot din centrarea lui Ziani, dar eroarea de neiertat a căpitanului Cobrea – fost goal-keeper al Concordiei, de la care a și venit la Ploiești – a spulberat… deja-vu-ul! A condus la restabilirea egalității pe tabelă, dar și, din nou, la inferioritate numerică pe teren, Bucșa fiind victima greșelii coechipierului său. Nu s-a mai pierdut meciul ca pe “Ilie Oană”, cu FC Voluntari, cu atât mai mare fiind regretul că Petrolul nu a reușit să se “agațe” de Concordia și a mai spera astfel la salvare. Însă, nu-i mai puțin adevărat că, în acest sezon, cel puțin până acum, “lupii” nu au reușit nicioidată să le învingă pe echipele ilfovene. În meciurile directe, Voluntariul a bifat două victorii (1-0, la București, și 2-1, în deplasare, plus o remiză, tot 1-1,  în deplasare), deși au jucat doar un meci “acasă”, pe… arena Dinamo,. La rândul ei, Chiajna este la egalitate perfectă cu “galben-albaștrii”, după 2-2 și 1-1, ambele pe teren propriu, și tot 1-1, dar la Ploiești. Situație în care, a mai vorbi despre trecut, despre 2 micatradiție etc. devine chiar ilar. Unii spun că loturile Voluntariului și al Chiajnei ar fi superioare celui actual al Petrolului. Nu subscriu absolut deloc. Dar, sunt de acord că echipa lui Vasile Maftei și compania este foarte bine susținută de la toate nivelurile. Nu a făcut transferuri răsunătoare, precum Concordia, de exemplu, dar și-a fixat foarte bine oamenii din birouri. Astfel încât, FC Voluntari a fost în stare de serii de trei victorii la rând, au fost deja două, iar apoi își permite câte un… relaș. A se citi un eșec. Tocmai așa se va salva Voluntariul. Concordia va avea însă de tras, și pentru că Milevski mai stă pe tușă, din când în când, din cauza cartonașelor, iar Hamza tot nu primește certificatul internațional de transfer, din Iran. Dacă a ajuns în situația din iarnă, explicația e una singură: politica falimentară de a avea un lot aproape exclusiv format de români, numai portughezul Madeira fiind străin, în vara și toamna trecute. În pauza competițională, s-a revenit la… trecut și, chiar dacă nu prea bate, Chiajna, cel puțin, tot mai poate visa să rămână în Liga 1 Orange. Măcar după baraj. Asta dacă nu cumva ancheta DNA îi va tăia, definitiv, “craca de sub picioare”. Așa cum i-a tăiat-o Petrolului actualul patronat! Iar aterizarea va fi al naibii de dureroasă! Pentru Petrolul, zic.

P.S. Altceva la care Ilfovul este superior, acum, Prahovei ține de o… publicație. Se numește, nimic neobișnuit, “Ilfov Sport”. E o frumusețe de revistă – chiar sunt invidios! –  color, cu hârtie senzațională, pe care sunt așternute rânduri interesante. De fapt, nici nu mă miră, pentru că are parte de jurnaliști bine cunoscuți și cu har. În Prahova, nu există așa ceva! Se spune că aici nu sunt bani, dar nici echipe despre care să se (mai) scrie. Și că, în Ilfov, sunt… de toate! Atunci, de ce să mai luăm Ilfovul peste picior, dacă noi, prahovenii, nu mai avem de niciunele?!?

Foto: www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Jerry Gane, fcpetrolul.ro micaDe când SC FC Petrolul schimbă antrenorii, într-o ediție de campionat, ca pe șosete, fiecare tehnician nou-instalat nu mai avut bafta celor de altădată, atunci când echipa era pe val, să fie prezentați, oficial, alături fie de patron, fie măcar de către un reprezentant al conducerii executive. Așa s-a întâmplat, din vară încoace, cu Tibi Selymes, la fel și cu Sebi Tudor, Stoichiță “Lippi” și Schumacher. Pe acest trend, nici Ionel Tersinio Gane (foto; www.fcpetrolul.ro), alias Jerry, nu putea să facă “notă discordantă”. Ca și ceilalți patru colegi de breaslă ce l-au precedat la conducerea tehnică a trupei “lupilor”, Gane apărut, vineri, în fața jurnaliștilor, însoțit numai de ofițerul de presă al clubului găzarilor, Ionuț Pană.

Apropo de jurnaliști, în afara albanezului – stabilit în București – de la televiziunea DigiSport, Elsion Vaso, singurul reprezentant al media centrală, au mai fost de față câțiva din presa locală. În fapt, cei aproape nelipsiți de la conferințele de presă din timpul săptămânii. Puțini, oricum. Trist de puțini. Trecute-s vremurile când Mircea Rednic, urmașul lui, apoi Răzvan Lucescu și, chiar, Gigi Mulțescu umpleau sala destinată întâlnirilor cu ziariștii, de la parterul tribunei 1 a arenei Ilie Oană.

Deoarece Jerry Gane a fost un interlocutor plăcut, unul cu mult bun simț, “dialogul” s-a prelungit. Ba chiar, a și continuat destul de mult timp, off the records, evident, după ce s-a încheiat conferința de presă. Sincer, sunt mai atras de acest gen de “prelungiri”, ca să “rămân” în termeni fotbalistici, decât de conferințele de presă propriu-zise. În afara celor din urmă, conversațiile decurg aproape prietenește. Liber, mai exact. Personal, nu divulg astfel de discuții, apreciindu-le drept unele cu un caracter privat. Însă, îmi folosesc mult mai mult decât întâlnirile oficiale, protocolare adesea. Prea protocolare. Atunci când camerele de luat vederi au fost închise, când microfoanele au fost luate din fața celor de la “prezidiu”, când nu se mai fac nici poze, reportofoanele se ascund in genți sau buzunare, se vorbește ca între amici, ci nu ca între antrenor și ziariști. Așa mai află tehnicienii, care nu domiciliază în Ploiești, cazul de față, și altceva decât li se spune de către cei care i-au ofertat și, apoi, semnat. Tot așa mai află și jurnaliștii despre anumite date, cu ajutorul cărora îi pot face un portret cât mai aproape de realitate unui nou antrenor. Astfel, se ajunge să se cunoască omul. Nu nunai tehnicianul. Pe șleau, se cunoaște cel de dincolo de… masca pusă pe față, în  ”lumina reflectoarelor”.

Ionel Tersonio Gane este un tip foarte plăcut, are un speech coerent, elegant și – cum îi place unui coleg ziarist să scrie mereu – cu substanță. Nu a promis marea cu sarea, nu neapărat că nu ar fi avut de ce în situația actuală, ci pentru că decența i-a impus să nu frizeze ridicolul acesteia. Spune că lotul este mai bun decât au arătat-o rezultatele de până acum, este conștient că o victorie – la Cluj, de exemplu, luni seară – ar putea însemna… apăsarea pe butonul care să declanșeze… evadarea din “fundul iadului”. L-a acceptat pe Varga să revină – e răcit însă și nu va fi luat astfel, ca și Gavrilă, în Ardeal -, dar a declarat, cu fermitate, că dacă Dacian nu va înțelege compromisul făcut, atunci ar putea redeveni “oaia neagră” a lotului, trimisă în tribună, la meciuri, și  să se antreneze cu juniorii. Bine, nu a zis-o cu aceste cuvinte, neabdicând defel de la discursul elegant al lui, dar ideea cam asta a fost. Ex-atacant de formație,  cu simțul porții, un golgheter pur sânge, și în țară, și în străinătate, în Elveția în special, Jerry a anunțat că va schimba așezarea pe teren a noii sale echipe, dându-și seama că goluri – care aduc victorii – nu se pot marca decât dacă ofensiva este bine structurată. El a înțeles, în doar câteva zile, că dacă jucătorii vor intra pe teren, în primul rând, cu scopul de a nu se lua gol, tot se va lua până la urmă. Iar absența unei ofensive cu un număr sporit de combatanți este, pe cale de consecință, singura strategie ce-ar putea evita sufocarea apărării și, totodată, va conduce la atacarea cu succes – și, de ce nu?, noroc – a buturilor adverse. Se anticipează că îi va impune în față pe Paolucci și pe Mareș, nepărând că Michail ar putea câștiga, cel puțin deocamdată, duelul pe post cu internaționalul de tineret român. În spatele lor, se va axa foarte mult pe creativitatea lui Ziani și Zoubir. În privința defensivei, se va sfătui cu siguranță și cu principalul său colaborator, oltean ca și el, fost coechipier, George Biță, un ex-fundaș central de meserie. S-ar părea însă că, până ce Beța va deveni apt de joc 100%, pe dreapta defensivei se va alege dintre Mișelăricu și David, iar pe stânga – între Pulhac și Begeorgi, niciunul dintre ei nefiind sigur de titularizare la fiecare partidă. Mai simplu ar fi în centrul apărării, acolo unde Prestia devine deja un punct fix. Tot așa cum ar trebui să fie apreciat de Gane și Benga, superior lui Inez. Benzile din cvartetul de la mijlocul terenului s-ar putea acoperi cu Gavrilă, când va scăpa de răceală, sau cu Astafei, când – și dacă – va primi… “cartea verde”, ori cu Pacar. Numai că, un astfel de cvartet ar fi unul care să nu poată face bine și faza de apărare. Automat, va fi nevoie de serviciile unui jucător defensiv pur-sânge, precum lui Bucșa. Cine ar sări astfel din schemă? Mai mult ca sigur unul dintre jucătorii din bandă. Ar fi, într-adevăr, cumva contra naturii. Dar, altă soluție nu prea se întrevede.

Revenind la actualul antrenor, și lui îi plac provocările, nu degeaba, de altfel, acceptând să vină – ultimul – după alții colegi de antrenorat, la CS Drobeta-Turnu Severin și Corona Brașov. Nedrept, dar altfel nici nu se putea, nu în CV-ul celor care au condus aceste echipe până aproape de… colaps, apare o retrogradarre, ci în cel al lui Ionel Gane! Nu una, ci chiar două, pentru că nu a putut să mai salveze ceva ce era pierdut 99,99%, încă de când a venit la formația din Mehedinți și, ulterior, la cea din urbea de la poalele Tâmpei. Chiar dacă absența prelungită de la cârma unei echipe l-a condus, acum, către una aflată (tot) în situație disperată, chiar dacă dorința de a reveni în “sistem” este posibil să-l fi ghidat către Ploiești și Petrolul, ar trebui apreciat curajul LUI de a se înhăma la o grupare mai aproape de… faliment, zice-se, decât de retrogradare. Chiar dacă ar fi a treia de trecut în CV-ul său, chiar dacă se va întâmpla la fel ca la Turnu Severin și la Brașov, adică eșecul final ar fi cauzat mai puțin de el însuși, Jerry Gane  tot a riscat. Iar pentru asta, ar trebui primit cu brațele deschise atunci când va apărea prima oară în spațiul tehnic, pe “Ilie Oană”. Un antrenor cu IQ, cum este el, nu merită să fie tratat la preț de matineu. Adică, așa cum deja au început-o câte unii, răutăcioși nevoie mare. Ca să nu zic răutăcioși din fire. Fără să-l cunoască, nici ca fotbalist, nici ca tehnician, nici ca om, l-au și catalogat deja ca nefiind un… “antrenor de Petrolul”. Uitând că Petrolul nu mai este cel de acum trei sau doi ani. Nici măcar de-acum un an. Este doar… “Petrolul – varianta 2016″ – una de… șters din istoria de aproape un secol a clubului găzarilor!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Arena Ilie Oana in zi de meci, fcpetrolul.ro selectata micaMai lobod la gură, fostul mare internațional ajuns antrenor cu un CV destul de apreciat, Dorinel Munteanu – anunțând în media centrală că a declinat oferta SC FC Petrolul de a ocupa locul lăsat liber de Constantin Schumacher – a declarat, la o televiziune centrală, că oficiali ai clubului găzarilor l-ar fi rugat să accepte solicitarea și să mai facă, și el, “câteva puncte”

Să zicem că așa i s-o fi și spus lui Dorinel, neavând de unde știi, firește, dacă așa o fi fost sau nu. Făcând un exercițiu de imaginație, haideți să vedem la ce le-ar folosi “galben-albaștrilor” acele “câteva puncte”. Nu știu dacă 11, atâtea câte ar trebui adunate să se facă baremul, ar putea fi catalogate “câteva” , în condițiile în care, în cinci meciuri oficiale din 2016, fără a le mai pune la socoteală și pe ultimele patru de anul trecut, s-a pierdut în serie. Situație în care 11 ar reprezenta o… groază de puncte de acumulat pentru actualul lot al Petrolului.

Spunându-i-se, repet, dacă i s-o fi și zis așa, lui Munteanu că nu urma să aibă… sarcină grea la Petrolul, ci doar “câteva puncte” de pus în clasamentul play-out-ului, ce să înțelegem din acest mesaj? Că s-a dorit un nume mare la cârma Petrolului, pentru a se închide gura suporterilor revoltați și a li se arunca praf în ochi? Sau se știe deja la club că data de 7 aprilie 2016 va rămâne una ce va fi scrisă într-un chenar gros negru, în istoria unui club aproape centenar, cu patru titluri naționale, trei trofee ale competiției KO, prezențe apreciate în cupele europene, un anumit număr de internaționali? Ofertând un tehnician cu un astfel de discurs, o spun încă o dată, dacă așa o fi și fost, oficialii de la SC FC Petrolul ar dovedi că a… murit și ultima speranță! Bine, nu s-o fi așteptat că pe Dorinel Munteanu urma să-l ia gura pe dinainte. Cum e posibil ca acesta din urmă să fi făcut declarația fără teama că-i va mai… reîntâlni vreodată în lumea fotbalului pe cei care i-au făcut o astfel de propunere ciudată.

Cu o situație aproape pecetluită, SC FC Petrolul se “târăște” spre un liman nu prea îndepărtat, ba chiar mai apropiat. Cu un glob de sticlă (foto: www.fcpetrolul.ro), în care oficialii care și-au pierdut busola, care încearcă să escamoteze realitatea și speră să se mai scoată cu niscaiva tribune mai pline, ce să mai zici?!? Oare, mai speră ei că, dacă nu se vor câștiga puncte la Cluj și Timișoara, vor mai avea mai mult de o mie de suporteri, aceia super devotați, pe arena Ilie Oană? Cazul “SC FC Petrolul” l-aș propune ca material didactic cu tema “Cum să clădești repede și să dărâmi și mai repede”. Așa, ca să știe toată lumea cum să se fugă ca… dracul de tămâie!

“Nu din cauza problemei financiare, ci a performanței (n.m. – s-a refuzat oferta Petrolului). Ei au spus ca nu ii interesează câte puncte facem, doar să facem câteva puncte” (Dorinel Munteanu, la televiziunea sport.ro)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Jerry Gane, fcpetrolul.ro, selectata mica…2 septembrie 2014 – data la care www.csuc.ro a anunțat despărțirea de antrenorul principal Ionel Tersinio Gane (foto sus; www.fcpetrolul.ro), zis Jerry, al echipei CS Universitatea Craiova. Din acea zi și până ieri, 15 martie 2015, atunci când a semnat cu SC FC Petrolul, pentru câteva luni, Gane a stat acasă. Mai exact, nu a mai pregătit nicio formație, indiferent de eșalon! Deci, un an, șase zile și două săptămâni de stat pe tușă! Și-ar mai fi stat probabil, dacă Dorinel Munteanu (foto jos; www.jurnalul.ro) nu ar fi spus nu ofertei unui club la care – dacă este adevărat ce-a declarat în media centrală – era chemat “să adune câteva puncte, până la final de sezon”! Fără discuție, CV-ul de tehnician al celui mai selecționat fotbalist român “all time” era foarte atractiv. De o mie de ori de mai atractiv decât a lui Jerry Gane! Însă, nu-i mai puțin adevărat, Munteanu nu mai e (mai) deloc cel care a pus bazele unei viitoare multiple campioane, CFR Cluj, a cucerit un titlu național și a jucat în grupele Ligii Campionilor, cu Oțelul Galați, a jucat – și antrenat – la Steaua și Dinamo ori a activat în primele două eșaloane ale bogatului sport rege din Rusia, ca și în prima ligă din Azerbaidjan. Însă, Dorinel a demisionat, după o destul de scurtă prezență pe banca Astrei Giurgiu, pe 28 aprilie 2015 și de-atunci a stat pe bară. Și-a trecut aproape un an! Sigur că fanii Petrolului l-ar fi dorit mai mult pe Dorinel, decât pe Jerry. Teoretic, era absolut firesc să fi fost astfel. Dar, practic, nu știu dacă era, acum o așa de mare deosebire. Asta mai ales după ultimele evenimente, extra-sportive, din viața fostului mijlocaș de mare travaliu, care l-a depășit până și pe Gică Hagi la numărul de prezențe sub tricolor.

Dacă Munteanu nu a vrut să-și lege numele de retrogradarea unei echipe, pentru Gane nu ar fi ceva inedit. Și-unul, și altul s-au gândit, mai mult ca sigur, că ar trebui să revină la treabă, “relașul competițional” al lor riscând să se perpetueze mult prea mult. Numai că, s-a observat, pentru Dorinel a fost mai important CV-ul, în fapt absența unei eventuale contraperformanțe viitoare, pe când pentru Jerry a fost o chestiune de “viață și de moarte” a reveni, și în special în primul eșalon. Situație în care oferta Petrolului – șablon mai vechi – a fost de… nerefuzat pentru tehnicianul oltean! Nici unul, nici altul nu trebuie blamați de petroliști; Dorinel Munteanu fiindcă a refuzat să se lege la cap fără să-l doară (chiar așa de mult), iar Ionel Tersinio Gane, deoarece (chiar) s-a… legat, nimeni neputându-l acuza, cât o va antrena pe Petrolul, că a fost cel care ar fi retrogradat-o pe echipa fanion a Ploieștiului și a Prahovei. Fost jucător în Primera, la Osasuna, este posibil ca Gane să fi beneficiat de… ajutorul unui alt fost internațional român care a jucat, dar și antrenat, în Spania. Nu mă bag mâna în foc, dar nu-i nici exclus s ăse fi întâmplat așa. Liber de contract de mai multă vreme, dispus să facă orice pentru a fi din nou “în pâine”, Jerry era omul ideal pentru a fi fost ofertat de patronatul găzarilor. A fost ținut “top secret”, mai nimeni gândindu-se că-i va fi dată pe mână o grupare aproape reîntoarsă în eșalonul secund. Are un CV mai bun ca al fostului antrenor, dar nu și vreo salvare de la retrogradare.

Dorinel Munteanu, jurnalul.ro micaDacă e să fim cinstiți cu noi înșine, cine ar fi acceptat să vină să antreneze o echipă cu doar 4 puncte în ierarhia la zi a play-out-ului și cu timp puțin avut la dispoziție să mai schimbe ceva. Mai ales în condițiile unui efectiv cu care predecesorul a avut zero pe linie în cinci meciuri disputate în acest an? Sigur, ca suporteri, se visa la un nume mare. La un tehnician cu experiență într-o astfel de situație ce pare, gândind logic, fără de ieșire. Numai că, bani nu sunt, dar în schimb, datorii – din belșug. Pe cine să fi tentat o astfel de trupă?!? Chiar și un antrenor, cu CV foarte bun, dar rămas pe dinafară, ar fi “măsurat de două ori”, până să fi tăiat o dată”. A se citi până să-și pună apostila pe un contract cu SC FC Petrolul.

Astfel încât, până la a-l lua peste picior (și) pe Gane, ar fi bine să se zică mersi că a fost, probabil, singurul dispus – repet – să se lege la cap, fără să-l doară. Mai ales că următoarele două meciuri oficiale, primele sale examene la Petrolul, vor fi în deplasare. Primul – la Cluj, împotriva CFR-ului, una dintre formațiile bune din play-out, numai cele 10 puncte de penalizare distrugându-i moralul de a fi putut lupta până la capăt, cu șanse mari, pentru prezența în play-off, iar al doilea, la Tmișoara, pe o arenă, “Dan Păltinișanu”, pe care nu s-au câștigat puncte nici în toamna anului trecut, nici, deocamdată, în anul în curs. Dacă va debuta cu două eșecuri, și Jerry Gane va intra, firesc, în gura suporterilor. Una din care nu te mai scoate nici… știți dv cine! Cu pesimismul devansând deja optimismul fanilor, Ionel Tersinio Gane va avea parte de o provocare a naibii de grea la Ploiești. Se zice că oltenii au o ambiție mare. De urmărit dacă alegerea rapidă a ofertei Petrolului a fost din cauza pauzei foarte mari competiționale sau o consecință a credinței că se poate… întoarce ca la Ploiești soarta “galben-albaștrilor” ?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Consatntin Schumacher, sportnews.ro micaMi-a trebuit o săptămână, mare și lată, pentru a scrie iar, aici, despre echipa de suflet a noastră, Petrolul. Am acumulat atâta tristețe, care a depășit chiar și doza de nemulțumire pentru trecutul apropiat și prezentul clubului găzarilor, încât mi-a fost foarte greu să mai deschid sectorul “Editare articol” de pe blog. Aseară însă, am constatat ceva. Un… ceva ce m-a împins, astăzi, spre locul despre care aminteam sus. Și-am ajuns aici. Și scriu, iată, din nou. Despre Petrolul. Dar nu cu răutatea pe care o resimt în jurul meu, una pe care o apreciez a fi fost greșit direcționată. Le înțeleg pe deplin marea supărare a fanilor găzarilor, nici neputând fi altfel, câtă vreme mă consider unul dintre ei. Nu și-atunci totuși când își îndreaptă acuzațiile, ba chiar și jignirile, împotriva unui om aflat doar cel mai îndemână.

Am spus-o și o repet, alegerea antrenorului Constantin Schumacher (foto sus; www.sportnews.ro), în iarnă, mai ales ca înlocuitor al lui Mihai Stoichiță (foto jos; www.fanatik.ro), mi s-a părut, la vremea respectivă, o decizie luată pe… genunchi. Fără o justificare logică, pe șleau. Stoichiță, chiar dacă nu a acumulat puncte cât Selymes Tibor, de exemplu, a făcut totuși echipa să joace. Să joace altceva, ca să fiu bine înțeles. De neconceput chiar de ce nu i s-a dat mână liberă să aducă, în pauza competițională, jucătorii de care aprecia că ar fi avut nevoie. Nu i se oferea un bilet de favoare, ci doar dreptul meritat de a fi continuat activitatea într-un loc de care deja se îndrăgostise și începuse să facă treabă bună. Privind în urmă, înțeleg că “Lippi”, dacă ar fi fost menținut în funcție, peste iarnă, l-ar fi… incomodat pe reînscăunatul manager sportiv. Cel obișnuit să fie… constructor de loturi.Unul exclusiv, de regulă. Chiar dacă Schumacher a vorbit – ce naiba era să facă? – despre acordul său dat pentru achiziții, înclin să cred că a fost vorba doar despre… un puseu de orgoliu.

Este posibil ca oficialul din  staff-ul executiv al Petrolului să fi vrut să – cum se zice – să “moară” pe mâna lui. E o variantă. Nu cea optimă, însă, s-a văzut deja. Mihai Stoichiță nu era genul de antrenor căruia să i se bage pe gât fotbaliști care – în opinia lui – nu i-ar fi fost de vreun ajutor. Așa cum vedea el fotbalul. La vârsta sa, era și normal să nu-și fi dorit altceva. Să nu fi înghițit pe nemestecate ce i se punea în “farfurie” de unul sau altul. Cum așa stăteau lucrurile, s-a preferat sacrificarea unui tehnician experimentat, în favoarea unui cvasi-debutant. Unul, cel din urmă, poate mai dispus de a avea aceeași părere cu cel despre care se zvonește că l-ar fi recomandat la echipa fanion a Ploieștiului și a Prahovei! Rezultatul experimentului? O prăbușire chiar de la startul oficial al unui drum ce se dorea să fi fost cu totul altul. Un drum pe care Schumacher pornise cu speranțe, amăgit cred și de stagiul de pregătire și jocuri din Antalya. Acolo unde, în “laborator”, bănuiesc că s-or fi… încurcat reactivii, de s-a ajuns, în țară, la seria de cinci eșecuri, din cinci meciuri, a Petrolului. Cinci partide care contau, de fapt, ci nu cinci partide-test, ale căror rezultate – așa cum declară mai toți tehnicienii Faza Petrolul - CSMS Iasi mica- nu aveau cine știe ce importanță. Astfel, neprimit oricum cu brațele deschise de către suporterii “galben-albaștrilor” – cei care se așteptau la o altă opțiune din partea patronatului -, Constantin Schumacher s-a trezit, în destul de scurtul timp petrecut pe banca “lupilor”, că a devenit ținta cu numărul unu a fanilor! Nici măcar dându-le dreptate simpatizanților găzarilor în privința acuzelor acestora, el nu s-a apropiat, măcar, de inima lor. Nici vineri seară nu a făcut-o, atunci când corul contestatarilor săi, de pe arena Ilie Oană, a atacat sunetele cele mai înalte. Cerându-i demisia, suporterii au uitat – sau au omis – ceva important. Mai precis, au scăpat total din vedere… povestea. O poveste despre un… Făt-Frumos, care a crescut într-un an cât alții în… 10 ediții de campionat. O poveste care a început cu o iluzie, de fapt. Că vom fi ce-am fost odată, ba chiar și mai și. S-o luăm, deci, spre o mai bună aducere aminte, cu începutul.

De ce ar fi fost de vină Schumacher deoarece…

…municipalitatea a ales în iarna lui 2012, la recomandarea, zice-se, a fostului manager general al clubului găzarilor, predarea echipei unui investitor nu prea bine verificat în privința dorinței de a băga bani:

…patronul “camuflat” a optat pentru un anume patronat de încredere?

…viitorul președinte de consiliu de administrație a adus la Ploiești, în vara lui 2012, aproape un lot întreg de jucători de la Universitatea Cluj fără să-i pese de reacțiile de acolo, oficiale și neoficiale?

…patronatul din acte al SC FC Petrolul s-a gândit că era suficient să trăiască doar din încasări, fără a mai investi mare lucru, mai ales după ce investitorul a ales a se întoarce, după nici măcar un an, de unde plecase?

…s-a decis, la începutul lui 2015, ca societatea comercială care deține licența de joc în Liga 1 să intre în procesul de insolvență?

…s-a optat, vara trecută, pentru alcătuirea unui efectiv de jucători raportat la condiții de maximă austeritate?

…a moștenit doar 8 puncte, în clasamentul la zi, înaintea startului oficial din acest an?

…s-a ales praful de o echipă frumoasă și simpatizanții ei au fost teleportați, pe termen prea scurt, din paradis în infern?

…clubul a  mințit, prin omisiune, că va contesta la TAS cele șase puncte de penalizare dictate de către FRF, deși știa că poate, de fapt, doar trei, la recuperarea cărora renunțând până la urmă?
Pentru toate cele de mai sus, tehnicianul Petrolului nu merita să fie luat peste picior, elegant vorbind, de când a venit la Ploiești și până vineri seară. Ca și, de altfel, pentru evoluția unor jucători aleși – se spune – de altcineva. Dacă trebuia certat, se putea doar fiindcă a fost – probabil – printre puținii care au acceptat contractul cu SC FC Petrolul, în vreme ce alții or fi fugit ca… dracul de tămâie de un angajament aici.

Mihai Stochita, fanatik.ro micaFanii Petrolului i-au pus eticheta, de la bun început, de antrenor care nu avea ce căuta la cârma Petrolului. Ca și cum Petrolul ar fi fost vreun – Doamne, iartă-mă! – club răsfățat tot timpul cu titluri, trofee și medalii. A fost, e adevărat, cvadruplu campion național și triplu deținător al trofeului Cupa României, însă doar ultimul – după finala câștigată în 2013 – este de dată mai recentă. Restul, cu excepția Cupei din 1995, s-au bifat înainte de 1989. Ba chiar, cu destulă vreme mai înainte. A spune că Schumacher nu este antrenor, nu de Petrolul, ba chiar așa, în general, vine în contradicție măcar cu repriza secundă a meciului cu Iașiul, de vineri seară, nemaivăzând – în ultimele ediții de campionat – CSMS-ul dominat de o așa manieră, atât de băgat în corzi (foto mijloc; www.sportpictures.eu). Cum nu am mai văzut niciun antrenor, cel puțin în ultimii mai mulți ani, care să aibă curajul să facă trei schimbări, din tot atâtea permise de regulament, imediat la reluare. O fi fost disperare, ce-o fi fost, cert este că acest curaj i-ar fi putut fi răsplătit dacă avea și de cine. Acesta-i adevărul: lotul Petrolului este într-un blocaj cvasi-total, iar asta și din cauza unei valori îndoielnice actuale ale unor fotbaliști cu CV. Dacă nici Michelle Paolucci și Karim Ziani nu sunt în stare a fi decisivi, atunci ce pretenții să mai avem de la alții?

Schumacher și-a asumat responsabilitatea tuturor eșecurilor – deși în cel puțin trei, dacă nu chiar patru partide, nu a greșit deloc primul “11″ și nici schimbările – probabil ca un semn de mulțumire pentru cel/cei care l-a/l-au adus pe arena Ilie Oană, ci nu pentru că a și crezut că ar fi fost singurul vinovat. Nu este, defel. Poate va pleca acum, așa lăsând a se înțelege vineri seară. Poate că va continua, dacă nimeni nu va dori să se lege la cap fără să-l doară. Cert este că, pierzându-și răbdarea, speranța și cumpătul, suporterii Petrolului l-au scos, în mod  greșit, țap ispășitor al nerealizărilor unui club aflat aproape de faliment și al unui lot făcut de către altcineva, în condițiile financiare date.

Orice antrenor ar mai veni, de-acum încolo, dacă actualul chiar va renunța, va avea același discurs, să fiți foarte siguri. Se va simți la fel de vinovat precum Constantin Schumacher de toate… înfrângerile, apoi, și le va asuma și va spune că-i nevoie de un… șoc la echipă. Câte astfel de șocuri să mai fie, în condițiile în care abia de se mai distinge luminița de la capătul tunelului. Iar asta pentru că abia mai pâlpâie. S-o stinge luna viitoare? Să ne ferească Dumnezeu, totuși!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Constantin Schumacher, Facebook micaEmotiv din fire, așa am fost mereu, o recunosc franc, mă las copleșit de sentimente, atunci când mă impresionează fapte, momente și orice altceva. La finele meciului dintre FC Botoșani și Petrolul, de vineri seară, televiziunea Look TV a oferit, la final, un cadru larg de pe teren, cu mai mulți dintre fotbaliștii echipați în violet prăbușiți pe iarba amestecată cu noroi a suprafeței de joc de pe “Municipalul” botoșănean sau lângă gardul îmrejumitor (foto jos; www.digisport.ro). Apoi, a trecut la prim-planuri cu Begeorgi consolat de Paolucci, cu Cobrea, de către Benga, în vreme ce alți “lupi” își trăiau durerea – de unii singuri – celui de-la patrulea eșec consecutiv din 2016. Sau au discutat cu cei câțiva fani care au fost prezenți pe stadion (foto mijloc; www.digisport.ro). Și de piatra să fii fost, chiar și într-atât de supărat de înfrângere, ca suporter, și tot  ai fost mișcat de acele secvențe. triste. Unele cxontinuate cu… stop-cadrele în care antrenorul Constantin Schumacher (foto sus; Facebook) privea în gol – cel pe care băieții lui… nu l-au găsit, iar, în deplasare, anul acesta! -, cu ochii înlăcrimați. Dureros pentru el, dar și – recunosc și asta – pentru mine, episodul a fost tratat cu maximă duritate, pe Facebook, de către unii petroliști. Ca o consecință a ideii unora că Schumacher ar fi de vină pentru jocul de-acum al “galben-albaștrilor”. E ușor să dai cu… piatra, atunci când nu cunoști pe cineva. E simplu să-ți dai cu părerea despre lucruri pe care, altfel, nu le prea stăpânești, de fapt.

Am senzația că, atunci când au desconsiderat total decizia alegerii lui Constantin Schumacher ca principal responsabil tehnic al Petrolului, contestatarii lui mai credeau că, din lotul echipei favorite, fac parte… Albin, de Lucas, Geraldo, Pecanha, Hamza, Bokila, Teixeira, Alcenat ș.a.m.d. Da, dacă așa ar fi fost (și) în prezent, atunci aș fi zis, și eu, că Petrolul era o pălărie prea mare pentru antrenorul Schumacher. Din efectiv fac parte însă, acum, Cobrea, Mișelăricu, Pulhac, Gavrilă, David, Stana, Begeorgi, Guerriero, Paolucci, Michail etc. Chiar este la fel? Nici vorbă, nu-i așa? În niciun caz, nu văd ce tehnician mai cu firmă, nici român, nici străin, care să fi preluat, în iarnă, o formație cu 8 puncte în sezonul regular, fără vreo speranță la recuperarea altor șase, câștigate tot pe teren, o formație aparținând unui club aflat în insolvență și cu spectrul falimentului în fața ochilor. Era cât se poate de limpede că doar un mai nou posesor de licență PRO nu ar fi refuzat să vină la Ploiești, iar asta cu speranța că – cine știe? – își va trece, cu noroc, în CV salvarea de la retrogradare a unei trupe cu o tradiție aproape seculară. Schumacher trebuia începe de undeva, în Liga 1, interimatul scurt de la Oțelul necontând mai deloc, fără discuție. A fost ofertat și ce era să facă? S-o aștepte pe… FCSB să-l cheme? A riscat, a acceptat, iar acum trage ponoasele. Le trage pentru că, neavând ce face, a “înghițit” un lot făcut exclusiv de cel despre care se spune că l-ar fi chemat, și pe el, la Petrolul. Sincer, nu cred că a avut vreun cuvânt în alcătuirea lotului din iarnă. Oricum, și la SC FC Petrolul, ideea de bază este că antrenorul trebuie doar să pregătească tot ce i se pune la dispoziție, ci nu să facă el însuși alegeri de jucători. Cum nu are la dispoziție un efectiv prea ofertant, tehnicianul găzarilor a ajuns doar să adune eșecurile și – pe cale de consecință – reproșurile suporterilor că nu ar fi… antrenor.

Nu numai pentru că am discutat cu unii dintre colegii lui de generație, ca tehnician, dar și cu alți oameni de fotbal, cu totții având cuvinte de apreciere despre el, nu doar că și eu am vorbit cu el, de două ori, câte 10 minute, ci pentru destule altele, susțin – aici și acum – că nu Constantin Schumacher poartă vina pentru ceea ce se întâmplă, în 2016, la Petrolul! Da, ar avea și wl totuși o vină. De exemplu – poate însă că a și… forțat! – netitularizarea lui Zoubir la Botoșani. Și introducerea lui pe teren după mai bine de o oră de joc, și folosirea în banda dreapta au fost opțiuni absolut de neînțeles. Mai ales că, la partidele precedente, Schumacher nu a dat semne că nu ar ști ce prim “11″ să bage pe teren și ce schimbări să facă în timpul confruntărilor. Drept urmare, nu se justifică avalanșa de acuze dure , cele care, cu siguranță, au contribuit, și ele, la lacrimile antrenorului, din finalul disputei de la Botoșani. Sunt convins că, lăsat în… pace,
Fani si jucatori, digisport.ro micael știe ce să le ceară jucătorilor și la antrenamente, și la meciuri, dar răspunsul primit ține de valoarea lotului sau de forma din acest moment a unor jucători care nu prea au avut treabă cu duelurile oficiale, anul trecut. Dragi domni – sau, chiar, dragi domnișoare și doamne, fiindcă și… sexul frumos s-a înscris în trendul acuzațiilor!!! -, mi-aș permite să vă rog să criticați ceea ce este realmente de criticat, dar să nu vă erijați în distrugători de destine, aflate mai la început de carieră! Nu-i nici productiv și nici demn de iubitori ai fotbalului ce sunteți.Altfel, așa cum se întâmplă când, la SC FC Petrolul, nimic nu (mai) merge, scoate capul, repejor, un personaj a cărui întârziere în eliberarea din funcție, în urmă cu patru ani, ar fi condus, cu siguranță, la imposibilitatea (re)trăirii bucuriei disputării – și adjudecării – unei finale de Cupa României și a celor două sezoane și jumătate de vis, post-mandatul domniei sale. Fluturând steagul în bernă al dezastrului, anunțând astfel apocalipsa de la Ploiești, la o oră de maximă audiență a două televiziuni de sport centrale, s-a luat de tot și toate, deși pusese “bazele” – prin toamna-iarna lui 2011 – managementului ce a condus la tragedia din prezent! Să fie foarte clar, Bucsa prabusit, digisport.ro micanu sunt deloc de acord cu strategia aleasă de către revenitul manager sportiv, dar nu pot să nu recunosc că acesta nu i-ar fi răspuns pe măsură, la unul dintre posturile TV, celui care și-a făcut un obicei de a “băga bățul prin gard”. Mai ales, după ce nu i-a ieșit preluarea clubului, așa, la preț de chilipir. Garantând doar cu vorba că ar avea calități – și posibilități –  de… “salvatore della patria”, fără a face public însă vreun proiect cu privire la măsurile de luat în direcția evitării retrogradării ori a falimentului clubului, persoana cu pricina nu ar trebui să fie tocmai ea, acum, cea care trage concluzii morbide. A spus că a crezut doar în supărarea lui Cobrea, nicidecum și în a coechipierilor acestuia, uitând că – dincolo de faptul că valoarea actuală a celor acuzați că nu ar avea suflet nu mai este cea din CV-urile lor – blamații vin totuși dintr-un sistem profesionist adevărat din vestul Europei. Unul în care eșecurile conduc nu la indiferență, ci la suferință. Una sinceră, chiar dacă, pe la noi, există câte unii care își închipuie că străinii ar fi doar mercenari, adică doar cu gândul la bani. Mă gândesc astfel cu groază la un… alt Petrolul ajuns pe mâna acestui domn. Ferească sfântul!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

fcp selectata micaÎntr-atât de mare a fost supărarea după cel de-al treilea eșec, din tot atâtea meciuri oficiale disputate în acest an, încât patronatul SC FC Petrolul (foto sus, sediul clubului; www.prahovabusiness.ro) a dictat, aproape instantaneu, interzicerea deplasărilor cu avionul –  la Botoșani, Cluj sau Timișoara -, o singură noapte în hoteluri, înaintea de partidele de pe terenurile străine  și, bomboana pe – Doamne, iartă-ne! – colivă, blocarea salariilor sine die. Din ceea ce știam, un club aflat în insolvență primește dreptul ca, din încasări, să rețină, obligatoriu, fonduri pentru a-și remunera jucătorii, în caz contrar fiind pândit de… faliment. În fine, cine știe?, o fi voie – într-o… democrație originală (și)  în sport! – să închizi “conducta” de bani datorați sportivilor. Ceea ce este însă foarte interesant, în cazul clubului găzarilor, e că, de fapt, bani nu prea mai sunt! De unde să mai fie, la asemenea încasări? Că banii din drepturile TV, care reprezentau grosul, nici nu mai sunt ca altădată, când se termina, bine-mersi, pe podium, bașca, mai fiind și reținuți pentru acoperirea debitelor obligatoriu de stins.

A anunța, acum, unui lot format din destui străini – deși, nici cu românii nu-i altfel – că nu-i mai dai bani, pe o perioadă nedeterminată, și a crede că măsura ar avea un caracter stimulativ, ar însemna ori ceea ce am scris mai sus, adică nu prea mai ai bani să dai, zicând că-i blochezi, pentru a scăpa de-o grijă, ori ți-ai pierdut cu totul mințile, nemaiștiind ce să faci într-o criză ce se tot adâncește. SC FC Petrolul stă pe un butoi de pulbere încă din iarna lui 2015, atunci când s-a anunțat intrarea în procesul de insolvență. În prezent, pare-se că… fitilul a fost băgat adânc înăuntru și se așteaptă doar să vină cineva cu un chibrit și… buuuuuuuuum!

Dacă și un ploieștean, precum Laurențiu Marinescu, s-a săturat să mai fie supus unei bătăi de joc, renunțând la orice ban mai avea de luat, numai pentru a nu mai fi parte la un asemenea dezastru, nu cred că se poate Michelle Paolucci in conferinta de presa, fcpetrolul.ro.jpg selectata micaajunge (și) mai jos! E trist, e dureros, e tragic, e îngrozitor ce se întâmplă. O realitate crudă, ce mai! Nimic nu mai merge! Nici nu se putea altfel, câtă vreme hățurile sunt scăpate cam de multișor. Iar “vizitii” chemați să aducă “bidivii” mai de rasă au crezut că pot scoate “caleașca” din noroi (doar) cu niște… “mârțoage”!

Un italian trecut prin Serie A, atacant cu un CV nu glumă, dar care nu a marcat decât un singur gol, în trei meciuri, și acela de la punctul cu var, le-a vorbit, miercuri, jurnaliștilor prezenți la conferința de presă care a prefațat jocul de vineri, de la Botoșani, cu siguranța unuia care a știut odată- nu prea mai am impresia că-și mai amintește prea bine, acum! – ce este fotbalul mare. I-a invitat astfel pe suporteri, de care a fost încântat la partida cu Viitorul, să continue să spere și să vină astfel, mereu, alături de “new Petrolul”, fiindcă nu-i totul pierdut! Se referea, evident, la factorul sportiv, pesemne neavând o prea mare idee despre ce s-ar putea întâmpla pe… 7 aprilie a.c. Sigur, Michelle Paolucci (foto jos; www.fcpetrolul.ro) nu era să vină și să spună că s-au cam terminat speranțele și pe teren, nu numai în… conturi. Omul a dat o lecție de optimism robust. O lecție pe care fanii și-ar dori-o a fi una deschisă, a lui și a coechipierilor, pe arena din Botoșani. Paolucci & Co. pot, atunci, să le dovedească susținătorilor morali ai lor că speranțele nu ar fi, de fapt, deșarte. Pe toate planurile! Chiar m-a făcut curios Michelle, sincer. Atunci, haideți să-l vedem! Dacă nu-i iese însă, nici să mai… iasă, vreodată în fața presei, să ne țină “lecții”!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Marius Nicolae, prim-plan, fcpetrolul.ro micaAm urmărit în reluare episodul de săptămâna trecută al “PASULUI LA OFSAID”, emisiune realizată și moderată, la postul de televiziune local Wyl TV, de către un prieten și coleg de breaslă. Iar nu-i dau numele aici, fiindcă – o repet – m-a rugat să nu o mai fac și-i respect astfel solicitarea. Ca invitat a fost, se știe deja, managerul sportiv în (plin) exercițiu al SC FC Petrolul, Marius Nicolae (foto sus; www.fcpetrolul.ro), cel care l-a urmat în funcție – după o pauză de câteva luni -, din toamna trecută, pe Mihai Joița (foto jos, în dreapta, alături de Selymes Tibor, primul antrenor al “lupilor” din acest sezon; www.fcpetrolul.ro). Joița a renunțat la post la destul de puțină vreme după ce o acceptase, la ideea – și rugămintea – unui de-acum, și el, fost oficial al clubului găzarilor. Știu de ce a renunțat, dar nu fac publice niciodată discuții avute cu cineva în privat, care impun, evident, confidențialitate. Nu acesta este subiectul rândurilor de mai jos, ci… emisiunea cu pricina. Una care m-a determinat să mă întorc în trecutul nu prea îndepărtat al Petrolului și să-l raportez la prezent. Va fi vorba, deci, despre o comparație între “Petrolul – vara lui 2015″ și “Petrolul – ianuarie și februarie 2016″.

În iarna lui 2015, când lotul “lupilor”, din acel moment, se afla în Turcia, pentru un stagiu de pregătire și jocuri-test, după cum bine se cunoaște, a picat “bomba”: patronatul SC FC Petrolul a optat pentru intrarea în procesul de insolvență! Era pe când acționarul majoritar – de fapt, unic – se afla în detenție, fiind reținut, ]nc[ din noiembrie 2014, pe baza unor acuzații foarte grave. Nu vreau, am mai scris-o, să mă dau viteaz după război, dar anticipasem acea situație de colaps. E adevărat, nu mă așteptam chiar că urma a fi pusă în practică încă de-atunci. Urmările acelei opțiuni, care i-a șocat pe fotbaliștii aflați în Antalya, s-au resimțit încă din acel moment și, mai ales, la finele sezonului trecut. Și se resimt, și mai acut, în prezent. În vară, s-a ales strategia renunțării la vedetele aflate sub contract, pe motiv că aveau salarii mari. Unele ce nu mai puteau fi susținute prin planul de reorganizare, acceptat destul de târziu de la momentul declarării insolvenței, dar și destul de aproape de startul ediției în curs. Ca “regizor” al acelui “new Petrolul” a fost ales, deci, Mihai Joița. Să fiu bine înțeles, în cele ce urmează nu mă voi transforma într-un avocat al lui Joița – deși recunosc că îmi este un prieten la care țin foarte mult, iar eu de prieteni nu mă dezic niciodată, indiferent ce s-ar întâmpla -, ci doar voi încerca să… răspund acuzelor lansate la adresa lui, de către Mario Nicolae, în emisiunea despre care am pomenit mai sus. Procedez astfel, pentru că Joița, oricât și-ar dori, nu poate s-o facă, atâta vreme cât nu a fost nominalizat, defel, la postul de televiziune local.

Mihai Joița este oltean de origine, a trăit cu “Craiova Maxima” în suflet și cu aproape tot ceea ce i-a urmat bun acesteia. Nu ar fi fost corect astfel ca fanii Petrolului să-i ceară – și impună – să se autointituleze… “găzar de mic/găzar din tată în fiu”. L-aș fi putut, cunoscându-l, să-l cataloghez drept ipocrit, dacă ar fi susținut că era vreun suporter al “lupilor”. Nu a căzut în capcana aceasta, iar pentru așa ceva îl respect cu atât mai mult. Ca o paranteză, întotdeauna i-am admirat pe cei care – ducându-i viața prin diverse locuri – nu s-au dezis niciodată de pasiunea lor, în privința fotbalului.

Bref, Joița a venit, primăvara trecută, la Ploiești, cam pe final de sezon, pentru o primă luare de contact. S-a lămurit ce și cum și, apoi, a încercat, la foc continuu și pe… repede înainte, să formeze un alt lot. Un efectiv adaptat la condițiile concrete de-atunci. Adică, având parte de un buget de transferuri foarte mic și ținând cont de o clauză impusă, una de nediscutat: achiziții fără primă de instalare și fără comisioane pentru intermediarii care le-au propus. În plină austeritate și cu un timp foarte scurt avut la dispoziție, aflat mereu sub presiunea începerii rapide a campionatului și trebuind să respecte, repet, toate impunerile, nu numai pe cea de mai sus, Joița a adus pentru început, dacă îmi aduc bine aminte, vreo 17 jucători. A încercat chiar și mai mulți, în cantonamentul din Serbia. Sigur, au fost aduși jucători care se pliau acelor cerințe. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Totuși, câțiva chiar au “scos capul, să zic așa. Cum ar fi fost, dau doar două exemple, Guillaume Rippert și, în special, Sofien Moussa. Un alt remarcat, acceptat de către fostul manager sportiv, a fost Abdellah Zoubir, dare el a venit pe o altă filieră.

Făcând o comparație între unii care au evoluat din vară și până decembrie 2015, sau au dispărut pe parcurs, și cei de-acum, aduși în marea lor majoritate în iarnă, ținând cont de afirmația lui Nicolae, de la “Wyl TV”, se observă limpede că nu ar fi trebuit să se renunțe  la câțiva dintre ei. Nici anul trecut, nici iarna aceasta. Ori să fie forțați să plece. Pornind din defensivă, Viktor Genev nu era cu nimic inferior lui Romain Inez, Consantin Mișelăricu sau Giuseppe Prestia, nici deja-amintitul Rippert, compatriotului Fabrice Begeorgi, ori un alt francez, Jeremy Faug-Porret, cu toate unele gafe ale lui, lui Cristian Pulhac. Ba chiar, o improvizație pe postul de fundaș dreapta, Ismail Ahmed Kadir Hassan, altfel mijlocaș de bandă dreaptă, folosit inexplicabil de puțin, mi s-a părut a-i fi fost superior (chiar) lui Andrei Peteleu. Și ca moral, și  valoric. Până și mult hulitul Altama Sanaa, acum la Sedan, în Franța, nu era cu nimic mai slab decât Ludovic Guerriero. Și Nicolas Farina, până să “evadeze” de la Ploiești, nemulțumit de neachitarea unor salarii, dovedea mai multă determinare, fiind mai periculos în careul advers, decât Gevaro Nepomuceno – alt inadaptat, ca și Peteleu, și tot supărat, ca și cel din urmă, pe… lipsa banilor – și Bogdan Gavrilă. În sfârșit, un alt fotbalist al cărui nume l-am amintit mai sus, Mihai Joita cu Selymes Tibor, la Petrolul, fcpetrolul.ro micaMoussa, făcea – opinie strict personală – mai mult decât Toto Tamuz, Michelle Paolucci și Janko Pacar laolaltă. De Vlad Rusu nu vreau să comentez, el neavând oricum dese apariții, ba dimpotrivă. Dar, acum, văd că stârnește interesul antrenorului unei foste echipe de pe podium, Viitorul Constanța. Iar Gică Hagi are ochi la tineri, orice ar fi. Comparațiile ar putea continua, însă ce-i mult nu că strică, dar poate că plictisește. Cred că am dovedit și cu atâta că afirmația lui Marius Nicolae – cum că lotul din a doua parte a anului trecut era într-atât de slab, încât a fost nevoie să fie schimbat aproape cu totul – nu-și găsește mai deloc acoperirea în fapte. Aleșii actualului manager sportiv, ca și cei opriți în efectiv dintre cei vechi, nu sunt deloc mai buni decât foștii. Ba chiar, crede că le sunt net inferiori!

În altă ordine de idei, nu ar trebui tratată la preț de matineu – și nici uitată – o informație potrivit căreia, vezi rubrica de culise a cotidianului local Prahova, Mihai Joița nu ar fi fost salarizat din bugetul de profil al SC FC Petrolul, ci dintr-o sponsorizare. Nota bene, adusă de el însuși. Și-atunci, dacă se cunoștea că așa a fost, ce scop a avut dezvăluirea lui Mario Nicolae conform căreia Joița ar fi avut drept clauză în contract posibilitatea de a încasa procente în eventualitatea vânzării unor jucători aduși de el la Petrolul? Adică, cine lucrează la club pe bani de la… club este demn de admirație și respect, iar cine nu procedează la fel, să facă muncă voluntară?!? Ar fi fost bine ca, dacă știa de asta, managerul sportiv din prezent să-și țină gura, ci nu să se autocauționeze aruncând cu noroi spre predecesor. Adevărul, ca uleiul, iese la suprafață. Iată, chiar că la câteva zile după acuzațiile nefondate cu privire la cele două loturi! Cu Joița în club, Petrolul a avut un bilanț – din punct de vedere sportiv – mult mai bun decât Nicolae. Făcând (puțin) haz de necaz, nici nu i-a fost greu, câtă vreme, cu Mario, oficial, la cârmă, “lupii” au avut numai eșecuri pe linie în 2016! Altfel, de subliniat că, dacă ar fi rămas ca antrenor Mihai Stoichiță, se spune că, cel puțin, Sofien Moussa și Adrian Ropotan nu ar fi ținut musai a se despărți de Petrolul, în această iarnă!

Ar mai fi de spus și altele, dar le las pe altădată. Așa, până va debuta play-out-ul. Haideți, doar să mai spun că, atunci când Mihai Joița a declarat că echipa va prinde play-off-ul, nu a făcut decât să se alinieze cerințelor… planului de reorganizare. Nimic altceva! Ce să fi zis? Că ne paște sigur… play-out-ul?!?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul 2015-2016 varaDin principu, nu agreez persoanele care, urmând cuiva într-o funcție, au obiceiul de a-și escamota propriilor nerealizări, omenești la urma-urmei, dând vina exclusiv pe cel/cei dinaintea lor. Mai ales, atunci când se prezintă și ca trăind, numai ele,  într-o lume de limpezimea unui lac de munte, în vreme ce predecesorul/predecesorii s-ar fi afundat în noroi, până peste cap.

Marți seară, pe un post TV local, într-o emisiune de sport, ca invitată a fost tocmai o astfel de persoană. Una care, e drept, dacă aș fi fost realizator/moderator, aș fi transformat-o într-una… permanentă. Revenită oficial în funcție din iarna aceasta, persoana are avantajul că, din – să zic – 1.000 de cuvinte spuse pe post, 900 sunt de real interes pentru fani. Restul? Sună a lecție dinainte învățată, având ca subiect “X și Y de vină pentru tot răul din trecut, iar Z & Co., curați ca lacrima, într-un prezent sumbri, rezultat exclusiv al trecutului”. Lăsat… fără opoziție, discursul invitatului a curs într-un singur sens – împotriva trecutului apropiat. Eh, e ușor așa!

“Signor M”, să-l numesc așa, ținând cont de apelativu-i de sorginte italiană, face orice episod de emisiune de sport foarte interesant. Asta însă numai când vorbește despre lucruri care țin strict de persoana sa. Când începe să “dea din casă” date și amănunte din acte oficiale presupus a fi confidențiale, trece de bariera unei tăceri pe care oamenii din fotbal o păstrează, de obicei, cu sfințenia unei… caste de nepătruns. Dacă, cineva din interior încalcă totuși această regulă ori nu are habar cărei lumi îi aparține, de fapt, ori – pur și simplu – și a făcut un scop din a face publice anumite informații, ce i-ar folosi de minune propriului interes.

Concret, “Signor M” a spus, din spatele… sticlei micilor ecrane, că tot ceea ce s-a întâmplat, din vara trecută și până la (re)descălecatul domniei sale la Ploiești, a fost ceva de neînchipuit, catalogând acțiunile celor de dinainte – cunoscătorii au dedus despre cine era vorba, chiar dacă invitatul, isteț, nu a dat nume și prenume – drept cele ce au condus la situația mai mult decât dificilă, din prezent, a echipei fanion de fotbal a municipiului și a județului. A lăsat impresia că se transformase într-o… Ileana Cosânzeana ajunsă, fără voia sa, într-un castel plin de vrăjitori și balauri înfricoșători. Of, Doamne, chiar așa?!?

Bref, “Signor M” a dezvăluit informații despre contracte oneroase, semnate de fotbaliști care, după spusele-i, ar fi prins la Petrolul angajamentele vieții lor, apoi, despre comisioane pe care ar fi urmat să le încaseze oficiali ai clubului – evident, cei care nu mai sunt, de ceva timp, la SC FC Petrolul – la vânzarea unor jucători, despre clauze de eliberare foarte mici, din punct de vedere financiar, raportat la salarii mari, sau fără sumă, dar cu drept de plecare imediată în cazul unei oferte mai bune etc. Este ușor a se da vina pe foști oficiali, fără a avea bunul simț de a face măcar o minimă analiză a trecutului deloc îndepărtat. Venit în studio după două eșecuri, suferite în tot atâtea meciuri de către Petrolul, personajul cu pricina s-a făcut că uită ceva. Un ceva însă foarte important. Domnia sa a început să restructureze din temelii lotul găzarilor încă de pe la mijlocul lui decembrie trecut, iar primul meci s-a disputat după două luni, de la ultimul, între timp cei 15 nou-veniți având parte de un cantonament în Turcia întins de-a lungul a trei săptămâni. Cât timp a avut la dispoziție, pentru a alege din mai bine de 15 jucători, în vară, predecesorul lui “Signor M”? Nici mai mult, nici mai puțin decât o săptămână! Câți bani au fost alocați, atunci, pentru achiziții? Mai deloc! Implicit, nici fondul de jucători nu putea fi unul aidoma celui din trecutul apropiat. Cât au avut la dispoziție cei aduși atunci pentru a se omogeniza, atunci? Un stagiu în Serbia care nu a ținut mai mult de 10 zile, dacă îmi aduc bine aminte. Asta deoarece, din momentul terminării ediției 2014-2015 și până la debutul lui “2015-2016″, dacă nu mă înșel, a fost un interval de timp de numai câteva săptămâni. Deci, una-i să lucrezi pe termen ceva mai lung, și alta-i să tragi din greu pe unul mult mai scurt.

Petrolul 2015-2016 iarna micaCulmea este că acuzații… nenumiți ai lui “Signor M” îi pot replica, oricând, cu un bilanț superior celui al urmașilor lor. Sunt date statistice care stau la îndemâna tuturor, nemaifiind nevoie să dezvolt. E adevărat, s-au făcut și anumite greșeli, cea mai mare fiind renunțarea, total aiurea, la serviciile lui Harlem-Eddy Gnohere. Însă, cine vrea să intre mai adânc în… meandrele acelei renunțări, cu cântec, ar da de amănunte extrem de interesante,. Unele ce-ar conduce la descoperirea celui care a avut ultima decizie în privința plecării de la Ploiești a actualului golgheter al lui Dinamo. În sfârșit, tot în “culise” dacă ar mai fi pătruns cineva, atunci, ar fi aflat că, la SC FC Petrolul, lui Basile Boli și Marcel Essombe i-au fost preferați… Alexandru Tudose și Valentin Lemnaru. Cine a vrut așa ceva? Este un rebus ușor de dezlegat, dacă se dă de urma filierelor prin care au trecut, în carieră, ultimii doi. Vă închipuiți cum ar fi arătat Petrolul cu Gnohere și Essombe, ca vârfuri de atac? Cred că mult mai bine decât cu… Michele Paolucci și Markos Michail! Iar de asta sunt sigur că-i convins chiar și “Signor M”. Adică, acela care a “dat din casă” numai ce i-a picat lui bine. Exclusiv, ce i-a convenit.

În viață când se lucrează în colectiv, vina nu-i niciodată individuală. Cum și, a arăta cu degetul numai spre trecut, ]n care nu ai fost parte, făcându-te că plouă de prezentul ]n mijlocul căruia te afli, nu rezolvă absolut nimic. Dar denotă o anumită trăsătură de caracter. În lipsa acestuia, șansele de a mai fi privit altfel decât ești, de fapt, se reduc până spre zero. În context, îmi plac la nebunie persoanele care-și asumă, cu maximă sinceritate, erorile, făcându-și autocritica, ci nu caută niciodată să se ascundă în spatele unui trecut fără legătură cu ele. Suntem oameni, cu toții facem greșeli, unii ni le asumăm, alții, nu. Nenorocirea este că încă există – și vor mai exista – și dintre cei care nu văd pădurea din cauza copacilor. Dar numai atunci când este vorba despre propria persoană, Știu însă a face din țânțar armăsar, atunci când vine vorba despre cel/cei despre care se anticipează perfect că nu vor replica. Nu o vor face din varii motive. Mai mult sau mai puțin obiective. Pe scurt: s-a greșit și în vară ceva, s-a greșit și acum, în iarnă, vina fiind a absolut tuturor celor implicați. Asta-i clar. Fără tăgadă. Nimeni nu trebuie cauționat pentru erori și nici nu trebuie să încerce să scape. Nu se poate! Au fost și decizii bune, dar și decizii neinspirate, toate trebuind asumate de… toți oficialii clubului găzarilor – foști, dar și actuali. Nu numai de către unii, iar de alții – nu!

Foto: www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,