Razvan Lucescu ganditor, fcpetrolul.ro micaCei care cred că Petrolul ar fi tratat la preț de matineu meciul din optimile Cupei Ligii, cu “U”, de pe “Cluj Arena”, greșesc dacă își închipuie așa ceva. Ah, că nu s-a dat chiar de ceasul morții, asta-i altă gâscă în altă traistă. Și cei care spun că ce-am avut și ce-am pierdut greșesc la fel de mult. În caz de calificare, mai erau de bifat doar trei meciuri până la finală, care se va disputa anul viitor tot pe “Arena Națională”, ca și ultimul act al Cupei României-Timișoreana. Ar fi fost partide ce urmau a se desfășura la distanțe destul de mari de timp, iar adjudecarea trofeului ar fi coincis, oricum am fi dat-o, cu o performanță reală. Una care ar fi rămas consemnată în palmaresul clubului. Petrolului îi lipsesc, deocamdată, Supercupa și această a Cupă a Ligii. Cum la prima se ajunge câștigând campionatul, o competiție lungă, de anduranță, iar la a doua (re)cucerind-o pe cea denumită și KO, e clar că ar fi fost cu mult mai ușor. Așa cum îi spune și “porecla”, Cupa României te poate face mare, dar te poate face și mic! De campionat, ce să mai zicem?
Ce i-ar fi putut determina pe găzari să desconsidere Cupa Ligii? Faptul că adjudecarea ei nu ar fi fost premiată de către municipalitate, ca și titlul național și Cupa României? Ori că învingătoarea din a treia întrecere ca importanță din fotbalul autohton nu are drept avantaj și o calificare în cupele europene? În teorie, poate, în practică – nicidecum. Răzvan Lucescu (foto; www.fcpetrolul.ro) este un antrenor ambițios, încă tânăr, nefiind deci sastisit de trofee. În plus, dacă – în mini-returul trecut – responsabilitatea a fost împărțită cu predecesorul său, acum nu mai poate fi vorba despre așa ceva. Este exclusiv onoarea și competența lui în joc. Cine a condus o echipă în sferturile de finală ale fostei Cupe UEFA nu și-ar fi făcut calcule mărunte cu privire la cea a Ligii. Dacă așa ar fi fost, ar fi jucat cu juniorii în primul “11”, cum au mai făcut unele viitoare adversare din Liga I. Chiar dintre cele care nu pot spera la vreo finală, decât – eventual – în Cupa Ligii. Altfel, aproape niciodată. Lucescu jr. a folosit la Cluj ceea ce era convins că este o a doua echipă a Petrolului poate la fel de bună ca și prima. Așa, de fapt, au crezut și fanii “lupilor”. În plus, pe teren au fost și fotbaliști care, oricând, intră și în formula de bază, ca Fanchone, Hoban, Marinescu, Nepomuceno, N’Koyi, apoi și Mutu, de Lucas și Astafei. Nu și-a făcut loc în formație vreun debutant. Sau doar trei – dar numai în echipamentul Petrolului, Cobrea, Satli și Astafei având însă destulă experiență la un nivel mai înalt intern sau internațional. E clar că nu se poate vorbi, pe cale de consecință, de lipsă de interes. Eventual, doar de dorința de a acorda mai multă atenție calificării în turul III preliminar din Europa League – vezi menajarea lui Alcenat, Mustivar, Albin, Teixeira și Tamuz, Pecanha și Romario fiind oricum suspendați pentru meciul de Cupa Ligii.
Petrolul a pierdut calificarea în sferturile Cupei Ligii pentru că nu a jucat… singură în Ardeal, ci a avut în față o adversară care va face cu siguranță o figură frumoasă în viitorul sezon al primului eșalon autohton. A mai pierdut din cauza a două erori ținând mai degrabă de psihicul unui nou-venit. Culmea, dintr-un fotbal cu bogată tradiție în Europa. Dar și pentru că o mare vedetă a părut astfel în meciurile amicale și anti-vedetă – în cele două oficiale, de până acum. Așa cum ne-am arătat deranjați când – după cele cinci victorii din cinci, din Slovenia – au existat fani ai echipelor adverse din Liga I care au minimalizat rezultatele de la Maribor, tot așa ar trebui, acum, să ne reamintim că… victoriile aduc victorii. Și calificări, atunci când se joacă pe așa ceva. Nu e deloc productiv să fim adepții – după episodul “Universitatea Cluj” – suficienței. Am irosit o calificare, am ratat confirmările pe termen scurt ale unui stagiu internațional foarte bun, am amânat speranța, cel puțin pe moment, că Mutu de-acum a redevenit Mutu de altădată, am scăpat, dacă vreți, un tempo din alergarea spre titlul național și event. Sigur, s-a dus doar un obiectiv, mai fiind încă trei în joc – grupele Europa League, campionatul și Cupa României. Ne garantează însă cineva că, dacă mai “scăpăm pe drum” din ele, unul tot va fi atins? Asta nu o poate face nimeni, niciodată. Putem doar să visăm pe mai departe și să ne spunem în sinea noastră că, la Cluj, a fost doar un accident stupid și singular.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 21 iulie 2014

Patrick NKoyi, hent cu U Cluj, captura Look TV micaDupă stagiul de pregătire din Slovenia, cu cinci victorii din cinci, cu superlative la adresa “Briliantului” și cu un joc mult lăudat de către cei care au fost la fața locului, mărturisesc că și eu, care nu văzusem nicio partidă-test întreagă de acolo, mi-am luat viteză! Bine că m-au readus în blocstart domnii Florian Walter și Mihai Teja, căci… plecasem înainte de pistol! Ca să nu mai vorbesc că, 76 de minute, o cam făcuse și Ernest Gjoka, shqipetarul, cum îi place lui Justin Gafiuc să le spună albanezilor! Pe “Cluj Arena”, Răzvan Lucescu nu a greșit cu absolut nimic. A băgat echipa care trebuia, dar nici el nu și-a închipuit ce avea să se întâmple. Era firesc să lase acasă șapte dintre titularii de drept de joi, 24 iulie 2014, de la Vlora. În fond, așa credeam și eu, și cred că toți petroliștii, Lucescu jr. are la dispoziție două echipe la fel de bune, dintr-un lot destul de bogat numeric. În plus, Gevaro Nepomuceno avusese 45 de minute de vis, iar nici Patrick N’Koyi (hențul ce a condus la eliminare; captură Look TV) nu dezamăgise în cele vreo 20 cât a fost pe teren, cu Flamurtari, în prima manșă din turul II preliminar din  Europa League. Firesc, în Ardeal, băieții veniți de la Fortuna Sittard au fost titulari, trebuind să și confirme, firește, debutul bun al lor. Eh, aici e aici. Nu au confirmat deloc! Primul nu a avut nicio acțiune notabilă în cele 94 de minute jucate, absolut niciuna! De al doilea, ce să mai vorbim? A ratat deschiderea scorului la centrarea pe jos foarte bună, din minutul 7, a lui Marian Dean Beța, a dat o pasă aeriană de efect, care i-a uimit pe comentatorii de la “Look TV”, George Petrule și Doru Crăciun, a simulat, penibil, spre finalul celei dintâi reprize, fijnd avertizat corect, iar la debutul celei de-a doua, în același minut în care irosise, în cea dintâi jumătate a confruntării, marea oportunitate, a luat… calea vestiarelor, după al doilea “galben”, primit tot just, în urma unui henț total nejustificat. Nici scuza că era ahtiat să marcheze și el, ca și Nepomuceno, joi, cu albanezii, nu stă în picioare, câtă vreme știa că avea deja un cartonaș galben! Să-ți lași echipa, stupid, în 10 oameni, atât de devreme, la 0-1, în meci de calificare în Cupa Ligii, să ratezi astfel și debutul în Liga I, obligându-l pe Toto Tamuz să ducă astfel cât mai mult din duelul de duminică, 27 iulie, cu FC Brașov, din deplasare, nu arată deloc a profesionalism. Așa cum credeam că este în fotbalul din Olanda! Să evoluezi după numai trei zile de parcă atunci ai fi aterizat la Cluj și te-ai fi trezit pentru prima oară echipat în galben și albastru e chiar rușinos. Sincer, nu mă așteptam la așa ceva. Nici pe Patrcik, nici pe Gevaro nu-i mai pot cauționa acum în vreun fel, ambii fiind mari deziluzii.

Din meciul cu “U”, o echipă surpriză – foarte plăcută, evident -, am mai reținut câte ceva. Chiar dacă nu va fi vorba despre verdicte inapelabile, ci doar de constatări de moment. Peterson dos Santos Pecanha are un prim back-up excelent, Alberto Cobrea salvând deschiderea mult mai devreme a scorului de pe “Cluj Arena”, iar asta în vreo trei rânduri, dar îndeosebi la ocazia uriașă a lui Raul Costin. Tandemul de fundași centrali Gerson Guimaraes Ferreira – Mourad Satli trebuie urmărit doar după s-a luat în prealabil un… distonocalm, dacă nu se vrea a se ajunge direct la SPU! Jean-Alain Andre Fanchone împărtășește soarta din ultimele două campionatele a lui Guilherme Haubert Sitya, nici francezul neavând o rezervă de meserie. Să vedem dacă va ține cât a făcut-o brazilianul! Ovidiu Hoban rămâne același mijlocaș central excelent, care – odată retras în defensivă – văduvește, de fiecare dată, centrul terenului și de un pasator inteligent, și de un șuter de temut, ba, chiar și de un potențial marcator! Laurențiu Marinescu mai are nevoie de timp, ca să nu-și “descarce bateriile” după trei sferturi dintr-un meci în care este integralist. Njongo Lobe Priso vrea, însă nu poate mai mult de atât. Adică nu prea mult. Punct. Adrian Mutu nu mai știu care o fi: cel din Slovenia, despre care mi s-a spus că a fost ceva de vis, ori cel din meciurile cu Flamurtari Vlora și Universitatea Cluj, atunci când a fost tot de vis – însă unul numai cu coșmaruri! Pentru Vlăduț Morar, vă rog să recitiți ce am scris de… Priso!

E clar: fără Jean Sony Alcenat, Geraldo Alves, Filipe Teixeira, Juan Angel Albin, în zilele lui de grație, și chiar Toto Tamuz, Petrolului îi va fi mai greu să câștige. La Cluj, nu a putut și a spus astfel adio unuia dintre obiective – Cupa Ligii! Să vedem ce va fi la Brașov, Doamne ferește! Căci, la Vlora, nu are cum să lipsească din primul “11″ vreunul dintre ei! Dacă vrem s-o aducem pe Viktoria Plzen, pe 31 august, pe arena Ilie Oană, evident!

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul, inainte de mansa 1 cu Flamurtari, 17.VII.2014, gsp.roFiecare fan care a venit, joi seară, pe arena Ilie Oană și nu avusese posibilitatea de a fi văzut pe viu sau măcar pe internet niciunul dintre meciurile Petrolului din stagiul de pregătire de la Maribor cu siguranță își dorea o confirmare. O continuare, de fapt, a jocului bun din Slovenia și, implicit, o victorie clară, în prima manșă a turului II preliminar din Europa League. Aprioric, Flamurtari Vlora nu era nici Dinamo Zagreb, nici NK Maribor, nici Partizan Belgrad și nici chiar Slaven Belupo sau Volga Nijni Novgorod, echipe învinse de “lupi”, fără cine știe ce probleme. Repriza întâi a fost una a privirilor mirate aruncate de la unul la altul, în tribune și peluze. Unde era Petrolul de la ”Pohorje” sau de pe “Ljudksi VRT”? Parcă nimic nu se lega în fața unor albanezi departe de statutul inițial de echipă mai de lumea a treia. Cu Albin și Mutu călcându-se pe bombeuri, ca și la Chiajna în primăvară, cu Fanchone mai timid decât Guilherme, cel puțin pe plan ofensiv, cu Teixeira înconjurat de doi-trei adversari și blocat adesea la “mantinelă”, cu Marinescu nemaiturând ca înainte de accidentare, dar și cu un Tamuz stricând până și fazele mai bune, vezi ce a lui Alcenat, Petrolul a făcut o primă jumătate de meci urâtă, ca o… babă fără dinți. Era clar că se impuneau schimbări. Avea curaj să le facă Răzvan Lucescu, câtă vreme Mutu și Albin au fost printre cei mai ineficienți de pe teren?
La reluare, Lucescu jr. a dat primul semn că nu acceptă să se îngroașe gluma și l-a lăsat la cabine pe jucătorul parcă un pic mai bun totuși decât purtătorul de banderolă. Bine și-așa, dacă ar fi fost prea mult să renunțe la ambele vedete dintr-o dată. Cum pe bancă erau achizițiile anunțate încă din iarnă, abia așteptate de a fi văzute de către suporterii mereu la datorie, în număr mare, antrenorul a luat-o treptat. Observând că, în banda dreaptă, sarcina apărării, dar și a atacului, căzuse, în prima repriză, numai pe umerii lui Alcenat, l-a debutat pe Nepomuceno. Un olandez născut în Curacao, în vârstă de doar 21 de ani. Să scoți un fost fotbalist din Primera și să muți cu unul venit din Jupiler League – asta da mostră de curaj! Dar, cine nu riscă nu câștigă, se știe. Răzvan a riscat și a câștigat. Nepomuceno a încântat, a deschis drumul spre succes, printr-o reușită care a aruncat asistența în aer, iar Tamuz și-a amintit, apoi, că rolul lui este să marcheze, ci nu să se bage în seamă aiurea, atunci când un coechipier își face o fază de gol. Între cele două reușite, și-a făcut loc în iarbă și al doilea transfer din Olanda. N‘Koyi e un alt gen de jucător decât Nepomuceno, dar nu mai puțin valoros. Odată apărut și el, morișca paselor s-a întețit, jocul dintr-o atingere amețindu-i pe albanezii cu bateriile aproape descărcate. Dacă demarcările batavilor ar fi fost și observate la timp de coechipierii lor, Petrolul ar fi mers, săptămâna viitoare, în… vacanță la Vlora, nu cu un rezultat apreciat (încă) a fi periculos.
După ce a fost conservator în primele 45 de minute, apelând la o singură noutate, Fanchone, în fapt unica soluție cu adevărat viabilă pentru postul de fundaș stânga, tehnicianul găzarilor a mizat repede pe sânge proaspăt. A fost clar că, în varianta olandeză, Petrolul joacă fotbal adevărat, modern. E bine că s-a aflat asta de-acum, iar debutul încântător al lui Nepomuceno a devenit un reper clar: fără el, în primul “11”, nu se prea poate! Poate că, deocamdată, N’Koyi este perceput doar ca un back-up numai bun pentru Tamuz. Dar  minutele în care ambii atacanți au jucat împreună au dovedit că sunt totuși compatibili. A fost altceva decât prezența lui Albin și Mutu, în același timp!

Foto: www.gsp.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Gevaro Nepomuceno, golul cu Flamurtari, gsp.ro alta micaCând prietenul Alex îmi oferea clipuri cu fotbaliști olandezi din eșalonul al doilea – și, slavă Domnului, mi-a tot trimis zeci! -, printre ei s-a aflat și cel al lui Gevaro Nepomuceno (foto, în echipament galben-albastru; www.gsp.ro). Sincer, alții îmi săriseră mai mult în ochi, atunci. Poate și pentru că nivelul de acolo este de-a dreptul fabulos. E alt fotbal! Când SC FC Petrolul a făcut public transferul tânărului de 21 de ani originar din Curacao, alături de Patrick N’Koyi, parcă mi-l doream mai mult pe marocanul Abdelaziz Khalouta, tot de la Fortuna Sittard, decât pe Gevaro. Sau, mă rog, mai corect ar fi să spun că îi voiam pe toți trei la Petrolul! De la Hamza Younes încoace, sunt foarte atras de fotbaliștii din nordul Africii, de maghrebieni mai exact. Îi simt foarte serioși și devotați, dar și înzestrați de natură cu un talent aproape ieșit din comun. Fac artă pură pe gazon. Revenind la Nepomuceno, nu credeam vreun moment că poate fi așa o nestemată! Așa cum mi-am dat seama joi seară, pe arena Ilie Oană. Mario îmi spusese, cu 24 de ore înainte de meci, că e diferit de Patrick, că are un tupeu pozitiv, că e fâșneț, că nu-și arată pe teren vârsta fragedă, așa cum este perceput un tânăr în sportul rege autohton, în care la 21 de ani ești mai degrabă bun să fie… rezervă decât titular! Tot vorbim de tineri de perspectivă. Să avem răbdare cu tinerii, să nu-i punem sub presiune, să avem grijă, de parcă ar fi copii de grădiniță, nu băieți pentru care adolescența s-a terminat de ceva timp. Vrem tineri? Iată un tânăr! Unul care nu are nevoie nici de răbdarea noastră, nici de grija noastră, nici de cocoloșirea noastră. Îi place presiunea, adrenalina, caută să fie în centrul atenției, cere mingile, nu fuge de ele, nu se ascunde la alibi, nu-i tremură piciorul, joacă în bandă, joacă și vârf, dacă îl aduce meciul acolo. Și, peste toate, marchează în stil mare. Dincolo de pasa fabuloasă a lui Filipe Teixeira – Doamne, cu câtă reticență a fost privit la început portughezul acesta fără pereche! -, dacă am fi văzut la televizor, în marile campionate ale Europei, o preluare și un șut ca al lui Gevaro, în meciul cu Flamurtari Vlora, nu ne-am mai fi găsit superlative vreo lună!

De când a intrat pe teren, Răzvan Lucescu făcând la pauză – nu mă dau viteaz după război! – exact schimbarea la care mă gândeam încă de pe la jumătatea primei reprize, l-am urmărit tot timpul pe Nepomuceno. Da, juca altceva decât se pratică în România! Iar când a intrat și N’Koyi, am văzut ce înseamnă demarcări “marcă batavă”, ce înseamnă să iei balonul cu curaj, să-l ceri tot timpul, să joci simplu și dintr-o atingere, dacă fază nu-ți permite să ataci de unul singur și să nu ai astfel fără sorți de izbândă. Când coechipierii lor vor ridica privirile pe viitor și-i vor vedea cum știu să devină liberi, atunci va fi festival de goluri al Petrolului! Și dacă nu ar fi marcat acel gol senzațional, tot Gevaro ar fi fost, de departe, omul meciului cu albanezii. Ce debut! Aproape că e cazul să-i cer scuze acum că, în loc să… sar până la cer la auzul transferului său, eram puțin cam indiferent! Văzându-l pe viu și auzind și ce s-a spus despre el în stagiul de pregătire din Slovenia, nu-mi voi asuma absolut niciun risc dacă voi paria că va fi marea surpriză a viitoarei ediții de campionat a Ligii a I! Rămâne să-l mai văd șie pe Quenten Martinus, adus tot din eșaloanele inferioare din Olanda, la FC Botoșani, fotbalist pe care îl vom urmări destul de curând la primul duel al Petrolului de pe teren propriu, în cel dintâi eșalon. Școala olandeză de fotbal este de-a dreptul fantastică. S-a văzut, de altfel, și la Cupa Mondială din Brazilia, acolo unde “Portocala mecanică” a terminat a treia. Culmea este că, monitorizați, tineri jucători de acolo pot fi aduși aici, la noi, fără mari probleme. Și vor fi, garantat, vedete! Bucurându-mă că Petrolul are un nou star în lot, de data aceasta așa cum am visat – adică și foarte tânăr -, nu-mi pot reprima teama că această satisfacție nu o voi avea pentru foarte mult timp. Un fotbalist de talia lui Gevaro Nepomuceno, chiar dacă va prinde – e om și el, nu robot – și partide mai puțin grozave, nu are cum să rămână mai mult de șase luni, hai, un an, la Ploiești, din păcate! Dacă însă, învățându-ne bine lecția asta, îi vom asigura, încă de pe acum, urmași tot de acolo, durerea va trece repede și va lăsa locul unor alte mari și frumoase surprize. Poate chiar și mai mari! Bun venit, Gevaro, și-ți mulțumim deja că ne arăți cum arată – și se joacă -  fotbalul adevărat! Nici nu mai contează cine te-a adus, cine te-a mai văzut, important fiind doar că ești aici, LA NOI, la PETROLUL!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 17 iulie 2014

sigla fcp cu cap de lup alaturiSigur că puteam să lungesc această poveste, cu postarea de e-mailuri, de liste, de cote, de procuri etc. Dar chiar nu mai are rost. Este totuși o poveste, deocamdată cel puțin, care nu și-a găsit vreo finalitate. Acea finalitate care i-ar fi folosit clubului, sunt convins de așa ceva, dacă dorește realmente să treacă la un alt nivel. Unul ce ar conferă siguranță financiară reală și, implicit, posibilitatea de ataca titlul național nonstop, darn nu numai, fără a mai exista temerea influențelor colaterale de tot felul. Când există bani mulți în joc, e mai greu să te pui de-a curmezișul, în fel și chip cuiva. Nu prea mai ai (și) cum. În fine…
Ca o concluzie, niciun investitor de afară – indiferent de câte fonduri financiare dispune, “fără număr” sau totuși limitate până la una anumită – nu dă în brânci să vină, acum, la Petrolul. Oricâte garanții ne-ar părea nouă că ar putea da tradiția, palmaresul, arena, suporterii etc. Chiar nu-i destul. M-am convins de asta în ultimul an. Deși, nu aș fi crezut că o să ajung la un astfel de moment. O vânzare nu se face, clar, de azi pe mâine, incumbă mulți factori, analize, detalii, oportunități, audit și destule altele. Se poate ajunge la o lună, trei, șase, ba, chiar și la 12,l de încercări cu maxim efort. Poate și mai bine de atât. Important este însă ca, măcar o dată, părțile să se așeze la aceeași masă. Măcar o dată! Iar asta nu s-a putut întâmpla nici măcar cu oameni de afaceri pentru care banii chiar nu sunt o problemă majoră. Nu-i mai puțin adevărat că o intenție de vânzare a cuiva nu poate exista la infinit.  Într-un anumit moment în viața unui club este, într-adevăr, singura opțiune. Odată depășit momentul însă, dispare acest interes. Este ceea ce îmi închipui, acum, că s-ar întâmpla cu SC FC Petrolul. Pe șleau, nu ar mai exista intenția de acum un an. Nu cunosc ceea ce ar fi condus la această Arena Ilie Oana in zi de meci, fcpetrolul.ro micaschimbare de macaz, putând doar să bănuiesc. Însă, asta-i altă… poveste.
Cert este că, momentan, ar fi doar un singur interes extern, despre care se poate vorbi totuși doar când intenția capătă și contur practic. Va fi manifestată în scris, mai precis. Se poate întâmpla oricând, într-adevăr. Dar și… niciodată. Indiferent cum, clubul trebuie să reziste. Cu actualul patron, acum, dacă îl țin puterile – evident. Se pune problema doar de nivel, nimic mai mult. E ca într-o cameră, în care sari, sari, sari și dai cu capul de tavan. Glumind, pentru a trece prin gaură, trebuie altceva sau/și altceva în plus.

În această clipă, SC FC Petrolul pare a fi destul de bine în privința banilor. Asta, repet, numai pentru un anumit nivel – cel al aspirațiilor, ci nu și al certitudinilor. Mai mult ca sigur că timpul și, mai ales, norocul – nu vreau să zic hazardul – ne va dovedi dacă, și când, se va putea trece cu succes la pasul următor. Cum se zice că speranța moare ultima, iar noi nu trebuie să ne mulțumim doar cu ce avem în prezent – așa cum văd că ne mai sfătuiesc câte unii, și nu din conducerea clubului -, visul “merge” mai departe. Până când va veni vremea lucrurilor palpabile, care să ne transpună din spațiul virtual în cel real. Dar, sincer, chiar că va fi nevoie din plin de… Zeița Fortuna! (Va urma, dacă va mai fi cazul)

Foto: www.obiectivph.ro și www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Marius Nicolae, iploiesti.roAm vizionat pe internet, după difuzarea emisiunii la o televiziune locală, “PASUL LA OFSAID” al lui Cristian Anghelescu, așa cum o fac mereu, deoarece – în fiecare săptămână, orice ar fi, numai să nu joace Petrolul atunci, între orele 20.00 și 22.15, de luni și până vineri – îmi ofer singurele momente de relaxare, din cele 17-18 ceasuri în care stau în picioare, să zic așa. Nu vă spun decât că sunt tot în fața unui mic ecran, dar nu și pe ce post și ce văd. Astfel, marți – de la 23.20 și până dincolo de miezul nopții – am avut mare noroc, urmărind un episod al “PASULUI…”, pe care îl așteptam de mai multă vreme. “Mitraliera” din fața lui Cristi m-a făcut să nu apăs nici măcar o clipă pe butonul “Pause”, răspunsurile dlui Marius Nicolae (foto; www.iploiesti.ro) – sau Mario, așa cum cred că o să-l apelez iar, de la… meciul cu Flamurtari Vlora încolo, fiindcă nu sunt vreun ranchiunos! – captivându-mă pur și simplu. E clar că vorbind mult, dar bine, și spunând exact ceea ce-l avantajează, e o artă și asta, dl Nicolae este un conviv ideal pentru un moderator de emisiune televizată, oferindu-i celui din urmă destul de puține momente de a interveni. Dar, nici nu prea ar avea de ce s-o facă, decât adresându-i, când și când, propriile întrebări sau pe cele ale telespectatorilor. În rest, ratingul e garantat! Un lucru l-am reținut și mi-a părut bine. Semn că nu ne-am răcit gura chiar degeaba până acum, dacă l-am convins pe dl Marius să anunțe conferințe de presă viitoare, în cazul plecării unor fotbaliști de la Petrolul, dintre cei idolatrizați de către fani. Iar de față să fie și cei în cauză. Da, așa ar fi trebuit de fiecare dată, până acum, și sigur ar fi fost mai bine.

Față de alți oameni de fotbal care, fie din diplomație, fie din încercarea de a ieși OK din corzi, să zicem, își permit momente mai lungi de respiro, oficialul “lupilor” nu se gândește la nesfârșit în căutarea unui răspuns, ci o face pe loc. Glumind, cu ritmul lui… Usain Bolt. Nu-i deloc ușor ca, la capătul unei emisiuni în care 99% dintre întrebări l-ar fi făcut praf pe orice invitat, să termini “meciul” în picioare! Dl Marius Nicolae nu a fost făcut KO și, dacă era într-un ring, mai că arbitrul i-ar fi ridicat brațul, la scurgerea timpului, era să spun regulamentar! Am convingerea că tot ceea ce a spus a fost chiar adevărat, cum am și aceeași convingere că a slalomat dibaci printre… cauzele colaterale ce-au condus la diverse despărțiri de jucători, în ultimele două sezoane. E clar că toți la care s-a făcut referire în emisiune nu vor mai avea prilejul unor eventuale alte explicații, decât cele oferite la plecare sau puțin ulterior acelor momente. Dl Nicolae știa asta foarte bine. Punând totuși în balanță ce a spus și ce ar mai putea-o face jucătorii, rezultatul final ar înclina însă spre o… remiză. În general, îmi plac cei care declară, clar și răspicat, că-și merită banii cu care sunt plătiți. Afirmând așa ceva, dl Marius nu și-a dat seama însă că și fotbaliștii gândesc la fel. Iar atunci când nu se întâmplă să și primească sumele respective, dacă nu vor fi obligați prin argumente și de altă natură decât cele financiare, sigur vor trânti ușa în urma lor. Chiar și făcând câteva declarații de dragoste veșnică pentru club.

Dacă, pe parcursul ultimilor doi ani, de când face parte din organigrama SC FC Petrolul, în postul de manager sportiv, dl Marius Nicolae ar fi fost la fel de transparent, oferind explicațiile de la “Wyl TV”, ar fi avut șansa să nu-i mai fi fost adresate doar întrebări ce ar fi scos din pepeni orice persoană – dânsul nu și-a exteriorizat însă niciun moment starea de disconfort, deși nimănui nu i-ar conveni să fie criticat da capo al fine! -, ci ar fi avut parte și de aprecieri. Cine mai mult se “ascunde”, așa cum a făcut-o dumnealui vreme îndelungată, ar fi trebuit să înțeleagă că, dincolo de globul de sticlă, nu se poate zări cine ești în realitate, ce faci, dacă o faci cu folos sau nu. A reușit acum, tot din spatele… sticlei, dar la vedere, să mai schimbe poate câte ceva din percepția deloc favorabilă de până acum. Când te știi antipatizat, din varii motive, și bagi capul în nisip nonstop sau ignori chiar vox populi, singura șansă să înclini balanța în favoarea ta este să ieși, cu curaj, în public și să spui cine ești, ce faci, cum și de ce. A făcut-o acum, mai bine mai târziu decât niciodată, și de data aceasta a câștigat. Dacă va continua pe aceeași linie, va rămâne învingător. În caz contrar, va fi tot un perdant, o “bestia nera”. Mingea este la dânsul, ca și cum ar fi în mâinile lui… Pecanha, portarul adus la recomandarea dlui Marius Nicolae, adică fostul fundaș dreapta de la juniorii lui FC Argeș – de unde și ochiul pentru… Jean Sony Alcenat! – și de la o echipă de liga a patra de lângă Roma, înainte de a fi fost translatorul lui Giuseppe Giannini!

P.S. Uite, acum, am aflat și noi exact de ce s-a renunțat, de fapt, la Fabien Barrillon! Nu se putea din capul locului?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 13 iulie 2014

Doha, newsair.ro micaÎn debutul acestui al doilea episod, aș vrea să precizez – ținând cont de unele comentarii de pe blog – că nimeni nu dorește înstrăinarea SC FC Petrolul în favoarea unui potențial investitor care să aibă alte gânduri decât transformarea clubului în cel mai puternic din România. Discuțiile nu au fost făcute cu oameni de afaceri care să fi venit aici să… spele bani, așa cum a acuzat unul dintre comentatori, ci doar cu persoane dispuse să investească în mod profesionist. Iar cine nu știe cum stau lucrurile ori se ghidează numai după obiceiul neaoș ar trebui să se mai gândească înainte de a-și exterioriza lipsa de încredere în investitorii străini. De altfel, nu-i niciun secret că unele cluburi din Liga I au angajat, de ceva vreme, discuții cu oamenii de afaceri de afară. Faptul că nu s-a ajuns încă și la finalizarea vreuneia, printr-o tranzacție, ține – din păcate – și de opacitatea proprietarilor, exclusiv autohtoni. Nu a fost cazul celor de la SC FC Petrolul însă, care au arătat deschidere totală pentru negocieri, timp în care s-au zbătut să și mențină echipa la un nivel atractiv pentru eventualii amatori de a o cumpăra. Sincer, dacă actualul patron ar fi dispus măcar de 25% din fondurile pe care le-ar putea investi aici, fără probleme, un străin, aș alege-o fără niciun dubiu pe domnia sa. Evident, pentru meritul de a ține corabia nu numai pe linia de plutire, ci și de a o împinge înainte, chiar dacă pașii au fost ceva mai mici. Asta nu ca un răspuns pentru cei care cred că – odată vândut clubul unui străin – ne-am vinde și… țara, ci numai ca o atenționare că patronul SC FC Petrolul merită mai multă recunoștință. Faptul că nu poate depăși de unul singur – sau cu un ajutor nu foarte mare – un anume nivel, la care e clar că a ajuns echipa, nu e vina domniei sale, ci a vremurilor. Unele de criză nesfârșită, parcă. Timpuri ce au condus până la o… plângere cu privire la imposibilitatea municipalității de a-și asuma obligațiile dintr-un contract, în privința premierilor pentru mare performanță! Ceea ce pare un nonsens. Un fel de a ne da pe noi înșine în judecată!

Oameni din afaceri din Qatar, dailybusiness.roDar, să trecem acum la cele întâmplate din vara anului trecut și până în iarna lui 2014. Primii investitori interesați de o eventuală achiziționare a Petrolului au fost oameni de afaceri din Qatar. Mai precis din capitală, Doha (foto sus; www.newsair.ro) Aici, trebuie făcută însă o precizare importantă. Debutul discuțiilor a avut loc când la cârma țării arabe se mai afla de-acum fostul rege. Cel care – după o scurtă perioadă – i-a cedat coroana fiului său, ceea ce a condus, printre altele, la unele măsuri de restricționare a scoaterii capitalului din țară. Implicit, dacă – la început – numărul celor doritori de afaceri a fost ceva mai mare, ulterior s-a limitat mai degrabă la cei care aveau rude cu business în străinătate. Și cu banii acolo, implicit. Însă,  nu numai oameni de afaceri din Qatar au fost interesați atunci, ci și din Liban. Sau din Hong Kong, cu conexiuni în Qatar. Numele cel mai important de la un moment dat a fost al tatălui actualului patron al echipei belgiene Royal Anvers FC (foto jos, arena și suporterii; www.europeanfootballweekends.wordpress.com), dar care depindea de opțiunea fiului său și, în destulă parte, de contribuția financiară a acestuia. Numărul unu de la Anvers nu a refuzat tranzacția, dar a cerut timp de gândire, explicând că nu era ferm interesat atunci de vreo achiziție imediată. Atuurile Petrolului, în acea perioadă, au fost tradiția, palmaresul, arena modernă, formidabilii suporteri, atmosfera de pe stadion și, în mai mică măsură, lotul de jucători. Unul a cărui cotă generală se învârtea pe atunci în jurul a 35.000.000 de dolari. Cu fluctuații mari însă, în urma despărțirilor de unii dintre fotbaliști și, în contrapartidă, a aducerii altora, cu cote mai scăzute, cel puțin pentru acel moment. De altfel, situația poate că s-a mai redresat – nu am făcut încă actualizarea cotelor, în urma noilor achiziții – abia în vara aceasta. Trebuie totuși subliniat că oamenii de afaceri din străinătate, indiferent de zona în care-și au businessul, nu pun mare preț pe aceste elemente, atenția lor fiind îndreptată, aproape exclusiv, asupra unui club care să ofere o anumită expunere în lumea fotbalului european. Ceea ce, deocamdată, Petrolul nu o poate face chiar la nivelul dorit. Însă, cum investiția anuală pentru garantarea unei prezențe, sezon după sezon, în cupele europene ar fi – glumind cumva – un fleac pentru un om de afaceri arab, să zicem că poate ar fi riscat să bage bani în România. Numai că, intențiile nu se reduc niciodată numai la fotbal, ci și la investiții și de altă natură, fără legătură, toate, cu sportul rege. În general, pe lângă o echipă, se dorește achiziționarea de hoteluri de cinci stele, de la kilometrul zero din capitala țării, de exemplu. Ba chiar, o repet, se vrea și cumpărarea unei arene. Cum ar fi, să zicem, “Ilie Oană”. Și mai sunt și alte ținte, dar care nu fac obiectul acestei povești.

În ceea ce privește intenția de vânzare, ca să nu mai existe idei de genul că ar fi fost vorba despre o peliculă SF, și atât, trebuie spus că patronatul a dat o primă dovadă de maximă credință în momentul în care nu numai că a acceptat furnizarea unei procuri de reprezentare la discuții, dar a și redactat-o și expediat-o. Deși nu a fost chiar ușor. Odată transmisă, convorbirile cu oamenii de afaceri din Qatar păreau a lua o turnură favorabilă. Evident, ca urmare a existenței unui act oficial din partea vânzătorului. Pentru toate cele afirmate până acum există dovezi palpabile, dar care nu le voi furniza decât dacă va mai fi cazul, o anume confidențialitate a discuțiilor fiind solicitată totuși de către părți. Probele dovedesc că nu a fost vorba despre vreo istorie SF, așa cum cred încă destui pesimiști sau aceia care nu văd mai departe de granițele țării, când vine vorba despre patronatul unei echipe de fotbal. Sigur, o spun din nou, ideală – eu, cel puțin, așa văd lucrurile – ar fi fost o asociere de oameni de afaceri români, cu precădere prahoveni, care să simtă ceva pentru Petrolul, ci nu să aibă doar simțul businessului. Cum au trecut deja ceva ani și nu s-a concretizat nimic în acest sens, începând să cred și eu în cele declarate, nu o dată, de cel al Petrolului că vocal sunt zeci de amatori, dar practic – niciun autohton dispus să investească așa cum o merită nivelul actual al clubului găzarilor! Și chiar și acum, când se vorbește – de data aceasta pe deplin justificat – de titlul național, de event. Chiar și de Cupa Ligii și de calificarea în grupele Europa League.

Royal Anvers, europeanfootballweekends.wordpress.comDeși se părea că, odată cu schimbarea regimului din Qatar și limitarea capitalului scos din țară, discuțiile au intrat într-un impas sine die, există acum semne îmbucurătoare că afacerea nu a murit. Asta evident numai dacă, SC FC Petrolul – nu am cunoștință încă – mai este interesată de o vânzare. În cooperare cu un membru al familiei regale din Qatar, un bancher asiatic operând în Canada și-a manifestat opțiunea de a face investiții în fotbalul din România sau Serbia, țara noastră având prioritate, ca membră a Uniunii Europene. Desigur, ne aflăm într-o fază incipientă, în care lobby-ul va avea rolul său important, odată cu transmiterea unei scrisori de intenția în direcția achiziției. Cert este că, la acest moment, speranțele au reînviat. Repet însă, doar dacă mai există intenție de vânzare. Într-un text publicat în săptămânalul altPHel, prietenul jurnalist Dragoș Pătraru scrie recent că un club ca Petrolul nu poate fi ținut la nivel înalt doar cu “împrumuturi de la cămătari sau de la jucători”. Nu am idee la cine a făcut referire ori dacă așa și este, însă, în situația în care Dragoș deține informații certe în acest sens, atunci are și pe deplin dreptate. Tot luând și dând înapoi, se va ajunge, într-o zi, să nu se mai poată returnă, iar apoi va veni rândul insolvenței și, mai rău, al falimentului! E limpede atunci de ce este necesară o infuzie mai mare de capital, care să permită clubului să aspire la mult mai mult decât în prezent, să nu mai existe teama zilei de mâine, să nu mai fie nevoie de acționări în judecată a municipalității pentru o restanță de 3,2 milioane de euro, din sezoanele 2012-2013 și 2013-2014, să nu se mai depindă de banii publici proveniți dintr-un buget și așa supraîncărcat și depășit adesea ca nevoi, să nu mai există exclusiv achiziții de fotbaliști liberi de contract etc. Bref, să existe un patron care să nu se împrumute, ci să se folosească numai de capitalul propriu, atât cât ar fi nevoie pentru progres, și care să nu ceară în schimb bani. Doar imagine! Mai greu de crezut, dar există și astfel de oameni! Dar, despre ei în episodul viitor, care va fi și ultimul. Până ce va mai apărea ceva nou la orizont. (Va urma)

Foto mijloc: www.dailybusiness.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

ACS Iany Sport micaLa fel ca în vara trecută, ACS Iany Sport (patron: dl Viorel Hărvătescu; foto – primul din stânga de pe rândul de sus), firmă ce deține echipa de fotbal cu același nume din campionatul Ligii B Prahova, va organiza marți, 15 iulie 2014, la ora 18.00, pe arena Matizol, din cartierul ploieștean Dorobanțul, un trial pentru completarea lotului din sezonul următor. Cei care doresc să joace fotbal într-un mod organizat, participând la competiția desfășurată sub tutela AJF Prahova, sunt invitați să se prezinte la fața locului având asupra lor echipament adecvat. Vor fi așteptați de către un antrenor, care la va testa calitățile de practicanți ai sportului rege, la nivel amator, iar cei care vor lua examenul urmează a fi ulterior legitimați. Tot în aceeași zi, componenții efectivului din sezonul trecut, dar și alte achiziții, vor demara pregătirile pentru ediția 2014-2015 a campionatului celui de-al cincilea eșalon fotbalistic. În vederea obținerii unor informații suplimentare, doritorii de a se prezenta la teren au la dispoziție două persoane de contact, care le vor aduce toate lămuririle necesare: domnii Dragoș “Zoro” Ștefan (telefon mobil 0720953074) și Gabriel “Strumf” Bârsan (telefon mobil 0733473472).

Pentru cei care nu știu încă, trebuie subliniat că toți componenții lotului echipei ACS Iany Sport sunt fani pasionați ai formației fanion a Ploieștiului și Prahovei, PETROLUL, care nu lipsesc de la partidele trupei favorite, atât la meciurile de pe stadionul Ilie Oană, cât și la cele ce se desfășoară în deplasare. ACS Iany Sport Ploiești le-a oferit astfel posibilitatea, păstrând proporțiile, de a fi ei, în fiecare săptămână, un… Pecanha, Alcenat, Geraldo, Hoban, Mustivar, de Lucas, Albin, Mutu sau Tamuz! Primul pas al celor care nu și-au arătat încă talentul de a stăpâni mingea se poate face mergându-se, în număr mare, pe “Matizol”, marți după-amiază, acolo unde li se va oferi șansa de arăta tot ceea ce pot și pe gazon, nu numai în peluze sau tribune, spații în care sunt deja… campioni! Nu ezitați, deci, de a juca voi înșivă fotbal, dragi fani ai Petrolului!

N.B. Textul de mai sus nu-i unul publicitar, ci este vorba doar despre o dorință a mea de a-l susține pe un prieten foarte bun, care are generozitatea de a-i ajuta pe suporterii echipei mele de suflet de a se simți, și ei, fotbaliști!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Petrolul, republicanul.ro micaCa la orice final de sezon, și cele mai importante echipe din județul Prahova – cea de fotbal, Petrolul, și cea de baschet, CSU Asesoft – s-au despărțit de unii jucători și au adus alții în loc sau vor (mai) aduce. De data aceasta însă, numărul plecărilor și al venirilor parcă a fost mai mare ca oricând. Pe “Ilie Oană” nu vor mai putea fi revăzuți Bornescu, Achim, Enza-Yamissi, Guilherme, Walter Fernandez, Zicu și Camara, locul lor fiind luat de Cobrea, Bolboașă, Peteleu, Satli, Fanchone, Nepomuceno, Astafei, Mareș și N’Koyi. La “Olimpia”, Adamovic, Guțoaia, Krapic și Tica au devenit istorie, dar și-au prelungit șederea Szijarto, Flowers și Lee jr., numele noi lăsându-se încă așteptate. Dar mai este timp destul până la reluarea pregătirilor, programată luna viitoare. E foarte limpede însă că, la fel ca la fotbal, atunci când pleacă mulți de la o echipă, vin în schimb la fel de mulți. Începând sezonul oficial săptămâna viitoare, pe 17 iulie, în turul II preliminar din Europa League, petroliștii și-au conturat deja lotul. Iar așa cum a arătat turneul din Slovenia, ei nu au suferit deloc la capitolul omogenitate. Cinci meciuri-test, cinci victorii, 12 goluri înscrise, unul singur primit, Mutu redivivus, tras ca prin inel și cel mai bun marcator al stagiului, confirmări din partea majorității nou-veniților, speranțe – de-acum cu o arie mare de acoperire – pentru un titlu național, după aproape 50 de ani.
Este de-a dreptul reconfortant că mândriile Ploieștiului și ale iubitorilor de sport din municipiu, ca și din județ, Petrolul și Asesoftul, își propun, Asesoft mica, mirela opreaîn sezonul care urmează, aceleași obiective: câștigarea de trofee interne și un traseu cât mai lung în cupele europene. Pentru “galben-albaștri” va fi mai dificil în disputele din EL, “dublele” de până la calificarea în grupe, țel greu de atins orice ar fi, fiind eliminatorii. Beneficiari ai unui wild card pentru a participa din nou în EuroCup, “alb-albaştrii” au certitudinea desfășurării a 10 partide în seria în care vor fi repartizați de sorți. Accederea în grupele Ligii Europa ar fi pentru găzari similară cu… adjudecarea unui trofeu intern. Atât de mare este valoarea adversarelor din această întrecere, şi mai ales în turul III preliminar și play-off. Campionii sportului jucat la panou ar avea motive de a se lăuda în eventualitatea în care se vor clasa pe unul dintre primele patru locuri din serie. Deși privind la urne, Asesoftul intrând în ultima, cea de-a șasea, ar părea ceva care se apropie de… paranormal o clasare în cvartetul celor ce vor merge departe. Chiar şi penultima urnă este garnisită cu trupe dintre cele mai tari. Însă, nimic nu-i imposibil, câtă vreme se luptă până la capăt. Rămâne de văzut dacă schimbările de linii – deja-știute la echipa lui Lucescu jr. și de aflat în următoarele două luni în cazul celei a lui Arnautovic – au adus plusurile necesare unei șederi mai lungi în Europa. În fapt, măsura reală a competitivității unei grupări, indiferent de disciplina sportivă.

Foto: www.fcpetrolul.ro și Mirela OPREA

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 8 iulie 2014

Capra si AndiAm promis acum câteva luni, și acum mă voi ține de cuvânt, că voi scrie pe blog despre o inițiativă care am visat că va face din SC FC Petrolul Ploiești dacă nu cel mai tare club de fotbal din România, măcar unul capabil să se bată, sezon după sezon, la trofee, cu Steaua. Va fi un serial, cu câteva episoade, nu foarte lungi, pentru că nu vreau să plictisesc. Primul va trata, firesc, apariția ideii, iar ceea ce voi scrie nu va afecta cu siguranță pe nimeni. Momentan, nu pot produce și dovezile, dar o voi face ceva mai târziu, fiindcă le am pe toate.

Vara trecută, am reîntâlnit, după 30 de ani, o rudă stabilită în Canada și mutată, apoi, în Statele Unite ale Americii, dar lucrând, de aproape un deceniu, în Qatar, la o firmă franceză mare, din domeniul utilajului petrolier. S-a întâmplat chiar înaintea meciului de pomină cu Gaz Metan Mediaș, din ultima etapă a ediției de campionat 2012-2013. După câteva zile, m-a invitat la un restaurant din apropierea centrului Ploieștiului, pentru a mai discuta despre echipa noastră de suflet – Petrolul. Din vorbă în vorbă, atunci, mi-a spus că un om de afaceri din Qatar își manifestase, cu trei ani în urmă, intenția de a prelua clubul găzarilor, motiv pentru care i-a cerut ajutorul. Cum nu putea pleca de acolo, ruda mea și-a rugat un prieten, fost coleg de serviciu în Ploiești, să discute cu un oficial al clubului despre eventualitatea unei achiziții. Prezentându-se la club, acea persoană a dialogat – am dedus lesne – chiar cu “numărul unu” din acel moment, de la SC FC Petrolul. Este ușor de înțeles despre cine a fost vorba. Deși situația financiară nu era deloc roză din punct de vedere financiar, s-a trezit, pe loc, cu un refuz! Și astfel, intenția de cumpărare a murit din fașă! De ce a fost refuzat nu mi-a fost chiar foarte greu de înțeles, dar nu mai are rost să dezvolt acum. Cert este însă că, aflând despre acel interes, mi-am întrebat ruda dacă ar fi fost posibil să se încerce din nou o astfel de tranzacție. Adică, să mai găsească un posibil cumpărător din zona arabă sau din alte țări din jur. Cum, la arabi, banii cresc sub – scuze! – fund, m-am gândit că, fără chiar vreun efort pecuniar major, un viitor patron ar putea s-o transforme pe Petrolul în echipa pe care mi-o tot visez. Una care să și câștige titluri, nu numai să viseze s-o facă! Mi s-a răspuns afirmativ. Deci, se mai putea încerca. Atunci, am trecut la pasul doi.

La puțină vreme după acea discuție, a venit ziua reunirii lotului “lupilor”, la arena Ilie Oană. Întâlnindu-mă cu nou-numitul director executiv, în fapt – până atunci – al doilea om din club de după patron, l-am întrebat dacă ar exista deschidere pentru o eventuală tranzacție. Așa am aflat, inițial, că ideea ar fi de colaborare, ci nu de vânzare. În glumă, am întrebat cum s-ar răspunde dacă oferta de cumpărare ar fi de… 100 de milioane de dolari. Moment în care, chiar am trezit interes și mi s-a replicat că, atunci, da, ar fi de discutat. Evident că nimeni nu ar fi dat atâția pe bani pe un club ca Petrolul! Dar, în urma glumei, au pornit discuțiile! Și am constatat că oameni care, nemeritat, erau criticați, deși tocmai concuraseră din plin la ocuparea locului al treilea în ierarhia Ligii I și la adjudecarea, după 18 ani, a trofeului Cupei României, nu erau deloc obtuzi și știau să gândească fotbalul ca pe o afacere benefică, necramponându-se deloc de scaun. În urma intermedierii discuțiilor ulterioare, patronatului i s-au propus trei variante: o investiție 51% SC FC Petrolul – 49% investitorul străin, 51% investitorul străin – 49% SC FC Petrolul sau 100% investitorul străin. S-a optat pentru ultima, dar firesc că discuțiile premature ar fi fost total neproductiv a fi făcute publice atunci. Cum se întâmplase în cazul altor cluburi autohtone, care doar s-au lăudat și nu au făcut apoi nimic serios. Pentru promovarea clubului și cunoașterea acestuia de către potențialii investitori din zona arabă, dar nu numai, am colaborat și cu clubul, dar mai ales cu un bun prieten, care a făcut un DVD amplu, pentru a fi trimis acolo. Era vorba despre o istorie condensată a Petrolului, la care s-a lucrat multe zile și cu mare efort. Eu zic că a ieșit ceva grozav. Nu știu însă în ce măsură a fost și eficace, oamenii de afaceri arabi fiind mai puțin impresionați de istoria unui club și mai mult de oportunitățile de a-și face imagine în Europa. În fapt, marele lor vis. Ca să înțelegeți cum este cu banii în zona arabă, în Kuwait, de exemplu, trebuie să știți că oameni simpli de acolo – care au norocul ca pe terenurile lor să existe sonde – pot fi văzuți pe… marginea drumurilor de macadam cărând în spate saci uriași de plastic, ducându-și acasă… dividendele anuale! Cu dolarii de acolo, vreo 20-30 de astfel de oameni ar putea deveni lesne patroni la Petrolul! Dar, să trec la lucruri serioase, nu asemenea persoane fiind ținta. Un investitor arab, trebuie să aflați și asta, nu este interesat să câștige bani aici, fiindcă are mulți de tot și îi tot vin! Singurul lui target este să preia un club est-european drept trambulină de viitor pentru vestul continentului, acolo unde expunerea este infinit mai mare, să zic așa. Pentru a-și atinge țelul, nu se uită la fondurile investite, fiind în stare să schimbe tot lotul și să aducă vedete din străinătate pe sume mari, nu dar jucători liberi de contract! Sigur, nu ar face și schimbări și la nivelul staff-ului administrativ, în sensul că i-ar înlocui pe români cu străinii. Nu, doar supervisorul, școlit în SUA sau Marea Britanie, ar monitoriza investițiile. De rest s-ar ocupa tot românii. Sigur, dacă cei aleși dau randament, ei vor continua, Dacă nu, vor fi înlocuiți. Dar, nota bene, tot cu români. Deci, glumind nițel, nu ne vindeam țara!

Pentru un investitor străin, o arenă precum cea din Ploiești sau un loc trei ori o Cupă a României nu spun mare lucru. Da, sunt încântați de suporteri, de atmosferă, asta-i adevărat. Nu însă și de statistici. Singurul reper, la acel moment, care îi interesa la tranzacție era evaluarea lotului de fotbaliști, cota, naționalitatea, selecționările în reprezentativele naționale, ba chiar și cumpărarea stadionului. De acolo, s-ar fi ajuns la un preț apropiat de cel final al tranzacției. Urma să fie un audit făcut de către firme specializate din Statele Unite sau Marea Britanie, la care arabii țin foarte mult, iar astfel descoperite toate datoriile și mai ales cele mai puțin știute, dar care – se tot vede – îi dau peste cap pe investitorii români, care preiau cluburi de la alți compatrioți ai lor și ajung apoi la… insolvență, nu o dată! Niciun străin cu bonitate nu își va pune apostila pe un contract de vânzare-cumpărare fără a-și lua toate măsurile ca, mai târziu, să nu apară cheltuieli neprevăzute. Ca la orice început de promovare a unei intenții de acest gen, numărul amatorilor a fost mai mare. Pe măsura studierii datelor, așa cum se întâmplă în afaceri, acest număr scade, însă tot rămân destule variante. De SC FC Petrolul, printre alții, s-a interesat, la un moment dat, și tatăl unui patron de echipă din vestul Europei, mare om de afaceri în domeniul siderurgiei. Dar și alții, chiar membri ai unor familii ce dețin mari cluburi de primă ligă din Spania, Anglia sau Franța, dar nu numai. Asta deoarece, dacă nu cumva se știe încă, deși în față este scos un singur patron, de fapt în spatele lui sunt grupuri de familii, cu precădere din zona arabă – vezi Barcelona, Manchester City, PSG și altele. Cert este că Petrolul nu s-ar fi putut compara niciodată cu astfel de cluburi. Care ar fi rămas soluția, atunci? Fie asocierea mai multor investitori, la început fiind trei care și-ar fi dorit împreună achiziția, fie unul singur – reprezentat de către un membru al familiei, pentru a nu exista incompatibilitate, în cazul deținerii și a unei alte echipe. Aici, trebuie însă specificat un amănunt foarte important. La o vânzare, pentru a avea șanse de reușite, nu numai cumpărătorul potențial trebuie să facă eforturi, ci și vânzătorul. Mai ocupat cu susținerea unei formații, cel din urmă lasă adesea cam totul pe seama celui dintâi. Se mulțumește să aștepte, ci nu să vină mai mult în întâmpinarea amatorului de achiziție. Justificată într-un fel, această concepție nu conduce însă și la succesul tranzacției, la finalizarea ei. Până la a-i aduce la aceeași masă pe cumpărător și pe vânzător trebuie făcuți mulți, chiar foarte mulți pași. Trebuie urcat etaj după etaj. Cucerit, pe rând, fiecare. Să se vadă de cealaltă parte că există interes clar de vânzare. Sunt mai multe feluri de a o face, dar lipsa de experiență în astfel de tranzacții îi împiedică pe români să parcurgă toți pașii. Să meargă până la capăt. Poate și teama de necunoscut, poate și absența interesului total de a vinde, poate și alte influențe colaterale. Cert este că, după aproape un an de discuții, am înțeles mare parte din mecanismul unor astfel de tranzacții. Și de unde, naiv, visam că se va finaliza destul de repede cea dorită de mine, mi-am dat seama că, de fapt, era extraordinar de dificil. Iar când Paszkany Arpad – care are la… picioare Dubaiul! – a spus că nu va veni niciun investitor din zona arabă în Liga I, am înțeles că, deja, era cam pierdere de vreme! Au mai încercat și alții de prin Liga I, dar tot degeaba, o repet. E clar că lipsește ceva. Totuși, dacă pui mâinile pe piept și aștepți să pice para mălăiață, chiar că nu va merge niciodată! (Va urma).

Foto: www.fcpetrolul.ro

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,