de Dragoş, la 17 aprilie 2014

Galerie cu Swansea, prosport micaAm citit, astăzi, un comunicat de pe www.doarpetrolul.ro. Nu îl mai postez aici pentru că v-am oferit link-ul spre acest site, așa că îl puteți vedea dând doar un simplu click. Chiar dacă voi părea lipsit de modestie atunci când afirm că nu foarte multe texte mă încântă, acesta este unul dintre ele. Felicitări, deci, celui care l-a scris, mai puțin pentru finalul ce a părăsit cumva linia eleganței cvasi-generale! Dar nu există perfecțiune pe lumea asta. În comunicat se insistă foarte mult pe cuvântul NOI, amintindu-mi de momentul în care, tot pe acest blog, am scris că Petrolul suntem NOI, neavând – desigur – pretenția că aș fi spus-o primul, deoarece nu dețin… copy-right-ul, evident. Acolo, în text, din ce am dedus, acest NOI ar fi reprezentat de suporterii cu adevărat… adevărați ai echipei noastre de suflet. Acest NOI se delimitează de alții, deși sunt tot suporteri ai Petrolului. Nu, NOI suntem cu toții, și cei adevărați, și cei presupuși neadevărați. Așa cum într-o familie există membri demni de toată lauda, sunt și alții mai puțin de apreciat. Dar ce familii sunt perfecte? Simpatizanți ai Petrolului sunt și cei care au fost la Giurgiu, la returul semifinalei cu Astra, și cei care au rămas acasă, în fața micilor ecrane ori au văzut partida pe internet sau au ascultat comentariul de la radio. Tot simpatizanți sunt și cei care au încurajat echipa favorită pe stadionul Marin Anastasovici, și cei care au trăit din plin alături de ea, mai aproape sau mai departe de urbea de la malul Dunării. Dar sunt și cei care i-au apostrofat pe jucători, după finalul nerecomandabil cardiacilor, și cei care astăzi au venit la arena Ilie Oană, pentru a se răfui cu… Guilherme Haubert Sitya, și nu numai. Cu toții sunt membri ai aceleiași familii. Așa cum fanii au reacționat la nervi din cauza eșecului din ceasul al 12-lea, când s-a spulberat visul unei prezențe, după doar un singur an, în finala Cupei României, tot așa a făcut-o și Guilherme – din pricina unor jigniri la adresa lui și a coechipierilor. Dacă suporterii Petrolului apreciază că au dreptul să fi procedat cum au făcut-o, de ce nu l-ar avea și brazilianul, chiar dacă modalitatea aleasă de el nu l-a reprezentat fidel, băiatul fiind unul altfel foarte educat? Trebuie să recunoaștem că sunt momente în viață când mai scăpăm hățurile și ne comportăm altfel decât de obicei, când supărarea și durerea imense ne întunecă mințile și, atunci, ne dedublăm. Nu-i de scuzat fără îndoială gestul, dar nu-i nici ceva neobișnuit. Se mai întâmplă. Ce trebuie să reținem este că acel NOI scris pe www.doarpetrolul.ro îi cuprinde și pe suporteri, și pe Guilherme Haubert Sitya, și pe Geraldo Alves, și pe ceilalți coechipieri ai lor, și pe antrenorul principal Răzvan Lucescu, și pe conducătorii echipei, și pe cei din birourile din globul de sticlă, și pe cei din serviciul auxiliar. Pe TOȚI! Toți suntem NOI! Unii ne credem buni și îi credem pe alții mai puțin buni. Ceilalți cred invers. Greșit! Toți suntem la fel, pentru că ne unește aceeași pasiune: PETROLUL! Doar modul de a o ne exterioriza ne diferențiază, uneori. Însă, e omenesc să fie așa.

Daniel Capra, fcpetrolul.roÎn iarnă, când am făcut o criză de nervi – și pe fondul unei perioade mai neplăcute din existența mea – și am fost virulent în privința campaniei de transferuri incalificabile, au fost destui super optimiști care m-au rugat, oarecum pe un ton superior, de atoateștiutori, să am răbdare, fiindcă o să văd că, de fapt, nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Probabil, cei care au încercat să mă domolească pe-atunci erau tineri care nu știau că experiența mare de viață te face să intuiești ce va fi, în viitor, chiar și pe termen foarte scurt. Ce s-a întâmplat în iarnă nu avea cum să nu aibă repercusiuni asupra lotului de jucători, a primului “11″, mai ales. Urma să vină și scadența. Sincer, nu m-am așteptat să fi apătu atât de repede momentele de maximă slăbiciune. Iar apoi, la nici două luni – chiar și scadența: eliminarea incredibilă din Cupa României-Timișoreana! Nu avea cum să fie altfel, când răul se făcuse. Cu siguranță, cei mai acizi critici din prezent sunt… marii optimiști de-atunci, ei neputând suporta acum înfrângerea, spulberarea visului. Asta pentru că ei au fost convinși că nimic nu se întâmplase, de fapt. Întotdeauna, un eșec al echipei vieții mele m-a măcinat peste poate. De când am devenit fanul ei, mi-am dorit-o să fie doar o forță a fotbalului autohton. Evident că am iubit-o și când a fost în eșalonul secund, și când a fost la retrogradare – în cel dintâi, și când se cam obișnuise cu mijlocul ierarhiei aceluiași nivel. Dar dorința mi-a fost mereu să fie… PRIMA! În sezonul acesta, era posibil să se fi realizat acest deziderat. Nu spun că se reușea 100%, dar ar fi fost pe aproape. Când s-au scos “cărămizi” din fundație, era firesc însă a se dărâma edificiul la prima undă de seism. Am resimțit-o la Giurgiu și s-a prăbușit al nostru castel de… nisip! Nu a fost nici prima dată și nu va fi nici ultima când s-a întâmplat și o să se mai întâmple astfel. Important ar fi fost să învățăm, mai bine zis să recunoaștem că am greșit, nevoit sau chiar voit. Fiecare faptă, de orice fel, are o explicație, iar cel care și-o asumă, chiar dacă nu poate fi înțeles ori iertat, cel puțin dă dovadă de bărbăție. Până acum l-am apărat pe dl Daniel Capră, patronul Petrolului, și o s-o mai fac, deoarece îl cred a fi totuși de bună credință, altele fiind minusurile domniei sale. I-ar fi fost, deci, mai simplu să vorbească, să spună care-i realitatea și să se facă astfel înțeles, cumva. Post-scandal, ulterior întreruperii antrenamentului de azi al Petrolului, de către un grup de suporteri agitați, dl Capră a oferit o declarație care m-a lăsat cu gura căscată: promite patru jucători noi, dintre care unul sau chiar doi urmează să semneze la regim de urgență! Să mă ierte dânsul, dar mi-a adus aminte de împușcatul din ’89, care oferea o sută de lei – hârtia aceea albastră, cu chipul lui Nicolae Bălcescu imprimat pe ea -, la marea adunare din viitoarea piață a Revoluției, pe 21 decembrie! Un fel al dlui Capră de a împărți pâine, pentru că circul îl aduseseră deja un fost subaltern și altul actual ai dumnealui! Totuși, dacă s-ar fi limitat numai la atât, mai era cum mai era. Dar, a continuat. Mai exact, a afirmat, într-o declarație pentru www.jurnalulph.ro,  că meciul de la Giurgiu nu ar fi fost pregătit așa cum trebuie! Cum adică? Au lipsit cumva cei trei de la Botev și cel de la Slavia? Au absentat trei dintre cei patru aduși în locul lor? A fost de vină noul antrenor? Sau, nu cumva, cel pe care unii îl cred încă nevinovat, plus un amic al său, mai puțin ferit totuși de oprobriul general? Ce semnal a vrut să ofere astfel dl Capră? Să se pună bine cu acei deja contestatari ai mai nou-instalatului pe banca Petrolului? Cu aceia care îl numesc în bășcălie X-man? Cu aceia care îl acuză că e… fiul tatălui său, de parcă nu ar trebui în viață ca părinții să-și îndrume copiii? Nu, domnule Dan Capră, aici ați greșit cel mai grav, ci nu când ați acceptat vânzarea a patru titulari și aducerea în loc a unora într-un… picior! Ați optat pentru un antrenor foarte bun – sincere felicitări! – pentru a-l substitui pe cel care v-a lăsat cu o mare povară – un lot zdruncinat aproape din temelii. Nu puneți, vă rog, acum, în cârca lui, vina altcuiva! Nu mai plecați urechea la acel Iuda de lângă dumneavostră, pentru că știți cum s-a scris istoria! Nu vă mai lăsați influențat că vă aduce jucători, pe care să-i scoateți acum în față – de ce nu i-ați și numit, ca să afle fanii dacă merită chiar să vină la Petrolul?! -, pentru a scăpa de contestări. Nu, odată răul făcut, cu siguranță nu veți mai scăpa de așa ceva! De ce îi puneți în spatele dumneavoastră – ascunzându-i și, implicit, apărându-i – pe cei care v-au adus aici, spunându-vă “povești” pe care le-ați crezut a fi reale, de fapt doar… basme! Fiecare doarme așa cum își așterne. Nu sunt vorbe în vânt, se tot verifică în viață, domnule Capră! E păcat ca prezentul și viitorul să vi-l clădească alții, când dumneavoastră înșivă ar trebui să vi-l asigurați. De acord, așa cum susțineți, că (și) fotbalul este o afacere. Dar ideal ar fi să fie una pe plus, nu pe minus! Din toate punctele de vedere, voiam să spun! Petrolul dumneavoastră e acum pe minus, vă rog să mă iertați!, deci business-ul nu merge, domnule Capră! Iar atunci când nu merge cum trebuie, patronii schimbă consilierii care l-au făcut să (și) piardă. Mingea e la dumneavoastră!

P.S. Am început să scriu acest text în urmă cu mai multe ore, l-am tot întrerupt până ce a ajuns la stadiul de a fi corectat de trei ori. Cam așa obișnuiesc să fac cu tot ceea ce scriu aici. Apoi, când a fost aproape gata, m-am oprit din nou, urmărirea unui serial TV fiind unica mea relaxare cotidiană, în intervalul a 16 ore de lucru. Între timp, domnul Daniel Capră a… prins mingea de care scriam mai sus și a șutat-o în plin! A făcut, de fapt, ceea ce trebuia să facă de mai multă vreme: A VORBIT! Chiar dacă într-un comunicat, postata pe www.fcpetrolul.ro, dl Capră a făcut ce trebuia să facă, o repet. A FOST SINCER! Din acest moment, fără a retrage nici măcar un singur cuvânt din ce am scris, poate doar având un semn de întrebare că nu oi fi înțeles exact ce a vrut să zică în privința pregătirii returului semifinalei , îl asigur pe patronul Petrolului de tot respectul meu! Vedeți, domnule Dan Capră, cât de ușor era să le explicați suporterilor ce s-a întâmplat, de fapt? Nu-i așa că vă simțiți acum eliberat de sub apăsarea “stâncii” tăcerii pe care ați purtat-o asupra dumneavoastră atâta vreme? Începutul a fost bun, domnule președinte al consiliului de administrație, dar nu ați terminat așa. Mai aveți de luat câteva măsuri, tot radicale, iar atunci veți câștiga și respectul tuturor celor care v-au contestat în necunoștință de cauză. Vorbiți mereu, domnule Capră, și suporterii vor veni alături de dumneavoastră! Nu avem nevoie neapărat de un om bogat, ci de unul sincer! Va veni, alături de dumneavoastră, și acel om bogat, într-o zi, dar trebuie să aveți răbdare!

 

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Banner galerie la Petrolul - Gaz Metan, prosport.ro micaM-a rugat un comentator de pe blog, “cristi.A”, să comentez cele scrise pe un banner afișat, în prima repriză a meciului dintre Petrolul și Gaz Metan Mediaș, la peluza I a arenei Ilie Oană, de către galeria “lupilor”. Recunosc că a fost o surpriză pentru mine. O surpriză în sensul că venea după un altul, ulterior partidei împotriva Ceahlăului, de la Piatra Neamț, opus și afișat, atunci, pe toată lungimea aceleiași peluze. I-am răspuns comentatorului că nu doresc să scriu ceva pe această temă, pentru că nu vreau să mă amestec într-un astfel subiect, dar și deoarece nu am cum să ofer acum argumente în favoarea a două nume pictate cu litere roșii acolo. M-am răzgândit totuși și voi comenta. Mi se mai  întâmplă și așa ceva. Rar, dar mi se mai întâmplă.

După cum se vede din ilustrația de sus (foto sus; www.prosport.ro), autorul textului acelui banner a acuzat trei foste și actuale persoane din cadrul SC FC Petrolul de… “NEBULOASE”. Dacă ar fi fost inscripționate doar două nume, nu ar fi fost nimic neobișnuit. Însă, apare și un al treilea, la puțină vreme, repet, după ce avusese parte numai de mulțumiri! Am să pun schimbarea destul de rapidă de opinie pe seama unor informații ce nu existau la momentul precedent, dar care au apărut între timp. Ca să nu o mai lungesc, rezervându-mi dreptul de a fi criticat, ba chiar și înjurat, îmi manifest susținerea necondiționată pentru primul și al treilea nume de pe banner! Sunt persoane pe care le cunosc destul de bine și am înțeles, în timp, că sunt de bună credință. Dar și, din păcate, una dintre ele – foarte influențabilă. Motiv pentru care a ajuns să fie contestată la greu, din iarnă încoace. Se spune că, în viață, cheia unui succes garantat îl oferă consilierii unui decident. Unui ultim decident, de fapt. Cel care are pâinea și cuțitul, deci cu ultimul cuvânt, pe șleau. Se știe clar despre cine e vorba la SC FC Petrolul. Consilierii îi alegi, de regulă, singur, dar îi mai poți și “moșteni”. Din momentul în care ai deplină încredere în ei, nu prea îți mai bați capul că te pot și încurca, la o adică. De ce și pentru ce? E prea simplu ca să mai dezvolt. Când nu ai succes deplin, începi să îți mai pui și întrebări. Cine te-a sfătuit să faci (și) ce nu trebuia și, oare, de ce așa? E ușor de descoperit cine și, chiar, de ce. Pasul doi – scapi urgent de “coada de topor”. În eventualitatea în care întârzii să tai pisica, așa cum se spune, distorsionările din circuitul de comunicare vor persista. Cu aceleași riscuri, evident. Mai precis, riscurile de rigoare în perpetuarea unor decizii greșite. Nu e nicio rușine să recunoști că ai decis incorect plecând urechea la cine nu trebuia, însă e complet eronat ca orgoliul să te facă să respingi, apoi, evidența și să nu iei măsurile care se impun vizavi de un sfătuitor sau mai mulți, care te-a condus ori te-au condus pe un drum aproape înfundat. Nu poți acuza însă niciodată, ori contesta, o persoană care a fost greșit sfătuită! Atunci, nu mai e răspunzătoare de efectele deciziilor sale, pentru că nu a fost în deplină cunoștință de cauză.

Destui s-au întrebat de ce îl susțin pe dl Daniel Capră, deși mulți îl contestă deoarece nu ar avea habar de fotbal și nici forța financiară să susțină un club de talia Petrolului. Poate și de altele. Nu poți da asemenea verdicte inapelabile dacă nu cunoști 100% o persoană, dacă nu ai vorbit în viața ta cu ea. Chiar și când o faci, mai mult sau mai puțin, tot nu ai certitudinea că nu ai și greși. Cu dl Capră, am discutat de trei-patru ori, dar de fiecare dată nu mai puțin de un ceas sau două. Fără falsă modestie, la vârsta mea, mi-ar fi fost de-ajuns și mai puțin, ca să îmi fac o idee. Nu perfectă, fiindcă nimeni nu-i astfel. Dl Dan Capră se pricepe la fotbal. Una la mână. Dl Dan Capră are limite în domeniu, așa cum nu există cineva care să nu aibă în orice domeniu de activitate ar lucra – doi la mână. Dl Capră nu are forța de susținere a unui club ajuns la nivelul actual, dar are bunul simț și franchețea să recunoască asta – trei la mână. Se zbate totuși să așeze lucrurile pe făgașul normal, asta eu știind sigur. A venit la club la sugestia cuiva, fără a avea vreo experiență. Însă, a învățat și mai învață. E extraordinar să existe cineva care să recunoască că are de învățat și o și face. A spus-o și public, de câteva ori, de altfel. Cu atât mai onorant pentru domnia sa, pentru că în ființa fiecăruia există acel orogliu care te împiedică să recunoști că nu știi tot Karim Yoda, in loja la Ilie Oana, la Petrolul - Gaz Metan, prosport.ro.jpg micadespre un domeniu în care ajungi, la un moment dat, să conduci. Particularizând, în iarnă, dl Daniel Capră a fost sfătuit să vândă patru titulari, pentru că SC FC Petrolul avea nevoie de bani, la regim de urgență. Nu a fost un secret. Însă, sfaturile nu au fost, din nefericire, și cele mai bune. Mai exact, ce s-a luat… pe mere s-a (cam) dat pe pere! S-a câștigat pe o parte și s-a pierdut pe de alta. Ce s-a pierdut a declasat ce s-a câștigat, încât a fost nevoie de o minte luminată, pe post de “salvatore della patria”. Iar primele semne se văd, deja. În acest context, nu se poate da vina numai pe anumite persoane, când mai degrabă doar una ar fi trebuit acuzată, de fapt. Ca și o a patra, care a “scăpat”, posibil fiindcă era mai greu să se găsească “rima” adecvată pe banner. Asta nu înseamnă că este – și trebuie – absolvită de greșeala unor sfaturi inadecvate. Nu zic mai mult.

Ciudat e că persoane cu o vechime de un an și jumătate sau doi la Ploiești s-au autointitulat drept mari petroliști. Ba chiar, un fel de… mai mari petroliști decât marii petroliști! Persoane care nu se sfiesc să-i arate cu degetul – și să-i acuze de un așa-zis non-petrolism – pe alții, iar asta numai deoarece nu le cântă în strună ori nu se sfiesc să le arate că greșesc, atunci când o fac. Plecând de la premisa că sunt doar erori umane, nu voi marșa pe panta interesului. Câtă vreme, până la proba contrarie, irefutabilă, nu ar exista niciun motiv de reproș, acord prezumția de nevinovăție. Să zic, mai degrabă, că ar fi fost vorba despre o vinovăție întâmplătoare. Timpul urmează să arate dacă raționamentul meu a fost sau nu corect. Când însă, agresivitatea verbală depășește anumite limite, îmi e mai greu să cred, totuși, că nu ar fi cazul și de altceva. Și, de puțină vreme, parcă se depășesc anumite limite ale bunului simț, “ofensiva vocală” nefiind întotdeauna o dovadă că nu ar exista și o vină conștient asumată. Dimpotrivă, poate fi asemuită cu încercarea de a-ți speria… oponenții. Calcul eronat, deoarece cine are argumente și principii, ca și coloană vertebrală, nu se îndoaie în fața niciunui tip de agresivitate. Aviz amatorilor!

Astăzi, pe www. prosport.ro, a fost postat un text interesant, al cărui subiect a fost mai mult ca sigur indus de întâlnirea autorului acestuia, nesemnat acolo, cu un fotbalist al Astrei, francezul de origine africană Karim Yoda (foto jos; www.prosport.ro), la arena Ilie Oană, la puțin timp după ce echipa lui avusese un meci oficial la Giurgiu, la care, evident, renunțase în favoarea celui al Petrolului, nefiind inclus în lot! Materialul este o pledoarie în favoarea unei eventuale opțiuni a jucătorului, din vară, de a se transfera la o echipă din Ploiești, care și joacă în acest municipiu, nu numai se… antrenează. Reacția dlui Dan Capră a fost una foarte bună, inteligentă, asta dacă tot este acuzat că… nu se pricepe la fotbal! Dacă s-ar fi dat diplomat până peste poate, dl Capră ar fi ratat momentul prielnic de a dovedi exact contrariul. I-am recunoscut valoarea lui  Yoda – unul pe care l-am remarcat încă de la primul său meci la Astra și despre care un coleg jurnalist, cu genă în intuirea fotbaliștilor cu har, mi-a confirmat percepția, deși o face rar – și susțin cu tărie că este un jucător care nu va sta chiar mult în sportul rege autohton. Automat, eventualitatea ca – aflat în dizgrația patronului “dracilor”, ca și, nu cu mult timp în urmă, Fwayo Tembo, un alt jucător interesant – francezul să devină o țintă a Petrolului, la vară, ar fi trebuit să bucure pe oricare mare petrolist. Însă, iar nu zic mai mult. Deocamdată!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mircea Dridea, sarabtorit la 77 de ani, la meciul Petrolul - Gaz Metan, prosport.ro micaSâmbătă, 12 aprilie 2014, a fost o zi frumoasă pentru Petrolul și marea familie din jurul său. O zi în care ne-am simțit parcă iar vulturi, chiar dacă nu am câștigat eventul și nici Cupa nu știm încă dacă o vom mai face. A fost însă ziua în care ne-am regăsit, bucurându-ne pentru că suntem PETROLIȘTI,  dar și întristându-ne că l-am mai pierdut pe unul dintre noi!

A-l vedea pe marele Mircea Dridea (foto sus; www.prosport.ro) ovaționat de un stadion întreg la împlinirea vârstei de 77 de ani – să ne trăiți, stimate lord al fotbalului ploieștean și românesc! – este un sentiment aparte,  simțind și conștientizând, generații întregi de fani ai culorilor galben-albastre, perenitatea clubului pe care îl iubim atât de mult. Celebrul om de gol, dar nu numai, a coborât de la tribuna 0, acolo unde îl găsim mereu, alături de soția sa, doamna Michi, de fratele lui, d0mnul Virgil Dridea, inegalabilul nea Puiu, și de alți foști coechipieri din formațiile de glorie ale Petrolului, aureolate cu trofee, campioane și câștigătoare ale Cupei României, domnul Mircea a călcat într-un spațiu unde, altădată, scria istorie. Am revăzut cu ochii minții, în primul rând, golul nepereche din meciul retur cu Liverpool FC, din Cupa Campionilor Europeni, marcat în poarta în care a apărat, sâmbătă, în prima repriză, Pleșca, goal-keeper-ul lui Gaz Metan. Pentru toți petroliștii, acela a fost momentul de magie al unui intelectual al fotbalului autohton, momentul de magie al unei echipe care a rămas, până acum, singura din România ce a învins o grupare care se află și în prezent în lupta pentru titlul din Premier League. Pe-atunci, campioana… campioanei mondiale – Anglia, din 1966!

Razvan Lucescu, vesel dupa primul succes pe banca Petrolului, cu Gaz Metan, prosport.ro micaA-l vedea pe un fotbalist străin, portughezul Filipe Teixeira (foto jos, alături de un mare petrolist, Titel Arsene, administratorul arenei Ilie Oană; www.prosport.ro), premiat de un site al suporterilor Petrolului, într-o perioadă fantastică a carierei sale, cu atât mai lăudabilă, cu cât se apropie, poate, de zenit, este un sentiment aparte. Ideea celor de la www.doarpetrolul.ro de a-l onora pe Teixeira – și el un domn! – pentru devotamentul, ambiția și eforturile pe care le face atunci când îmbracă echipamentul galben-albastru a fost una strălucită. Indiferent ce scrie în pașaportul jucătorilor Petrolului, toți sunt ai noștri, câtă vreme trăiesc și simt pentru echipa de suflet a ploieștenilor. Privit cu scepticism la început, Filipe ne-a demonstrat că nu trebuia să ne fi grăbit, unii dintre noi, cu aprecierile. El ne-a demonstrat tuturor că unde există valoare exisă și suflet. Filipe Teixeira – unul dintre noi!

A-l vedea pe Răzvan Lucescu (foto mijloc; www.prosport.ro) zbuciumându-se 94 de minute în spațiul tehnic, îmbrăcat la costum și pardesiu de firmă, ca scos din cutie, conducându-și echipa prin gesturi elegante, dar bine conturate, este un sentiment aparte. Chiar dacă nu a jucat sau a mai antrenat altădată la Petrolul, Răzvan ne-a cucerit în momentul în care a spus public că vrea să continue la Petrolul, din vară încolo. Nu e un tehnician care să fi vorbit la alibi, cu siguranță neducând lipsă de oferte la finalul campionatului. Este tânăr și mereu în căutare de provocări înalte, iar una dintre ele a descoperit-o la Ploiești, pe arena Ilie Oană. Primit și el cu o doză de neîncredere, ba chiar și cu mostre de umor deloc gustat, Lucescu jr. începe deja să ne preda o lecție: cum să salvezi ceva stricat, de curând, de către alții! Sincer, nu mai credeam într-o revenire, nu îmi mai închipuiam că voi redescoperiFilipe micasezonul acesta speranța, după vânzările incalificabile din iarnă. Eram pesimist, cum rar am fost. Ei bine, Răzvan mi-a readus optimismul, m-a obligat să fiu convins chiar că se mai poate face ceva bun, totuși. Și el este deja unul dintre noi, deși a venit alături de petroliști de destul de puțină vreme. Cu el, cu jucătorii, cu suporterii, Petrolul mai are o șansă: Cupa României! Poate ar fi avut chiar două, dacă fiul lui Mircea Lucescu ar fi venit aici din… pauza competițională. Să fi fost învățătură de minte!

A vedea banner-ul afișat la peluza I, la primul fluier al arbitrului meciului cu Gaz Metan, a fost tot un sentiment aparte. Un alt fel de sentiment. Un nor de tristețe a umbrit, pentru câtva timp, sărbătoarea de sâmbătă, dispariția din viață a lui Eduard Ceapă, bine cunoscut drept Chinezu’, Dumnezeu să-l odihnească!, ne-a îndurerat pe toți. Când am auzit de tragicul sfârșit prematur al fostului șef de galerie de imediat după ’89, mi-a venit în minte o secvență: un meci din Cupa României, de la Buzău, contra Stelei. Trecând prin fața peluzei din dreapta tribunei I a arenei Gloria, m-am uitat în înaltul ei și am cuprins cu ochii întreaga galerie a Petrolului. Niciodată parcă, până atunci, nu am avut senzația a fi fost un firicel de apă dintr-un ocean imens! Acea galerie era condusă de un bărbat dur, dar și un mare petrolist – Eduard Ceapă. Adio, Chinezule, băieții tăi de-atunci nu te-au uitat – și nici nu o să te uite! -, comemorându-te în peluza stadionului pe care nu știu dacă ai mai apucat să-l vezi!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Liviu Antal, romaniansoccer.roAm tot scris despre “modelul CFR Cluj”, rămânând la aceeași idee – că e singurul de urmat la SC FC Petrolul. În schimb, cel de la FC Vaslui reprezintă… reversul, mai exact cum poți face echipe foarte bune și să le distrugi apoi, bătându-ți joc și de suporteri, dar și mai ales de competiție. Finanțator român puternic, trecând peste doza, cam mare, de “crazy man”, moldoveanul fost purtător de ecuson FIFA chiar are minte destulă. Dar, de la o vreme, observ că o folosește tot mai aiurea. Be este, ba nu este patron, ba cedează pachetul majoritar de acțiuni, ba ar fi dispus să-l recupereze, dl Adrian Porumboiu “joacă” mult mai bine în media, de la un timp, decât o face fosta lui echipă pe gazon. Înainte de a posta un text pe blog, fără falsă modestie, citesc foarte mult, de unde și ideea de a scrie despre un anume subiect, care arde. Astfel, am văzut, printre altele, că fostul căpitan al Vasluiului, Liviu Antal (foto; www.romaniansoccer.ro), a declarat că – dacă ar fi mers bine treaba cu banii acolo – rezultatele ar fi fost mult mai OK, să zic așa. Deci, omul recunoaște de fapt, public, că băieții au lăsat-o mai moale, neintrându-le în cont sumele datorate de club, în conformitate cu angajamentele semnate între părți. Nu cunosc în alte țări cum o fi, dar în România chiar știu exact cum e. Indiferent de domeniu, că e criză, că nu e, funcționează la fix obiceiul – poate și sistemul de taxe și impozite o fi de vină – “plătim când putem și dacă putem, dar cerem luna de pe cer”! Diferența ar fi că, în timp ce unii acceptă sistemul și muncesc totuși serios, ca și cum ar fi plătiți și bine, și la timp, respectându-se și respectând, alții se fac că plouă, atunci când nu le mai convine. Nu zic că ar fi bine să se reacționeze altfel în condiții anormale, dar fiecare trebuie să fie conștient că – dacă își bagă capul în jug – este posibil să-l și… roada ceafa, la un moment dat. Doar știm cu toții – ne-am și obișnuit, deja – în ce țară trăim. Revenind la FC Vaslui, este foarte interesant că protestele fotbaliștilor,”non-combatul”, greva, refuzul lor, inițial, să se deplaseze la București au apărut, mai întâi, la meciul de acasă cu Viitorul, pierdut neașteptat, și – apoi – înainte de partida cu Steaua, de astăzi. Să fi fost echipa care a stat sus în ierarhie, în ultimele câteva sezoane, visând – degeaba, e drept! – la trofee și să ajungi să aduni… juniorii, de pe traseu, spre capitala țării, ca să încropești de un “11″ pe arena din cartierul Ghencea, nu e numai strigător la cer, ci și o bătaie de joc față de toate celelalte formații, cu excepția, bineînțeles, a beneficiarelor “jocului” tău. Nu m-ar mira ca, din runda viitoare, Vasluiul să renască precum pasărea Phoenix, ca dl Porumboiu să deschidă supapele de la “conducta” de bani și jucătorii huliți azi să redevină vedete, de mâine, mâncând jar, după ce au păpat… rahat, vreo două-trei săptămâni!

Legat de aceeași trupă moldoveană, odată ce Piotr Celeban – fundașul care a marcat mai mult decât… atacanții din lot! – și-a reziliat contractul unilateral, din cauza neplății salariilor dincolo de limita temporală admisă de regulament, fanii Petrolului au început să pună întrebări patronatului echipei lor de suflet cu privire la posibilitatea achiziționării, la regim de urgență, a polonezului. Pentru că nu vorbește mult, ba chiar aproape deloc, dlui Daniel Capră i se pun în cârcă (și) vini pe care nu le are. Asta-i problema dumnealui, însă. Nu dl Capră trebuia să percuteze acum, ci subalternii dânsului, care au în fișa postului efectuarea transferurilor, ar fi trebuit să-l fi atenționat, chiar de ceva vreme, că internaționalul leșilor s-a cam săturat de ceea ce i se întâmpla la FC Vaslui. Cine nu gândește cu un pas înainte ajunge mereu al doilea, chiar și când aleargă… singur. Acum, totuși, hai să le acord și circumstanțe acestor specialiști în ale achizițiilor. Poate că știu cel mai bine cât le permite plapuma să se întindă. Dacă ei cunosc că, acum, la SC FC Petrolul, capitolul “achiziții” este închis până la vară, ce rost ar mai fi avut să se strofoce, nu-i așa? Bine zicea un comentator de pe www.doarpetrolul.ro că degeaba facem comparații între cine putea veni și cine a venit aici, dacă se cunosc foarte bine modalitățile de lucru și opțiunile de la club! Numai că, fanii au dreptul să știe ce s-ar fi putut face foarte simplu, nu ca în cazul din prezent al lui Celeban, jucător scump, dar și pe bună dreptate, însă. De fapt, rămân la părerea că piața poloneză, ca și cea bulgară – nu râdeți! -, de altfel, oferă soluții excelente pentru Liga I, nereferindu-mă la stranieri, ci la autohtonii de acolo. Însă, restricția financiară față de cei aflați sub contract împiedică să se arunce ochii spre campionatele din aceste țări, iar o monitorizare a celor care ar ajunge, la un moment dat, în ultimele șase luni de contract, ar însemna… ignorarea impresarilor (aproape) exclusivi! În privința succesului recomandării de fotbaliști în campionatele din România, am discutat cu destui oameni care acționează în sportul rege de la noi și toți mi-au spus să nu-mi mai bat capul, deoarece de… filierele bine bătute în cuie nu voi trece niciodată! Și eu, naiv, credeam că altele ar fi criteriile de apreciere ale unui jucător recomandat. Mi s-a mai spus și că doar printr-o conjunctură favorabilă de moment aș putea fi ascultat. Dar astfel de momente sunt rare, desigur. Deci, poți să-ți distrugi ochii urmărind zile și nopți fotbaliști, nu numai pe DVD-uri, adesea irelevante, ci și în serii lungi de meciuri, că tot nu vei trece de prejudecata că nu faci parte din “sistem”. Însă, a nu mai dori să penetrezi zidul pus în calea ta ar fi o mare eroare, orice renunțare pe parcurs trădând un caracter labil. Suporterii trebuie să fie astfel mereu informați ce s-ar putea face, chiar și cu eforturi mai mici, la nivelul Ligii I. Deci, și la SC FC Petrolul. Iar exemple, chiar și de-acum un an, voi continua să mai dau, fiindcă voi dovedi că se încadrau perfect în politica clubului favorit al nostru.

Trecând de la una la alta, deși nu-mi place să mă bag în treaba suporterilor, auzind că începe să se perpetueze, în curte la “Ilie Oană”, o acțiune care – după umila mea părere – nu face decât rău, îmi permit acum câteva comentarii. Curios, startul acesteia s-a dat o dată cu instalarea noului antrenor. Stând strâmb, dar judecând drept, echipa juca ma slab, în acest an, cu predecesorul actualului șef al staff-ului tehnic, dar “revendicatorii” de azi nu au fost activi și în acea perioadă de timp. Normal, apare întrebarea: de ce acum și atunci, nu? Oare, nu cumva, cineva are interes să escamoteze micile plusuri din joc înregistrate în noul mandat, acoperite încă de rezultate înregistrate, oricum, și înainte, pentru a-i face lobby celui plecat? Un fel de ce bine era atunci și ce prost e acum! Nu, domnilor, acum e mai bine! Cu același efectiv, destructurat masiv în iarnă, un alt antrenor începe să ne facă să sperăm că se poate scoate mai mult. În vreme ce, până la venirea sa, ni se sugera că ne putem lua adio! De la obiectivul titlului național, cel puțin. Să te duci să ceri socoteală fotbaliștilor după cele mai bune 42-43 minute ale lor din acest an a fost nu numai un nonsens, ci și ceva ce a bătut la ochi. Sau, persuasiv, s-a dorit inflamarea spiritelor într-atât, încât actualul tehnician să-și dorească să scape, la vară, dintr-un vulcan fumegând, tocmai când nu mai dădea semne de vreo erupție de dată apropiată? Nu ascund că, încă de la prezentarea lui Răzvan Lucescu, discursurile cam discordante în privința termenului de scadență al contractului acestuia m-au dus cu gândul – așa m-am născut eu, mereu suspicios! – că mandatul lui ar fi unul de… interimar. Un fel de a ține locul cald unuia care ar putea să nu aibă succes altundeva și să revină astfel la Ploiești. După ce nu ai zis nici pâs când s-au vândut patru titulari în iarnă, nu te mai poți întoarce însă, pe un cal alb. Nu mai poți găsi aici compasiune pentru că nu ai reușit, eventual, ce ți s-a cerut la noua echipă. Bașca, mai și auzindu-se, pe la colțuri, că ai fi concurat, prin propriile sugestii, la campania de vânzări de dată nu foarte depărtată. Un nou-venit, care lucrează cu un efectiv alcătuit de către alții, nu poate fi judecat decât cel mult la finele sezonului, nicidecum după doar o lună. Ceea ce nu i-ai cerut unuia, care i-a avut la dispoziție pe marea majoritate a celor de-acum din lot, plus i-au fost aduși, în iarnă, și fotbaliștii doriți, nu-i poți impune altuia – aflat în altă situație. Nu ar fi nici corect și – o repet – ar bătea rău de tot la ochi.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tom Overtoom, www.flickr micaAcum, când sunt atâtea discuții peste tot – mai degrabă contra decât pro – în privința unor achiziții ale Petrolului făcute în vara anului trecut, mi-au venit în minte – în urma unei conversații cu un bun prieten, “coleg de suferință”, fiind convins că-l veți ghici lesne! – numele a doi dintre jucătorii pe care, împreună, i-am descoperit în eșalonul secund olandez, Jupiler League, în primăvara lui 2013. Mijlocașul central Tom Overtoom (foto sus; www.flickr.com), din marea școală de fotbal a lui Ajax Amsterdam, fost căpitan la “U 17″ și “U19″ în trupele “lăncierilor”, și atacantul împins Lars Hutten (foto mijloc, dreapta, în echipament galben-negru; www.fcgroningen.nl), produs al altui celebru club batav, PSV Eindhoven, trecut și pe la Willem II, puteau fi aduși atunci, fără chiar mari eforturi, la Ploiești. Recomandați din vreme de noi, pentru a fi urmăriți și – în caz că ar fi prezentat vreun interes – contactați imediat, cei doi acceptau să vină la Petrolul. Evident, dacă le conveneau și condițiile financiare ale tranzacției, oricum nu prea împovărătoare pentru găzari, ambii devenind liberi de contract, vara trecută. La Overtoom s-a ajuns – prin intermediul unui prieten al nostru, care are în “CV” contribuția 100% a aducerii aici a lui Damien Boudjemaa, plus un procent și din a lui Sony Mustivar – direct la agentul lui. Adică, un fost jucător bine cunoscut odată, în 1.Bundesliga, de la Hertha Berlin. Și Dick van Burik a fost un produs al Ajaxului, înainte de a trece în Germania. Domnul van Burik a fost deosebit de amabil și Lars Hutten, www.fcgroningen.nl micaa așteptat, chiar mai mult decât am fi crezut noi, un semn de la SC FC Petrolul, pentru a negocia condițiile unui transfer. Lars Hutten s-a mai grăbit totuși, nestând prea mult pe gânduri, e adevărat. Asta deoarece nu dorea să piardă timpul aiurea! Ca un fapt divers, Tom era mulțumit, potrivit impresarului său, cu un salariu lunar de 6.000 de euro. Comparați-l cu ale lui Adrian Mutu sau Ianis Zicu, ca să dau două exemple de actualitate! De notat că Overtoom este născut pe 20 noiembrie 1990, iar Hutten – pe 18 martie, în același an și că le-au fost preferați alții, până la urmă. Ca de pildă, Njongo Lobe Priso (foto mijloc, stânga, în echipament galben-albastru; www.fcpetrolul.ro), născut 24 decembrie 1988) și Abel Issa Camara (foto jos, la minge; www.fcpetrolul.ro), pe 6 ianuarie 1990, cu precizarea că ultimul a fost adus cu titlu de împrumut pentru un sezon, cu o opțiune de cumpărare în valoare de circa 500.000 de euro. Deci, nu era vorba despre un jucător liber de contract, ci de unul pentru care ar fi trebuit făcut un efort financiar, nu ca în cazul olandezilor.

Mergând mai departe, dacă tot am început, cu comparațiile, să vedem ce-au făcut Tom Overtoom și Lars Hutten în eșalonul secund olandez – o pepinieră prolifică pentru campionatele tari din Europa de Vest -, la FC Volendam, respectiv Excelsior Rotterdam. Mai exact, echipele pentru care au semnat, pe data de 1 iulie 2013, contracte întinse pe două sezoane. Overtoom a bifat, în ediția 2013-2014 din Jupiler League, până în prezent, 35 de meciuri (1 în Cupa Olandei), a marcat 7 goluri și a avut 4 assist-uri, bifând 3.127 de  minute pe teren, iar Hutten – 34 de jocuri (3 în Cupă), 12 reușite și 3 pase de gol, în 2.587 de minute. Nota bene, ambii fotbaliști au fost internaționali de juniori și tineret ai țării lor. Celor Njongo Lobe Priso, intre Cristi Ionescu si Bruno Madeira, in Petrolul - FC Brasov, fcpetrolul.rotentați să compare Jupiler League cu vreun… “campionat de castraveți” le amintesc că tot din același eșalon vor veni la vară, la Petrolul, Gevaro Nepomuceno (mijlocaș de bandă stângă) și Patrick N’Koyi (vârf de atac), primul fiind un olandez originar din Curacao, iar al doilea – tot așa, dar având rădăcini în Congo, aidoma lui Jeremy Bokila. Transferuri foarte bune, într-adevăr, nimic de zis, cu amendamentul că Tom și Lars sunt batavi get-beget, o spun din nou, și ar fi putut deschide astfel ușa la “Ilie Oană” și altor transferuri de fotbaliști la fel ca ei. Și-acum, să vedem statisticile lui Njongo Lobe Priso și Abel Issa Camara: 25 de partide (2 în Europa League și tot atâtea în Cupa României), 2 goluri, 3 assist-uri, 1.352 de minute pe gazon, respectiv 19 jocuri (4 în Europa League și 3 în Cupa României), niciun gol (!!!!!!!!!!), 2 pase decisive, 932 de minute pe teren. Overtoom este mijlocaș ofensiv, la fel ca și camerunezul, care e însă specializat pe benzi, iar fotbalistul din Guineea Bissau, cu pașaport portughez, joacă atacant, ca și Hutten. Deci, comparațiile se pretează destul de bine. Sigur, Europa League, în turul III preliminar și, mai ales, în play-off, nu-i tot una cu Jupiler League. De acord, dar grosul evoluțiilor lui Priso și Camara a fost consemnat nu în cupele continentale, ci în Liga I, aflată (cam) pe picior de egalitate cu cea secundă din Olanda. Evident, s-ar putea întreba: de ce nu o comparație, la a adică, între Tom și Pablo de Lucas, și el fiind mijlocaș central? Pablo – jucător de picior stâng, Overtoom fiind dreptaci – a fost un transfer reușit, neavând rost astfel să-l folosesc la vreo comparație.

Abel Camara versus Adrian Popa II, fcpetrolul.ro micaIdeea noastră a fost, de la bun început, să găsim fotbaliști olandezi – și altfel decât cei de culoare -, liberi de contract și având la bază “abecedarul” învățat la cluburi  ce-au reprezentat – și mai reprezintă – destul de mult în Europa de Vest. În eventualitatea în care jucătorii ar fi confirmat la Petrolul, și nu văd de ce nu ar fi făcut-o, s-ar fi creat un precedent favorabil, clubul devenind atractiv pentru cei de acolo. S-ar fi aflat, pe cale de consecință, că nu-i nicio… tragedie să vii în România, ci dimpotrivă. Ajax sau PSV au numeroase promoții în academiile lor, nu pe toți jucătorii putând să-i rețină, firește, la echipele de seniori, asta neînsemnând că nu ar fi valoroși. Pentru a avea jocuri în picioare, cum se spune, și a continua să progreseze, ei sunt împrumutați la cluburi din liga secundă și urmăriți acolo. Iar dacă unii dintre ei vor prezenta pe viitor un interes major, atunci ar face obiectul unei întoarceri ori ar fi cumpărați, dacă au fost cedați definitiv, între timp. Așa cum orice jucător din Segunda Divison ar avea loc oricând la noi și ar fi vedete ale primului eșalon, tot așa ar fi și cei din Olanda sau Franța, ca să mai dau încă un exemplu de posibilă țintă a clubului, despre care voi scrie în curând. Dacă, astăzi, suporterii Petrolului regretă enorm vânzarea lui Damien Boudjemaa, să nu uităm de la ce nivel fotbalistic din Hexagon a venit el la Ploiești! În eventualitatea în care s-ar fi manifestat deschidere pentru recomandările… suporterilor – celebrul Arsene Wenger, un fel de… Ilie Oană al Arsenalului, a declarat public că și o informație provenită de la un șofer de taxi o ia în considerare! -, așa cum am fost considerați noi de către responsabilul cu achizițiile de la SC FC Petrolul, poate – zic și eu – nu mai plângeam după ce am avut și ce mai avem! Una dintre explicațiile aceluiași oficial al clubului cu privire la faptul că nu poate lua în calcul astfel de recomandări a fost – am mai spus-o – că trebuie cineva să-și asume responsabilitatea asupra unei achiziții. I-am zis atunci că-i normal să fie așa și că ne-o asumăm noi, cei care i-am propus. Adică, dacă dădeam chix, deși sunt convins că ar fi fost exclus, ne-am fi ocupat noi să amortizăm “pierderile”, oferindu-i în altă parte pe jucători. Apropo de așa ceva, datorită pasiunii noastre pentru Petrolul, deși am fi putut, nu i-am promovat deloc la alte cluburi autohtone! Poată că ar fi meritat, ca să oferim un exemplu, în caz că ar fi confirmat acolo! Plecând de la asumarea responsabilității, ceea ce, o zic iar, nu-i deloc rău, cel care i-a adus pe Camara, mai ales pe el, dar și pe Naziri, chiar Mojica sau/și Priso sunt tare curios cum a… plătit pentru cvasi-eșecuri! Asta deoarece în condițiile în care există erori de apreciere care se tot adună, dacă ai coloană, atunci tot îți scrii cererea de demisie, la un moment dat! Sau nu a mai fost cazul de vreo responsabilitate în situația celor mai sus-menționați?! Cum la SC FC Petrolul avem drum închis, poate că ne reorientăm, transformându-ne din suporteri în șoferi de taxi, și ne va asculta… Arsene Wenger! Glumesc, desigur. Dar, oare, dacă francezul ar fi lucrat cu vreun “agent exclusiv”, unde ar fost acum, păstrând proporțiile, “tunarii”?

P.S. Ca să nu mai fie trei ceasuri rele, am lăsat să treacă miezul nopții de marți spre miercuri, pentru această postare, dar… mi-a picat internetul! Scuze pentru că nu mi-am respectat promisiunea, dar mă veți înțelege, nu-i așa?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 7 aprilie 2014

Ajax, www.ajax.nlDin momentul în care am început să plătesc abonament la “trafic ranking”, un foarte bun reper pentru orice posesor de blog, am început să fac fel de fel de analize. Ce se citește mai mult, ce nu se prea citește, ce s-ar vrea etc. După o vreme, în urma monitorizării, m-am decis să nu mai scriu decât despre Petrolul! De ce? Simplu, fiindcă se citește! Iar de când m-am hotărât astfel, am început să fac alte “studii”. Ce se caută mai mult? Laudă sau scandal? Cred că răspunsul îl intuiți ușor. Doar marile performanțe, gen câștigarea unui trofeu, fac rating, restul – mai puțin spre deloc. În schimb, scandalul domină orice! E locul 1 în top! Poate doar o anume poveste, pe care am promis-o pentru la vară, să ajungă să fie mai presus. Asta chiar dacă va fi lipsită de acest element, însă va suscita altfel interesul.

Deci, m-am gândit bine și m-am decis să dau ce se cere mai mult! Dacă, 75% dintre vizitatori – există însă și destui fideli, care citesc tot ce scriu – vor scandal, hai să le dau scandal! Nu e deloc genul meu, dar trebuie să mă aliniez, în viață nefiind bine să nu te schimbi dacă trendul o cere. E o constatare care nu mi-a plăcut, totuși și o realitate. Iar cu realitatea nu te joci. Bine, nu voi scrie mereu subiecte de scandal. Mai ales că nu scriu nici măcar un sfert din tot ce știu! Dar, marți – trei ceasuri rele! -, voi posta o comparație între ce puteam să avem, și… nu am vrut, și ce avem. Și va urma curând și alta. Tot despre Petrolul, evident. Un singur indiciu ofer acum: poza unuia dintre “subiecți”, fără a-i da însă numele. Așa, pentru… suspans! Deci, puțintică răbdare!

Foto: www.ajax.nl

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Razvan Lucescu pe banca cu CFR, prosport.ro micaDupă meciul cu Dinamo, Răzvan Lucescu (foto; www.prosport.ro) a spus pentru prima oară, clar și răspicat, că-și dorește să continue, din vară încolo, pe banca Petrolului. A revenit cu precizarea la conferința de presă de vineri, în care a prefațat partida de aseară, de la Cluj, contra CFR-ului. În condițiile în care el însuși a anunțat, la prezentarea sa oficială, că a semnat pentru un an și jumătate, un astfel de anunț, în mod firesc, nu și-ar avea rostul, acum. Cu el la timonă, Petrolul continuă să fie neînvinsă, iar seria perpetuată de remize nu ar fi nimic neobișnuit, recordul unor asemenea rezultate deținându-l predecesorul lui.
În vreme ce Lucescu jr. face declarații de dragoste clubului găzarilor, dinspre patronat însă, niciun semn în acest sens. Ca și cum ar fi aprobată tacit declarația, tot de la prezentare, a președintelui consiliului de administrație, Daniel Capră, cel care a spus, atunci, că s-ar fi semnat doar până la vară și se vor rediscuta, la finele sezonului, condițiile unui nou contract. Numai că, dezvăluirea imediată – de către pe-atunci noul tehnician – a duratei angajamentului a lăsat în urmă semne de întrebare. Va mai merge Petrolul înainte cu Răzvan Lucescu sau se va reorienta? Ideal ar fi să se meargă, pentru că schimbările dese nu fac bine nimănui. Asta mai ales în condițiile în care actualul antrenor are un CV de apreciat, e tânăr, ambițios, are relații cu bătaie dincolo de granițele țării, a antrenat și în străinătate, a bifat un sfert de Cupă UEFA, are trofee în palmares etc. Neștiute sunt totuși căile ce vor fi alese de către decidenții de la club.
Fiul lui Mircea Lucescu a mai vorbit deschis, vineri, despre utilitatea prelungirii șederii lui Guilherme la Ploiești, fiind un jucător pe gustul său. Bașca, simpatizat de fanii Petrolului. A fost o surpriză, câtă vreme cel pe care l-a înlocuit nu mai bătea monedă pe acest subiect, cu destul timp înainte de a pleca. Din nou însă, tăcere absolută din partea patronatului. Semn, printr-o logică simplă, că – în privința calculelor referitoare la efectivul pentru sezonul următor – ar fi posibil ca părțile să nu fie chiar pe aceeași lungime de undă. Să se fi mulțumit conducerea doar cu prelungirea contractelor lui Marinescu, Geraldo, Teixeira și Albin, fotbaliști de aproape sau mai bine de 30 de ani, și să nu o mai intereseze și unul mult mai tânăr? Normal ar fi să plece urechea și la părerile antrenorului. Evident, dacă mai are de gând să continue cu el. A trage linie abia la finele primăverii e cam târziu, lotul trebuind a fi bine conturat atunci. Orice schimbare a băncii tehnice ar impune ca noul ales să fie pus să antreneze… materialul clientului. Deci, să nu prea mai poată cere și ceva în plus. Chiar dacă se aranjează achiziții și între sezoane, timpul iar va intra în sac. Planurile pentru marea performanță se fac mereu din vreme. Întârzierile costă, nimeni neașteptându-te stând pe loc.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 6 aprilie 2014

Jean Sony Alcenat versus Damjan Djokovic, fcpetrolul.ro micaMai erau, din momentul în care am început să scriu, vreo șapte ori până la reeditarea finalei de pe 1 iunie 2013 a Cupei României-Timișoreana. De fapt, încă a o revanșă din campionatul Ligii I a clujenilor de la CFR, învinși vara trecută de golul lui Jeremy Bokila, de pe “Arena Națională”. Da, atacantul acela transformat imediat în “marfă bună la export” și plecat în Rusia, la Terek Groznâi! Unul de care nu am mai fi auzit mare lucru, darămite de văzut pe viu, dacă nu ar fi venit, cu destul de puțină vreme în urmă, la Ploiești, pe arena Ilie Oană, împreună cu o “altă marfă”, de dată mai recentă însă – Damien Boudjemaa. Mutat de Comisia de Recurs a FRF, de la Mediaș în “Gruia”, CFR – Petrolul este unul dintre meciurile de atracție ale etapei în curs. Prin pozițiile din ierarhia la zi, un duel superior acelui ACS Poli – Steaua de ieri, cu o primă repriză de… adormit copiii și o a doua – cât de cât. După ce, în ultimii doi-trei ani, nu era partidă din primul eșalon s-o fi pierdut – mulțumesc, “DigiSport” și cine a mai transmis în direct! -, în ediția asta, dar mai ales în mini-retur, este mai ușor să spun ce nu am văzut, decât ce am văzut! Nivelul a scăzut atât de îngrijorător, încât prefer să “călătoresc” pe internet la ora jocurilor dintr-o rundă, excepție făcând, desigur, confruntările Petrolului, la care asist, acasă, pe viu. Deja, și la disputele echipei de suflet ale mele încep să acuz lipsa de atractivitate a lor. De farmec ar fi, deci, ilar să mai pomenesc. Stau și mă gândesc de ce acum două-trei ediții se întâmpla altfel. Și în fotbal, noi, românii, avem un “talent”. Ne place, pe termen scurt, să ne întoarcem de unde am plecat. Să creștem puțin și, apoi, în loc să urcăm mereu, să revenim iute la “start”. Să ne învârtim ciclic în jurul cozii. Suntem campioni mondiali la așa ceva, ce mai!

De când a revenit în Liga I, Petrolul – să iau exemplul cel mai apropiat mie – a urcat. A urcat la regim de urgență, fiind limpede. Trecerea de la mandatul lui Vivi Răchită, cu cele bune, dar și cele rele ale sale, la cel al lui Florian Walter a fost bruscă. Ca o ploaie de vară. Dar pare acum, privind puțin în urmă, asemănătoare și prin durată. De la lupta pentru salvarea de la retrogradare, reușită în primăvara lui 2012, s-a tins direct spre atacarea culmilor clasamentului. S-a bifat astfel un loc 3, de care nu aveam parte, cu un sezon mai înainte, nici măcar în cele mai frumoase vise. Plus, darul cel mai de preț: câștigarea Cupei României, după fix 18 ani! A urmat, firesc, revenirea în cupele europene, în care Petrolul nostru nu s-a făcut deloc de râs. Ba, dimpotrivă. Meciul tur cu Swansea City din play-off – Doamne, ne-am calificat în ultima fază de dinainte de grupele Europa League! – a fost doar excepția de la regula unei prestații remarcabile. Un accident, să-i zic, neprevăzut. Cine ar fi crezut, cu un an înainte, că una dintre echipele de top din Eredivisie, primul eșalon al Olandei, va fi eliminată de Petrolul din Europa League? Nici cel mai riscant parior, cu siguranță! Și-totuși, minunea a căpătat contur într-o noapte minunată pe “GelreDome”, în care Gicu Grozav a eliminat-o, în ceasul al 12-lea, pe Vitesse Arnhem, trupă păstorită de către un georgian plin de bani! Grozav, iată încă o “marfă bună de export” înstrăinată la pachet cu Bokila în Superliga Rusiei, tot la Terek! Consecința vânzării lor? Ceva a lipsit în tur, dar nu s-a văzut chiar atât de mult, câtă vreme plecările de jucători buni s-au redus doar la ei doi. Vârful de formă s-a atins în decembrie trecut și a deschis “supapele” marilor speranțe: eventul! Știu că am exagerat cu toții, dar cine nu visează în viață la ce-i mai mult? Am fost readuși scurt însă pe pământ cu anunțurile-stas de pe www.fcpetrolul.ro – acelea cu mulțumirile aduse celor vânduți pe rând, Ferebory Dore, Alexandru Benga, apoi Hamza Younes și, în sfârșit, Damien Boudjemaa. Toți, ca și cei plecați cu șase luni mai devreme, transferați în foste țări socialiste. Unii spre est, alții la sud și unul un pic mai spre vest.

În efervescența creată de sosirea lui Adrian Mutu și Ianis Zicu, patronatul a scăpat cumva. Au mai venit și doi străini, Gerson Goncalves și Toto Tamuz, ultimul – în clasicul obicei autohton, adică, la spartul târgului. Până s-a jucat la FC Brașov, toate bune și frumoase. Din interior – de la vârf și până pe bancă -, am tot fost liniștiți că ar fi fost la fel de OK ca și în prima lună de iarnă a anului trecut. Falsa teorie a funcționat cât de cât, dar când a venit rândul practicii, gata și revolta! Reacția suporterilor, mai precis! Chiar dacă nu a tuturor, mai existând și super-optimiștii din orice situație. Ca să fie treaba terminată “ca la carte”, luna trecută a șters-o și antrenorul de-acum al lui Getafe. Adică, acela care ne spunea, pe la finele stagiilor de pregătire de la Belek, că actualul lot e la fel de bun ca și cel din toamna trecută! Ori nu avea habar, ori știa la ce contribuise, ori își dorea un… zbor lin spre Madrid, intempestiv în aceeași măsură în care fusese și venirea la Ploiești, în urmă cu vreun an și jumătate. În condițiile unui campionat precum cele de-acum două-trei sezoane, “strategia” – scuze, nu am cum să nu pun ghilimelele! – ar fi dus echipa mai spre mijlocul ierarhiei. Noroc chior – nivelul e atât de scăzut, de altfel văzându-se recent și la ACS Poli – Steaua, cu liderul detașat neputându-se impune pe terenul unei formații disperate să rămână în Liga I și în campionatul următor, deși încă mai este numită, în bășcălie, în Timișoara… ACS Recaș, de fapt denumirea echipei care a reușit promovarea în primul eșalon, vara trecută -, Petrolul nu e deloc amenințată de jos în sus . Cu cinci remize și un singur succes în mini-retur, și-a consolidat locul al treilea din ierarhie, singurele formații ce-i puteau pune în pericol această poziție având un parcurs sinuos. Vezi, FC Vaslui – aflată mai aproape de a… dispărea, decât de cupele europene -, Dinamo, încă prea mică pentru un “război atât de mare”, și Pandurii Târgu Jiu – “fără aer” după vânzarea chiar a numai unui singur fotbalist, Eric de Oliveira!

CFR – Petrolul, mai mult decât un meci! Un tablou al unor grupări care au vândut mult în ultima vreme. Fiecare, după un anumit gen de performanțe. Fiecare, după puteri. Prima – pe bani mulți, a doua – pe cât a putut. Rezultatul? Vizibil în conturi, aproape dezastruos – pe gazon, la  ales în cazul formației ardelene. Dar, tot nivelul precar o ajută pe CFR să gliseze pe la mijlocul ierahiei, iar pe Petrolul să fie în stand-bye. Tot pe ultima treaptă a podiumului, mai precis. Semn pentru amândouă că, atunci când construiești pe termen scurt și nu încerci s-o faci și pe mediu și lung, viața te mai pedepsește. Dar și că te… salvează nivelul mediocru al întrecerilor. De când găzarii au revenit în Liga I, cele mai frumoase partide le-au avut cu trupa CFR-ului. Fie în “Gruia”, fie pe “Ilie Oană”. Astă-seară, vom vedea însă cel mai bine la ce a condus, de fapt, managementul… mioritic. Să dea totuși Dumnezeu să mă înșel și să regret că am scris ce-am scris mai sus. Hai Petrolul!

Foto: www.fcpetrolul.ro (absentul de astăzi, haitianul Jean Sony Alcenat, în duel, la Ploiești, în tur, cu un titular cert de acum, croatul Damjan Djokovic)

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Razvan Lucescu la Chiajna, gsp.ro, alta micaCând au apărut primele zvonuri cu privire la eventualitatea venirii lui Adrian Mutu la Petrolul, am văzut în potențialul transfer, deloc sigur la acea vreme, o posibilitate de promovare mai mare a trupei “lupilor” în media centrală. Una în care chiar dacă Steaua nu ocupa 100% din spațiu, tot dădea “ora exactă”, fiecare știre debutând cu echipa campioană en-titre. Odată definitivată achiziționarea lui Adi Mutu, s-a observat limpede că numele Petrolul a apărut des în ziare, la radio și, mai ales, la televiziune. E adevărat, o statistică ar arăta că de mai multe a apărut numele de Mutu, decât cel de Petrolul. Dar, oricum, era un punct câștigat. Mergându-se pe aceeași linie, imediat după… fuga intempestivă în Spania a fostului tehnician al găzarilor, s-a găsit un înlocuitor tot cu lipici la presă – Răzvan Lucescu (foto; www.gsp.ro). Cu un CV cu mult peste cel al predecesorului, firi complet diferite și cu un tip al aparițiilor publice diametral opus, Lucescu jr. atrage tot mai mult atenția mass-media centrală. De pildă, astăzi, am citit patru-cinci texte despre Petrolul pe www.gsp.ro, pe când, altădată, căutam cu… lupa unul! Sigur, în actualele circumstanțe, materialele nu sunt laudative, dar față de tăcerea devenită cronică a oficialilor locali, cota de atractivitate pentru jurnaliști a fiului lui Mircea Lucescu este mană cerească pentru clubul ploieștean. Da, se scrie mult despre Petrolul, chiar și când nu-i mai merge bine. Mai mult față de ultima parte a anului trecut! Semn că tot lucrurile mai puțin bune fac rating! În toamnă, echipa era lăudată pentru joc, apreciat drept cel mai frumos din acel moment din Liga I, dar nu se depășea granița unui articol sau maximum două, pe zi. Acum, sunt dublu ca număr, poate chiar și mai mult. Cum atracția principală, Adrian Mutu, stă pe tușă din cauza unei accidentări, fiind căutat mai puțin pentru sincroane sau sunat de către realizatorii de emisiuni sportive, ștafeta a fost preluată din mers de Răzvan. Cel despre care nostalgicii unui Petrolul eminamente prahovean spuneau că nu-i prea pasă de echipă. Dimpotrivă, deja el se războiește în media cu toți aceia care-i sunt împotrivă grupării de suflet a ploieștenilor, dovedind exact contrariul. Chiar îi pasă! Îl pune la punct pe Ion Crăciunescu, atunci când fostul arbitru FIFA bate câmpii în privința arbitrajului din meciul cu Dinamo, ex-președintele CCA neoprindu-se cu aprecierile la fazele fără dubii, ci încercând să meargă mai departe și astfel greșind. Mai mult – de reținut așa ceva -, îl ironizează pe fostul boss al LPF, Dumitru Dragomir, “oracolul din Bălcești” fitilind pe propriul blog cum că actualul antrenor al Petrolul ar reveni la vară în spațiul arab. Răzvan Lucescu a reiterat ce a declarat după partida cu formația “câinilor roșii”, confirmând că-și dorește să continue aici, dacă și conducerea va dori același lucru. Eh, aici trebuie nuanțat puțin.

Încă de la prezentarea lui Lucescu jr. ca nou tehnician al “galben-albaștrilor”, m-au surprins două chestiuni. Prima, prezentarea rapidă a lui, de către patron – nu poți epuiza în trei minute un palmares de tehnician care a bifat un sfert de finală de Cupa UEFA! -, iar a doua, anunțul, făcut tot de numărul unu din club, că durata contractului ar fi fost doar de câteva luni. A fost nevoie ca antrenorul să spună, imediat, că e vorba despre un an și jumătate, cu amendamentul că, la finele sezonului, ar urma o discuție lămuritoare. De ce, oare? Cumva, s-a lăsat vreo portiță întredeschisă revenirii celui plecat pe nepusă masă?! Dacă aș ar fi, atunci strategia clubului ar fi una bazată exclusiv pe prietenie, ci nu pe un real profesionism. Sigur că fostul tehnician a lăsat în urmă nu numai suporteri care l-au simpatizat, ci și pe unii care încă îl regretă, dar știu că… orice ciorbă reîncălzită nu va mai avea același gust. Firesc ar fi să se privească înainte și numai înainte. Un înainte în care să se meargă măcar două sezoane cu acela înscăunat în martie. Să aibă timp astfel să arate ce poate cu adevărat, ci nu să i se spună în bășcălie, de fiecare dată, “X-man”, câtă vreme – studiați, vă rog, cifrele all time! – se află, în ierarhia numărului de remize, cu o treaptă mai jos față de tocmai cel căruia i-a luat locul. Oricum am da-o, din mai multe motive, Răzvan Lucescu este mai atractiv pentru media autohtonă decât era actualul șef al staff-ului tehnic de la Getafe FC. Și nu numai, însă. În judecarea unui antrenor, ca și a unui fotbalist, de altfel, persistă încă, în sportul rege de la noi, prejudecata trecutului. Adică, unde a mai antrenat ori unde a mai jucat. Dacă a făcut-o la Steaua, Dinamo sau Rapid, gata, nu mai e bun de Petrolul! Din această cauză, în varii comentarii, se vine și cu idei năstrușnice, considerate a fi fost mult mai bune decât opțiunea conducerii. Personal, sunt convins că – după noianul de erori manageriale făcute cu bune știință, în pauza de iarnă – alegerea lui Răzvan ca tehnician al “lupilor” a însemnat un fel de… cenușă pusă în cap. Mai precis, o revenire la normalitate, firească, pentru un club care se pretinde a fi mare. Ori încearcă să redevină astfel. Ideal ar fi, pe cale de consecință, ca Lucescu jr. să stea cât mai mult aici. Și dacă m-aș gândi la relația de rudenie de gradul unu cu antrenorul lui Șahtior Donețk, și tot ar fi destul. Nu știu dacă vă mai amintiți meciul amical cu echipa campioană a Ucrainei, disputat pe arena Ilie Oană, în mandatul lui Mircea Rednic. Dacă nu, îmi permit să vă spun că am remarcat atunci cel puțin patru-cinci fotbaliști de la echipa a doua a Șahtiorului, care ar fi vedete în Liga I. Și nu erau brazilieni, ci ucrainieni! Unii care nu s-ar fi făcut de râs nici în Liga Campionilor! Evident că a-i aduce la Petrolul pe salariile de acolo ar fi imposibil, dar la sugestia lui “Il Luce”, ca un suport pentru fiul lui, fiindcă “sângele apă nu se face”, s-ar putea – de ce nu? – opta pentru detașări gratuite. În fond, cei împrumutați ar avea posibilitatea de a juca mult mai mult într-un eșalon aprioric superior celui dintr-o Ucraine aflată pe un butoi de pulbere.

Este posibil ca, tot susținându-l pe Lucescu jr., să fiu perceput ca unul care and neînțelegeri, la un moment dat, cu predecesorul lui, să am un interes. Astfel de episoade au mai existat, să știți în cariera mea de jurnalist, dar mi-am impus ca ele să nu mă facă să-mi pierd obiectivitatea. Îi reproșez celui plecat în Spania nu că a fost nedrept cu mine, asta fiind o problemă strict personală, ci că a contribuit la slăbirea efectivului în iarnă. Posibil și pentru că știa că urma să plece, la un moment dat, de aici. Dacă ex-tehnicianul Petrolului nu ar fi procedat așa, cu siguranță că aș fi fost laudativ vizavi de dumnealui, în ziua în care a anunțat că trece la o echipă de Primera Division. Însă, atunci când pârjolești ogorul în urma ta, nu trebuie să te aștepți la înțelegere! Nici din partea mea, nici din a oricui iubește cu adevărat Petrolul, nedeclarându-se “cel mai mare petrolist din prezent”, deși aflat aproape cu un picior pe scara avionului de Madrid! Bref, îl susțin pe Răzvan Lucescu pentru că eu cred în el, nu deoarece aș vrea să-l contrapun fostului antrenor, pentru a-mi satisface orgoliul. Interesul meu este unic: Petrolul să fie cea mai bună echipa din România! Așa cum a fost de patru ori, într-o istorie de 90 de ani! Nu vreau să vină centenarul ca să mai fie încă o dată!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

de Dragoş, la 1 aprilie 2014

Juan Albin cu Dinamo, fcpetrolul.ro micaÎn mod normal, când un fotbalist de talia lui Juan Angel Albin (foto, în săritură; www.fcpetrolul.ro) își prelungește – așa cum a făcut el luni seară, potrivit siteului clubului – contractul cu SC FC Petrolul, chiar și doar pentru încă un  sezon, ar fi trebuit, știți vorba, să sar în sus de bucurie. Jucător de mare valoare – unii spun despre el că ar fi cel mai bun străin din Liga I, și este posibil să și fie -, Albin a fost un câștig pentru trupa “lupilor”, atunci când a fost adus aici, grație insistențelor fostului tehnician al “galben-albaștrilor”, pe baza relațiilor de amiciție de pe vremea când jucau amândoi la Getafe FC. Debutând cu gol, toamna trecută, la Petrolul, pe “Arena Națională”, la partida din tur cu Dinamo, reușita lui aducând, aproape in-extremis, un punct ploieștenilor, după un meci în care centralul Marius Avram fusese cam al… 12-lea echipier al ” câinilor roșii”, internaționalul uruguayan a confirmat în următoarele dispute. Combinațiile lui cu Filipe Teixeira, Damien Boudjemaa, Hamza Younes ori Ferebory Dore au încântat, în tur, asistența atât pe “Ilie Oană”, cât și prin deplasare. Juan Albin a bifat, per total, 6 goluri, mai mult de jumătate din numărul celor marcate de cei care conduc în ierarhia de profil. Însă, el a mai lipsit din cauza unor accidentări. Meritoriu, reușitele sale au venit și din acțiune, și din lovituri libere, și de la punctul cu var. Absent în mare parte din stagiile de pregătire din iarnă de la Belek, din cauza unor probleme medicale, el a prins totuși un meci amical acolo, în care a și punctat. În mini-retur, odată cu dispariția din lot a unora dintre preferații săi în ale combinațiilor de pe gazon, pe care, de altfel, i-a și regretat pe o rețea de socializare, Albin este acum liderul ofensivei Petrolului. Dar și un bun marcator, așa cum a dovedit (și) prin “dubla” de la returul cu Dinamo. De fapt, în cele două confruntări cu “roș-albii” a înscris toate golurile Petrolului!  Deci, o prelungire de contract era absolut dorită de către fanii găzarilor și, y compris, pe deplin justificată.

Citind atent cele postate pe www.fcpetrolul.ro, luni, 31 martie 2014, mențiunea că Juan Angel Albin are în noul angajament al său cu clubul o clauză eliberatoare, mai precis dreptul de a pleca imediat, în condițiile în care ar primi – atenție! – o ofertă avantajoasă pentru el, satisfacția acestei prelungiri de contract se mai atenuează, volens-nolens. Campionatul următor va debuta pe la finele lunii iulie, iar la sfârșitul celei următoare se va termina perioada de transferuri internațională. Deci, Albin ar putea să plece după doar câteva etape ale viitorului sezon! Apoi, o va mai putea face abia în iarnă, când va fi iar în stagii de pregătire în străinătate, dacă nu cumva va reuși s-o facă mai devreme, chiar. Cert este că, oricând ar părăsi echipa, ar bulversa-o serios. Asta pentru că, atâta vreme cât va fi jucătorul Petrolului, e evident că va intra în primul “11″. Stând mereu cu teama pierderii unei valori incontestabile, antrenorul – oricare ar fi el, poate cu excepția, de ce nu?, posibil revenitului din vară, dedulcit la astfel de… distrugeri! – va fi pus într-o situație cu adevărat ridicolă: să mizeze pe el tot timpul ori mai puțin, pentru a pregăti și un potențial înlocuitor? Dacă un tehnician plecat intempestiv poate fi substituit rapid cu un altul – s-a văzut, destul de recent așa ceva la Petrolul -, un fotbalist de marcă este cu mult mai greu, pe termen foarte scurt. Poate, chiar imposibil! Mai ales, odată ce va fi demarat sezonul oficial. În altă ordine de idei, chiar dacă se știe că uruguayanul a venit liber de contract la Ploiești, surprinde în oarecare măsură specificarea că oferta ar trebui să fie EXCLUSIV pe gustul lui, ci nu și pe cel al clubului. Fără să fii vreun filozof, se înțelege clar că nu se va încasa niciun ban de pe urma plecării lui Juan, într-un moment sau altul din sezonul viitor.

Nu mai există dubiu că amicii Albin & fostul tehnician al lui au semnat, de fapt, două prelungiri de  angajament identice, fiecare având posibilitatea de a fi eliberați de noile contracte numai și numai în folosul lor. În acest context, exceptând valoarea de netăgăduit a lui Albin, care justifica în mod evident a i se propune un nou act oficial, care să-l lege de SC FC Petrolul și din vară încolo, alte rațiuni sunt mai dificil de intuit. În special, când anunțul postat pe site este unul lapidar, în stilul devenit deja clasic al patronatului – de a face ceva și a nu explica prea mult. Închipuiți-vă ce ar fi dacă și alți echipieri ai găzarilor ar solicita, la semnătură, o astfel de clauză! Cum am sta mereu? Pe ghimpi, nu-i așa? Evident, nu ar pretinde o astfel de clauză un jucător oarecare, ci doar cei de valoare. Însă, așa ceva ar fi cu atât mai riscant pentru omogenitatea efectivului. Sincer, este dincolo de orice logică cum de s-a acceptat o astfel de clauză, unul dintre suporteri comentând că măcar o sumă minimă de transfer trebuind să fi fost trecută în noul c0ntract. Așa și trebuia, de altfel. Este posibil însă ca Juan Angel Albin să fi impus, încă de la bun început, condiții favorabile lui, în cazul unei despărțiri. Condiții care au fost acceptate de către patronat, neavând altă soluție. Dar această eventualitate nu i-ar scuza cu nimic pe conducători, dacă angajamentul este defavorabil clubului. Lucrând tot pompieristic, nici viitorul nu poate fi pe măsura aspirațiilor unei echipe mari și, în special, a speranțelor suporterilor acesteia. Fani care ar fi din nou dezamăgiți, ca să nu zic mai mult, atunci când le va pleca nu numai încă un favorit, ci va pierde și echipa un alt fotbalist de bază. Continuând pe aceeași linie, începută în vara trecută, este limpede că nu se mai pot impune obiective de genul event, titlu sau câștigarea Cupei României, la alegere. Un lot bun trebuie să rămână același și doar întărit, pe parcurs, dacă ar mai fi cazul. Pierderile, ca și planificate, nu conduc niciodată la o mare performanță, orice ar fi!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,